Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 2241/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2241/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 2241/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR. 2241

Ședința publică de la 02 noiembrie 2012

PREȘEDINTE A. D.- judecător

L. B.- judecător

M. M. Ș.- judecător

Grefier M. N.

Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 octombrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Târgu Jiu și inculpatul P. B., împotriva sentinței penale nr. 623 din data de 22 martie 2012 pronunțată de J. Târgu Jiu în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită la data dezbaterilor.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 623 din data de 22 martie 2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, în baza art. 321 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.p., a fost condamnat inculpatul P. B., fiul lui T. și M., născut la data de 14.06.1987, în municipiul Tg-J., cu același domiciliu, ., .,etaj 1, ., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 85 alin. 1 C.p., a fost anulată suspendarea condiționată a executării celor două pedepse, care au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 C.p., a fost contopită această pedeapsă cu cea stabilită prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, ce se va executa.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b C.p, în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 5 C.p.

S-a dedus din durata pedepsei reținerea de 24 h, din data de 02.09.2009, reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13.08.2011 până la data de 16.09.2011 (când inculpatul a fost pus în libertate provizorie pe cauțiune).

În baza art. 160⁵ alin. 4 și 6 C.p.p, s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie și restituirea către plătitor ( P. T. – CNP_) a sumei de 5.000 lei, consemnată cu titlu de cauțiune prin recipisa nr._/1/09.09.2011 a CEC Bank, achitată conform chitanței nr._/1/09.09.2011 a CEC Bank.

A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.4671/P/2010 din 25.08.2011 al Parchetului de pe lângă J. Tg-J., au fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul P. B., cercetat pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a C.p.

În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 13.08.2011, în jurul orei 04:40, inculpatul P. B. zis B., în timp ce se afla în incinta Cafe-barului Mozzart din mun. Tg-J., a provocat scandal public, tulburând ordinea și liniștea publică, aducând atingere bunelor moravuri, ca urmare a unui conflict avut cu numitul S. G. C..

Această situație de fapt a fost reținută din coroborarea datelor obținute din declarațiile martorilor cu cele din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere amplasate în local.

Conflictul dintre inculpatul P. B. și numitul S. G. C. a avut loc inițial la etajul localului public, motiv pentru care, la solicitarea personalului de serviciu al barului Mozzart, au intervenit agenții de pază din cadrul ., care l-au scos în afara localului pe inculpat.

Fiind audiat în cauză, numitul S. G. C. a confirmat cele menționate mai sus, precizând că inculpatul P. B. a intrat din terasa barului și s-a deplasat la acesta și, fără un motiv anume, a început să îl amenințe și să îl înjure, încercând să îl agreseze fizic, însă a fost oprit de agenții de pază și organele de poliție care l-au imobilizat și înlăturat din local.

În timpul conflictului ce a avut loc s-a produs scandal public, indignarea persoanelor ce se aflau în acel moment în local, aducându-se atingere bunelor moravuri, tulburându-se ordinea și liniștea publică, majoritatea clienților părăsind localul.

De asemenea, în cauză a fost audiat și inculpatul P. B., care a precizat că în noaptea de 13.08.2011, în jurul orei 04:30 a mers la barul de la etajul localului mai sus menționat, unde a observat că prietenul său, numitul Hotoboc A., a avut o discuție contradictorie cu un tânăr, despre care a aflat că se numește S. G. C..

Totodată, inculpatul a declarat că a încercat să aplaneze conflictul între cei doi, moment în care a fost lovit în frunte cu o sticlă, probabil de către S. G. C..

Inculpatul P. B. a mai precizat că s-a deplasat în terasa barului împreună cu numitul S. G. C. pentru a lămuri situația creată, fiind însoțit de agenții de pază, însă nu a avut intenția de a-1 lovi pe acesta sau de a provoca scandal.

În cauză a fost audiată și numita B. R., care a precizat că în noaptea de 13.08.2011, în jurul orelor 04:00, în timp ce se afla în terasa localului Mozzart, împreună cu prietenii săi, a observat un tânăr despre care a aflat ulterior că se numește P. B., când a intrat din terasa localului în incinta acestuia, la parter și a încercat să îl agreseze pe un tânăr,despre care știe că se numește S. G. C..

De asemenea, martorul B. R. a mai declarat că la fața locului s-au strâns mai multe persoane, o parte din acestea plecând din locul unde avut loc conflictul.

Fiind audiat în cauză, martorul D. M. a precizat că în noaptea de 13.08.2011, în jurul orei 04:30, în timp ce se afla pe terasa localului Mozart a observat ridicându-se mai mulți clienți de la mese, iar mai mulți tineri au intrat din terasa barului în interior, iar la scurt timp au fost însoțiți de agenții de poliție și agenții de pază.

Martorul D. M. a mai declarat că a aflat că în local, la parter, a existat un conflict între P. B. zis B. și S. G. C., observând când inculpatul P. B. a fost condus la autoturismul poliției de agenții de poliție.

În cauză a fost audiat și martorul S. D. D., agent de pază la ., care a precizat că a observat un tânăr pe nume P. B., ce avea o discuție contradictorie cu un alt tânăr îmbrăcat în negru, moment în care acesta a procedat la evacuarea acestora în afara barului.

Martorul S. D. D. a mai declarat că numitul P. B. a avut un comportament agresiv și a încercat să pătrundă în local, lucru pe care 1-a și făcut, iar după acest moment s-a deplasat la numitul S. G. C., care se afla în interiorul localului, intenționând să îl lovească, însă nu a reușit deoarece au intervenit agenții de pază.

De asemenea, martorul a declarat că mai multe persoane ce se aflau în local au părăsit localul, fiind deranjate de cele întâmplate.

Declarația martorului S. D. D. se coroborează cu declarațiile martorilor R. G., G. V. și B. C. -agenți de pază la ., care au confirmat incidentul produs între inculpatul P. B. și numitul S. G. C., precum și faptul că în timpul scandalului produs, mai mulți clienți au părăsit localul, fiind deranjați de cele întâmplate.

Inculpatul P. B., în apărarea sa, a propus să fie audiați ca martori numiții Plopiș F. V., M. F. V., B. V. H., Hotoboc F. A. și B. S., însă aceștia au precizat că numitul P. B. a intervenit între doi tineri care aveau o discuție contradictorie pentru a evita un conflict și nu a provocat scandal în incinta localului Mozzart.

De asemenea, în cauză au fost audiați și martorii G. E. L., C. I., M. F. A., Ș. M., R. D. E., P. Râul A., I. R. M., Al-I. M. și B. D. V. V., care au confirmat faptul că inculpatul P. B. a provocat scandal public în incinta cafe barului Mozart din mun. Tg-J., având un conflict cu numitul S. G. C., mare parte dintre aceștia declarând că au fost indignați și deranjați de comportamentul inculpatului, creându-le o stare de temere și nesiguranță.

De asemenea, în conținutul procesului-verbal anterior menționat s-a precizat că inculpatul P. B., după ce pătrunde în interiorul barului, la parter, pe o ușă culisată, se îndreaptă către un tânăr care a fost identificat în persoana numitului S. G. C. și că are o altercație cu acesta, moment în care agenții de pază procedează la imobilizarea inculpatului P. B..

Totodată, în același proces-verbal se observă că în local și pe terasa acestuia se află mai multe persoane, unele dintre acestea la mese.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, lovire, amenințare.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data 13.08.2011, a fost luată împotriva învinuitului P. B., măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 ore, de la ora 15:50 până la ora 15:50 a zilei de 14.08.2011.

Prin încheierea nr.121 din data de 14.08.2011, pronunțată de J. Tg-J., în dosarul nr._/318/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 20 zile, începând cu data de 14.08.2011, ora 13:00 și până la data de 02.09.2011, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.87/14.08.2011, măsură ce a fost menținută prin încheierea nr.125/2011 din 30.08.2011 a Judecătoriei Tg-J..

Prin încheierea nr.62 P din 14.09.2011 a Judecătoriei Tg-J., s-a respins cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune, însă, prin decizia nr.350/2011 a Tribunalului Gorj, cererea s-a admis, dispunându-se punerea în libertate provizorie a acestuia, din stare de arest preventiv, fiindu-i impuse obligațiile prevăzute de art.160² alin.2 C.p.p.

Fiind ascultat în ședința publică din 14.09.2011, inculpatul P. B. a declarat că în noaptea de 12/13.08.2011, după ce în prealabil consumase puțin alcool într-un alt local, în jurul orelor 02:30, a mers în clubul Mozzart din Tg-J., unde s-a întâlnit cu niște prieteni iar la un moment dat a observat că numitul Hotoboc A. (ce nu făcea parte din grupul său), avea o discuție contradictorie cu numitul S. G. iar el a intervenit, cerându-i lui Hotoboc să vină lângă el, moment în care a fost lovit în zona frunții cu un obiect din sticlă, fiindu-i provocată o plagă sângerândă în zona frunții. A adăugat inculpatul, că nu a observat persoana care l-a lovit, însă datorită faptului că S. se afla în apropriere, a dedus că acesta ar fi autorul agresiunii. Ulterior, a venit la el administratorul clubului Mozzart, întrebându-l de ce se ceartă în club, și a coborât împreună cu acesta, ieșind în exteriorul localului, însoțiți de S., pentru a afla de ce a fost lovit. A mai precizat P. B., că acesta din urmă nu a dorit să discute cu el, a reintrat în local, însă inculpatul l-a urmat, fără să-l agreseze, întrucât a fost ținut de prieteni și de agenții de pază. A recunoscut că din local au ieșit mai multe persoane, însă acestea erau prieteni ai săi și ai numitului S., care probabil încercau să preîntâmpine un posibil conflict. A apreciat inculpatul, că nu s-a manifestat violent, practic nu a existat o altercație și nu s-a produs scandal public.

Pentru deplina lămurire a stării de fapt, prima instanță a dispus audierea martorilor G. E. L., C. I., Ș. M., S. D., R. D., I. R., M. F., R. G., P. R., A. M., D. M., B. C., G. V., B. R.,Hotoboc F., M. F., Plopiș F., B. S., B. V., B. V., M. A., V. C. și C. A..

Prima instanță a dispus de asemenea citarea martorului S. G. C. și aducerea sa pe bază de mandat, însă nu a putut fi ascultat întrucât locuiește și își desfășoară activitatea în Germania (potrivit procesului verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele acestuia, încheiat la data de 08.11.2011 de lucrătorii IJJ Gorj).

Analizând probatoriul cauzei, prima instanță a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu și apreciind-o, a constatat existența faptei prevăzută și pedepsită de art.321 alin.1 Cod penal, ce constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul P. B., dovada fiind făcută cu: plângerea și declarațiile persoanei vătămate S. G., declarațiile inculpatului; declarații martori; proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice; proces-verbal de vizionare a înregistrărilor video surprinse de camerei de supraveghere amplasat în local, însoțit de suport - optic tip CD.

Potrivit art.321 C.p., s-a arătat că fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, ori se tulbură, în orice mod, liniștea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.

Subiectul pasiv principal al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, și tulburarea liniștii publice, este statul iar persoanele ale căror sentimente au fost ultragiate ori cărora li s-a adus atingere au calitatea se subiecți pasivi adiacenți.

Elementul material al infracțiunii se caracterizează în varianta simplă prin acțiuni sub formă de acte, gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii sau orice alte manifestări care contravin obiceiurilor, deprinderilor, comportărilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, manifestări prin care se încalcă regulile de conviețuire socială și prin care liniștea ori ordinea publică sunt tulburate, climatul pașnic și sentimentul de securitate personală sunt afectate de teamă, neliniște, dezaprobare, transmise în cadrul unui grup de persoane, care asistă sau iau cunoștință de fapta comisă.

S-a reținut în primul rând, că starea conflictuală a fost inițiată de inculpatul P. B., care, aflându-se la etajul localului Mozzart, sub pretextul că intervine pentru a aplana o posibilă altercație între Hotoboc F. A. și numitul N. A., i-a adresat acestuia din urmă injurii și amenințări, după care, s-au îmbrâncit determinând lucrătorii clubului, să anunțe administratorul V. C., care a venit la cei implicați încercând să-i liniștească.

Deși inculpatul a susținut că discuția contradictorie s-a purtat între numiții Hotoboc și S. G., aceștia au negat, martorul Hotoboc precizând că nici nu-l cunoaște pe celălalt, iar administratorul localului, V. C. ,a precizat în mod constant, că cel căruia P. B. îi adresa amenințări și insulte, a fost cu siguranță N. A..

Martorul V. a adăugat că a încercat să-l ia pe P. de la etaj, pentru a preveni o eventuală altercație, însă nu a reușit,întrucât acesta a devenit recalcitrant, întețind amenințările la adresa lui N., motiv pentru care au fost anunțați pentru a interveni, lucrătorii firmei de pază, ce se aflau în exteriorul localului, conform atribuțiilor de serviciu.

Deși inculpatul a declarat că a fost lovit în zona frunții cu un obiect în timp ce se afla la etajul localului deducând că autorul agresiunii ar fi S. G., acreditând ideea că a fost provocat și încercând astfel să justifice comportamentul ulterior, din întregul probatoriu reiese, că leziunea a fost provocată inculpatului mai târziu( după ce a reintrat în local pe ușa culisată) și nu de către S..

Așa cum au declarat cei mai mulți martori și lucrătorii firmei de pază, aceștia din urmă, au intervenit la solicitarea administratorului, la etajul clubului, de unde l-au luat pe inculpat pentru a-l scoate în exterior, împreună cu acesta coborând mai multe persoane, unele făcând parte din grupul lui P. B., altele din grupul advers, iar unele neutre„ îngrămădindu-se „ să iasă pe terasa exterioară, unde se mai aflau circa 20-30 de persoane ocazie cu care s-a creat” învălmășeală” așa cum au relatat martorii G. E. L. și C. I.. Ulterior, agenții de pază au blocat ușa de intrare, însă inculpatul P., care era” agitat” și adresase în timp ce era evacuat amenințări unei persoane ce rămăsese în interior, insista să intre, spunând că dorește să aibă o discuție cu aceasta, însă nu i s-a permis.

În scurt timp, fără ca lucrătorii de pază să observe, inculpatul a pătruns pe o ușă culisată laterală, îndreptându-se direct și în pas alert către persoana căreia anterior îi adresase amenințări (S. G.), a prins-o cu mâna de haine, de umăr și a intenționat să o lovească, moment în care, pentru a se evita o altercație fizică, martorii B. C., G. V., S. D., R. G. și M. A. (angajați ai firmei de pază), au intervenit rapid, ultimul prinzându-l în brațe pe P. B.,ce s-a zbătut să scape, context în care au intervenit și alte persoane, creându-se o învălmășeală în cursul căreia a fost doborâtă o masă și s-au spart câteva pahare, însă s-a reușit în cele din urmă îndepărtarea inculpatului, care apoi a fost preluat de lucrătorii de poliție.

Angajații firmei de pază au precizat cu certitudine, că dacă nu ar fi intervenit S. G. și P. B. s-ar fi lovit, iar conflictul ar fi luat amploare, prin implicarea persoanelor care-i însoțeau pe cei doi, martorul M. adăugând că l-a prins în brațe pe inculpat, întrucât a avut convingerea că acesta o să-l lovească pe cel din interior. Au apreciat că atitudinea inculpatului nu a fost una conformă normelor legale, iar evenimentul la care au intervenit a avut o intensitate medie comparativ cu altele, însă, această intervenție a fost absolut necesară.

Conform procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere amplasate în local, s-a reținut că în data de 13.08.2011, în intervalul orar 04:40 - 04:45, se observă când agenții de pază intervin și îl scot din incinta localului pe inculpatul P. B., moment în care acesta are un comportament agresiv, violent,” împingându-se„ cu aceștia, și încercând să intre din nou în local, iar după ce pătrunde în interior, la parter, pe o ușă culisată, se îndreaptă către un tânăr care a fost identificat în persoana numitului S. G. C. și că are o altercație cu acesta, moment în care agenții de pază procedează la imobilizare.

Sintetizând considerentele expuse, deși inculpatul P. B., a apreciat că prin comportamentul său nu a provocat scandal public, în sensul că nu s-a manifestat violent și nu a existat o altercație, prima instanță a constatat că fapta acestuia întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Așa cum s-a arătat, starea conflictuală a fost inițiată de inculpatul P. B., care, aflându-se la etajul localului Mozzart, sub pretextul că intervine pentru a aplana o posibilă altercație între Hotoboc F. A. și numitul N. A.,i-a adresat acestuia din urmă injurii și amenințări, după care, s-au îmbrâncit determinând lucrătorii clubului, să anunțe administratorul V. C., care a venit la cei implicați încercând să-i liniștească, a intenționat să-l ia pe P. de la etaj, pentru a preveni o eventuală altercație, însă nu a reușit,întrucât acesta a devenit recalcitrant, întețind amenințările la adresa lui N., motiv pentru care au fost anunțați pentru a interveni, lucrătorii firmei de pază, ce se aflau în exteriorul localului, conform atribuțiilor de serviciu.

Martorii C. I., P. R., R. D. și M. F. A., au declarat că la etaj se aflau mai multe persoane, care se înjurau, se agitau, se îmbrânceau, iar inculpatul P. ce era implicat, avea o discuție aprinsă cu o altă persoană, după acest moment, martorul Ș. M. observând că, un scaun era puțind deteriorat iar trei pereți din rigips prezentau zgârieturi.

S-a reținut așadar, că atitudinea inculpatului, manifestată în acest prim episod al situației conflictuale desfășurată la etajul localului, constând în proferarea de cuvinte insultătoare și amenințări altei persoane, acțiunile fizice constând în îmbrâncirea, împingerea acesteia într-un spațiu public, (chiar dacă nu îmbracă forma infracțiunii prev. de art.180 C.p.), manifestări care, în scopul preîntâmpinării izbucnirii unui conflict au necesitat intervenția lucrătorilor societății de pază, contravin regulilor de conviețuire socială, obiceiurilor, deprinderilor și comportărilor compatibile cu aceste reguli. Totodată, situația creată în urma apariției angajaților pentru a restabili ordinea, prin luarea inculpatului în vederea evacuării, acțiune însoțită de coborârea mai multor persoane de la etaj ce „ se îngrămădeau” să iasă pe terasă, au fost de natură să tulbure climatul normal din local, să provoace un sentiment de teamă, neliniște, dezaprobare, în rândul angajaților clubului și celorlalți consumatori, fiind probată latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.321 C.p., chiar dacă nu s-a produs scandal public.

S-a arătat și că se impune observația, că după scoaterea în afara localului, inculpatul P. B., nu s-a liniștit, și aflându-se într-o stare de surescitare nervoasă, (așa cum au relatat martorii B. C., G. V., S. D., R. G. și M. A.), deși aceștia se opuneau dorinței de a reintra în club, a pătruns pe o ușă laterală și s-a dus în pas alert către numitul S. G. C., cu intenția evidentă de a-l lovi, intenție percepută de numeroase persoane, inclusiv de angajații firmei de pază, care au intervenit având convingerea izbucnirii unui conflict de amploare, mai ales în condițiile antrenării și persoanelor ce însoțeau pe cei doi. Așa cum s-a arătat, după ce a fost prins cu brațele de martorul M., P. B. s-a zbătut să se elibereze, s-a creat în acest context o învălmășeală, în cursul căreia a fost răsturnată o masă, iar martorul B. D., ce a intervenit la rândul său, a fost lovit cu un pahar, în zona capului.

Deși unii martori au relatat cu ocazia audierii de către instanță, că nu li s-a creat un sentiment de teamă, întrucât cei implicați nu s-au lovit, martorul G. E. L., a confirmat o asemenea stare de temere, determinată de cele întâmplate, stare ce a obligat-o să rămână în exteriorul localului, până la epuizarea conflictului iar martorul Al-ioanii M., a declarat că cei prezenți au intrat în panică doar după intervenția și imobilizarea inculpatului P. B., măsuri ce se datorează însă tot comportamentului său.

Analizând susținerea apărătorului inculpatului că fapta ar reprezenta contravenția prevăzută de art.2 lit. a din Legea 61/1991, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată.

S-a arătat că potrivit acestui text, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.

Fapta își pierde însă caracterul de contravenție dacă este comisă în astfel de condiții, încât, potrivit legii penale să fie considerată infracțiune, criteriul principal de delimitare fiind acela al pericolului social, mai ridicat în cazul infracțiunii, cu consecințe mai grave și care dăinuie în timp, în timp ce la contravenție, urmările sunt mai restrânse.

Pe lângă obiectul ocrotirii juridice, la stabilirea gradului de pericol social trebuie avute în vedere urmările faptei, respectiv dacă s-a produs o lezare efectivă sau dor o stare de pericol. Un alt criteriu intrinsec de diferențiere, îl constituie rezonanța socială pe care o provoacă în rândul colectivității cele două categorii de fapte, antisociale, iar un ultim criteriu se referă la posibilitatea de restaurare a relațiilor sociale vătămate, de restabilire a ordinii de drept încălcate.

S-a reținut că, deși într-o descriere asemănătoare dar nu identică, fapta prevăzută de art.2 lit. a din Legea 61/1991, este reglementată de art.321 C.p. și incriminată ca infracțiune.

Examinând în concret, prin prisma criteriilor expuse fapta inculpatului, s-a constatat că s-a produs o lezare efectivă a relațiilor sociale ocrotite de lege (iar nu doar o periclitare), o rezonanță socială puternică, având în vedere împrejurările în care s-a comis, numărul mare al persoanelor ce au asistat, durata în timp, desfășurarea în etape, disprețul total manifestat de inculpat față de regulile de conviețuire socială, și ceilalți consumatori, în pofida încercărilor altor persoane de a-l calma și a-l determina să respecte normele.

Astfel, mai întâi a făcut demersuri în acest sens administratorul localului, sortite eșecului, apoi inculpatul a fost evacuat de agenții de pază, ulterior a reintrat în club pe o ușă laterală în scopul de a pune în practică rezoluția de a agresa altă persoană, a fost prins cu brațele de un lucrător, a încercat să se elibereze, fiind necesară și intervenția lucrătorilor de poliție pentru a fi îndepărtat.

S-a mai reținut și că inculpatul a manifestat acest comportament, după ce fusese condamnat tot pentru comiterea unor infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri de către două instanțe, la scurt timp după rămânerea definitivă a pedepsei de trei luni închisoare (16.06.2011).

Constatând așadar că fapta inculpatului a fost comisă în astfel de condiții încât potrivit legii penale să fie considerată infracțiune, iar totodată întrunite condițiile art.345 C.p.p, s-a dispus condamnarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei apreciat prin prisma gradului ridicat de implicare în conflict, ignorării flagrante a regulilor de conviețuire socială, împrejurarea că a mai fost condamnat definitiv pentru infracțiuni similare, prin s.p. nr.180/2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și s.p.nr.1198/2010 a Judecătoriei Tg-J., la pedepsele de 3 luni închisoare, respectiv un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, ultima condamnare atrăgând starea de recidivă prevăzută de art.37 lit. a C.p, atitudinea necorespunzătoare a făptuitorului.

În raport de aceste criterii, s-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea, în cuantum minim, este aptă, să asigure atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale.

S-au constatat concurente infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedepsele de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, prin s.p. nr.1198/2010 a Judecătoriei Tg-J. și 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, prin s.p. nr.180/2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești (infracțiunea prev. de art.321C.p. pentru care inculpatul P. a fost condamnat prin s.p. nr.1198/08.06.2010 a Judecătoriei Tg-J., a fost săvârșită după ce fusese condamnat prin s.p. nr.180/2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, însă a rămas definitivă la data de 22.12.2010, înainte de rămânerea definitivă a s.p. nr. 180/2009 prin d.p. nr.1055/16.06.2011 a Curții de Apel C.).

Potrivit art.85 C.p., dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune, înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Prin decizia nr. 42/2008 a ÎCCJ, s-a stabilit că dispozițiile privind anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior, au prioritate în raport cu revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În spiritul acestei decizii, în temeiul art.85 alin.1 C.p., se va dispune anularea suspendării condiționate a executării celor două pedepse, care în baza art.33-34 C.p., vor fi contopite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art.39 alin.1 C.p., a fost contopită această pedeapsă cu cea stabilită prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, ce se va executa, în regim privativ de libertate.

Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b C.p, în condițiile prevăzute de art.71 alin. 5 C.p.

S-a dedus din durata pedepsei reținerea de 24 h, din data de 02.09.2009 (ce s-a constatat prin s.p. nr. 1198/2010 a Judecătoriei Tg-J.), reținerea și arestul preventiv începând cu data de 13.08.2011 până la data de 16.09.2011 (când inculpatul a fost pus în libertate provizorie pe cauțiune).

În baza art. 160⁵ alin.4 și 6 C.p.p, s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie și a fost restituită către plătitor ( P. T. –CNP:_) suma de 5.000 lei, consemnată cu titlu de cauțiune prin recipisa nr._/1/09.09.2011 a CEC Bank, achitată conform chitanței nr._/1/09.09.2011 a CEC Bank.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. Târgu Jiu și inculpatul P. B..

În recursul parchetului, s-a criticat sentința primei instanțe pe motivul că în mod greșit au fost reținute dispozițiile art. 85 C.pen., în sensul că s-a anulat suspendarea condiționată a celor două pedepse aplicate anterior inculpatului, incidente fiind dispozițiile art. 83 C.pen.

S-a arătat că decizia in interesul legii nr.42/2008 a ICCJ nu are aplicabilitate în cauză, deoarece fapta dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare al celor două pedepse anterioare, or, decizia menționată prevede situația în care instanței este sesizată cu judecarea a două infracțiuni săvârșite de inculpat, dintre care una anterior, iar alta ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la o pedeapsă a cărei executare fusese suspendată condiționat, numai într-o atare situație având prioritate dispozițiile referitoare la anularea suspendării condiționate în raport de cele referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În consecință, s-a apreciat că trebuia în temeiul art. 83 C.pen. să se revoce suspendarea condiționată a pedepselor, să se contopească acestea în pedeapsa cea mai grea conform art. 36 C.pen. rap. la art. 33 și 34 lit.b) C.pen, de 1 an închisoare, iar aceasta să fie executată alături de cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.

În recursul inculpatului, s-a criticat hotărârea întrucât a fost dată cu aprecierea eronată a probelor administrate, în urma căreia starea de fapt nu corespunde adevărului. A arătat inculpatul că, seara respectivă a intervenit să aplaneze un conflict între martorul Hotoboc A. și S. G., moment în care a fost lovit cu un obiect în cap, ulterior apărând agenții de pază care l-au scos afară.

A solicitat să fie analizate declarațiile martorilor B. R., Hotoboc F., M. F., Plopici F., Mantescu C. și S. D., I. R., V. C..

A mai arătat că, în local nu mai erau consumatori, ci doar prietenii lui S. și cunoscut, că nu s-a produs nicio stricăciune.

A mai arătat că nu s-a produs nici un fel de tulburare, invocând declarațiile martorilor G. E., Cana I., R. D., Sipanu M..

În raport de ansamblul materialului probator, a solicitta sa se constate că nu a săvârșit infracțiunea prev. de art. 321 C.pen. ci cel mult contravenția prev. de art.2 lit.a) din Legea nr-61/1991.

A mai arătat că i s-a aplicat o pedeapsă deosebit de aspră, deși din acte rezultă că este absolvent de studii superioare și este încadrat în muncă pe durată nedeterminată.

Curtea, analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. apreciază că este nefondat recursul inculpatului și fondat recursul parchetului, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Primul motiv de recurs invocat de recurentul inculpat se referă la faptul că instanța a făcut o greșit apreciere a probelor reținând o stare de fapt necorespunzătoare adevărului, motiv de recurs ce se subsumează formal cazului de casare reglementat de art. 385 9 pct. 18 C.pr.pen.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C.pr.pen., în sensul ca s-a comis o grava eroare de fapt si ca situația de fapt reținuta de instanța de fond nu este conforma cu mijloacele de proba administrate în cauza și nu rezultă în nici un mod vinovăția sa, Curtea apreciază că nu-și găsesc aplicabilitatea.

Nu poate fi vorba despre incidenta acestui caz de casare, întrucât faptele constatate de către instanța de fond nu sunt neconforme cu realitatea, dimpotrivă ele sunt relevate de întreg probatoriul administrat în cauza care infirmă apărările inculpatului, apărări care sunt trunchiate, și folosite în mod subiectiv.

Verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse Curtea constată faptul că în cauză prima instanță, a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

Curtea subliniază mai întâi, că potrivit art. 63 C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, legea nefăcând distincție cu privire la valoarea probantă a acestora, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau a judecății.

Din analiza dispoziției legale menționate rezultă că, probele administrate în faza de urmărire penala au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, că probele administrate în faza de urmărire penală se analizează coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești și că scopul probelor, prevăzut în art. 62 C.pr.pen., constând în aflarea adevărului, în este identic pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penala nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecata a inculpatului, iar faptul ca instanța de judecata este obligata sa verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea si concludenta acestora în cadrul cercetării judecătorești nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penala.

Astfel, principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecata posibilitatea sa aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuala în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecata sa dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprima adevărul.

Instanța de recurs apreciază, astfel că, în cauză trebuie acordată o mai mare relevanță declarațiilor martorilor din cursul urmăririi penale, deoarece acestea au fost luate la un moment apropiat evenimentului și prezintă în consecință un mai mare grad de certitudine că exprimă realitatea.

Analizând ansamblul materialului probator în condițiile arătate, instanța de recurs apreciază că, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, în mod corect, prima instanță de judecată, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 C.pen.

Apărarea inculpatului potrivit căreia intenția sa a fost nu aceea de a comite infracțiunea cu privire la care a fost condamnat si ca nu este vinovat, în sensul ca nu a comis acte de natură să tulbure liniștea publică sau bunele moravuri, el intervenind doar pentru a aplana un conflict între martorul Hotoboc A. și S. G., este infirmata de probele administrate în cauza care dovedesc fără echivoc vinovăția acestuia.

Din declarația martorului V. C. (filele 31-32 d.u.p.), administratorului localului, rezultă că, inițial inculpatul a avut o discuție aprinsă cu numitul N. A., ocazie cu care cei doi s-au îmbrâncit, iar în momentul în care acesta a intervenit pentru a aplana conflictul acesta a devenit recalcitrant, adresându-i numitului N. A. injurii și amenințări. Din acest motiv, administratorul V. C. a anunțat personalul de pază care l-a condus pe inculpat spre parterul imobilului, reușind să-l scoată în afara localului. Aceste aspecte sunt confirmate și de declarațiile martorilor M. F. A. (filele 40-41 d.u.p. și fila 49 d.f.) și Ș. M. ( filele 43-44 d.u.p.). În urma acestui eveniment s-a creat „învălmășeală” și „agitație”, mai multe persoane părăsind incinta barului și ieșind pe terasă, acestea părând speriate și indignate de incident, astfel cum reiese din declarațiile martorei R. D. E. (fila 46 d.u.p), P. R. A. (fila 47 d.u.p) și M. F. A. (fila 41 d.u.p.).

Din declarațiile martorilor C. I. ( filele 35-36 d.u.p.), Al Ioanii M. (fila 76 d.u.p), B. R. (fila 61 d.u.p) instanța mai reține că,deși agenții de pază au blocat accesul în local, inculpatul, care se afla în stare de agitație, a reușit să reintre pe o ușă laterală și s-a îndreptat către S. G. C., căreia îi adresase anterior amenințări și a încercat să-l lovească, însă nu a reușit datorită intervenției martorilor B. C., G. V., S. D., R. G. și M. A. – agenți de pază – care au reuși să-l imobilizeze pe inculpat și să-l îndepărteze din locul respectiv.

În învălmășeala creată cu această ocazie, a fost doborâtă o masă, spărgându-se câteva pahare, iar martorul B. D. (fila 77 d.u.p) a fost lovit.

Cu aceeași ocazie, s-a produs și lezarea inculpatului, susținerea acestuia că ar fi fost lovit în timp ce se afla la etajul imobilului, de către S. G., pentru a acredita ideea unei provocări din partea acestuia de natură a-i justifica comportamentul adoptat ulterior, neputând fi reținută față de situația de fapt relevată de probele administrate în cauză.

Din probatoriul administrat a mai rezultat că, s-a creat o stare de panică și de temere celorlalte persoane aflate în incinta barului, fiind evident că prin acțiunile inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, și probate neechivoc, a fost tulburată ordinea și liniștea publice și s-a adus atingere bunelor moravuri, inculpatul fiind corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 C.pen.

Susținerea inculpatului în sensul că, în local nu se mai aflau clienți este infirmată prin declarația martorilor C. I. ( fila 44 d.f.), R. D. E. ( fila 47 d.f) și G. E. ( fila 43 d.f.), care mai relatat că a resimțit o stare de temere. Tot referitor la starea de temere, importantă este și declarația martorului Al Ioanii M., care a relatat în fața instanței că, după intervenția organelor de poliție s-a creat o stare de panică, corect reținând instanța de fond că, deși aceasta a fost generată după imobilizarea inculpatului, acest lucru s-a datorat tot comportamentului inculpatului.

Cu privire la starea de tulburare a liniștii și bunelor moravuri care s-a creat datorită comportamentului inculpatului, relevante sunt și declarațiile martorilor B. C. și G. V. ( filele nr.105-106 d.f.) prin care aceștia au arătat, fără intervenția agenților de pază, conflictul ar fi luat amploare prin implicarea și a altor persoane.

Actele dosarului releva și susțin vinovăția inculpatului, așa încât nu poate fi admisa ipoteza unei erori de fapt, deoarece acest motiv se sprijină, în esență, pe contrarietatea evidentă si necontroversată între ceea ce spune prin actele lui dosarul si ceea ce spune prin hotărârea sa instanța, ori aceste aspecte nu se regăsesc în hotărârea atacată.

Instanța de recurs apreciază că nu este incident nici motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 385 9 pct.12 C.pr.pen., referitor la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta inculpatului constituind contravenția prevăzută de Legea nr.61/1991.

Delimitarea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice de faptele cu caracter contravențional prevăzute în Legea nr. 61/1991 reactualizată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice se face ținând cont, atât de împrejurările comiterii faptelor, cât survenirea urmărilor expres prevăzute de lege, fie lezarea bunelor moravuri, fie producerea scandalului public. Astfel ca, distincția trebuie făcută în legătură cu urmările socialmente periculoase ale faptelor. În timp ce contravenția presupune ca activitatea făptuitorului sa fie doar de natura a tulbura ordinea si liniștea publică, infracțiunea presupune o gravă lezare a relațiilor ce apăra ordinea publică, buna-cuviință și normala conviețuire între membrii societății.

Față de împrejurările în care au fost comise faptele inculpatului, într-un local public, în prezența mai multor persoane, așa cum s-a reținut anterior, în acord cu instanța de fond, și Curtea apreciază că, acestea au fost de natură să aducă atingere relațiilor sociale referitoare la conviețuirea socială, constituind infracțiunea prevăzută de art. 321 alin.1 C.pen.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că a fost just individualizată, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepselor, fiind în mod corect avute în vedere atât limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, cât și gradul de pericol social concret al faptelor, ce rezultă din modalitatea și împrejurările comiterii, de gradul de implicare în conflict, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, referitoare la atitudinea de nerecunoaștere a faptei, la antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen prin s.p. nr. 180/2009 a Judecătoriei Tg.Cărbunești și respectiv s.p. nr.1198/2010 a Judecătoriei Tg. J., săvârșind fapta dedusă judecății, în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit.a) C.pen., elemente în raport de care în mod just instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege, pedeapsa principală aplicată fiind aptă să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C.pen., astfel că nu se justifică o reducere a acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Susținerea apărării în sensul că inculpatul este absolvent de studii superioare și are contract de muncă, nu poate constitui un argument apt să conducă la adoptarea unei soluții de reducere a cuantumului pedepsei, întrucât acestei împrejurări nu i se poate acorda o pondere mai mare în procesul individualizării judiciare a pedepsei, față de celelalte criterii analizate mai sus.

În consecință, față de considerentele arătate, apreciază Curtea că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct.1 lit.b) C.pr.pen.

Referitor la recursul parchetului, Curtea reține că acesta este întemeiat.

Din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că, prin s.p.nr.1198/23.08.2010 a Judecătoriei Tg-J., rămasă definitivă prin d.p. nr.378/A/22.12.2010 a Tribunalului Gorj, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 C.pen. la 1 an închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționată.

Prin s.p. nr.180/02.04.2009 a Judecătoriei Tg Cărbunești, rămasă definitivă prin d.p.nr.1055/16.06.2011 a Curții de apel C., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.

Având în vedere, că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la data de 13.08.2011, în termenul de încercare al celor două pedepse mai sus menționate, Curtea constată că, în cauză, nu erau incidente dispozițiile art. 85 C.pen., referitoare la anularea suspendării condiționate, ci dispozițiile art. 83 C.pen. care prevăd în această ipoteză, revocarea suspendării condiționate.

Decizia în interesul legii nr.42/2008 a ICCJ invocată de către instanța de fond nu are aplicabilitate în cauză, întrucât aceasta are ca situație premisă sesizarea instanței cu judecarea a două infracțiuni săvârșite de inculpat, dintre care una anterior, iar alta ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la o pedeapsă a cărei executare fusese suspendată condiționat, numai într-o atare situație având prioritate dispozițiile referitoare la anularea suspendării condiționate în raport de cele referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În consecință, apreciază Curtea că, în cauză, se impune a se acorda eficiență dispozițiilor art. 83 C.pen., în sensul revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p.nr.1198/23.08.2010 și respectiv de 3 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.180/02.04.2009, după care, în baza art. 36 C.pen. rap. la art. 33 și 34 lit.b) C.pen, se vor contopi pedepsele respective, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății va fi cumulată cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, 2 ani, în regim de detenție, conform art. 57 C.pen.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct.2 lit.d) C.pr.pen., Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Tg.J. împotriva sentinței penale nr. 623 din data de 22 martie 2012 pronunțată de J. Târgu Jiu în dosarul nr._, va casa în parte sentința penală și rejudecând,

În baza art. 83 alin.1 C.pen., va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.180/2009 pronunțată de J. Tg.J., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1055/16.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..

În baza art. 83 alin.1 C.pen., va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1198/2010 pronunțată de J. Tg.J., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 378/22.12.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj și decizia nr.1044/15.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..

În baza art. 36 C.pen. rap. la art. 33 și 34 lit.b) C.pen., va contopi pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 83 alin.1 C.pen. va cumula pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, pe care rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenție, conform art. 57 C.pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 385 15 pct.1 lit.b) C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P. B..

În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare determinate de recursul parchetului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Tg.J. împotriva sentinței penale nr. 623 din data de 22 martie 2012 pronunțată de J. Târgu Jiu în dosarul nr._ .

Casează în parte sentința penală și rejudecând,

În baza art. 83 alin.1 C.pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.180/2009 pronunțată de J. Tg.J., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1055/16.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..

În baza art. 83 alin.1 C.pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1198/2010 pronunțată de J. Tg.J., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 378/22.12.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj și decizia nr.1044/15.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..

În baza art. 36 C.pen. rap. la art. 33 și 34 lit.b) C.pen., contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 83 alin.1 C.pen. cumulează pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, pe care rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare pe care inculpatul o va executa în regim de detenție, conform art. 57 C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P. B..

În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen., obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare determinate de recursul parchetului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 noiembrie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. D. L. B. M. M. Ș.

Grefier,

M. N.

Red.jud.A.D.

j.f.C.E.M.

O.A.

← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2233/2012. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 2241/2012. Curtea de Apel CRAIOVA