Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 270/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 270
Ședința publică de la 05 iunie 2015
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul N. A. L. împotriva încheierii din data de 02 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat N. A. L., în stare de arest, asistat de avocat I. C., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat I. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv copia buletinului de identitate pentru a face dovada că inculpatul N. A. L. nu a fost certat cu părinții și nu și-a schimbat domiciliul.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Instanța încuviințează proba, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. C. pentru contestatorul inculpat N. A. L., având cuvântul, consideră că măsura arestării preventive poate fi înlocuită sau revocată, întrucât temeiurile s-au schimbat de la luarea măsurii. Arată că, în faza de urmărire penală inculpatul a dat o declarație completă, considerată ca o declarație de recunoaștere, a trecut un timp rezonabil de la data săvârșirii infracțiunii, inculpatul și-a recunoscut integral faptele și nu va influența buna desfășurare a procesului penal, iar dosarul a trecut de camera preliminară și are termen de fond la data de 24 iunie 2015.
Inculpatul are 31 ani, a fost cadru militar, nu a avut serviciu și bani și a fost constrâns datorită situației financiare, materiale și sociale să comită fapta. În raport de cele expuse, apreciază că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
De asemenea, încadrările juridice date faptelor nu sunt corecte, întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția de ucide victima
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că hotărârea contestată este temeinică și în mod corespunzător s-a menținut starea de arest preventiv al inculpatului. Nu s-au modificat temeiurile arestării, subzistă în continuare și, în raport de gravitatea faptei – tentativă la infracțiunea de omor calificat și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, modalitatea de comitere a faptei – prin deghizare și împrejurările în care a fost comisă – asupra unei femei în vârstă, apreciază că nu se impune înlocuirea cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru buna desfășurare a procesului penal.
Faptul că inculpatul a fost lipsit de resurse materiale și din acest motiv a săvârșit infracțiunile este irelevant, apreciind că nu se pot justifica faptele săvârșite care sunt de o gravitate deosebită.
În replică, avocat I. C. arată că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, procesul penal se va desfășura în bune condiții întrucât se vor stabili obligații pentru inculpat, iar dacă nu le respectă, va suporta consecințele.
Contestatorul inculpat N. A. L., având cuvântul, recunoaște și regretă faptele săvârșite, precizând că nu a avut intenția să rănească pe nimeni.
CURTEA
Prin încheierea din data de 02 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art. 362 alin.2 C.pr.pen rap la art.208 alin. 4 C.pr.pen a fost menținută starea de arest a inculpatului N. A. L. în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a constatat că la data de 19 martie 2015 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. la nr._ 15, rechizitoriul cu nr. 155/P/2015 din data de 18.03.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Astfel, prin rechizitoriul cu nr. 155/P/2015 din data de 18.03.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N. A. L., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 rap la art.188 alin.1, art.189 alin.1 lit.d din Cp și tentativă de tâlhărie, prev. de art.32 rap la art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.a din Cp, cu aplic disp art.38 alin.1 din Cp .
În fapt, în actul de trimitere în judecată au fost reținute următoarele:
Inculpatul N. A. L., în vârstă de 31 de ani, locuiește cu chirie în C., pe .. 30, iar la începutul lunii februarie 2015 a rămas fără ocupație și, implicit, fără surse de venit.
În această împrejurare, cum era scadentă chiria imobilului în care locuia, a hotărât să facă rost de bani, jefuind-o pe casiera Asociației de proprietari nr. 22 Eroilor, al cărei sediu se afla în cartierul Valea Roșie, unde se afla și domiciliul părinților săi, cu care inculpatul locuise anterior.
Astfel, inculpatul N. A. L. s-a deplasat cu bicicleta la locuința părinților săi și, negăsindu-i acasă, a luat din casă un cuțit care-i aparținea și a mers la sediul Asociației de proprietari nr. 22, situată la parterul blocului nr. 116 de pe . M..
În acest loc, inculpatul a intrat în sediul Asociației de proprietari, unde, găsind-o pe partea vătămată P. E. P., i-a spus că dorește să achite întreținerea pentru apartamentul nr. 17 din . partea vătămată i-a adus la cunoștință care este suma de plată pentru adresa respectivă, inculpatul i-a cerut să nu completeze chitanța și a părăsit încăperea, spunând că va reveni.
În continuare, inculpatul a mers în scara blocului și a așteptat un moment favorabil pentru ca partea vătămată să fie singură și să-și pună în aplicare planul.
De menționat că inculpatul era îmbrăcat cu pantaloni și geacă de culoare neagră, cu glugă, purta barbă și avea în mâini mănuși din material textil.
După un timp, inculpatul a intrat din nou în sediul asociației și i-a spus părții vătămate că dorește să achite întreținerea pentru apartamentul nr. 17 din . vătămată i-a comunicat faptul că la adresa respectivă este înregistrată o restanță mare.
Inculpatul a solicitat să achite suma de 1000 lei, iar partea vătămată, așezată pe scaun la birou, a început să completeze chitanța.
În acest moment, inculpatul a mers rapid în spatele scaunului pe care era așezată partea vătămată, i-a astupat gura cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă i-a pus la gât cuțitul pe care-l luase asupra sa, cerându-i să-i dea banii proveniți din încasări.
Partea vătămată a tras un sertar al biroului și a scos o sumă de bani, în bancnote de 5, 10 și 50 lei, totalizând aproximativ 100 lei, iar inculpatul, continuând să-i țină cuțitul la gât, i-a cerut să mai scoată și alți bani.
Partea vătămată s-a împotrivit și l-a mușcat pe inculpat de mâna stângă, cu care-i astupase gura, moment în care acesta a tăiat-o cu cuțitul în regiunea latero-cervicală dreapta, i-a mai aplicat o lovitură cu același cuțit în regiunea toracică, producând-i o plagă înțepată la nivelul sânului stâng și a lovit-o apoi cu mânerul cuțitului în umărul drept.
După aceasta, inculpatul a părăsit locul faptei, fără să-și însușească nimic, închizând la plecare ușa de acces în sediul Asociației de proprietari nr. 22, pe care partea vătămată P. E. P. o ținea de obicei deschisă în timpul programului.
După săvârșirea faptei, inculpatul a mers la locuința pe care o închiriase și a ascuns cuțitul în burlanul de scurgere a apei de pe casă, iar în perioada următoare s-a bărbierit și a aruncat la gunoi mănușile pe care le purtase.
Partea vătămată P. E. P. a fost găsită de către locatarii blocului nr. 116, care au anunțat organele de poliție și i-au acordat primul ajutor până la sosirea ambulanței.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 696/A1/24.02.2015 rezultă că partea vătămată P. E. P., în vârstă de 59 de ani, a prezentat cu ocazia examinării leziuni de violență, ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur și un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.
La data de 21.02.2015, inculpatul N. A. L. a fost depistat de organele de poliție, ocazie cu care a indicat modul în care a comis faptele și a condus organele de poliție la locul unde ascunsese cuțitul folosit.
Cu ocazia audierilor, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, susținând însă că acțiunea sa s-a limitat numai la amenințarea părții vătămate.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului N. A. L. care la data de 22.02.2015 cu un cuțit i-a aplicat părții vătămate P. E. P., lovituri în zone vitale ale corpului, pentru a o determina să-i dea banii proveniți din încasări, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- tentativa de omor calificat, prevăzută și pedepsită de 32 rap. la art. 188 alin. 1, art.189 alin. 1 lit. d din C.p. și tentativă de tâlhărie, prev. de art. 32 rap. la art. 233 alin. 1, art.234 alin. 1 lit. a din C.p., cu aplic. disp. art. 38 alin. 1 din C.p.
Cu privire la măsura preventivă dispusă față de inculpat, prima instanță a reținut că prin încheierea din data de 05.05.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.155/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. privind pe inculpatul N. A. L. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 rap la art.188 alin.1, art.189 alin.1 lit.d din Cp și tentativă de tâlhărie, prev. de art.32 rap la art.233 alin.1, art.234 alin.1 lit.a din Cp, cu aplic disp art.38 alin.1 din Cp, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
Potrivit art 362 alin 2 C.pr.pen ,, În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța e datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând conform art 208 C.p.p.
Conform art 208 alin 4 C.p.pen, ,, În tot cursul judecății instanța este datoare să verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile dacă mai subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive".
De asemenea, potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Din analiza actelor dosarului, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luări măsurii arestării preventive a inculpatului este cel prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. și art. 226 C.pr.pen., respectiv că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, - după o pregătire a faptei prin deghizare și înarmare cu un cuțit i-a aplicat părții vătămate lovituri în zone vitale ale corpului, pentru a o determina să-i remită banii proveniți din încasări în cadrul Asociației de Proprietari .
S-a constatat astfel că toate aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt și de drept sau care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând astfel, actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, tribunalul a constatat că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului N. A. L., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
În raport de toate aceste considerente, s-a apreciat că față de gravitatea faptelor pentru care s-a dispus începerea judecății față de inculpat, se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia iar măsura preventivă a arestului la domiciliu nu ar fi suficienta pentru realizarea scopului prev de art 202 C.pr.pen, în acest moment procesual cand cercetarea judecătorească nu a început și nu au fost administrate probe în condiții de oralitate și contradictorialitate pentru a se cunoaște poziția exactă a inculpatului față de faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței
În plus, s-a reținut că durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, față de gravitatea și complexitatea cauzei, măsura fiind dispusă la data de 22.02.2015.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 362 alin.2 C.pr.pen rap la art 208 alin. 4 din C.pr.pen, a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul N. A. L., dispusă prin încheierea nr. 28 din data de 22.02.2015 a Judecătoriei C., (mandat de arestare preventivă nr. 22/2015).
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul N. A. L., criticând soluția primei instanțe sub aspectul temeiniciei pentru motivele expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.
Contestația este nefondată.
Așa cum în mod corect a apreciat prima instanță în raport de disp. art. 208 alin. 4 cod pr.penală și 202 cod pr.penală în cauză subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii privative de libertate, impunându-se menținerea stării de arest.
Este fundamentată concluzia la care a ajuns prima instanță în sensul că, în raport de datele privitoare la fapta comisă de inculpat, în special gravitatea concretă a acesteia, lăsarea sa în libertate la acest moment, s-au plasarea a în arest la domiciliu, nu se justifică, măsura arestului preventiv fiind singura măsură proporțională cu gravitatea acuzației și necesară în raport de scopurile vizate de legiuitor.
Curtea nu poate ignora în analiza contestației formulate faptul că inculpatul a acționat într-un mod organizat (a încercat să-și mascheze trăsăturile feței, s-a înarmat, a evaluat locul în care a comis infracțiunile, posibilitățile victimei de a riposta, eventuale rute pe care să le folosească în vederea părăsirii locului faptei), violența extremă cu care a acționat împotriva unei persoane în vârstă, fără posibilități reale de a riposta, dar și pericolul concret pe care, prin acțiunile sale, le-a creat pentru valorile sociale ocrotite de normele penale.
Este adevărat că din analiza actelor de la dosar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior săvârșirii faptei părea bine integrat social, dar în acest context acțiunile sale par cu atât mai imprevizibile, neexistând nici o garanție că nu se va reitera comportamente similare, mai ales că ansamblul de împrejurări care par să fi dus la această conduită (o situație financiară precară pe fondul lipsei unui loc de muncă stabil) nu a dispărut.
Pe de altă parte așa cum prevăd și dispozițiile art. 223 alin.2 cod pr.penală în evaluarea necesității unei măsuri preventive, datele despre faptă și persoana inculpatului trebuie analizate coroborat, neexistând nici un temei să se acorde o importanță mai mare unor eventuale circumstanțe personale favorabile, atât timp cât faptele în sine, prim modul de comitere și urmări, prezintă o gravitate extremă.
Curtea apreciază de asemenea în deplin acord cu prima instanță că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil dat fiind că măsura a fost dispusă la 22 mai 2015, cu mai puțin de 4 luni în urmă.
Noțiunea de termen rezonabil nu este una abstractă, generală, durata măsurii preventive urmând a fi analizată în funcție de scopul pentru care aceasta a fost impusă, gravitatea acuzațiilor, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a unei persoane acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave îl poate prezenta, precum și comportamentul autorităților judiciare, respectiv modul în care acesta derulează urmărirea penală și procesul.
Or în prezenta cauză urmărirea penală a fost finalizată la 19 martie 2015, la aproximativ 4 săptămâni de la data la care s-a luat măsura arestării preventive, iar între timp a fost finalizată procedura de cameră preliminară, dispunându-se începerea judecății, astfel încât nu se identifică sincope sau întârzieri nejustificate în activitatea autorităților judiciare care instrumentează cauza.
De asemenea nu este identificat nici un element de fapt care să permită o reevaluare a măsurii preventive dispuse în cauză sau care să poată conduce la stabilirea unei situații de fapt sau de drept diferite de cea care a determinat inițial privarea de libertate a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge contestația ca nefondată, cu obligarea la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestația formulată de inculpatul N. A. L. împotriva încheierii din data de 02 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 iunie 2015.
Președinte,
A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.V.S. D.
O.A. 08 Iunie 2015
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 228/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 274/2015.... → |
|---|
