Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 1039/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 1039/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 1039/2014
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I. S. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - T. C. B.
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………………
Pe rol, soluționarea apelului promovat de inculpatul E. I. (deținut în prezent în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 96 de la 23 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu S. L., lipsind intimata parte vătămată V. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se că la data de 02.09.2014, prin Serviciul Registratură, apărătorul inculpatului a depus la dosar motive de apel, după care, instanța de control judiciar aduce la cunoștință părților prezente faptul că pot da declarații, iar apelantul inculpat susține că nu dorește să facă declarații în speță.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de apel a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. L., având cuvântul pentru apelantul – inculpat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinică, redozarea pedepsei, ținându-se seama în acest sens de atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului în cursul urmăririi penale și la instanța de fond; de asemenea, apreciază că instanța de fond nu a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, neluându-se astfel în calcul nici atitudinea sinceră exprimată de inculpat în cursul procesului penal, nici circumstanțele concrete ale cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului arată că ambele infracțiuni deduse judecății cauzei au fost comise de către inculpat în concurs și în stare de recidivă, așa încât pedepsele aplicate de prima instanță au fost just individualizate și se impune respingerea apelului ca nefondat și obligarea corespunzătoare a apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul – inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei rezultante.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Reține că, prin sentința penală nr. 96 de la 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._, în baza art.32 alin1. raportat la art.218 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 și art.41 alin1. Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul E. I., fiul lui E. și V., născut la 10l02.1968 în ., cu domiciliul în ., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.
În baza art.218 alin.1 teza finală raportat la art.66 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b, pe o durată de 2 ani; potrivit art.65 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b. 2.
În baza art.224 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 38 și art.41 alin1. Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul E. I. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu; în baza art. 39 alin.1lit.b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.218 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin1 Cod, penal cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art . 224 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 38 și art.41 alin1 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa cea mau grea, de 2 ani și șase luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani și 10 luni.
Conform art.45 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b, pe o durată de 2 ani; conform art.45 alin.5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; în baza art.15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii 286/2009 coroborat cu art.83 alin.1 teza 1 Cod.penal de la1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.270 din data de 11.10.2011 a Judecătoriei Caracal.
Potrivit art.15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii 286/2009 coroborat cu art.83 alin.1 teza 2 Cod penal de la 1969, s-a dispus executarea cumulativă în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.270 din data de 11.10.2011 a Judecătoriei Caracal, precum și a pedepsei închisorii de 2 ani și 10 luni aplicată inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de tentativă de viol prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.218 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 și art.41 alin1 Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.224 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 38 și art.41 alin1 Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 ani și 10 luni.
În baza art.71C.pen de la 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si art 64 lit b și, în baza art.65 alin.1 Cod penal, s-au interzis drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b, pe o durată de 2 ani.
În baza art.72 alin.1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata arestării preventive de la data de 11.03.2014, la zi; în baza art.399 alin.1 Cod pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului; s-a luat act de împrejurarea că persoana vătămată V. D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.274 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600 lei, din care, suma de 300 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale; potrivit art.274 alin.1 teza finală Cod pr.penală, suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe Judecătoria Caracal nr. 744/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest - a inculpatului E. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de viol, fapte reglementate de dispozițiile art.224 alin.2 și art.32 alin.1 raportat la art.218 Cod penal, fiecare cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.
în fapt, instanța de fond a constatat că în noaptea 09.03.2014, inculpatul E. I., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și având asupra sa un cuțit, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate V. D..
Inculpatul a pătruns peste persoana vătămată în cameră și a încercat să o imobilizeze pe aceasta, fără să vorbească pentru a nu fi recunoscut, în încăpere lumina fiind stinsă.
Întrucât partea vătămată s-a opus inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și palmele peste față până ce aceasta a căzut pe podea. Inculpatul a încercat împotriva voinței persoanei vătămate să întrețină cu aceasta din urmă un raport sexual normal dar, fiind sub influența băuturilor alcoolice, nu a reușit să-și ducă la sfârșit intenția, astfel încât a continuat să o mângâie pe partea vătămată în zona organelor genitale.
În acest timp, persoana vătămată a încercat să scape, împingându-l pe inculpat cu picioarele și zgâriindu-l cu unghiile.
Persoana vătămată a reușit să se ridice și să aprindă lumina în încăpere, motiv pentru care inculpatul a mai lovit-o de câteva ori cu palmele. Inculpatul a luat de pe masă un cuțit al părții vătămate, altul decât cel cu care venise și a zgâriat-o de două ori pe partea vătămată pe mână, cu intenția de o speria și a o determina să aibă cu el raporturi sexuale.
Văzând că nu reușește să-și atingă scopul de a avea un raport sexual cu partea vătămată i-a cerut acesteia să îi dea de băut, moment în care aceasta i-a dat un bidon cu vin.
La un moment dat, partea vătămată a reușit să iasă din încăpere, iar inculpatul a continuat să bea vin, adormind în locuința persoanei vătămate.
Persoana vătămată după ce a reușit să fugă din locuință s-a ascuns mai întâi într-un WC și apoi lângă o fântână cu acoperiș unde a rămas până ce a început să se lumineze de ziuă, când a mers la vecina sa Ochenatu F. căreia i-a povestit ce s-a întâmplat.
Partea vătămată împreună cu martora Ochenatu F. și cu soțul acesteia Ochenatu T., au mers la locuința părții vătămate unde l-au găsit pe inculpatul E. I. dormind pe pat.
Martora Ochenatu F. 1-a apelat telefonic pe numitul S. I., nepotul părții vătămate, care a sosit imediat la locul faptei și împreună cu martorul Ochenatu T. l-au reținut pe inculpat până la sosirea organelor de poliție ce fuseseră anunțate între timp.
In drept, prima instanmță a reținut că fapta inculpatului, constand in aceea că în nopatea de 9/10.03.2014, având asupra sa un cuțit, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate V. D., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu în stare de recidivă, prevăzută de dispozitiile art.224 alin 2 Cod.penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
In aceste condiții, constatând că fapta inculpatului intrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, prezintă pericol social, fiind savarsită cu vinovăție și fiind prevăzută de legea penală și ținând cont de dispozitiile art.15 alin.2 Cod penal, prima instanță a apreciat că se impune tragerea la raspundere penala a inculpatului, fapta fiind pedepsita cu inchisoarea de la 4 luni la 2 ani, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 Cod pr.pen.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului E. I. (fila 54 d.u.p.) a rezultat că acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr.270/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Caracal și rămasă definitivă prin nerecurare, fiind totodată stabilit un termen de încercare de 5 ani. Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 9/10.03.2014, deci în timpul termenului de încercare. Având în vedere că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile recidivei, noua infracțiune de violare de domiciliu fiind săvârșită în timpul termenului de încercare, s-a reținut pentru inculpat starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin.1 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate, situația familială și socială precum și circumstanțele personale in care s-a săvârșit infracțiunea, limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru infracțiunea de violare de domiciliu, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de fond apreciind astfel că se impune în cauză aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, având în vedere faptul că pe de o parte inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii iar pe de altă parte a dovedit persistență infracțională, având în vedere că acesta a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de distrugere.
În ceea ce privește fapta inculpatului,care în noaptea de 9/10.03.2014 prin constrângerea părții vătămate V. D. pe care a lovit-o și a amenințat-o a încercat să întrețină cu aceasta din urmă un act sexual normal, fără a reuși, s-a reținut că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă viol săvârșită în stare de recidivă, prevăzută de art.32 alin1. raportat la art.218 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 și art.41 alin1. Cod penal, pentru care a fost condamnat, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 Cod.penal., respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă speciale, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o infracțiune de distrugere, a încercat să violeze o persoană în vârstă, pătrunzând fără drept în locuința acesteia din urmă, a dat dovadă de un comportament complet denaturat și de o ferocitate deosebită, încercând să violeze o persoană în vârstă de 76 de ani.
Având în vedere aceste aspecte, gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, modalitatea de comitere a infracțiunii - prin exercitarea de violențe fizice și psihice asupra persoanei vătămate -, s-a apreciat ca se impune aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special, cu executarea in regim de detenție.
Astfel instanța de fond a avut în vedere și funcția de exemplaritate a pedepsei, ce produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, fiind de natură a conduce la reeducarea sa cât și asupra altor persoane care fiind tentate de săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, vor reflecta asupra conduitei lor ulterioare abținându-se de la comiterea acestui tip de infracțiuni; totodată, sa ținut seama de rezonanța socială pe care o astfel de infracțiune o produce în cadrul comunității locale și al societății în general motiv pentru care fermitatea aplicării și punerii în executare a pedepsei sunt de natură a asigura rolul preventiv al pedepsei.
Potrivit art.65 alin.1 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b. 2.
Conform art.45 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b, pe o durată de 2 ani, iar în baza art.45 alin.5 Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Instanța de fond a reținut totodată că infracțiunile de violare de domiciliu și tentativă de viol pentru care inculpatul E. I. a fost trimis în judecată, au fost săvârșite la data de 9/10.03.2014, deci după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.270/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Caracal, dar cursul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin această sentință.
În final, prima instanță a luat act de împrejurarea că persoana vătămată V. D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul E. I., în motivele de apel depuse la dosar la data de 02.09.2014 (fila 18 – 21) solicitând rejudecarea pe fond a cauzei și redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de legiuitor, dându-se eficiență maximă dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. a și 76 Cod Penal, cu reținerea circumstanței atenuante a prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a, b, c ori ale art. 74 alin. 2 Cod Penal, precizând că nu a împiedicat în nici nun fel înfăptuirea justiției, faptele sale nu au avut urmări grave, a acceptat să fie pedepsit pentru a se realiza actul judiciar și a se contribui la reeducarea și reformarea sa socială; în raport de aceste circumstanțe reale și personale, a apreciat că prima instanță a aplicat pedepse greșit individualizate, fără a se ține seama și de împrejurarea că partea vătămată V. D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A mai susținut că instanța de fond nu a motivat, ori a motivat prin exprimări generale împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante, încadrându-le generic în dispozițiile art. 75 Cod Penal, astfel că nu s-a răspuns exigențelor art. 79 Cod Penal.
În final, instanța care a judecat apelul în primul ciclu procesual nu a făcut în nici un fel referire la probele pe care s-a baza, nu a analizat motivele formulate de către inculpat.
Analizând motivele de apel invocate, cât și hotărârea primei instanțe sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 și următoarele C.p.p., se constată că apelul este nefondat, astfel încât în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p., urmează a-l respinge.
Inculpatul, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, judecata realizându-se numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și înscrisurilor prezentate de părți, în cauză făcându-se aplicare a dispoz. art.374 alin.4 C.p.p., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, precum și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Iar, în condițiile în care acesta a săvârșit faptele în cadrul termenului de încercare de 5 ani, astfel cum a fost stabilit prin s.p.nr.270/2011a Judecătoriei Caracal, cauză în care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, instanța de fond ca urmare a revocării pedepsei aplicate anterior prin cumulul de pedepse realizat, a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa totală de 5 ani și 10 luni închisoare.
Or, analizând operațiune de o individualizare judiciară realizată de prima instanță, se constată că instanța de fond a respectat întrutotul criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt ele enumerate de art.74 Cod penal, și aceasta raportata la împrejurările în care inculpatul săvârșește faptele, vârsta victimei, comportamentul agresiv, ce denotă gradul de pericol social deosebit al inculpatului, starea de recidivă a inculpatului, conduita acestuia, precum și nivelul de educație, situația familială și socială.
Se constată că sunt nefondate criticile apelantului în ceea ce privește starea de fapt reținută, cât și probatoriile administrate, în condițiile în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev.de art.374 alin.4 C.p.p., și aceasta în condițiile în care, după ce inculpatului i se aduce la cunoștință actul de sesizare, conținutul acesteia, acesta solicită judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând, așa cum am arătat, în totalitate, faptele ce formează obiectul acțiunii penale.
Constatând astfel, că soluția primei instanțe este legală și temeinică, atât în ceea ce privește starea de fapt cât și dispozițiile legale incidente, inclusiv sub aspectul regimului sancționator aplicat, C. urmează a menține în totalitate această hotărâre, apreciind criticile aduse în calea de atac promovată ca neîntemeiate.
Văzând și dispoz.art.275 alin.2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de inculpatul E. I., fiul lui E. și V., născut la 10l02.1968 în ., cu domiciliul în ., CNP_, (deținut în prezent în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 96 de la 23 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Deduce detenția preventivă de la 23.05.2014 la zi.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. I. S. T. C. B.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. Jud. T.C.B.
Jud. fond: L. A. G.
Dact.SG 2 ex./30.09.2014
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1052/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
