Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 543/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 543/2012
Dosar nr._ - O.U.G. nr. 195/2002 –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 543
Ședința nepublică de la 07 Martie 2012
PREȘEDINTE C. C. - Judecător
Judecător M. M. Ș.
Judecător L. B.
Grefier Ș. Cătalin D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
……………..
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 132 de la 15 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Caracal – județul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință, a răspuns avocat desemnat din oficiu C. F. D. reprezentând pe recurentul – inculpat (lipsă, aflat în stare de libertate), totodată, lipsind intimații – părți responsabile civilmente A. V. și A. I., Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Drăgănesti-O. și S. de Probațiune de pe lângă T. O..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. F. D., având cuvântul pentru recurentul – inculpat A. I., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, reducerea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul pentru fapta din 14 august 2009, având în vedere starea de minoritate a acestuia de la data săvârșirii infracțiunii, cu atât mai mult cu cât, a prezentat un permis de conducere care îi dădea dreptul să circule pe teritoriul Marii Britanii, rezultând așadar că avea abilitățile necesare pentru a conduce un autovehicul, iar pentru celelalte trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, infracțiunile cu privire la care inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere, solicită achitarea în baza art. 10 lit. c Cod Procedură penală, întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că acesta a fost cel care a condus autoturismul, singurele declarații în defavoarea inculpatului fiind cele date de agenții de poliție care au întocmit rapoartele de constatare; în subsidiar, solicită și cu privire la aceste trei infracțiuni, înlăturarea sporului de 3 luni închisoare aplicat de prima instanță și reducerea pedepselor, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât nu se impune reducerea pedepsei solicită pentru fapta săvârșită la 14 august 2009, neavând importanță că inculpatul avea un permis provizoriu de conducere, întrucât, din probe rezultă că acesta a condus și anterior acestei date și după această dată, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de același gen, cu precizarea că s-a sustras de la urmărire penală.
Avocat pentru recurentul – inculpat, în replică, arată că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală, deoarece a fost plecat în Marea Britanie și Italia în perioada respectivă, iar în prezent deține permis de conducere corespunzător, deoarece a susținut examenul.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 132 de la 15 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rap. la art.109 C.p., a fost condamnat inculpatul A. I. (fiul lui V. și I., născut la data de 07.12.1991 în D.-O., jud. O., cu domiciliul in D.-O., .. 382, jud. O., CNP_, cetățean roman, necăsătorit, cu antecedente penale) la pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si art. 64 lit. b C.p.; în baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rap. la art.109 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, iar ăn baza art.71 C.p., s-au interzis acestuia drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a si art. 64 lit. b C.p.; în baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rap. la art.109 C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare, iar în baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a si art. 64 lit. b C.p..
În baza art.34 alin.1 lit b C.p. raportat la art.33 lit. a C.p., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul A. I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, care s-a sporit cu 3 luni, inculpatul urmand a executa in final o pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a si art. 64 lit. b C.p., iar conform art. 110 alin.1 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani, compus din durata pedepsei aplicate de 1 an, la care s-a adăugat un interval de timp de 1 an.
În baza art. 110¹ alin. 1 raportat la art. 86³ alin. 1 C.p., s-a pus în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă T. O., la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; în baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.p., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată - in stare de libertate - inculpatul minor A. N., pentru săvârșirea a două infracțiuni infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a C.p. și cu aplicarea art.99 și următ. C.p., constând în fapt în aceea că, în ziua de 02.04.2009 - orele 16:15 – inculpatul a fost depistat de lucrători de poliție rutiere Drăgănești O. în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe . orașul Drăgănești-O., jud. O., fără a deține permis de conducere.
Din procesul-verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant, a rezultat că în data de 25.02.2009, în jurul orei 16:00, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, lucrătorii de poliței au urmărit autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpat pe . orașul Drăgănești-O., jud.O., deplasându-se în direcția Mărunței, pe . din orașul Drăgănești O.. Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului A. I. care, imediat după aceasta a fost oprit și identificat, plecând fără să dea vreo explicație.
Din adresa nr. 1186/04.05.2009 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O., a rezultat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule
De asemenea, s-a mai reținut de prima instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată - in stare de libertate - inculpatul minor A. N., pentru săvârșirea a două infracțiuni prevazute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.99 și următ. C.p., constând în fapt în aceea că, în ziua de 14.08.2009 orele 16,15, inculpatul conducea pe DN 6 – E 70 auto marca Daewoo Espero cu nr. de înmatriculare_, împrejurare în care a fost oprit pentru un control de rutină de un echipaj al poliției Rutiere din cadrul Poliției mun. Caracal, jud. O. și, fiindu-i solicitate documentele personale și ale autoturismului, a prezentat organelor de poliție un permis provizoriu categoria A, B . nr._ eliberat de autoritățile engleze.
Verificându-se ulterior dreptul acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, precum și situația permisului de conducere, s-a constatat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidența informatizată a SPR O. (adresa nr._/3.09.2009); procedându-se, de asemenea, la verificarea situației permisului de conducere deținut și prezentat organelor de poliție de inculpat, autoritățile din Marea Britanie au comunicat autorităților române, în numeroase cauze similare, că permisul de conducere provizoriu de culoare verde este de tip L și, potrivit legislației engleze, acest tip de permise este eliberat numai celor care învață să conducă, iar posesorul acestuia nu a dat un examen de conducere, putând fi folosit numai pe teritoriul Marii Britanii, în următoarele condiții: - titularul permisului provizoriu trebuie însoțit de posesorul unui permis de conducere permanent iar acesta din urmă trebuie să fie în vârstă de cel puțin 21 de ani, și să aibă permisul de cel puțin 3 ani; - titularul permisului provizoriu poate conduce doar cu o viteză maximă de 45 mile/oră; - autoturismul condus trebuie să aibă aplicat la loc vizibil semnul „L”.
La termenul din data de 15 noiembrie 2010, instanța de fond a dispus conexarea dosarelor nr._ și_, dosarul format dobândind numărul_ .
S-a constatat astfel de către instanța de fond că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002și, în plus, față de atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile circumstanțelor atenuante facultative prevăzută de art. 74 C.p., motiv pentru care nu le-a reținut.
Față de întrunirea elementelor constitutive a trei infracțiuni, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu închisoarea, pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina acestuia, reducând limitele pedepselor prevăzute de lege la jumătate, în baza art.109 C.p., sens în care s-a reținut că inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunilor.
Observând că scopul pedepselor poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului - aspect care rezultă din vârsta fragedă a acestuia, lipsa consecințelor infracțiunilor săvârșite precum și atitudinea inculpatului de a se prezenta în fața instanței, recunoscând autoritatea instituțiilor statului și dovedind astfel că se supune dispozițiilor instanței - în baza art. 110 alin. 1 C.p. s-a dispus de prima instanță suspendarea condiționată a executării pedepsei și, totodată, considerând - față de numărul ridicat de fapte de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere comise de către inculpat – că supravegherea tatălui s-a dovedit insuficientă, în baza art. 110¹ alin. 1 raportat la art. 86³ alin. 1 C.p., s-au pus în vedere inculpatului următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă T. O., la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs – în termenul prevăzut de lege – inculpatul A. I., solicitând casarea sentinței și, pe fond, reducerea pedepsei la care a fost condamnat pentru fapta din 14 august 2009, având în vedere starea sa de minoritate de la data săvârșirii infracțiunii, cu atât mai mult cu cât, a prezentat un permis de conducere care îi dădea dreptul să circule pe teritoriul Marii Britanii, rezultând așadar că avea abilitățile necesare pentru a conduce un autovehicul, iar pentru celelalte trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, infracțiunile cu privire la care a avut o atitudine de nerecunoaștere, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c Cod Procedură penală, întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că a fost cel care a condus autoturismul, singurele declarații în defavoarea sa fiind cele date de agenții de poliție care au întocmit rapoartele de constatare; în subsidiar, a solicitat și cu privire la aceste trei infracțiuni, înlăturarea sporului de 3 luni închisoare aplicat de prima instanță și reducerea pedepselor, în raport de circumstanțele sale personale.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, care corespund cazurilor de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14 și 18 Cod Procedură penală, și din oficiu, în limitele prev de art. 3856 alin. ultim Cod Procedură penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, există o eroare de fapt în înțelesul art. 3859 alin. 1 pct. 8 Cod Procedură penală, atunci când situația de fapt, așa cum a fost reținută prin hotărârea recurată, este contrară actelor și probelor dosarului, respectiv greșita stabilire a situației de fapt trebuia să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta. Or, în cauza de față, se constată că nu există nici o contradicție între probele administrate și soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În pofida poziției procesuale a recurentului – inculpat, de nerecunoaștere a trei dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate în cauză au condus instanța de fond la concluzia că acesta a săvârșit aceste infracțiuni.
Astfel, martorul S. I. a relatat că, fiind de serviciu, l-a observat pe inculpat conducând autoturismul atât în cursul lunii aprilie 2009, cât și la alte date, a încercat să oprească autoturismul, însă inculpatul nu a oprit la semnalul regulamentar, astfel încât a fost urmărit, însă acesta a abandonat autoturismul.
De asemenea, martora D. V. a declarat că a observat la data de 02 aprilie 2009 că lucrătorii de poliție au oprit pe . Drăgănești-O. un autoturism, care era condus de inculpat, iar martorul D. Lian a relatat că la 10 septembrie 2009 se afla pe . aceeași localitate, observându-l pe inculpat, care conducea un autoturism marca MECEDES cu număr străin de înmatriculare, iar acesta nu a oprit la semnalul regulamentar al agentului de poliție.
Așadar, eroare gravă de fapt are în vedere ipoteza în care soluția de condamnare a instanței este în contradicție evidentă, esențială și necontroversată cu situația de fapt stabilită pe baza tuturor probelor administrate. Or, în cauza de față, așa cum s-a menționat, nu se constată existența unei asemenea contradicții, instanța de fond examinând cauza sub toate aspectele, a reținut o situație de fapt dovedită, faptele existând în materialitatea lor, precum și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.
Cu privire la motivul de recurs referitor la greșita individualizare a pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, se constată că, stabilind un cuantum al pedepsei rezultante de 1 an închisoare, prima instanță a avut în vedere toate criteriile prev de art. 72 cod penal, întrucât, ceea ce contează în esență este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție, cu atât mai mult cu cât, recurentul – inculpat a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen, constatându-se astfel o perseverență infracțională, motiv pentru care, a proceda în sensul reducerii acesteia – așa cum s-a solicitat – ar însemna ca pedeapsa aplicată să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 cod penal.
Numai starea de minoritate a inculpatului, care de altfel a fost avută în vedere de instanță, în raport de împrejurările săvârșirii faptelor, nu poate constitui un motiv suficient pentru coborârea pedepsei la un minim exagerat, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la regimul circulației rutiere, deoarece, în procesul de individualizare al pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere un ansamblu de criterii și nu unul singur, pentru că numai prin prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru același gen de infracțiuni. Mai mult, pedeapsa fiind o măsură de constrângere, are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele penală săvârșite, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului, atât pedeapsa cât și modalitatea de executare a acesteia trebuind individualizate în așa fel încât inculpatul să se convină de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de alte fapte penale.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat și, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală;
Respinge recursul declarat de recurentul - inculpat A. I. împotriva sentinței penale nr. 132/15.04.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal – județul O. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală;
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. M. M. Ș. L. B.
Grefier,
Ș. Cătalin D.
Red. jud.: L. B.
Jud. fond: F. C. V.
Dact. 2 ex./A.T. - 16 Martie 2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 497/2012. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 518/2012.... → |
|---|
