Mărturia mincinoasă (art.273 NCP). Decizia nr. 888/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 1843/304/2013
Dosar nr._ Apel / art. 273 NCP
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 888
Ședința publică de la 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D. N.
JUDECĂTOR :A. I. S.
Grefier: B. F. Țacu
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror C. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării de la data de 03 iunie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 23.02.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. A. Ș..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, a lipsit inculpatul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor, 03 iunie 2015.
Deliberând,
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din data de 23.02.2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, astfel că, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M. A. Ș. a fost trimis în judecată, astfel:
– din infracțiunea de Mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art. 260 alin. 1 din Codul penal 1968, în infracțiunea de Mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. 1 C. pen
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b C.proc.pen. a fost achitat inculpatul M. A. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la 31.05.1993 în mun. Tg J., jud. Gorj, cu domiciliul în com. Valea Stanciului, ., jud. D., fără ocupație, necăsătorit, studii 8 clase, CNP-_, cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 273 alin. 1 C. pen.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1304/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M. A. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.
În actul de sesizare a instanței, s-au reținut următoarele:
În data de 03.10.2013, inculpatul M. A. Ș. a făcut declarații mincinoase, în calitate de martor, într-un dosar penal aflat pe rolul Judecătoriei S., arătând că nu-și menține declarațiile date anterior întrucât a fost constrâns moral să le facă.
Se reține ca stare de fapt, că inculpatul M. A. Ș. a fost audiat în calitate de martor în dosarul penal înregistrat la P. de pe lângă judecătoria S. sub nr. 662/P/2012 atât de către organul de cercetare al poliției judiciare cât și de către procuror, de fiecare dată dând detalii despre comportamentul inculpaților Tuncă N. D. și Tuncă I. M. și împrejurările ulterioare săvârșirii infracțiunilor de către aceștia.
Ulterior, în cursul judecății, același martor a fost audiat la data de 20.06.2013 de către instanță menținându-și parțial declarațiile date în cursul urmăririi penale în ceea ce privește întâlnirea cu inculpații în seara săvârșirii furtului și arătând faptul că s-a încercat influențarea sa de către unul dintre inculpați.
La data de 03.10.2013 același martor a fost audiat de către instanța de judecată ca urmarea a solicitării proprii, acesta declarând că nu-și mai menține nici una dintre declarațiile anteriore (date în cursul urmăririi penale sau în fața instanței), întrucât le-a dat aflându-se sub presiune psihică determinată de prezența polițiștilor.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale în prezentul dosar, atât în calitate de făptuitor cât și ca învinuit, M. A. Ș. a declarat că starea de fapt reală a fost surprinsă în declarațiile date anterior datei de 03.10.2013, declarația mincinoasă fiind făcută ca urmare a influențării de către numitul Tuncă I. M., fără însă a putea proba acest lucru.
S-a constatat astfel fără dubii că inculpatul este autorul faptei cercetate, care a fost săvârșită cu forma de vinovăție de cerută de lege și prezintă un grad sporit de pericol social raportat la dosarul în care a fost săvârșită și la scopul urmărit, acela de a favoriza alți inculpați în încercarea de a scăpa aplicării legii.
Au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului M. A. Ș., declarațiile martorului M. Ș., copii ale declarațiilor date de inculpat în calitate martor în fazele de judecată și de urmărire penală, fișa de cazier judiciar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._, din data de 13.11.2013..
Inițial, la termenul de judecată din data de 03.12.2013, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 26.01.2015, a fost reaudiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris iar fila atașată la dosar.
A fost atașat la prezenta cauză dosarul penal nr._ al Judecătoriei S..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin declarația data de inculpat în data de 03.10.2013, audiat fiind în calitate de martor în dosarul nr._, acesta a arătat că nu-și menține declarațiile date anterior întrucât a fost constrâns moral să le facă.
Aceasta declarație este considerată de organele de urmărire penală ca fiind una mincinoasă, scopul ei fiind acela de a favoriza inculpații Tuncă N. D. și Tuncă I. M. în încercarea de a scăpa aplicarea legii fața de aceștia .
Conform dispoz. art .273 alin. 1 C.p.,. "Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."
Judecătorul fondului a arătat că, din analiza acestui text de lege rezultă că sub aspectul laturii obiective existența infracțiunii de mărturie mincinoasă presupune cu necesitate întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv existența unor afirmații necorespunzătoare adevărului făcute de un martor ascultat într-o cauză penală, civilă disciplinară, afirmații care să privească împrejurări esențiale ale cauzei, asupra cărora martorul să fi fost întrebat.
Așadar, pentru a putea fi antrenată răspunderea penală a martorului este necesar ca declarația mincinoasă a acestuia să privească împrejurări esențiale, prin aceasta înțelegându-se împrejurări care pot servi la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei.
Pentru definirea acestei noțiuni instanța este datoare să se raporteze și la dispozițiile art. 371 C.p.p. (judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare, a instanței) urmând ca utilitatea și concludența declarației martorului, aptitudinea acesteia de a dezvălui împrejurări de fapt esențiale în soluționarea cauzei să fie analizate în strânsă legătură cu obiectul judecății.
În speță, inculpații Tuncă N. D. și Tuncă I. M. au fost trimiși în judecata în dosarul nr._, pentru săvârșirea mai multor fapte penale, printre care și săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 -209 alin 1 lit. a, g, și i C.P. 1968.
În faza de urmărire penală (fila 238 dup 381/P/2013), precum și în faza cercetării judecătorești, inculpatul Tunca N. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei penale, sub argumentul că în data de 12-13.02.2013, când s-a săvârșit infracțiunea, nu se afla în com Valea Stanciului, . în mun C., declarație ce a fost susținută și de fratele său, inculpatul Tuncă I. M. în declarația data în fața instanței (fila 40 dos_ ).
În acest context al poziției procesuale adoptate de inculpatul Tuncă N. D., a fost audiat și inculpatul M. A. Ș., în calitate de martor .
Astfel, acesta declară în data de 21.03.2015, în faza de urmărire penală (fila 15 dup), că l-a întâlnit pe inculpatul Tuncă N. D., a doua zi după săvârșirea faptei, în data de 13.02.2013, în jurul orei 18,00, în fața Căminului Cultural din comună.
De asemenea, în prima declarație dată în fața instanței, în data de 20.06.2013 (fila 18 dup), inculpatul relatează același aspect, cum că nu l-a văzut în data de 12.03.2013 pe inculpatul Tuncă I. M., ci pe fratele său însă, nu în aceiași zi ci în data de 13.02.2013, în fața Caminului Cultural.
Concluzionând, instanța a constatat că aceste două declarații au fost retractate de inculpat prin suplimentul de declarație, apreciat ca mincinos, din data de 03.10.2013.
Caracterul esențial trebuie determinat în funcție de obiectul probei, în sensul că este concludentă în raport cu învinuirea adusă inculpatului sau cu orice alt aspect de natură să influențeze răspunderea penală a acestuia.
Or, în raport de obiectul judecății (o fapta de furt săvârșită în data de 12-13.02.2013), a apreciat instanța de fond că, declarația acestui martor, chiar falsă, nu poate fi considerată ca privind împrejurări esențiale, neavând nici o relevanță penală faptul că inculpatul Tuncă N. D. a fost văzut în localitate a doua zi după furt, relevant fiind dacă ar fi fost văzut în data de 12.02.2013 (când se susține că se afla în mun. C. ), aspect pe care martorul, inculpat în prezentul dosar, nu l-a arătat în nici o declarație.
În susținerea acestei argumentații, instanța a mai reținut că declarația martorului atât cea în fața instanței cât și cea din prezentul dosar de urmărire penală, considerată a fi mincinoasă, este atât de vagă încât nu se poate aprecia care declarație o retractează și pe care o apreciază că a fost nesinceră, astfel încât efectiv nu putea fi avută în vedere la soluționarea pricinii și implicit nu putea privi nici împrejurări esențiale ale acesteia.
Mai mult, caracterul general al declarației nu poate fi imputat martorului, atât timp cât instanța în fața căreia a fost ascultat nu a făcut alte demersuri în vederea stabilirii cu certitudine a faptului că martorul nu făcuse nici o declarație anterioara din care reieșea că-l văzuse într-o căruță pe inculpatul Tuncă I. M. sau pe fratele acestuia.
Un alt element, în sprijinul aprecierii ca neesențială a declarației martorului M. A. Ș., este și faptul că organele de urmărire penală nu au atașat declarațiile acestuia în dosarul de urmărire penală nr. 662/P/2012, așa cum se susține în rechizitoriul parchetului, prin care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, fapt ce denotă că acuzația adusă inculpatului S. F. (cel de-al treilea participant la săvârșirea faptei de furt), nu s-a sprijinit pe această proba testimonială, fiind apreciată ca neesențială.
În raport de toate considerentele expuse pe larg în paragrafele anterioare, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b C.proc.pen. a fost achitat inculpatul M. A. Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 273 alin. 1 C. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria S., care a criticat-o ca nelegală, sub aspectul achitării inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În dezvoltarea motivelor de apel procurorul a arătat că soluția de achitare s-a dat întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, respectiv lipsește caracterul esențial al aspectelor cu privire la care a fost ascultat în calitate de martor însă, aprecierea „caracterului esențial” trebuia făcută prin raportare la toate declarațiile făcute de martor, în integralitatea lor. Se mai arată că, acest caracter esențial al împrejurărilor asupra cărora a fost întrebat inculpatul, în calitate de martor, a fost reținut de instanța care a pronunțat sentința penală nr. 75/07.11.2013, în dosarul penal nr._ . Mai mult, s-a mai precizat că, retractarea declarațiilor anterioare ( care au privit aspecte esențiale) s-a făcut cu privire la toate aspectele asupra cărora a fost întrebat anterior.
Examinând apelul de față, Curtea reține caracterul fondat al acestuia, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției care reclamă probitatea și sinceritatea celor ascultați ca martor pentru stabilirea adevărului. O declarație mincinoasă a martorului poate împiedica desfășurarea activității de înfăptuire a justiției și poate conduce la pronunțarea unei soluții greșite.
În speță, din actele și lucrările dosarului de u.p. și ale dosarului de fond rezultă că, inculpatul M. A. Ș. a fost audiat în calitate de martor în dosarul penal înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria S. sub nr. 662/P/2012 ( dosar penal în care inculpații S. F. I., Tuncă I. M. și Tuncă N. D., erau cercetați penal pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în formă continuată, inc. S. mai fiind cercetat și pentru infr. de amenințare și instigare la mărturie mincinoasă, împotriva acestor inculpați fiind luată și măsura arestării preventive) atât de către organul de cercetare al poliției judiciare cât și de către procuror, de fiecare dată dând detalii despre comportamentul inculpaților Tuncă N. D. și Tuncă I. M. și împrejurările ulterioare săvârșirii infracțiunilor de către aceștia.
Astfel, în prima declarație pe care inc. M. A.-Ș., a dat-o în calitate de martor la organul de cercetare al poliției judiciare a susținut că este prieten cu inculpații Tuncă I. M. și Tuncă N. D., că imediat după furt, a doua zi, a discutat cu inc. Tuncă N. D., în apropierea Căminului Cultural Horezu P., întrebându-l ce au făcut și că acesta i-a zis doar că el și fratele lui sunt căutați de poliție și le este frică să nu fie arestați. A mai susținut că, în acea împrejurare inc. Tuncă nu era răcit și că este ferm convins că atât anterior faptelor de furt cât și după aceste furturi, cei doi frați Tuncă au fost în . nu au plecat în altă parte.
Apoi, în declarația dată la 20.03.2013, la P. de pe lângă Judecătoria S., martorul M. A. Ș., și-a menținut declarația anterioară precizând că îi cunoaște pe cei doi frați Tuncă, întrucât, în trecut a participat cu ei la săvârșirea unor infracțiuni de furt și că, în ziua de 13.02.2013 a aflat de la locuitorii comunei faptul că cei doi frați Tuncă sunt căutați de organele de poliție fiindcă la locuința lor au fost găsite bunuri provenind din furt. A mai susținut că, în seara zilei respective s-a întâlnit, la Căminul cultural din comună cu inc. Tuncă N. D. care era perfect sănătos, nu era răcit și i-a spus că îi este frică deoarece atât el cât și fratele lui sunt căutați de poliție.
Ulterior, în cursul judecății, același martor a fost audiat la data de 20.06.2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei S. ( cu arestați) de către instanță menținându-și parțial declarațiile date în cursul urmăririi penale în ceea ce privește întâlnirea cu inculpații în seara săvârșirii furtului și arătând faptul că s-a încercat influențarea sa de către unul dintre inculpați.
La data de 03.10.2013 același martor a fost audiat de către instanța de judecată ca urmarea a solicitării proprii, acesta declarând că nu-și mai menține nici una dintre declarațiile anteriore (date în cursul urmăririi penale sau în fața instanței), întrucât le-a dat aflându-se sub presiune psihică determinată de prezența polițiștilor.
Audiat fiind, în calitate de inculpat, în dosarul penal în care este cercetat pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, M. A. Ș., atât la urmărirea penală cât și în instanță a declarat că ceea ce a spus în suplimentul de declarație din 03.10.2013 dat în dosarul nr._ al Judecătoriei S. nu reprezintă adevărul, că reale sunt declarațiile de martor anterioare și că a mințit fiind influențat de inc. Tuncă I. M., dar nu poate dovedi acest aspect.
De altfel, la termenul de judecată din data de 03.12.2013, inculpatul a recunoscut fapta de mărturie mincinoasă reținută în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ulterior, la termenul de judecată din 26.04.2015 i s-a luat o declarație suplimentară prin care a arătat că declarația pe care a dat-o în calitate de martor la data de 03.10.2013 este mincinoasă fiind influențat și amenințat de inc. S. F. să declare astfel.
În motivarea sentinței penale nr. 75/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ ( prin care au fost condamnați inculpații S. F. I., Tuncă I. M. și Tuncă N. D., pentru faptele de furt calificat pentru care au fost trimiși în judecată, la pedepse privative de libertate) s-a reținut că:
„In scopul de a fabrica probe pe declarația inculpatului Tuncă I. M., inculpatul Tuncă N. D. a pretins că în noaptea de 12/13.02.2013 a fost la o mătușă in mun. C., inculpatul arătând că "Solicit audierea mătușii mele din C., unde am fost în noaptea de 12/13.02.2013, pe nume M., nu pot preciza adresa si numele dar e soră cu tatăl meu".
Susținerile inculpaților sunt nereale si sunt contrazise de următoarele probe:
-la data de 14.02.2013 cu ocazia căutării la domiciliu a inculpaților Tuncă N. D. si Tuncă I. M., organele de poliție l-au găsit pe tatăl acestora –numitul Tuncă M. –care, în prezența martorului asistent, a declarat că fii săi sunt fugiți de la domiciliul, întrucât le este teamă să nu fie arestați.
-martorul M. A. Ș. –prieten cu cei doi inculpați –declară că "Imediat după furt, a doua zi (13.02.2013) am discutat cu Tuncă N. D., în apropiere de Căminul Cultural Horezu P., fiind întuneric și l-am întrebat ce au făcut și că îl caută poliția pe el și pe fratele lui Tuncă I. M.… Când am vorbit cu Tuncă N. D. acesta nu era răcit și nu mi-a spus nimic în legătură cu faptul că ar fi fost răcit, de fapt, acesta era perfect sănătos"
……………………… .”.
În raport de aceste probe, eronat judecătorul fondului a apreciat că, declarația dată de inculpatul M. A. Ș., la data de 03.10.2013 în calitate de martor, în dosarul nr._ al Judecătoriei S., chiar falsă, nu ar putea fi considerată ca privind împrejurări esențiale, neavând nici o relevanță penală faptul că inculpatul Tuncă N. D. a fost văzut în localitate a doua zi după furt, deoarece chiar instanța de fond, în considerentele sentinței de condamnare a inculpaților Tuncă, și-a motivat înlăturarea ca nereală a apărărilor făcute de inculpați prin cele declarate în calitate de martor de M., în declarațiile date anterior, la urmărirea penală și la termenul din 20.06.2013.
De altfel, inc. M. A. Ș., prin declarația mincinoasă făcută în calitate de martor la termenul din 03.10.2013 în dos. nr._ al Judecătoriei S., prin care și-a retractat declarațiile anterioare și a mai afirmat că din discuțiile pe care le-a purtat cu P. a înțeles că acesta nu ar fi știut nimic despre participarea lui S. F. în noaptea de 12-13 febr. la furturile comise în Valea Stanciului, rezultă în mod cert că a încercat să-l ajute pe inc. S. și să pună sub semnul întrebării declarațiile date ca martor de P. în care acesta îi acuză pe inculpați.
Mai mult, observând din nou motivarea sentinței penale nr. 75/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ se constată că în considerente s-a mai arătat că:
„ Din declarațiile martorului P. I. C. rezultă că, în noaptea de 12/13.02.2013, în timp ce se afla la domiciliul inculpaților Tuncă, unde obișnuia să mai înnopteze, în jurul orelor 0200 – 0230, au venit inculpații Tuncă N. D., Tuncă I. M. și S. F. I. cu autoutilitara MERCEDES, proprietatea inculpatului S. I. F., și i-au solicitat martorului să-i ajute să descarce bunurile furate, jențile și zdroșitoarea rămânând în autoutilitară. Înainte ca cei trei inculpați să plece din nou de la domiciliu, inculpatul S. F. I. l-a amenințat pe martor în sensul că, dacă va spune cuiva de bunurile furate, îl va omorî.
Declarațiile martorului P. I. C. au fost menținute și cu ocazia audierii de către procuror, fiind confirmate și de către mama sa – martora F. A.. „
Potrivit art .273 alin. 1 din Noul Cod Penal, intrat în vigoare la 01.02.2014,. "Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."
Examinând și dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul penal de la 1969 care prevăd că „Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”, .se observă că, în NCP fapta își păstrează conținutul constitutiv.
În raport de aceste dispoziții legale și de probele de la dosar, astfel cum au fost analizate de instanța de control judiciar, se apreciază că, în drept, fapta inc. M. A. Ș., care în data de 03.10.2013, a făcut declarații mincinoase în dosarul nr._ al Judecătoriei S., în care a fost audiat ca martor, arătând că nu-și mai menține ceea ce a declarat anterior în cauză despre aspecte esențiale cu privire la care a fost întrebat, întrucât ar fi fost constrâns moral de oamenii legii să o facă, în scopul de a favoriza pe inculpații S. și Tuncă în încercarea de a scăpa aplicării legii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Referitor la încadrarea juridică dată faptei, având în vedere succesiunea legilor penale în timp, în perioada de la data săvârșirii faptei – 03.10.2013, până în prezent, Curtea, ținând seama și de antecedentele penale ale inculpatului – cf. fișei de cazier judiciar de la fila 44 dosar fond - apreciază că, în cauză dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului, sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, fiindcă regimul sancționator instituit de NCP este mai sever astfel că, va înlătura aplicarea art.386 Cpp. urmând ca în baza art.260 alin.1 din VCp cu aplicarea art.5 NCp. și art. 396 alin. 10 C.p.p., să fie condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare.
La individualizarea cuantumului pedepsei ce este aplicată inculpatului, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator ( de la 8 luni la 3 ani și 4 luni prin aplicarea reducerii cu 1/3 conf. art. 396 alin. 10 C.p.p.), gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, care și-a recunoscut vinovăția în cond. art. 374 alin. 4 c.p.p., făcând și aplicarea dispozițiilor art. 5 N.c.p. referitoare la legea penală mai favorabilă, astfel că o pedeapsă orientată spre minimul special prev. de lege este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 52 din VCP.
Deși, prin rechizitoriu inculpatul M. A. Ș. a fost trimis în judecată în stare de recidivă, prev. de art. 37 alin. 1 lit. a VCP, observând fișa de cazier judiciar și s.p. 133/12.10.2012 a Judecătoriei S., definitivă prin neapelare, se constată că, eronat s-a reținut recidiva deoarece condamnarea de 3 ani închisoare cu executare în cond. art. 81 VCp, dată prin sp menționată anterior face parte dintre condamnările, prev. de art. 38 alin. 1 lit. a VCP, săvârșită în timpul minorității, care nu atrage starea de recidivă.
Astfel, din cuprinsul sentinței penale nr.133/12.10.2012 a Judecătoriei S., definitivă prin neapelare, rezultă că faptele de furt calificat și violare de domiciliu, pentru care a fost condamnat M. A. Ș., născut la 31.05.1993, la ped. de 3 ani închisoare cu executare în cond. art. 81 VCp, au fost comise în cursul lunii mai 2011, or, inc. M. a împlinit vârsta de 18 ani la data de 31.05.2011.
De asemenea, tot din fișa de cazier judiciar se mai constată că, prin s.p. 118/15.10.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. 105/17.02.2014 a Curții de Apel C., în baza art. 386 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost judecat inculpatul M. A. Ș. din infracțiunea prev. de art. 178 al. 1, 2 C.p. anterior cu aplic. art. 99 C.p. anterior în infracțiunea prev. de art. 192 al. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 113 C.p. și din infracțiunea prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 99 C.p. anterior în infracțiunea prev. de art. 338 al. 1 C.p. cu aplic. art. 113 C.p.
În baza art. 125 C.p. cu raportare la art. 114 C.p., s-a dispus luarea față de inculpatul minor M. A. Ș. a măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe timp de 2 ani, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 al. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 113 C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p. și părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 al. 1 C.p. cu aplic. art. 113 C.p. cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p.
S-a constatat că infracțiunile ce au făcut obiectul cauzei sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 133/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 24.10.2012 prin nerecurare.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 133/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 24.10.2012 prin nerecurare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 133/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 24.10.2012 prin nerecurare, în cele două pedepse componente, de 3 ani închisoare pentru art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g C. pen. și 2 ani închisoare pentru art. 192 alin. 1, 2 C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 33, 34 și 36 al. 1 cod penal anterior s-a contopit măsura educativă aplicată în cauză cu pedepsele aplicate prin s.p. nr. 133/12.10.2012 a Judecătoriei S., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare .
În temeiul art. 65 C.p. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 lit. a și b C.p.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.p.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore de la data de 16.07.2012 la data de 17.07.2012 măsură luată în dosar nr._ al Judecătoriei S..
În baza art. 861 C.p. anterior cu referire la art. 5 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 6 ani compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de instanță.
În temeiul art. 863 C.p. anterior, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune D.
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință precum și orice deplasare mai mare de 8 zile precum și întoarcerea
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
-Să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C.p. anterior privind revocarea suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni sau nerespectării cu rea credință a obligațiilor menționate.
Față de această ultimă condamnare, Curtea constată că fapta de mărturie mincinoasă dedusă judecății, comisă la 03.10.2013 este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sp nr. 118/15.10.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. 105/17.02.2014 a Curții de Apel C..
În raport de aceste considerente, conf. art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Se va desființa sentința penală și se va înlătura încadrarea juridică a faptelor dispusă de prima instanță.
În baza art. 260 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 396 alin. 10 C.p.p. va fi condamnat inculpatul M. A. Ș., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 865 C.p. cu aplicarea art. 15, 16 din Legea 187/2012 se va anula beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 118/15.10.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. 105/17.02.2014 a Curții de Apel C.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani aplicată inculpatului prin sentința de mai sus pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 N.C.P. cu aplic. art. 113 N.C.P. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 113 N.C.P. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și în pedepsele de 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și g C.p. cu art. 3201 alin. 7 C.p.p. și 2 ani închisoare în baza art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu art. 3201 alin. 7 C.p.p., aplicate inițial prin s.p. 133/12.10.2012 a Judecătoriei S., definitivă prin neapelare, pentru care s-a anulat beneficiul suspendării condiționate.
În baza art. 33, 34 și 36 alin. 1 C.p. se va contopi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 2 ani și cu pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, comparând și dispozițiile ce reglementează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, din Codul penal din 1969 cu cele din Noul Cod Penal, instanța, în baza art. 861 C.p., 865 alin. 2 C.p. cu referire la art. 5 N.C.P., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 6 ani compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de instanță.
Conform disp. art. 863 C.p. anterior, se va dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de acest text de lege cu precizarea că urmează să se prezinte la datele fixate de Serviciul de probațiune D..
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C.p. anterior, privind revocarea suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni.
Se va menține pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b N.C.P., precum și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b N.C.P., astfel cum au fost dispuse prin s.p. 118/2013 a Judecătoriei S., modificată prin d.p. 105/2014 a Curții de Apel C..
Se va deduce din pedeapsă perioada reținerii de o zi.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 360 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei urmând să rămână în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală și înlătură încadrarea juridică a faptelor dispusă de prima instanță.
În baza art. 260 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 396 alin. 10 C.p.p.
Condamnă inculpatul M. A. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la 31.05.1993 în mun. Tg J., jud. Gorj, cu domiciliul în com. Valea Stanciului, ., jud. D., fără ocupație, necăsătorit, studii 8 clase, CNP-_, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 865 C.p. cu aplicarea art. 15, 16 din Legea 187/2012
Anulează beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 118/15.10.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. 105/17.02.2014 a Curții de Apel C.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani aplicată inculpatului prin sentința de mai sus pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 N.C.P. cu aplic. art. 113 N.C.P. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și părăsire a locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 113 N.C.P. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și în pedepsele de 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și g C.p. cu art. 3201 alin. 7 C.p.p. și 2 ani închisoare în baza art. 192 alin. 1 și 2 C.p. cu art. 3201 alin. 7 C.p.p., aplicate inițial prin s.p. 133/12.10.2012 a Judecătoriei S., definitivă prin neapelare, pentru care s-a anulat beneficiul suspendării condiționate.
În baza art. 33, 34 și 36 alin. 1 C.p.
Contopește pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 2 ani și cu pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C.p., 865 alin. 2 C.p. cu referire la art. 5 N.C.P.
Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 6 ani compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de instanță.
În temeiul art. 863 C.p.
Obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune D.
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință precum și orice deplasare mai mare de 8 zile precum și întoarcerea
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
-Să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C.p. anterior privind revocarea suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni sau nerespectării cu rea credință a obligațiilor menționate.
Menține pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b N.C.P., precum și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b N.C.P., astfel cum au fost dispuse prin s.p. 118/2013 a Judecătoriei S., modificată prin d.p. 105/2014 a Curții de Apel C..
Deduce din pedeapsă perioada reținerii de o zi.
Obligă inculpatul la 360 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei urmând să rămână în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2015.
Președinte Judecător
M. D. N. A. I. S.
Grefier
B. F. Țacu
Jud. fond D. O.
Red. MDN/BFȚ
Ex.2/18.06.2015
Poz. 3040-3041/2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
