Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2233/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2233/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 2233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2233
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2012
PREȘEDINTE T. C. B. Judecător
A. I. Președinte Secție
A. D. Judecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. Tg. J. împotriva sentinței penale nr. 1292 din 26 iunie 2012, pronunțată de J. Tg. J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata inculpată G. G., asistată de avocat D. L., apărător din oficiu, lipsind partea civilă M. M. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe în sensul deducerii perioadei reținerii din pedeapsa aplicată precum și realizarea unei noi individualizări a pedepsei, în conformitate cu disp. art. 72 cod penal.
Avocat D. L. arată că este de acord cu admiterea recursului în ceea ce privește deducerea perioadei reținerii din pedeapsă, însă criticile ce vizează individualizarea pedepsei,arată că sunt nefondate.
Inculpata declară că recunoaște și regretă fapta săvârșită.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 1292 din 26 iunie 2012, pronunțată de J. Tg. J. în dosarul nr._, s-a admis cererea inculpatei, de judecare potrivit procedurii prevăzute de art 320 ind 1 Cod de procedură penală .
În baza art.208 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 320 ind 1 alin 1-7 Cod de procedură penală, a fost condamnată inculpata G. G., fiica lui G. și M., născută la 12.04.1983 în Tg J., jud., Gorj, domiciliată în tg J., ., ., .,jud Gorj, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art 82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art 83 și următoarele Cod penal.
S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art 64 alin 1 lit a teza a II-a și b Cod penal pe durata prev. de art 71 alin 5 Cod penal.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 40.000 lei, despăgubiri civile față de partea civilă.
A fost obligată inculpata la 1300 lei cheltuieli judiciare statului din care 400 lei onorariu avocat oficiu P. D. la urmărirea penală și 200 lei onorariu avocat oficiu O. F. la cercetarea judecătorească, ce se vor avansa anticipat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-J. nr. 1126/P/2012, înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg- J., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei G. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin(1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin(2) Cod penal .
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut:
În perioada octombrie 2011-martie 2012, în timp ce desfășura activități de menaj în locuința părții vătămate M. M. C., în intervalul orar 08:00-16:00, inculpata G. G. a sustras din locuința părții vătămate, la diferite intervale de timp, bijuterii din aur și argint, în greutate de 350-400 gr, pe care ulterior le-a valorificat prin intermediul mai multor case de amanet, primind în schimbul lor sume de bani.
Astfel, din declarațiile martorilor D. D.(fila 26 d.u.p.) și O. A.(fila 27 d.u.p.) a reieșit că inculpata G. G. le-a povestit că în perioada octombrie 2011- martie 2012, în timp ce desfășura activități de menaj la locuința părții vătămate M. M. C. a sustras la intervale de o săptămână sau două, diferite obiecte din aur, pe care le-a valorificat în casele de amanet din Tg-J., banii obținuți fiind folosiți în interes personal. În acest sens, martora O. A. a declarat că în cursul lunii decembrie 2011, mama acesteia, inculpata G. G., a venit acasă cu bijuterii cu care a trimis-o la casa de amanet, în vederea valorificării.
Declarațiile martorilor D. D. și O. A. s-au coroborat și cu cele ale martorelor S. R., C. M. și T. G.(filele 15-17 și 21 d.u.p), gestionare la casele de amanet la care inculpata a valorificat bijuteriile sustrase din locuința părții vătămate.
În drept, fapta inculpatei G. G. de sustrage în mod constant, în perioada octombrie 2011- martie 2012, la interval de o săptămână, din locuința familiei unde desfășura activități de menaj, bijuterii din aur și argint, având o greutate de 350-400grame, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin(1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin(2) Cod penal .
La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, reduse conform art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală ., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta fiind fără antecedente penale, având 12 clase, fără ocupație, un copil minor în îngrijire și probleme medicale.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite, de persoana inculpatei, de faptul că inculpata a fost de acord să achite prejudiciul produs părții vătămate, de atitudinea de recunoaștere a faptei săvârșite, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea spre minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 8 luni inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin(1) Cod penal ., cu aplicarea art. 41 alin(2) Cod penal a cărei executare o va suspenda suspendarea condiționată a executării pedepsei
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare, a apreciat că nu se impune executarea pedepsei de către inculpată în regim de detenție, scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia, având în vedere toate circumstanțele personale ale acesteia, deja indicate de instanță, fiind necesară suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că, deși, potrivit art. 71 alin(2) Cod penal, “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a)-c) Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei”, totuși, prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I a– Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal
De asemenea, în aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care protrivit art. 20, alin(2) din Constituție este obligatorie pentru instanțele românești, odată cu ratificarea Convenției Europene, de către România.
Așadar, la stabilirea pedepselor accesorii s-a ținut seama și de jurisprudența CEDO.
În acest sens, Curtea Europeană a stabilit că deținuții continuă să se bucure în general de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate, fiind vorba de o detenție ce intră în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenție. Potrivit art. 3, Protocol 1 din Convenție, statele membre au obligația de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. Dreptul cetățenilor de a-și exprima voința în cadrul alegerilor legislative, corelativ obligației statelor membre, menționate anterior, nu este, însă, un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democrației.
În ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.În Marea Britanie norma impunea interdicția dreptului de a alege condamnaților la sancțiunea penală privativă de libertate,indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei.Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, a fost considerată de Curte incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1.
La aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
Prin urmare, în ceea ce privește pedeapsele accesorii ce le va aplica, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Tg. J., apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în condițiile în care nu s-a dedus perioada reținerii din pedeapsa aplicată, pe de o parte, iar pe de altă parte, pedeapsa aplicată nu răspunde exigențelor art. 72 cod penal, fiind mult prea blândă în raport de gravitatea faptei, de persoana inculpatei, valoarea prejudiciului ce nu a fost recuperat.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, potrivit disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, se constată că în cauză recursul este fondat sub aspectul deducerii reținerii preventive, astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite, se va casa sentința în parte, sub aspectul deducerii reținerii preventive, în temeiul art. 88 Cp, se va deduce durata reținerii de la 03.03._12, din durata pedepsei aplicate și se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Așa cum rezultă din referatul cu propunere de arestare preventivă, fila 33 dosar u.p., la data de 4 martie 2012, s-a propus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă a inculpatei, aceasta fiind reținută la data de 3 martie 2012, în baza ordonanței de reținere nr. 1126/P/2012 emisă de Poliția Mun. Tg. J..
Observând hotărârea primei instanțe se constată că aceasta nu a dispus în conformitate cu art. 88 cod penal, computarea reținerii din durata pedepsei închisorii pronunțate, urmând a înlătura această omisiune.
În ceea ce privește individualizarea judiciară efectuată de către prima instanță, Curtea apreciază că nu se regăsește motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală.
Pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatei în condițiile art. 81 cod penal, răspunde criteriilor prev. de art. 72 rap. la art. 52 cod penal, precum și exigențelor ce guvernează suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, valorile sociale atinse prin faptele inculpatei, situația precară a acesteia din punct de vedere economic dar și relațiile dintre inculpată și victimă, fundamentate pe încredere, inculpata având accesul fără restricții în casa victimei precum și persoana inculpatei, vârsta acesteia, starea de sănătate, calitatea de întreținător al familiei, sunt criterii judicios analizate de către prima instanță în alegerea regimului sancționator.
Totodată, în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de inexistența condamnărilor anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 ani, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, se constată că prima instanță, în mod temeinic a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Tg. J. împotriva sentinței penale nr. 1292 din 26 iunie 2012, pronunțată de J. Tg. J. în dosarul nr._ .
Casează sentința în parte, sub aspectul deducerii reținerii preventive.
În temeiul art. 88 Cp,
Deduce durata reținerii de la 03.03._12, din durata pedepsei aplicate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 2 noiembrie 2012.
T. C. B. A. I. A. D.
Grefier,
A. R.
Red.jud.T.M.
j.f.A.B.
IB
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2223/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
