Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2005/63/2015/a3

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.143

Ședința publică de la 26 Martie 2015

PREȘEDINTE C. Șeleajudecător

Grefier B. D.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea contestațiilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul D. și inculpatul B. N., împotriva încheierii din 23 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, privind și pe inculpatul M. C. A..

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul B. N., asistat de avocat C. M., apărător ales, inculpatul M. C. A., asistat de avocat M. M., apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. C., întrucât în mod greșit prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, în condițiile în care temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, prevăzute de art.223 și art.202 Cod pr.penală, neintervenind până în prezent niciun element nou care să impună înlocuirea măsurii arestării preventive, considerentele instanței fiind neîntemeiate, respectiv perioada rezonabilă avută în vedere, nici măcar nu a atins perioada de 3 luni, mai ales că măsura se impune a fi menținută raportat la natura și gravitatea infracțiunilor ce au determinat luarea și prelungirea măsurii preventive.

Apreciază că menținerea arestării preventive poate contribui la normala și desfășurare a procesului penal, dosarul cauzei parcurgând deja procedura camerei preliminare.

Avocat C. M. pentru inculpatul B. N., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, întrucât fiind audiat nemijlocit inculpatul și-a însușit toate probele, a conștientizat gravitatea faptelor și are reprezentarea consecințelor acestora, neexistând riscul ca în libertate să determine alte persoane sau să împieteze aflarea adevărului, poziție procesuală pe care și-o va menține și pe parcursul cercetării judecătorești, cu luarea în considerare a faptului că nu are antecedente penale, durata scurtă a camerei preliminare, datorându-i-se, întrucât nu a ridicat excepții, însușindu-și întreg probatoriul.

Avocat M. M. pentru inculpatul M. C. A., solicită respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a încheierii, deoarece nu mai subzistă temeiurile, măsura arestării preventive fiind o excepție, fiind clar prevăzute cazurile în care se poate dispune, în condițiile în care fapta fiind săvârșită la data de 14 aprilie 2014, referatul de începere a urmăririi penale este întocmit abia în ianuarie 2015, inculpatul prezentându-se de 4 ori în fața organelor de urmărire penală, a ținut legătura cu organele de cercetare, chiar și când a fost plecat în Franța. Arată că denunțul a fost făcut după 3 luni și că în prezent au intervenit modificări ale temeiurilor, deoarece li s-au luat declarații, instanța având deja certitudinea cu privire la atitudinea procesuală.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației inculpatului B. și completează motivele de contestație privindu-l pe M. C., arătând că după audiere și cunoscând că are afaceri judiciare, inculpatul M. a plecat în străinătate, fapt pentru care abia în luna ianuarie s-a putut demara procedura, iar o dată pus în libertate, ar putea să încerce să se sustragă.

Arată că uzitarea procedurii simplificate reprezintă chestiuni de fond care privesc individualizarea pedepsei și nu a măsurii preventive, infracțiunea fiind de o gravitate deosebită, indiferent de obiectul corupției.

Inculpatul B. N., având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului și solicită înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu.

Inculpatul M. C. A., având ultimul cuvânt, regretă și își însușește concluziile apărătorului, solicitând arestul la domiciliu.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 martie 2015, Tribunalul D., în baza art. 362 alin. 2 Cpp rap.la art.208 alin.4 Cpp a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul B. N., fiul lui M. și I., născut la data de 01.12.1970 în C., jud. D., cu același domiciliu, . C., nr. 24, ..1, ., posesor CI, ., nr._, CNP_, cetățenie – română, agent de poliție, fără antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.15 din data de 17.12.2014 emis de Curtea de Apel C., deținut în Penitenciarul C. .

S-a admis cererea formulată în baza dispozițiilor art.242 alin.2 Cpp, de către inculpatul M. C. A., fiul lui P. și L., născut la data de 11.06.1988 în C., jud. D., cu domiciliul în com.Predești, ., jud. D., ffl în mun.C., ..74, jud.D. posesor CI, ., nr._, CNP_, cetățenie – română, cu antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.9 din data de 30.01.2015 emis de Tribunalul D.

În baza art. 242 alin. 2 Cpp, art. 218 Cpp, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul M. C. Adelian, cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 1 Cpp s-a impus inculpatului M. C. A. obligația de a nu părăsi imobilul din mun.C., ..74, jud.D., fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cpp pe durata arestului la domiciliu inculpatul va avea următoarele obligații:

- să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat;

- să nu comunice cu coinculpatul B. N. și cu denunțătorul S. S., fiul lui G. și L., născut la data de 03.10.1984, domiciliat în ., ., jud.D..

În baza art. 221 alin. 4 Cpp s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin potrivit celor de mai sus, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.242 alin.1 Cpp s-a dispus punerea în libertate a inculpatului M. C. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.9 din data de 30.01.2015 emis de Tribunalul D., dacă nu este reținut, arestat sau în executarea unei alte pedepse.

Dispozițiile prezentei încheieri sunt executorii la data rămânerii definitive.

Supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatului se va face de către Serviciul de Supraveghere Judiciară din cadrul Serviciului Investigații Criminale al IPJ D. și de către Poliția mun.C., jud.D..

Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că prin rechizitoriul nr.299/P/2014 din data de 10.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M. C. A. și B. N., după cum urmează:

- inculpatul M. C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. 1 C.p și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul B. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, trei infracțiuni de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal, divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 Cod penal, compromiterea intereselor justiției, prevăzute de art. 277 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.

Prin același act de sesizare s-a dispus clasarea cauzei privind pe S. S., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.289 Cp

În actul de sesizare a instanței su-a reținut, în fapt și în drept, următoarele:

a) faptele reținute în sarcina inculpatului M. C. A., întrunesc trăsăturile esențiale ale infracțiunilor de:

- fapta de a conduce în data de 18.04.2014 un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere auto, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.

- fapta de a oferi bani agentului de poliție S. S., care a constatat infracțiunea flagrantă de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu scopul de a nu-i angaja răspunderea penală, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise de către aceiași persoană, în aceleași împrejurări, în baza unor rezoluții infracționale distincte, în cauză urmează a se aplica regulile concursului de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. 1 Cod penal.

b) Faptele reținute în sarcina inculpatului B. N., întrunesc trăsăturile esențiale ale infracțiunilor de:

- faptele inculpatului ca în calitate de funcționar public cu statut special, de a-l ajuta pe inc. M. C. A. să dea declarații necorespunzătoare adevărului în cauza în care era audiat ca suspect pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu scopul de a împiedica angajarea răspunderii sale penale pentru această infracțiune, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal.

- faptele inculpatului ca în calitate de funcționar public cu statut special, de a o ajuta pe suspecta Ș. Fluturica să se sustragă de la întocmirea unor acte procedurale într-un dosar penal, în cauza în care urma să fie audiată ca suspect, cu scopul de a îngreuna cercetările penale, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal.

- faptele inculpatului ca în calitate de funcționar public cu statut special, să o ajute pe suspecta C. Fatima, cu scopul de a împiedica angajarea răspunderii sale penale pentru infracțiunea de furt, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal, iar divulgarea de informații confidențiale cu privire la data, timpul și locul, modul și mijloacele prin care urmau să fie efectuată o percheziție domiciliară, în scopul îngreunării și împiedicării urmăririi penale a suspectei C. Fatima, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de compromiterea intereselor justiției, prevăzută de art. 277 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

- faptele inculpatului ca în calitate de funcționar public cu statut special, să-și încalce atribuțiile de serviciu, în sensul că a primit de la investigatorul sub acoperire S. Vijai-Aronel, în data de 09.12.2014, suma de 500 euro pentru a-i oferi informații cu caracter secret de serviciu, privitoare la persoana urmăritului general S. G. și a-i promite că-i va facilita acestuia sustragerea de la urmărirea generală pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 6 luni, întrunesc trăsăturile esențiale ale infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000 și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art 304 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

În final, s-a făcut aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, prevăzute de art. 38 alin. 1 cod penal, pentru întreaga activitate infracțională.

c) Fapta numitului S. S. de a respinge oferta inc. M. C. A. să primească sume de bani în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu și de a denunța organelor de cercetare penală infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, nu are caracte infracțional, nefiind întrunite trăsăturile esențiale ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 Cod penal.

Nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de S. S., existând cauza de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. 1 lit.a Cod procedură penală, pentru această faptă urmează a se dispune clasarea cauzei.

Aceste fapte au fost stabilite prin: declarațiile inculpaților, declarațiile martorului denunțător, declarații martori, proces-verbal de surprindere în flagrant, planșe foto, procese-verbale de transcriere a convorbirilor, actele de cercetare penală din dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr._/P/2014 și 4604/P/2014, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nr.6163/P/2012, înscrisuri cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate.

Prin Ordonanța nr._/2014 din data de 18.04.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. l teza I cod penal.

Prin Ordonanța nr. 299/P/2014 din data de 08.05.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 cod penal.

Prin Ordonanța nr.299/P/2014, din 29.01.2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 C.p., în infracțiunile de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 C.p și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art.335 alin 1 Cod Penal,cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

Prin Ordonanța nr.299/P/2014, din 29.01.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul M. C. A. pentru infracțiunile de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 C.p și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art.335 alin 1 Cod Penal,cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

- Prin Ordonanța nr. 299/P/2014, din 29.01.2014 s-a dispus reținerea inculpatului M. C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 290 alin. 1 C.p și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art.335 alin 1 Cod Penal,cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p. pe o durată de 24 ore, începând de la data de 29.01.2015 ora 19,20 până la data de 30.01.2015 ora 19,20.

Prin Încheierea nr. 28 din 30.01.2015, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ /a8, s-a dispus față de inc. M. C. A. luarea măsurii arestului preventiv, pe o durată de 30 zile, de la 30.01.2015 până la 28.02.2015, inclusiv.

Prin Încheierea nr. 37 din 03.02.2015, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a8, s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate de către inculpat împotriva Încheierii nr. 28 din 30.01.2015, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ /a8.

Prin Ordonanța nr. 299/P/2014 din data de 18.06.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.p. constând în aceea că,o persoană care s-a stabilit că se numește B. N. și este agent de poliție în cadrul Secției 6 poliție C., a intervenit în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., nr. 4604/P/2014, privind pe numitul M. A. în sensul că acesta să dea o declarație necorespunzătoare adevărului și probelor existente în dosarul cauzei.

Prin Ordonanța nr.299/P/2014 din 09.12.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.p. și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 C.p. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

Prin Ordonanța nr.299/P/2014 din 09.12.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de B. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.p. și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 C.p. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

Prin Ordonanța nr.299/P/2014 din 23.01.2015 s-a dispus extinderea acțiunii penale cu privire la infracțiunea de compromiterea intereselor justiției, prevăzute de art. 277 Cod penal și schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.p. și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 C.p. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.p. și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 C.p. și compromiterea intereselor justiției, prevăzute de art. 277 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

Prin Ordonanța nr.299/P/2014 din 09.12.2014 s-a dispus reținerea inculpatului B. N. pe o perioadă de 24 ore începând cu data de 09.12.2014, ora 21,45 până la data de 10.12.2014, ora 21,45. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C.p. și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 C.p. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.

Prin Încheierea nr. 231 din 10.12.2014, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ /a5, s-a dispus față de inc. B. N. luarea măsurii arestului la domiciliu, pe o durată de 30 zile.

Prin Încheierea nr. 532 din 17.12.2014, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a5, s-a dispus admiterea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul D. împotriva Încheierii nr. 231 din 10.12.2014, pronunțată de către Tribunalul D., cât și luarea măsurii arestului preventiv, pe o durată de 30 zile, de la 17.12.2014 până la 15.01.2015, inclusiv.

Prin Încheierea nr. 11 din 12.01.2015, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ /a7, s-a dispus față de inc. B. N. prelungirea măsurii arestului preventiv, pe o durată de 30 zile, de la 16.01.2015 până la 14.02.2015, inclusiv.

Prin Încheierea nr. 19 din 16.01.2015, pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a7, s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate.

La data de 11.02.2015 P. de pe lângă Tribunalul D. a înaintat Tribunalului D., în conformitate cu dispozițiile art.329 C.p.p., rechizitoriul cu nr. 299/P/2014 din data de 10.02.2015, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la 11.02.2015, sub nr._ 15 și repartizată aleatoriu completului C 2- cauze directe, măsura arestării preventive fiind menținută succesiv prin încheierile de ședință din 12.02.2015 și 09.03.2015.

Prin cererea depusă în ședința publică din 23.03.2015, inculpatul M. C. A. a solicitat, prin apărător ales, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, iar în subsidiar, cu arestul la domiciliu, cererea fiind însușită de către inculpat.

În motivarea cererii, s-a arătat că, întrucât urmărirea penală s-a finalizat, probele au fost administrate, inculpatul a dat declarații prin care a recunoscut faptele, a avut o atitudine procesuala sincera, cooperanta, măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu sunt oportune si suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de dispozițiile art. 202 alin. 1 c.p.p.

Inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul din 15.02.2015 pentru ca, în data de 18.04.2014 a fost surprins in trafic, pe raza comunei Predesti la volanul unei mașini ducând pe o distanta de 650 m, asa cum rezulta din măsurătorile organelor de cercetare da, precum si pentru faptul ca in aceeași zi ar fi promis unui ofițer de politie suma de 200 euro pentru a nu-i întocmi dosar penal.

Chemat in mai multe rânduri sa dea declarație, acesta s-a prezentat atât pe 18.04.2014,_, pe 18.06.2014 cat si pe 30.06.2014 si a dat declarații. Ulterior acesta a plecat în Franța.

In toata aceasta perioada, respectiv din 18.04.2014 si pana la momentul plecării sale in Franța, organele de cercetare penala nu au dispus nici o măsura fata de acesta.

La data de 29.01.2015, organele de cercetare penala au întocmit un referat cu propunere de arestare preventive, apreciind ca in cauza este necesara arestarea preventiva a inculpatului Motescu A., fara insa sa precizeze care sunt motivele temeinice pentru o asemenea măsura, după aproximativ 10 luni de zile de la data săvârșirii faptei.

Prin încheierea nr. 28/30.01.2015 pronunțata de Tribunalul D. in dos. nr._ s-a dispus arestarea preventiva a acestuia pe o durata de 30 de zile, de la 01.2015 pana la 28.02.2015, inclusiv.

S-a apreciat de către inculpat că, în momentul de fata aceasta măsura a arestului preventiv nu se mai impune, întrucât, in concordanta cu dispozițiile art.9 alin.2 C.p.p."orice măsura privativă sau restrictivă de libertate se dispune in mod excepțional si doar in cazurile si in condițiile prevăzute de lege".

A mai apreciat că, una din cele doua masuri preventive, neprivative de libertate, controlul judiciar sau arestul la domiciliu, sunt suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal si împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata, ori prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Din jurisprudența CEDO se desprinde obligația pentru instanțe de a lua in discuție, trecerea unei perioade de timp, posibilitatea unei masuri alternative neprivative de libertate, in situația in care de la data luării măsurii arestului preventive nu au intervenit temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.

Având in vedere ca, in mod natural, trecerea timpului de la data săvârșirii faptei a diminuat impactul pe care acesta 1-a creat comunitate și implicit pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților pentru ordinea publică, în prezent gravitatea faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpat, nu mai este în măsură prin ea însăși, să determine privarea de libertate în continuare a acestuia, impunându-se astfel punerea în libertate.

Mai mult decât atât, de la începerea urmăririi penale si pana in prezent inculpatul nu a întreprins nici o acțiune pentru obstrucționarea urmăririi penale, a fost prezent la organele de cercetare penala de fiecare data când a fost solicitat, a dat numeroase declarații si a colaborat cu organele de ancheta, nefiind considerat un pericol public, iar organele de cercetare penala au apreciat ca persoana lui nu prezintă pericol pentru societate, sau ca lăsarea lui in libertate ar avea vreo influenta negativa asupra desfășurării cercetării penale.

Mai mult decât atât, deși fapta a fost săvârșită in 18.04.2014, sesizarea pentru infracțiunea de dare de mita(denuntul) s-a făcut in data de 08.05.2014 de către agentul de politie S. din cadrul postului de politie Plesoi, iar măsura arestării preventive s-a dispus in 30.01.2015.

Ori, daca la acel moment, inculpatul nu a fost considerat un pericol pentru ordinea publica si nu s-a considerat ca fiind necesara arestarea preventiva a dumnealui, cu atât mai mult acum, la aproape 10 luni de la săvârșirea faptei s-a apreciat ca se impune lăsarea dumnealui in libertate, fiind sub control judiciar, fie, in subsidiar in arest la domiciliu. Conform rechizitoriului, acesta a recunoscut integral faptele, si a oferit detalii cu privire la activitatea sa infracționala cat si a inculpatului Barbuceanu N..

De asemenea, in concordanta cu dispozițiile art. 202 alin.3 „orice măsura preventiva trebuie sa fie proporționala cu gravitatea acuzației aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia",

De asemenea, instanța ar trebui sa aibă in vedere si circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul ca este întreținător de familie, are 3 copii minori in întreținere, de 2, 3 ani si o fetita de 4 luni.

F. de toate aceste aspecte noi, inculpatul a solicitat admiterea cererii și înlocuirea măsurii arestului preventive cu măsura controlului judiciar in principal sau arestului la domiciliu in subsidiar.

Analizând măsura arestării preventive dispusă față de inculpații M. C. A. și B. N., precum și cererea formulată în baza dispozițiilor art.242 alin.2 Cpp de către inculpatul M. C. A., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale prev. de art. 362 alin.1 Cpp rap la art. 208 alin.4 Cpp și, implicit, art.242 alin.2 Cpp, instanța a reținut următoarele;

În conformitate cu dispozițiile art. 362 alin. 2 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar în conformitate cu art. 208 alin. 2 C.p.p., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.

Dispozițiile textului procedural de mai sus fac trimitere, atunci când se verifică legalitatea și, implicit temeinicia măsurii preventive, și la dispozițiile art.207 Cpp. În acest context, s-a impus a se analiza, în conformitate cu aliniatul 4 al art.207 Cpp, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, sau dacă au apărut temeiuri noi sau au încetat, temeiuri în acest ultim caz menite să constate legalitatea sau nelegalitatea măsurii procesuale, conform aliniatului 5 al art.207 Cpp.

Sub aspectul legalității măsurii s-a constatat că nu au fost invocate aspecte de nelegalitate. De altfel, instanța din oficiu verificând cerințele prevăzute de alin.5 al art.207 Cpp a constatat că, nu au intervenit împrejurări noi cu privire la starea de fapt de natură a se constata lipsa participației penale a vreunuia dintre inculpați la săvârșirea faptelor, aspect care este de natură a înlătura suspiciunea rezonabilă că, o persoană a săvârșit o infracțiune, aspect ce implică legalitatea măsurii procesuale.

De altfel, nici de ordin procedural penal nu sunt elemente în cauză de natură a constata o încetare de drept a măsurii procesuale sau o revocare a acesteia pe situații de nulitate a măsurii procesuale dispuse anterior.

Sub aspectul temeiniciei măsurii procesuale a arestului preventiv, s-a constatat că aceasta trebuie abordată individual, în funcție de fiecare inculpat în parte și trebuie raportată la împrejurările stării de fapt, conduita procesuală și alte elemente de natură a agrava sau a diminua o eventuală răspundere penală a celor doi inculpați.

Cu privire la inculpatul B. N. s-a constatat că, măsura procesuală a fost menținută la data de 09.03.2015, până în acest moment procesual neintervenind elemente ale stării de fapt capabile să ducă la o reevaluare din punct de vedere juridic a faptelor cu care a fost sesizată instanța, sau cu privire la împrejurările în care acestea au fost săvârșite. Singurul elemente nou care a intervenit în cauză este poziția procesuală a inculpatului, materializată în recunoașterea faptelor și apelarea la procedura simplificată, care nu poate constitui în mod singular o condiție menită să determine o înlocuire a stării de arest preventiv cu altă măsură procesuală. Pornind de la dispozițiile procedural penale, mai exact a cerințelor impuse de acestea în cazul înlocuirii măsurii procesuale cu altă măsură procesuală mai ușoară, se evidențiază cerința legiuitorului și cu privire la evaluarea, concomitent cu poziția procesuală, și a împrejurărilor concrete ale cauzei.

Pluralitatea de infracțiuni săvârșite de inculpatul B. N., repetabilitatea acestora, calitatea de subiect circumstanțiat de lege, reprezintă elemente menite a concluziona pe de o parte temeinicia măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte necesitatea menținerii acesteia pe un termen rezonabil, proporțional cu gravitatea faptelor penale săvârșite.

Ca atare, caracterul de obișnuință în a comite fapte penale de aceeași natură în calitate de funcționar public oferă oportunitate pentru măsura procesuală cea mai severă.

Pentru aceste motive, s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul B. N.,

Cu privire la inculpatul M. C. A., deși s-a constatat că, sub aspectul împrejurărilor stării de fapt, nu au intervenit elemente noi, lipsa calității de subiect circumstanțiat de lege, pluralitatea de infracțiuni săvârșite și caracterul întâmplător pentru acest gen de infracțiuni, neconstatându-se o perseverență infracțională a inculpatului în a comite fapte de aceeași natură, atitudinea procesuală sinceră manifestată, reprezintă elemente menite a determina o reevaluare a termenului rezonabil cu privire la măsura procesuală ce a fost dispusă și menținută ulterior în cauză.

Perioada de 3 luni de zile de arest preventiv este apreciată ca suficientă atât sub aspectul prevenției generale, cât și sub aspectul necesității raportat la data comiterii faptelor și, implicit, a împrejurărilor care le conturează.

Constatându-se că există în continuare un interes judiciar cu privire la o bună desfășurare a procesului penal și un risc ținând de o eventuală sustragere a inculpatului M. C. A. de la procedura judiciară aflată în curs, singura măsură ce se impune cu oportunitate în cauză este măsura arestului la domiciliu.

Avându-se în vedere aceste aspecte, s-a admis cererea formulată în baza dispozițiilor art.242 alin.2 Cpp, de către inculpatul M. C. A..

În baza art. 242 alin. 2 Cpp, art. 218 Cpp s-a înlocuit măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul M. C. Adelian, cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 1 Cpp s-a impus inculpatului M. C. A. obligația de a nu părăsi imobilul din mun.C., ..74, jud.D., fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.

În baza art. 221 alin. 2 Cpp pe durata arestului la domiciliu inculpatul are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat;

- să nu comunice cu coinculpatul B. N. și cu denunțătorul S. S..

În baza art. 221 alin. 4 Cpp s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin potrivit celor de mai sus, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.242 alin.1 Cpp s-a dispus punerea în libertate a inculpatului M. C. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.9 din data de 30.01.2015 emis de Tribunalul D., dacă nu este reținut, arestat sau în executarea unei alte pedepse.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul D. și inculpatul B. N..

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. C., întrucât în mod greșit prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, în condițiile în care temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, prevăzute de art.223 și art.202 Cod pr.penală, neintervenind până în prezent niciun element nou care să impună înlocuirea măsurii arestării preventive, considerentele instanței fiind neîntemeiate, respectiv perioada rezonabilă avută în vedere, nici măcar nu a atins perioada de 3 luni, mai ales că măsura se impune a fi menținută raportat la natura și gravitatea infracțiunilor ce au determinat luarea și prelungirea măsurii preventive.

A apreciat că menținerea arestării preventive poate contribui la normala și desfășurare a procesului penal, dosarul cauzei parcurgând deja procedura camerei preliminare.

Inculpatul B. N. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, întrucât fiind audiat nemijlocit și-a însușit toate probele, a conștientizat gravitatea faptelor și are reprezentarea consecințelor acestora, neexistând riscul ca în libertate să determine alte persoane sau să impieteze aflarea adevărului, poziție procesuală pe care și-o va menține și pe parcursul cercetării judecătorești, cu luarea în considerare a faptului că nu are antecedente penale, durata scurtă a camerei preliminare, datorându-i-se, întrucât nu a ridicat excepții, însușindu-și întreg probatoriul.

Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma caracterului devolutiv al căii de atac, cât și al criticilor formulate, Curtea constată ca nefondată contestația formulată de către inculpatul B. N. și ca fondată contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul D., pentru următoarele considerente:

Se constată că prin încheierea nr. 28 din 30.01.2015 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ /a8, definitivă prin încheierea nr. 37 din 03.02.2015 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a8, s-a dispus arestarea preventivă a inc. M. C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev.de art.290 alin.1 Cod penal și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev.de art.335 alin.1 Cod penal.

Prin încheierea nr. 231 din 10.12.2014 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._ /a5, definitivă prin încheierea nr. 532 din 17.12.2014 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a5, s-a dispus arestarea preventivă a inc. B. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev.de art.289 alin.1 Cod penal rap.la art.7 lit.c din legea nr.78/2000, favorizarea făptuitorului prev.de art.269 Cod penal și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice prev.de art.304 Cod penal.

Măsurile preventive au fost prelungite și menținute legal, inclusiv de către judecătorul de cameră preliminară.

În prezent, inculpații sunt trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr.299/P/2014 din 10.02.2015, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus și arestarea preventivă.

Se reține că inculpatul M. C., fără a avea permis de conducere, a condus în data de 18.04.2014 un autoturism, oferindu-i suma de 200 euro agentului de poliție S. S. care a constatat infracțiunea flagrantă de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, cu scopul de a nu-i angaja răspunderea penală.

Inculpatul B. N., în calitate de funcționar public cu statut special, l-a ajutat pe inculpatul M. C. A. să dea declarații necorespunzătoare adevărului în cauza în care era suspect pentru comiterea infracțiunii susmenționate, cu scopul de a împiedica angajarea răspunderii penale pentru această infracțiune.

Același inculpat a ajutat-o și pe suspecta Ș. Fluturica să se sustragă de la întocmirea unor acte procedurale într-un dosar penal în cauza în care urma să fie audiată ca suspect, tot cu scopul de a îngreuna cercetările penale, cât și pe suspecta C. Fatima, cercetată pentru infracțiunea de furt, divulgând informații confidențiale cu privire la data, timpul și locul, modul și mijloacele prin care urmau să fie efectuată o percheziție domiciliară, tocmai pentru a îngreuna și împiedica urmărirea penală.

Același inculpat și-a încălcat atribuțiile de serviciu în sensul că a primit de la investigatorul sub acoperire S. Vijai A. în data de 9.12.2014 suma de 500 euro pentru a-i oferi informații cu caracter secret de serviciu privitoare la persoana urmăritului general S. G. și a-i promite că îi va face facilita acestuia sustragerea de la urmărirea generală pentru executarea unei pedepse privative de libertate.

Arestarea preventivă este o măsură procesuală preventivă privativă de libertate, constituind o măsură de excepție, dar având și un caracter provizoriu, fiind luată în funcție de existența anumitor împrejurări concrete legate de faptă și de persoana inculpatului.

În virtutea art.223 Cod pr.penală, măsura arestării preventive poate fi luată numai dacă din prove rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre situațiile prevăzute la lit.a-d sau că a săvârșit o infracțiune intenționată prevăzută în alin.2, între care și infracțiunea de evaziune fiscală, sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a faptei, a anturajului și a mediului din care acesta provine, antecedentelor penale ori a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanță, decât atunci când alte măsuri mai puțin severe au fost luate în considerare și judecate ca insuficiente pentru protejarea interesului personal sau public care impune detenția (cauza Witold Litwa contra Poloniei nr._ /95 din 4 aprilie 2000, cauza G. Hafsteinsdottir contra Islandei nr._/98).

Necesitatea privării de libertate a inculpaților pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor (infracțiuni de pericol care aduc atingere bunei desfășurări a activităților de interes public prin îndeplinirea de către funcționarii publici în mod corect și conștiincios a îndatoririlor de serviciu, din a căror exercitare acestea să nu constituie o sursă de venituri necuvenite), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul B. N., în calitate de agent la Secția 6 Poliție C. ar fi intervenit în dosare penale sau lucrări repartizate spre instrumentare colegilor săi, îndrumând persoanele vizate în anchete penale cu privire la declarațiile pe care trebuie să le facă pentru a nu se angaja răspunderea penală sau oferind informații cu caracter secret, vizând acte sau măsuri procesuale în curs sau viitoare, ajutor oferit chiar și inculpatului M. C., îndrumându-l în ceea ce privește declarațiile ce trebuie date în cauză, inculpat care surprins conducând un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere a încercat să ofere agentului de poliție suma de 200 euro pentru a scăpa de răspundere penală), numărul actelor materiale, frecvența săvârșirii acestora, scopul urmărit, respectiv obținerea de foloase necuvenite prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, impactul deosebit pe care comiterea unor infracțiuni de corupție de către persoane investite cu autoritate publică îl are asupra membrilor comunității, erodând încrederea de care structurile de ordine publică ar trebui să se bucure, în special organele de cercetare penală, sistemul firesc de nesiguranță pe care îl creează astfel de activități, atât cele de luare de mită, cât și cele de dare de mită, recrudescența fenomenului infracțional de această natură ce impune un răspuns ferm din partea autorităților, Curtea constată că există un interes public care impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, subzistând temeiurile ce au determinat arestarea preventivă, măsura preventivă fiind nu numai proporțională, dar și necesară scopului legitim urmărit.

În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive avut în vedere de către prima instanță, Curtea constată că în mod greșit s-a apreciat ca fiind rezonabilă durata măsurii dispusă față de inculpatul M. C., în condițiile în care arestarea preventivă a acestuia s-a dispus în luna ianuarie 2015, dată de la care până în prezent măsura a fost prelungită și menținută, cercetarea judecătorească fiind începută și într-o fază incipientă când urmează a fi administrat probatoriul în condiții de contradictorialitate.

Nu interesează în ceea ce privește verificarea subzistenței temeiurilor arestării preventive atitudinea sinceră a inculpaților, deoarece recunoașterea inculpaților poate fi valorificată odată cu individualizarea pedepsei și a modalității de executare, ci trebuie analizată în raport cu starea de pericol pentru ordinea publică raportat la faptă și la persoana inculpaților.

În consecință, se constată că durata arestării preventive este una rezonabilă raportat și la criteriile utilizate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, Curtea constată că pentru o mai bună administrare a actului de justiție se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, neexistând garanții că lăsarea acestora în libertate ar asigura buna desfășurare a procesului penal, astfel că se apreciază că la acest moment nicio altă măsură preventivă neprivativă de libertate ar asigura scopul educativ-preventiv prev.de art.202 Cod penal.

Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.4251 alin.7 pct.1 lit.b și pct.2 lit.a Cod pr.penală, Curtea va respinge contestația formulată de către inculpatul B. N. ca nefondată și va admite contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul D..

Va desființa în parte încheierea atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M. C. A., iar în baza art. 362 alin. 2 Cpp rap. la art. 208 alin. 3, 4 Cpp. se va menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul M. C. A..

Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația formulată de către inculpatul B. N. ca nefondată.

Admite contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul D., împotriva încheierii din 23 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .

Desființează în parte încheierea atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M. C. A..

În baza art. 362 alin. 2 Cpp rap. la art. 208 alin. 3, 4 Cpp.

Menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul M. C. A..

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Obligă inculpatul B. N. la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26.03.2015.

C. Ș.

Grefier,

B. D.

j.f.M.N.

PS/30.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel CRAIOVA