Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 229/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 229/2014
Dosar nr._ - O.U.G. 195/2002 –
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 229
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P. - judecător
C. M. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul inculpatul K. V., împotriva sentinței penale nr.118 din 21.01.2014 de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat K. V. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu obligarea apelantului la cheltuieli judiciare statului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.118 din 21.01.2014 de Judecătoria Târgu - J., în dosarul nr._, s-a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală formulată de inculpat.
În baza art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 320 ind 1 alin 1-7 Cod procedură penală și art. 74 - 76 Cod penal, a condamnat inculpatul K. V., fiul lui C. și I., născut la 22.04.1969 în ., domiciliat în ., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 alin 1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2012 din 04.11.2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 17 din 01.02.2010 a Tribunalului Gorj.
S-a cumulat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an și 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal .
A obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J. nr. 5584/P/2012 din 05.11.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului K. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că în noaptea de 26.09.2012, în jurul orei 02:55, cu prilejul efectuării unui control pe linia circulației rutiere pe . Târgu Jiu, agenții de circulație au oprit autoturismul marca Aro 10 cu nr. de înmatriculare_, ce era condus de inculpatul K. V..
Fiind testat cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație alcoolică de 0,66 mg/l vapori de alcool pur în aerul expirat, la ora 02:59.
În aceste împrejurări, inculpatul a fost condus la Spitalul Tg-J. în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1009/1737,1010/1738 din 26.09.2012 emis de SML Gorj, rezultând că acesta avea la ora 03:21 o alcoolemie de 1,15 g %o, iar la ora 04:21 o alcoolemie de 1,00 g %o.
S-a reținut prin rechizitoriu că, fiind audiat, inculpatul a declarat că în data de 26.09.2012, în intervalul orar 01:30 - 02:30, a consumat două beri cu alcool marca Timișoreana de 500 ml fiecare, nu a mâncat, nu a luat medicamente și nu a vomat.
S-a menționat în actul de sesizare că inculpatul a arătat că a condus autoturismul pe . Târgu-J. în direcția de mers ., ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție, la audierea din 14.02.2013, declarând că în data de 26.09.2012, în intervalul orar 01:30 - 02:30, a consumat un litru de bere de alcool marca Timișoreana, ultima masă servind-o în jurul orelor 22:00, iar autoturismul 1-a condus din localitatea Lelești cu intenția de ajunge în mun. Tg-J..
S-a precizat că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a contestat rezultatul analizelor de laborator și a solicitat efectuarea calcului retroactiv al alcoolemiei, probă admisă, din raportul de expertiză medico-legală nr. 1700/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemie, întocmit de INML M. Minovici București rezultând că la data de 26.09.2012, ora 02:55, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere cu circa 1,05 g %o.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că în ziua de 25.09.2012, în intervalul orar 01:30 - 02:30 noaptea, a consumat aproximativ un litru bere cu alcool (două beri marca Timișoreana de 0,5 litri fiecare), întrucât a fost la muncă la numitul C. Ilarion din . a consuma alimente, fiind obosit întrucât 1-a ajutat
pe acesta la munci în gospodărie.
Tot cu această ocazie, inculpatul a arătat că a fost nevoit să conducă autoturismul pe drumul public, pe ruta Lelești - Tg-J. și retur, deși a realizat că se află sub influența băuturilor alcoolice, motivând că a fost anunțat de concubina sa care se simțea rău, în urma unei crize de epilepsie.
Apărarea inculpatului nu a fost reținută, având în vedere că acesta putea să sesizeze Serviciul de ambulanță, astfel încât concubina sa să poată primi îngrijiri de specialitate, iar în altă situație putea să apeleze la un vecin, prieten sau rudă care să conducă autoturismul său până în Tg-J., întrucât acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Mai mult decât atât, în noaptea respectivă, inculpatul nu a mai transportat-o pe concubina sa la spital pentru a primi îngrijiri pertinente și a intenționat să meargă cu aceasta la domiciliul din . duce la concluzia că starea de sănătate nu era atât de gravă.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a depus la dosarul cauzei acte
medicale care nu au legătură cu diagnosticul invocat de inculpat în ceea ce privește afecțiunile concubinei, scrisoarea medicală atașată fiind emisă Secția de ginecologie a Spitalului Tg-J..
Cu ocazia audierii la data de 13.12.2012, martora C. P. a declarat în fața organelor de poliție că i-a solicitat telefonic concubinului său să vină cu autoturismul pentru a o lua de la o familie ce deține un imobil pe . muncise în ziua respectivă, fără a avea cunoștință că acesta consumase băuturi alcoolice.
Aceeași martoră a arătat că în discuția avută cu concubinul său nu i-a spus că se simte rău, astfel încât apărarea formulată de acesta este nerelevantă.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:declarațiile învinuitului K. V., declarațiile martorilor C. A. P. și P. M. A., raport de expertiză medico-legală nr. 1700/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, proces-verbal de constatare a infracțiunii, înscrisuri(copie de pe scrisoare medicală, carte de identitate învinuit, permis de conducere, certificat de înmatriculare, caracterizare).
În ședința publică din 21.01.2014, inculpatul a solicitat, până la începerea cercetării judecătorești, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, cerere admisă conform art.320 ind 1 Cod de procedură penală, la dosar fiind depuse și un set de înscrisuri, respectiv:caracterizare inculpat, scrisoare medicală, foaie observație
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 26.09.2012, în jurul orei 02:55, inculpatul a condus autoturismul marca Aro 10 cu nr de înmatriculare_, pe . Tg-J., din direcția Piață spre Podul Turcinești, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limitele legale.
Situația de fapt a fost reținută de instanță din concluziile procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fil.4 d.u.p.) în care s-a constatat că în ziua de 26.09.2012, ora 02,59 a fost oprit autovehiculul Aro 10 cu nr. de înmatriculare Gj 06 ZCE, care circula pe . inculpat. În urma testării acestuia cu aparatul etilotest marca DRAGER a rezultat o concentrație de o,66 mg/l.Din declarațiile martorilor P. M. A. și C. A. P., precum și din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1009/1737, 1010/1738 din 26.09.2012 a rezultat că inculpatul avea în ziua respectivă, la ora 3,21 o îmbibație alcoolică în sânge de 1,15 g %o (proba unu) și la ora 4,21 o îmbibație alcoolică în sânge 1,00 g%o (proba a doua).
Instanța a avut în vedere și raportul de expertiză medico-legală nr. 1700/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei care a concluzionat că, la data de 26.09.2012, ora 2,55, inculpatul K. V. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca 1,05%o g.
Susținerea inculpatului, din cursul urmăririi penale, potrivit căreia deplasarea cu autoturismul s-a impus datorită stării concubinei sale C. A. P., care suferise o criză de epilepsie, nu a fost reținută de instanță deoarece exista posibilitatea de a apela Serviciul de Ambulanță, din înscrisurile depuse la dosar nerezultând faptul că C. A. P. a beneficiat de servicii medicale în data respectivă.
De altfel, inculpatul a recunoscut că la data de 26.09.2012 a condus autoturismul marca ARO 10 cu nr. de înmatriculare_ după ce a consumat băuturi alcoolice, pe . Tg-J. fiind oprit de agenții de poliție.
A reținut prima instanță că în drept, fapta inculpatului care l-a data de 26.09.2012 a condus autoturismul marca Aro 10 cu nr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limitele legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 R.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.345 alin2 C.p.p., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză operând răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen., ținând seama de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul de acțiune al inculpatului, de limitele de pedeapsă prevăzute de codul penal si de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală a inculpatului precum și de persoana și atitudinea procesuală a acestuia - comportament civilizat în familie cât și în comunitate, fiind integrat în societate – dând eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a și art.76 lit.d Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2012 din 04.11.2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr.17 din 01.02.2010 a Tribunalului Gorj.
Totodată, instanța având în vedere dispozițiile art. 320 indice 1 alin1 și 7 C.p.p., a dispus condamnarea inculpatul K. V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
De asemenea, s-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 2012 din 04.11.2009 a Judecătoriei Târgu-J., definitivă prin decizia penală nr. 17 din 01.02.2010 a Tribunalului Gorj, astfel că, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2012 din 04.11.2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 17 din 01.02.2010 a Tribunalului Gorj și a cumulat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat în prealabil că jurisprudenței Curții Europene trebuie să i se recunoască valoarea de sursă de drept, indiferent dacă soluțiile au fost pronunțate în cauze care privesc sau nu România-opinia instanței întemeindu-se pe dispozițiile art.11 și art.20 din Constituția României(potrivit cărora CEDO face parte din dreptul intern),precum și pe împrejurarea că sistemul european de protecție a drepturilor omului nu are în vedere numai sursa convențională, ci și sursa jurisprudențială.
În acest context, instanța a reținut că, așa cum a stabilit C. Europeană a Drepturilor Omului( în cauza S. și P. contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis numai în măsura în care există o nedemnitate.
În cauză, natura faptei comise reflectă o atitudine de sfidare în raport de valorile sociale importante, ceea ce relevă indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte inculpatul, deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C.p. În consecință, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.71 C.pen., instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a doua, lit. b C.pen, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsa accesorie, interzicerea exercitării celorlalte drepturi prev. de art.64 C.pen. constituind o restrângere nejustificată a drepturilor omului, conform jurisprudenței CEDO (Cauza S. si Pârcalab împotriva României).
Instanța a considerat că raportat la fapta comisă, inculpatul nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, astfel încât nu a interzis inculpatului acest drept.
De asemenea, instanța a apreciat că nu este necesară interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin1 lit.c, d, și e C.p, faptele săvârșite neavând legătură cu exercitarea funcției sau profesiei, ori cu exercitarea autorității părintești.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod penal, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul K. V., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a preciza în scris motivele.
După ședința de judecată din data de 04.03.2014 și după pronunțarea hotărârii a fost depusă la dosar o cerere de amânare formulată de apelant, pentru pregătirea apărării.
C., examinând sentința recurată și actele dosarului, din oficiu sub toate aspectele,, constată că apelul este nefondat:
În privința cererii de amânare formulată de apelant, C. constată că aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor și pronunțarea hotărârii, astfel că nu mai era posibilă punerea în discuție a cererii și eventual admiterea acesteia, iar potrivit dispozițiilor art 90 lit c) Cod pr penală, în vigoare de la 01.02.2014, normă de imediată aplicare asistența juridică este obligatorie în cazul inculpatului major aflat în stare de libertate doar în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, situație ce nu se regăsește în prezenta cauză, întrucât atât art 87 alin 1 din PUG 195/2002 cât și art 336 alin 1 Cod penal, prevăd o pedeapsă de maxim 5 ani închisoare.
În aceste condiții, cum anterior dezbaterilor sau chiar în cursul dezbaterilor și anterior pronunțării soluției instanței de apel nu a fost depusă la dosar o cerere de amânare pentru pregătirea apărării sau angajarea unui apărător, C. a procedat la soluționarea cauzei în lipsa apelantului inculpat, judecarea putând avea loc în absența sa în cazul în care deși legal citat lipsește în mod nejustificat de la judecarea cauzei, conform art 364 alin 3 Cod pr penală, situație ce se regăsește în prezența cauză, din dovada de primire (fila 5) rezultând că apelantul a primit citația personal încă din data de 19.02.2014.
Referitor la legalitatea și temeinicia sentinței apelate, C., în urma propriului examen, reține că judecata în primă instanță s-a desfășurat conform art. 3201 C.pr.pen. din 1969, instanța de fond, în raport de materialul probatoriu administrat în faza urmăririi penale încuviințând în mod corect cererea formulată de inculpat în sensul aplicării dispozițiilor ce reglementează judecata în procedură simplificată, probele administrate în cursul urmăririi penale dovedind faptul că în data de 26.09.2012, în jurul orei 02:55, inculpatul a condus un autoturism pe . Târgu Jiu, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Anterior săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul apelant a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, prin sentința penală nr 2012/04.11.2009 a Judecătoriei Târgu Jiu.
În aceste condiții, sunt incidente prevederile art 15 alin 2 din Legea nr 187/2012, conform cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut în Codul penal din 1969.
Prin urmare, în privința pedepsei aplicate prin sentința penală nr 2012/04.11.2009 a Judecătoriei Târgu Jiu sunt incidente dispozițiile art 83 din Codul penal din 1969, dispoziții aplicate și de prima instanță prin sentința apelată.
C. constată în aceste condiții faptul că aplicând o pedeapsă, prima instanță în mod legal și temeinic a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni, anterior indicate în cuprinsul prezentei și a dispus executarea acestei pedepse în întregime, cumulată cu noua pedeapsă aplicată, conform dispozițiilor imperative ale art 83 alin 1 Cod penal din 1969, ce exclud posibilitatea acordării unei noi suspendări a executării pedepsei.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșite și a stabilirii legii penale mai favorabile, conform dispozițiilor art 5 Cod penal, C. constată că și în situația în care s-ar schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de apelantul inculpat din infracțiunea prevăzută de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art 336 alin 1 Cod penal, este obligatorie aplicarea unei pedepse, cu închisoarea sau amenda, sunt incidente în continuare dispozițiile privind revocarea obligatorie a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr 2012/04.11.2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, astfel încât sub acest aspect și după . noului Cod penal sunt valabile considerentele primei instanțe.
Sub aspectul stării de recidivă postcondamnatorie C. observă că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare atrage reținerea stării de recidivă postcondamnatorie atât conform art 37 alin 1 lit a) Codul Penal din 1969 cât și conform art 41 din Codul penal în vigoare în prezent, astfel încât se reține în continuare săvârșirea infracțiunii de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie.
În privința aplicării legii mai favorabile sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, C. observă că infracțiunea prevăzută de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 și art 336 alin 1 Cod penal, au același conținut constitutiv, iar în cazul în care se optează pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea limitele de pedeapsă sunt aceleași.
Rezultă că în cazul în care se optează pentru aplicarea pedepsei închisorii dispozițiile art 336 alin 1 Cod penal nu sunt mai favorabile față de dispozițiile art 87 alin 1 din OUG 195/2002.
D. în cazul în care instanța apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei este necesară aplicarea pedepsei amenzii și nu a închisorii se poate considera că legea mai favorabilă este reprezentată de art 336 alin 1 din OUG 195/2002.
Cum apelantul inculpat a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în îmbibație alcoolică peste limita legală, după ce anterior mai săvârșise o infracțiune similară, pentru care a beneficiat de clemența instanțelor fiindu-i acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, C. constată că nu se poate considera că pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art 3 din Legea 253/2010, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, nu este suficientă aplicarea pedepsei neprivative a amenzii, apelantul inculpat dovedind prin săvârșirea faptei că nu a înțeles să își corecteze comportamentul și să nu mai conducă autovehicule pe drumurile publice având în îmbibație alcoolică peste limita legală.
În aceste condiții pentru corectarea comportamentului apelantului inculpat și prevenirea de către acesta a săvârșirii în continuare a aceluiași tip de infracțiuni, C. apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, așa cum a dispus în mod legal și prima instanță.
Întrucât prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art 74 lit a Cod penal din 1969, ceea ce atrage reducerea cuantumului pedepsei aplicabile sub minimul special al pedepsei prevăzută de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, conform dispozițiilor art 76 alin 1 lit d) Cod penal din 1969, pedeapsa aplicabilă fiind închisoarea între minimul general de 15 zile închisoare și minimul special redus conform art 320 ind 1 Cod pr pen din 1968, de 8 luni închisoare, C. apreciază că legea mai favorabilă în situația din prezenta cauză este legea veche.
Aceasta întrucât prin schimbarea încadrării juridice în art 336 alin 1 Cod penal, nu ar mai fi incidente dispozițiile art 74 lit a) Cod penal, această circumstanță atenuantă nemaifiind prevăzută de Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, iar în cazul circumstanțelor atenuante nefiind în prezența unor instituții susceptibile de a funcționa autonom și de a aplica separat dispozițiile din legile succesive privind încadrarea juridică și circumstanțele atenuante.
În aceste condiții, în cazul în care s-ar reține ca încadrare juridică art 336 alin 1 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art 396 alin 10 Cod pr penală (corespondentul art 320 ind 1 alin 7 Cod pr pen din 1968, pedeapsa aplicabilă ar fi cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, limite ale pedepsei mai mari decât cele aplicabile în cazul încadrării juridice reținute de prima instanță, în condițiile în care aplicarea pedepsei amenzii nu este potrivită în cazul inculpatului pentru atingerea scopului pedepsei.
În concluzie C. apreciază că sub aspectul legii mai favorabile, încadrarea juridică reținută de prima instanță este mai favorabilă decât prevederile art 336 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 396 alin 10 Cod pr penală și art 41 Cod penal.
Reținând faptul că încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat este mai favorabilă conform prevederilor legale anterioare datei de 01.02.2014, C. apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost just individualizată față de antecedența infracțională a inculpatului apelant, care a săvârșit în termenul de încercare al pedepsei anterior aplicate din nou o infracțiune de conducere a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, numai o pedeapsă cu închisoarea fiind în măsură să determine corectarea comportamentului social al inculpatului, care în mod repetat a pus în pericol siguranța participanților la traficul pe drumurile publice.
C. observă că fapta inculpatului are un grad ridicat de pericol social, acesta conducând autovehiculul pe o stradă din municipiul Târgu Jiu, fapta sa putând avea consecințe grave față de existența permanentă a traficului rutier pe astfel străzi chiar și în cursul nopții.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și are 2 copii minori în întreținere, pe care îi crește împreună cu concubina sa, în condițiile decesului soției, a fost avut în vedere în mod corect de prima instanță, care a reținut incidența prevederilor art 320 ind 1 alin 7 Cod pr penală din 1968 și art 74 alin 1 lit a Cod penal din 1969, astfel că a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, sub minimul special prevăzut de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 Cod pr penală.
În concluzie, C. consideră că atât cuantumul pedepsei aplicate cât și modalitatea de executare au fost corect stabilite de prima instanță, care a luat în considerare atât gravitatea faptei cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Având în vedere aceste considerente, C. apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art 421 alin 1 lit b) Cod pr pen., iar în temeiul art 275 alin 2 Cod pr penală, va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul inculpatului K. V., declarat împotriva sentinței penale nr.118 din 21.01.2014 de Judecătoria Târgu - J., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
Președinte, Judecător,
M. E. P. C. M.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.P.
J.fond:A.B.
G.S. 02.aprilie.2014/3ex.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel... | Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1554/2014. Curtea de... → |
|---|
