Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 1057/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1057/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1057
Ședința publică de la 08 septembrie 2014
PREȘEDINTE R. E. C.- judecător
M. E. M.- judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței penale nr. 1225 din data de 28 aprilie 2014 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, privind pe inculpatul I. M. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul I. M. I., asistat de avocat B. B., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care a fost ascultat inculpatul I. M. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat și desființarea sentinței, conform motivelor detaliate în scris. A arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 181 Cp. din 1969, reținând în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 334 alin. 1 din noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cp. din 1969, creând astfel o lex tertia și încălcându - se disp. Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014 care prevăd că „dispozițiile art. 5 Cp. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
De asemenea, a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și sub aspectul achitării inculpatului în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală raportat la art. 181 Cp. din 1969 și art. 91 Cp. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 334 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. din 1969 și art. 5 Cp., arătând că motivarea instanței de fond în sensul că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că aduce o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală este neîntemeiată. A mai arătat că nici atitudinea inculpatului nu a fost una sinceră, acesta încercând să inducă permanent ideea că avea convingerea că autorizația de circulație provizorie era valabilă până la data de 20 iulie 2013. În continuare a mai arătat că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, suferind condamnări anterioare la regimul rutier, aspect ce denotă o perseverență infracțională în acest domeniu. În concluzie, a arătat că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni și că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea.
Avocat B. B., pentru inculpatul I. M. I., având cuvântul a solicitat respingerea apelului formulat de pachet ca nefondat, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Cu privire la prima critică formulată de parchet, a arătat că sentința din prezenta cauză a fost pronunțată la data de 28 aprilie 2014 iar decizia Curții constituționale la data de 06 mai 2014, fiind deci anterioară. A mai arătat că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind aplicate prevederile legii penale mai favorabile. De asemenea, în mod corect s-a reținut că gradul de pericol social al infracțiunii este scăzut, întrucât inculpatul și soția sa au depus toate diligențele pentru a remedia problema autorizației de circulație chiar în aceeași zi.
Inculpatul I. M. I., având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului său.
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1225 din data de 28 aprilie 2014 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul I. M. I. din infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969 și art. 5 C.p.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală raportat la art. 18 indice 1 C.p. din 1969 și art. 91 C.p. din 1969 a fost achitat inculpatul I. M. I., fiul lui P. și A., născut la data de 29.10.1976, în București, domiciliat în București, ., ., ., cu reședința în Drobeta Tr. S., .. 25, ., ., CNP –_, pentru infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969 și art. 5 C.p. și aplică inculpatului I. M. I. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 (una mie) lei.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul R. C., desemnat din oficiu pentru inculpat, conform delegației nr. 4149/2013, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 3219/P/2013 din 27.11.2013 al Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ,,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat”, faptă prev. de art. 85 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea stare de fapt:
La data de 18.07.2013, în jurul orelor 11:28, inculpatul I. M. I. a condus autoturismul marca Audi A6 cu numerele de circulație provizorie MH_ pe raza municipiului Drobeta T.-S., pe bulevardul I.C. B.. Cu ocazia verificărilor efectuate de lucrătorii Biroului Rutier din cadrul IPJ M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a stabilit că autorizația de circulație provizorie seria_, având număr de circulație provizorie MH_, avea valabilitatea cuprinsă între 17.06.2013 și 16.07.2013, astfel că, la data de 18.07.2013, această autorizație era expirată.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare, declarații martor, adresa nr._/19.09.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor M., declarațiile inculpatului I. M. I..
La solicitarea instanței, I.P.J. M. a înaintat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Instanța din oficiu a dispus atașarea sentinței penale nr. 1882/30.09.2010 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac.
Inculpatul I. M. I. nu a dorit să uzeze de procedura simplificată, procedându-se la ascultarea acestuia în ședința publică din 17.01.2014.
De asemenea, s-a procedat la ascultarea martorilor Nasolea C. C. (conceptat în rechizitoriu) și M. I. (propus în apărare de inculpat ).
La solicitarea instanței, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M. a întocmit un referat de evaluare privind pe inculpatul I. M. I..
În cursul judecății, inculpatului i-a fost prelungit succesiv dreptul de circulație.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate în mod direct, public, nemijlocit și în contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
Astfel, la data de 18.07.2013, inculpatul I. M. I. a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea pe . din mun. Dr.Tr.S., jud. M., un autovehicul marca Audi cu numerele de circulație provizorie MH_ a căror valabilitate expirase cu două zile anterior depistării în trafic, respectiv la data de 16.07.2013, așa cum rezultă din autorizația de circulație provizorie eliberată pentru autovehiculul condus de către inculpat (fila 10 – dosar u.p.).
Starea de fapt mai sus expusă a rezultat din materialul probator administrat în integralitatea sa, respectiv din procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție la data de 18.07.2013 (semnat și, implicit, însușit de către inculpat), din declarațiile martorului Nasolea și chiar și din declarațiile inculpatului care a recunoscut în fața instanței că a condus autovehiculul la momentul depistării în trafic de către organele de poliție, încercând însă să inducă în eroare organele judiciare și susținând că avea convingerea că autorizația de circulație provizorie era valabilă până la data de 20.07.2013.
Din actele dosarului s-a reținut că prin s.p. nr. 1882/30.09.2010, pronunțată de J. Dr. Tr. S., definitivă prin neexercitarea căii de atac, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81- 82 C.p. pentru două infracțiuni la regimul circulației, situație în care instanța reține că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.p. din 1969.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei s-a constatat că în mod corect s-a reținut de procuror la momentul respectiv că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969.
În ședința publică din 21.03.2014, față de faptul că începând cu data de 01.02.2014, dispozițiile art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. au fost abrogate însă își aveau corespondentul în dispozițiile art. 334 alin. 1 C.p., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 85 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a C.p. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. 1 N.C.p cu aplicarea art. 41 alin.1 N.C.p. și art. 5 N.C.p.
În ședința publică din 18.04.2014, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. 1 N.C.p cu aplicarea art. 41 alin.1 N.C.p. și art. 5 N.C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. 1 N.C.p cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.p.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, apreciind că legea penală veche este mai favorabilă, în baza art. 386 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul I. M. I. din infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969 și art. 5 C.p.
Totodată, apreciind că tratamentul juridic sancționator prevăzut de legea veche este mai favorabil, prima instanță a aplicat inculpatului legea penală mai favorabilă.
Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 18 ind. 1 alin. 1 C.p. din 1969, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 18 ind. 1 alin. 2 C.p., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Având în vedere textele de lege mai sus arătate cu privire la infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969 și art. 5 C.p., reținută în sarcina inculpatului I. M. I., cu toate că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie după ce anterior săvârșise două infracțiuni la regimul circulației și a încercat să inducă ideea că avea convingerea că autorizația de circulație provizorie era valabilă până la data de 20.07.2013, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă în sensul că inculpatul a condus un autovehicul care avusese numere de circulație provizorie a căror valabilitate expirase cu doar două zile anterior depistării în trafic, la faptul că, chiar în cursul zilei de 18.07.2013, imediat după constatarea infracțiunii, inculpatul a obținut alte numere de circulație provizorie pentru autovehicul pe numele soției sale, numita I. G. (fila 9 – dosar u.p.), precum și la faptul că inculpatul are spre creștere și educare o minoră în vârstă de 1 an și 5 luni, așa cum rezultă din referatul de evaluare (fila 48 – verso – dosar fond), s-a apreciat că fapta inculpatului I. M. I. aduce o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală și, pe cale de consecință, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală raportat la art. 18 indice 1 C.p. din 1969 și art. 91 C.p. din 1969, prima instanță a dispus achitarea inculpatului I. M. I. pentru infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din 1969 și art. 5 C.p., aplicându-se inculpatului, potrivit art. 91 C.p. din 1969, sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 (una mie) lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin la data de 04.06.2014, criticând-o sub două aspecte, respectiv unul de nelegalitate și unul de netemeinicie.
Referitor la nelegalitatea sentinței apelate, P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin a arătat că aceasta rezultă din încălcarea de către instanța de fond a deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 prin care s-a stabilit că ,,dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile” în condițiile în care prin achitarea inculpatului în baza art.18 ind.1 din Codul penal din 1969, reținând concomitent săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.334 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969, a fost creată o ,, lex tertia”.
În acest sens s-a arătat că instanța de fond fie trebuia să rețină în sarcina inculpatului fie săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 și art.5 din noul Cod penal, fie infracțiunea prev. de art.334 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 din același act normativ și art.5.
Motivul de netemeinicie invocat de apelant vizează soluția de achitare a inculpatului de către instanța de fond în baza art.19 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală raportat la art.18 ind.1 din Codul penal din 1969 și art.91 din același act normativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.334 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 și art.5 din noul Cod penal.
Critica vizează modul eronat în care instanța de fond a apreciat corelat criteriile prevăzute de art.18 ind.1 din Codul penal din 1969, fără a determina gradul de pericol social al faptei deduse judecății prin raportare la împrejurările în care s-a comis fapta și frecvența unor astfel de infracțiuni, dar și aspecte privitoare la persoana inculpatului, în condițiile în care acesta nu a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului și a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, suferind anterior tot condamnări pentru infracțiuni la regimul rutier.
Examinând apelul declarat, curte urmează să îl admită, pentru considerente care vor fi arătate în continuare:
Referitor la prima critică, curtea urmează a constata că la data pronunțării primei sentințe de către instanța de fond, respectiv 28 aprilie 2014, nu apăruse Decizia nr.265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale prin care s-a stabilit imposibilitatea creării unei ,,lex tertia” în aplicarea prevederilor art.5 din noul Cod penal – sub imperiul căruia se află și inculpatul, astfel încât soluția acestei instanțe de combinare a prevederilor legale mai favorabile din vechiul și noul Cod penal apare ca fiind legală.
Însă, odată cu apariția deciziei sus - menționate a Curții Constituționale și ținând seama de caracterul si obligatoriu- așa cum este prevăzut de Legea nr.47/1992 cu modificările și completările ulterioare, instanța de control judiciar este obligată să țină seama de modul de interpretare și aplicare impus de aceasta prevederilor art.5 din noul Cod penal și să realizeze o analiză comparativă a prevederilor din cele două acte normative succesive pentru a identifica pe cel mai favorabil inculpatului, respectiv vechiul sau noul Cod penal.
În ceea ce privește operațiunea de analiză comparativă a acestor prevederi legale aplicabile inculpatului, curtea urmează a ține cont de criteriile consacrate în literatura și practica judiciară în această materie, respectiv cele privitoare la incriminare, cele de tragere la răspundere penală și cele de sancționare, apreciind că legea penală mai favorabilă în cazul acestuia este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, deoarece în condițiile în care se prevăd pedepse aproximativ egale sub aspectul limitelor minime și maxime iar modalitățile de tragere la răspundere penală sunt asemănătoare, diferențierea în favoarea vechiului Cod penal se va realiza în ceea ce privește modalitățile de executare a pedepsei aplicate, acest act normativ prevăzând mai multe modalități de executare a pedepsei ce se va putea stabili în sarcina inculpatului.
Ca urmare a considerării vechiului Cod penal ca lege penală mai favorabilă, curtea urmează a dispune înlăturarea din sentința penală apelată și din încheierea de ședință din data de 21.03.2014 a mențiunilor privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. M. I., urmând ca toate celelalte aspecte privitoare la această condamnare să fie examinate prin raportare numai la dispozițiile vechiului Cod penal.
Având în vedere cele expuse anterior și examinând și cel de-al doilea motiv de apel formulat de P. de pe lângă J. Drobeta T. – S., curtea va realiza din nou operațiunea de stabilire a sancțiunii aplicabile inculpatului prin raportare la menținerea încadrării juridice cu care a fost sesizată instanța în cazul acestuia, respectiv prevederile art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.a din vechiul Cod penal, apreciind că aplicarea prevederilor art.18 ind.1 din vechiul Cod penal a fost just și temeinic considerată ca oportună în cauză de instanța de fond.
În această apreciere, instanța de control va porni de la dispozițiile de principiu prevăzute de art.18 ind.1 din vechiul Cod penal și criteriile enumerate de alineatul 2 al aceluiași articol conform cu care la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Făcând o analiză a incidenței acestor criterii în cauză în ceea ce îl privește pe inculpat, curtea apreciază că ele există în situația acestuia deoarece infracțiunea de care este acuzat este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, a fost săvârșită cu depășirea cu doar două zile a termenului legal până la care avusese numere provizorii de circulație și imediat constatării infracțiunii a obținut alte numere de circulație provizorii pe numele soției sale și are în creștere și educare un copil minor de aproximativ 2 ani, elementele negative rezultate din poziția sa oscilantă pe parcursul procesului și starea de recidivă postcondamnatorie fiind totuși minore în ansamblul infracțional, astfel încât se apreciază că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală și, pe cale de consecință, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aceste condiții, în temeiul art.19 din Legea nr.255/2013, cu aplicarea art.18 ind.1 din codul penal anterior și art.91 din același act normativ,, raportat la art.5 din noul cod penal, va achita inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.37 din vechiul cod penal.
În baza art.18 ind.1 alin.3 din vechiul cod penal și art.91 lit. c din același act normativ, se apreciază ca fiind justificată aplicarea către inculpat a unei amenzi cu caracter administrativ de 1000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții le sentinței apelate care nu contravin prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de apelantul P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței penale nr. 1225 din data de 28 aprilie 2014 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală nr. 1225/2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și rejudecând:
Înlătură din sentința penală apelată și din încheierea de ședință din data de 21.03.2014 mențiunile privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În temeiul art. 19 din legea 255/2013, cu aplicarea art. 18/1 Cp anterior, si art. 91 Cp anterior, rap la art. 5 Cp achita inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 85 alin 1 din OUG 195/2002, art. 37 lit. a Cp .
În baza art. 18/1 alin. 3 Cp, art. 91 lit. c Cp, aplica inculpatului amenda cu caracter administrativ de 1000 lei .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare aferente caii de atac a apelului raman in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
R. E. C. M. E. M.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.R.E.C./2ex/12.01.2015
j.f.I.M.
O.A. 15 Septembrie 2014
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1040/2014. Curtea... → |
|---|
