Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 286
Ședința din Camera de Consiliu de la 16 iunie 2015
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI - A. M. S.
Grefier - A. P. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulate de inculpatul K. I., împotriva încheierii nr. 158 din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ a10.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu a răspuns contestatorul inculpat K. I., asistat de avocat desemnat din oficiu B. A., cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care judecătorul de drepturi și libertăți precizează că s-a dispus asistența juridică a contestatorului în temeiul art. 90 lit. b Cod procedură penală.
Contestatorul K. I. depune un memoriu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității contestației formulate, în temeiul art. 250 alin. 4 Cod procedură penală soluționarea se face în camera de consiliu, prin încheiere motivată, încheierea fiind definitivă. Solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
Avocat B. A., arată că, având în vedere dispozițiile art250 Cod procedură penală aceasta cerere se soluționează în camera de consiliu si este inadmisibilă dar contestatorul insistă în formularea contestației.
Contestatorul având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației formulate.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 158 din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art.255 C.pr.pen. rap.la art.250 alin.1 C.pr.pen. a fost respinsă ca tardivă cererea de restituire lucruri formulată de inculpatul K. I., fiul lui M. și M., născut la data de 14.03.1974 în ., cu domiciliul în C., ., ..1, ., posesor CI, ., nr._, CNP_, cetățenie – română.
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal a constatat că la data de 27 mai 2015, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, cererea prin care inculpatul K. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 291 alin.1 cod penal a solicitat să-i fie restituite bunurile ce i-au fost confiscate cu prilejul reținerii sale de către organele de cercetare penală și cu prilejul percheziției domiciliare, respectiv sumele de 315 lei și 50 dolari, un CD conținând fotografii cu familia acestuia, un registru conținând adresele unor instituții de interes public și o agendă personală conținând mai multe numere de telefon.
A reținut în esență judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal că dispozițiile incidente sunt cele prev. de art. 255 C.pr.pen. conform cărora, dacă procurorul sau judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale constată la cerere sau din oficiu că lucrurile ridicate de la suspect sau de la inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost luate pe nedrept din posesia ori deținerea acestora, dispune restituirea lucrurilor, aplicându-se în mod corespunzător disp art. 250 C.pr.pen. în alineatul 1 al acestui articol specificându-se că, împotriva măsurilor asiguratorii luate de procuror ori a modului de îndeplinire a acestora, suspectul ori inculpatul sau altă persoană interesată poate face contestație în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acestora la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în fond.
Din actele dosarului de urmărire penală judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal a reținut că inculpatul, în prezenta avocatului ales, a semnat procesul-verbal încheiat cu prilejul prinderii sale în flagrant, la data de 04 februarie 2015, prilej cu care s-au găsit asupra sa sumele de 50 USD, 4 bancnote de câte 50 euro marcate criminalistic și suma de 315 lei, iar cu privire la suma de 315 lei inculpatul a susținut că ar fi primit-o de la un băiat pentru a-i plăti factura de energie electrică
A mai reținut că, cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului, s-au ridicat o . bunuri și înscrisuri iar la sediul parchetului s-au inventariat în prezenta inculpatului și a apărătorului acestuia toate înscrisurile și documentele ridicate, consemnându-se acest aspect în procesul verbal încheiat la data de 4. 02 2015, care a fost semnat fără obiecțiuni de către inculpat și apărătorul ales.
În condițiile în care inculpatul a avut asigurată asistența juridică, prin intermediul unui apărător ales, în momentul ridicării și indisponibilizării atât a bunurilor și înscrisurilor, cât și a sumelor de bani, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal a apreciat că acesta putea formula contestație împotriva măsurii indisponibilizării, în termenul prevăzut de art. 250 C.p.p., considerente în raport de care a constat că cererea de restituire bunuri și sume de bani ce formează obiectul cauzei de față a fost tardiv formulată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul K. I..
La termenul de judecată de azi, reprezentantul parchetului a invocat excepția inadmisibilității.
Examinând prioritar excepția invocată de reprezentantul parchetului judecătorul de drepturi și libertăți de la curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 250 alin. 4 C.pr.pen. soluționarea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 250 C.pr.pen. se face „în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă.”
Legiuitorul a precizat în mod expres că încheierile prin care se soluționează aceste contestații sunt definitive, împotriva lor nemaiputându-se așadar formula o cale ordinară de atac cum este contestația. De altfel prin dispozițiile art. 4251 alin. 1 C.pr.pen. legiuitorul a înțeles să precizez că această cale de atac, care nu era prevăzută în legislația anterioară, poate fi exercitată „numai atunci când legea o prevede expres”, situație inexistentă în speță.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului curtea constată că, prin nereglementarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța națională a soluționat contestația formulată împotriva măsurii dispuse de procuror, nu sunt nesocotite prevederile art. 13 din Convenție, text care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, garantează nu o cale de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe naționale ci dreptul de acces la o instanță națională, drept pe care trebuie să-l aibă orice persoană care pretinde existența unei încălcări a drepturilor și libertăților sale, apărate de Convenție.
În ce privește art. 2 din Protocolul nr. 7, articol ce garantează dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, se constată că dispozițiile art. 250 alin. 3 C.pr.pen. nu încalcă nici această garanție deoarece, prin măsura dispusă - instituirea sechestrului asigurător - nu a fost examinată „temeinicia” unei acuzații penale, nu s-a dispus cu privire la o acuzație penală formulată împotriva contestatorilor, caz în care, textul invocat din Protocolul nr. 7 impune legiferarea unui dublu grad de jurisdicție.
De altfel, textul în discuție a fost examinat și de Curtea Constituțională care, prin decizia nr. 659/2014 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. 4 C.pr.pen. în considerentele acestei decizii reținându-se că, împrejurarea că împotriva încheierii prin care s-a soluționat contestația împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror nu se poate promova nicio cale de atac „nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoarele la liberul acces la justiție deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. 2 din Constituție poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice iar pe de altă parte prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.”
Cu motivarea arătată, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a C.pr.pen., contestația formulată de contestatorul inculpat K. I. va fi respinsă ca inadmisibilă.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. contestatorul va fi obligat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul inculpat K. I. împotriva încheierii nr. 158 din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ a10.
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la 16 iunie 2015.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
A. M. S.
Grefier,
A. P. C.
Red.jud.A.M.S.
j.f.V.T.
A.P. 18 Iunie 2015
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 831/2015. Curtea de Apel... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
