Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 153/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 153/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 153
Ședința publică de la 30 ianuarie 2013
PREȘEDINTE A. D.- judecător
L. B.- judecător
M. M. Ș.- judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul M. F. și partea civilă B. C. R. împotriva sentinței penale nr. 427 din data de 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat M. F., pentru care se prezintă avocat S. A., apărător ales, și partea civilă B. C. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că au fost depuse la dosar de către apărătorul inculpatului trei chitanțe învederând că a achitat o parte din prejudiciul cauzat părții civile, după care, a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili prejudiciul având în vedere că inculpatul a achita o parte, conform chitanțelor depuse la dosar.
Cu privire la cererea formulată de apărătorul inculpatului recurent, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii întrucât nu este utilă cauzei.
Instanța apreciază că cererea formulată de inculpat prin apărător, privind efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat părții civile este neîntemeiată și dispune respingerea, din actele existente la dosar rezultând prejudiciul cauzat părții civile, inclusiv suma achitată de inculpat până n acest moment astfel încât o astfel de expertiză nu este utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri s-a constatat cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. A. pentru recurentul inculpat M. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței și pe fond reducerea pedepsei la care acesta a fost condamnat întrucât apreciază că este prea mare în raport de prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii invocând practica instanțelor respectiv pentru prejudicii mai mari inculpații au fost condamnați la pedepse într-un cuantum mai mic cu suspendarea condiționată; menționează că inculpatul este vinovat, însă a achitat o parte din prejudiciu astfel încât se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă acesta este recidivist întrucât anterior a fost condamnat pentru o infracțiune de violență.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de partea civilă și inculpat ca nefondate, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată inculpatul fiind condamnate pentru două infracțiuni iar pedeapsa este situată la limita minimă prevăzută de lege; nu se impune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei întrucât inculpatul este recidivist, iar cu privire la recursul părții civile arată că latura civilă a fost corect soluționată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 427 din data de 23 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în baza art. 215 alin. 1 - 3 Cp. cu art. 37 lit. b Cp. a fost condamnat inculpatul M. F., fiul lui S. și I., născut la 24.06.1975, în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., CNP_; la 3 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b, art. 71 Cp.
În baza art. 291 Cp. cu art. 37 lit. b Cp. a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b, art. 71 Cp.
În baza art. 33 - 34 Cp. au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul M. F. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b, art. 71 Cp.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la 10.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B. C. R. SA.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate: adeverința de salariu nr. 47/18.01.2008 eliberată de . și carnetul de muncă . nr._.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin din 1 iunie 2011 dat în dosarul nr. 5054/P/2008 a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 - 3 Cp. și uz de fals, prevăzută de art. 291 Cp., reținându-se că la data de 18.01.2008 acesta a beneficiat în baza contractului de credit nr._/18.01.2008 încheiat cu BCR de un credit de trezorerie nenominalizat în sumă de 10.000 lei, pe o perioadă de 120 luni, inculpatul prezentând către BCR SA adeverința de salariu nr. 47/18.01.2008 eliberată de . Drobeta Turnu Severin, adeverință ce a fost semnată de numitul C. N., în calitate de director general și de C. G., în calitate de director economic.
De asemenea, inculpatul a mai prezentat unității bancare carnetul de muncă . nr._ cu mențiunea „conform cu originalul” și ștampilată de către DC ERO IMPEX SRL Drobeta Tr.S..
S-a constatat că inculpatul M. F. nu a fost niciodată angajat al . iar din raportul de constatare tehnico științifică nr._ din 30.11.2010 a rezultat că scrisul de mână din cu prinsul adeverinței de venit nr. 47/18.01.2008 a fost executat de către numita Ț. A. M., față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Starea de fapt reținută a fost dovedită în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: plângerea BCR SA, contract de credit nr._/18.01.2008, adeverința de venit nr. 47/18.01.2008, carnet de muncă . nr._, declarații martori, declarațiile inculpatului.
În faza de urmărire penală, BCR SA s-a constituit parte civilă cu suma de 10.936 lei, majorându-și pretențiile la suma de 16.873,67 lei.
În faza de cercetare judecătorească a fost identificat inculpatul, i s-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică, dreptul de a avea apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. I s-a adus la cunoștință și obligația de a înștiința instanța, în scris, în termen de 3 zile, despre orice schimbare a locuinței intervenită în cursul procesului penal.
S-a procedat la audierea inculpatului, în prezența apărătorului ales, avocat D. B..
Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, susținând că a fost angajat la societatea numitului T. P. S. însă nu lucra efectiv. A precizat că aceasta a fost cel care i-a adus acasă documentele necesare pentru obținerea creditului.
Pentru a stabili circumstanțele producerii infracțiunii, au fost audiați martorii C. N., C. G. și Ț. A. M..
Inspectoratul Teritorial de Muncă M. a comunicat, la cererea instanței, că inculpatul M. F. nu a fost niciodată angajat la . și nici la alt angajator din județul M..
Coroborând probatoriul administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate direct, nemijlocit și contradictoriu în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 18 ianuarie 2008 inculpatul M. F. a beneficiat în baza contractului de credit nr._/18.01.2008 încheiat cu BCR de un credit de trezorerie nenominalizat în sumă de 10.000 lei, pe o perioadă de 120 luni.
Pentru a obține creditul inculpatul a prezentat către BCR SA adeverința de salariu nr. 47/18.01.2008 eliberată de . Drobeta Tr.S. și carnetul de muncă . nr._ cu mențiunea „conform cu originalul” și ștampilată de către DC ERO IMPEX SRL Drobeta Tr.S., adeverința fiind semnată de numitul C. N., în calitate de director general și de C. G., în calitate de director economic.
S-a constatat că inculpatul M. F. nu a fost niciodată angajat al ., martorii C. N. și C. G. declarând că nu-l cunosc pe inculpat.
Acest aspect a fost confirmat de și de Inspectoratul Teritorial de Muncă M., care, prin adresa nr._/22.11.2011 a comunicat instanței că M. F. nu a fost niciodată angajat la . și nici la alt angajator din județul M..
Din raportul de constatare tehnico științifică nr._ din 30.11.2010 a rezultat că scrisul de mână din cu prinsul adeverinței de venit nr. 47/18.01.2008 a fost executat de către numita Ț. A. M., față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
În drept, s-a arătat că potrivit art. 215 alin. 1 Cp., inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
În alin. 2 din același articol se prevede că înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Art. 215 alin. 3 din Cp. prevede că inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 291 Cp., folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește.
S-a apreciat că fapta inculpatului M. F. care a folosit documente falsificate de către numita Ț. A. M., acestea atestând contrar adevărului că este angajat la . Drobeta Turnu Severin, documente cu ajutorul cărora inculpatul au indus în eroare funcționarii BCR SA, care i-a acordat un credit de 10.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. 1 - 3 Cp. și art. 291 Cp.
S-a reținut că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, având multiple condamnări pentru furt calificat, violare de domiciliu și tâlhărie, condamnări în raport sunt incidente dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cp.
S-a reținut de asemenea că are un nivel educațional redus - școala generală, nu are ocupație și nici loc de muncă, a avut o conduită oscilantă pe parcursul procesului penal.
În raport de aceste criterii prima instanță a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, în cuantum de 3 ani pentru infracțiunea de înșelăciune și de 6 luni pentru infracțiunea de uz de fals, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b, art. 71 Cp., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la acțiunea civilă s-a reținut că prin activitatea de inducere în eroare, folosindu-se înscrisuri false, BCR SA a încheiat contracte de credit nr._/18.01.2008, în lipsa manevrelor dolosive neputându-se realiza acordul de voință pentru fiecare contract.
Cum aceste contract, s-a reținut este rezultatul infracțiunii de înșelăciune, iar prin acordarea efectivă a creditului s-a produs și prejudiciul, întrucât dacă ar fi cunoscut situația reală, nu s-ar fi încheiat contractul și, corespunzător nu s-ar fi produs virarea banilor către inculpat.
Prin urmare, s-a dispus anularea adeverinței de salariu nr. 47/18.01.2008 eliberată de . și carnetul de muncă . nr._, pe baza cărora a fost încheiat contractul.
Prima instanță a constatat că în cursul procesului penal inculpatul nu a achitat nicio sumă din împrumutul de 10.000 lei, astfel că a fost obligat la această sumă către BCR SA, instanța neputând acorda dobânzi în condițiile în care contractul s-a încheiat pe baza unor documente false.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul M. F. și partea civilă B. C. R..
Partea civilă a solicitat, prin motivele scrise de recurs, casarea în parte a sentinței cu privire la latura civilă în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 16.873,67 lei actualizată în principal cu dobânda contractuală iar în subsidiar cu dobânda legală aferentă calculată până la data achitării integrale a debitului; arată că soluția instanței de fond este greșită întrucât nu a obligat inculpatul la valoarea actualizată a sumei reprezentând prejudiciul, astfel încât se impune obligarea la plata acestei sume actualizată conform clauzelor contractuale sau subsidiar cu dobânda legală până la plata integrală a debitului.
Prin motivele de recurs, inculpatul M. F. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond reducerea pedepsei la care a fost condamnat întrucât a apreciat că este prea mare în raport de prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii invocând practica instanțelor respectiv pentru prejudicii mai mari inculpații au fost condamnați la pedepse într-un cuantum mai mic cu suspendarea condiționată; a menționat că este vinovat, însă a achitat o parte din prejudiciu astfel încât se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă este recidivist întrucât anterior a fost condamnat pentru o infracțiune de violență.
Recursurile declarate de partea civilă și inculpat sunt fondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate care corespund cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 14 și 171 C.p.p. și din oficiu în limitele prevăzute de lege se constată că recursurile declarate de inculpat și partea civilă sunt fondate.
Astfel, recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 Cp. și art. 215 alin. 1 – 3 Cp. la pedepse cu închisoarea iar la individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond nu a avut în vedere în totalitate criteriile prev. de art. 72 Cp.
Astfel, numai împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, în raport cu împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea acestuia în fața instanței și prejudiciul cauzat (cu precizarea că inculpatul a achitat o parte din acest prejudiciu conform chitanțelor depuse la dosar), nu poate constitui un motiv suficient pentru condamnarea la o pedeapsă într-un cuantum exagerat. Și aceasta întrucât în procesul de individualizare al pedepsei instanța trebuie să aibă în vedere un ansamblu de criterii și nu numai unul singur așa cum s-a procedat, pentru că numai ținând cont de acestea, se poate diferenția pedeapsa aplicată unui inculpat sau altul pentru același gen de infracțiuni.
Ori, la o examinare atentă a acestor criterii raportate la cauză se poate conchide că existau motiva care să conducă instanța spre un cuantum mai redus, în măsură să înfăptuiască în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii.
Ca urmare, instanța de recurs apreciază că este fondat motivul de recurs formulat de inculpat privind cuantumul pedepselor la care a fost condamnat de către instanța de fond, impunându-se aplicarea disp. art. 74 alin. 1 lit. b Cp. în raport de stăruința depusă de către acesta pentru a repara paguba pricinuită părții civile, rezultând din achitarea unei părți din prejudiciul cauzat conform chitanțelor depuse la dosar, ținând seama și de prejudiciul modic produs prin săvârșirea infracțiunii, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Se vor reduce așadar pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni la un an și șase luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și respectiv două luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 Cp. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, astfel instanța reținând și dând eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere invocate de inculpat. Exigențele impuse principiului egalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite în norma de incriminare, ci pe lângă aceasta este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate de asemenea de lege.
Mai mult, pedeapsa trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final la redarea inculpatului societății, fără a fi percepută de către acesta ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit astfel încât numai coborând pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special de lege, pedeapsa rezultantă își va atinge finalitatea înscrisă în disp. art. 52 Cp.
Motivul de recurs formulat de inculpat privind suspendarea condiționată a executării pedepsei este nefondat întrucât, dispozițiile art. 81 sau 861 Cp. prevăd, printre condițiile obligatorii, împrejurarea ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de șase luni respectiv un an, afară de cazurile în care condamnarea intră în vreunul din cazurile prev. în art. 38 Cp.
Ori, din fișa de cazier judiciar a recurentului inculpat aflată la dosarul cauzei rezultă că acesta a fost condamnat anterior de mai multe ori la pedepse de un an și șase luni închisoare prin sentința penală nr. 169/1994 a Judecătoriei Hunedoara, cinci ani închisoare prin sentința penală nr. 167/2001 a Tribunalului M., opt luni închisoare prin sentința penală nr. 470/2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, fiind liberat condiționat la 07 aprilie 2006 astfel încât la data săvârșirii infracțiunilor din cauza de față acesta se afla în stare de recidivă postexecutorie.
Este nefondată susținerea recurentului inculpat, privind posibilitatea aplicării dispozițiilor menționate mai sus întrucât anterior a fost condamnat pentru infracțiuni de violență și nu pentru infracțiuni economice, întrucât legea nu distinge după genul infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat anterior făcând referire numai la cuantumul pedepsei la care acesta a fost condamnat.
Se apreciază de asemenea că este fondat recursul declarat de partea civilă, constatându-se incidența cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 171 C.p.p. întrucât în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă fără a stabili în sarcina inculpatului și plata dobânzii solicitate.
Ori, în condițiile în care în cauză s-a constat îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil referitoare la existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauze prejudiciul, inclusiv condițiile pentru a se putea obține repararea prejudiciului (să fie cert și să nu fi fost reparat încă), acțiunea civilă promovată de partea civilă trebuie soluționată în raport de principiul general și obligatoriu, respectiv cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, ceea ce înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Ca urmare, se impune obligarea inculpatului către partea civilă și la plata dobânzii contractuale până la plata integrală a debitului, urmând a se ține seama cu ocazia executării și de sumele achitate de inculpat până în momentul rămânerii definitive a hotărârii, existând în acest sens depuse la dosarul cauzei chitanțele din data de 07 decembrie 2012 și 10 decembrie 2012 din care rezultă că inculpatul a achitat suma de 150 lei. De asemenea, la instanța de recurs au fost depuse de către inculpat și alte chitanțe emise la data de 10 octombrie 2012, 09 octombrie 2012, 08 octombrie 2012, 16 octombrie 2012 din care rezultă că acesta a achitat către partea civilă sumele de 230 lei, 200 lei (de trei ori), 300 lei, 500 lei.
Instanța de recurs nu va avea în vedere suma solicitată de partea civilă prin motivele de recurs respectiv 16.873,67 lei întrucât nu s-a menționat modul de calcul al acestei sume, dacă s-au avut sau nu în vedere sumele depuse pe parcursul procesului de către inculpat în contul părții civile, astfel încât suma totală care urmează a fi achitată de inculpat se va stabili cu ocazia executării hotărârii ținându-se seama de toate sumele achitate conform chitanțelor existente la dosar.
În raport de aceste considerente, recursurile părții civile și inculpatului sunt fondate astfel încât în baza art. 38515 alin. 2 lit. d C.p.p. se vor admite, se va casa sentința, în parte, sub aspectul laturii penale și civile, se vor descontopi pedepsele repunându-le în individualitatea lor.
Se vor aplica disp. art. 74 lit. b, art. 76 Cp. și se va reduce pedeapsa aplicată pentru art. 215 alin. 1 - 3 Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. la un an și 6 luni închisoare și la 2 luni închisoare pentru art. 291 Cp. au aplic. art. 37 lit. b Cp.
Vor fi contopite pedepsele astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.
Se va dispune obligarea inculpatului către partea civilă și la plata dobânzii contractuale până la plata integrală a debitului ținându-se seama și de sumele achitate de inculpat până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentință.
Potrivit disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul M. F. și partea civilă B. C. R. împotriva sentinței penale nr. 427 din data de 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Casează sentința, în parte, sub aspectul laturii penale și civile.
Descontopește pedepsele repunându-le în individualitatea lor.
Aplică art. 74 lit. b, art. 76 Cp. și reduce pedeapsa aplicată pentru art. 215 alin. 1 - 3 Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. la un an și 6 luni închisoare și la 2 luni închisoare pentru art. 291 Cp. au aplic. art. 37 lit. b Cp.
Contopește pedepsele astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.
Dispune obligarea inculpatului către partea civilă și la plata dobânzii contractuale până la plata integrală a debitului ținându-se seama și de sumele achitate de inculpat până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Menține celelalte dispoziții din sentință.
Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. D. L. B. M. M. Ș.
Grefier,
M. V.
Red.jud.L.B.
j.f.E.C.
O.A. 11 Februarie 2013
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 1321/2015. Curtea de... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 184/2013.... → |
|---|
