Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 116/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 116

Ședința publică de la 29 ianuarie 2016

PREȘEDINTE C. I.- judecător

A. C. M.- judecător

Grefier F. I.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28 ianuarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor formulate de P. de pe lângă J. M. și inculpații H. I. G. și H. C. M. împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 17 septembrie 2015 pronunțată de J. M. în dosarul nr._, privind și pe inculpatul H. C. R..

CURTEA

Prin sentința penală nr. 172 din data de 17 septembrie 2015 pronunțată de J. M. în dosarul nr._, în baza art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art. 61 Cod penal, a fost condamnat inculpatul H. C. M., născut la data de 01.04.1989, în mun. Tg. J., jud. Gorj, fiul lui D. și E., domiciliat în com. Drăgotești, ., jud. Gorj, la pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei, reprezentând 180 zile amendă, cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 10 lei.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 C.penal.

În baza art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art. 61 Cod penal, a fost condamnat inculpatul H. I. G., născut la data de 21.07.1991 în mun. Tg. J., jud. Gorj, fiul lui G. și M., domiciliat în oraș Baia Sprie, nr. 12, ., fără forme legale în com. Drăgotești, ., la pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei, reprezentând 180 zile amendă, cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 10 lei.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat în prezenta hotărâre a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 lei, corespunzător unui număr de 150 zile amendă și cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 25 lei, prin sentința penală nr. 1344/14.05.2014 a Judecătoriei Tg. J., definitivă prin decizia penală nr. 989/11.07.2014 a Curții de Apel C..

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, constând în amenda penală de 3750 lei, la care a fost adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1800 lei, aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 4350 lei, reprezentând 174 zile amendă, cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 25 lei.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal.

În baza art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, art. 113 și urm. Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu referire la art. 117 și art. 121 lit. e Cod penal, s-a aplicat inculpatului H. C. R., născut la data de 24.12.1994, în mun. Tg. J., jud. Gorj, fiul lui G. și M., domiciliat în com. Drăgotești, ., jud. Gorj, măsura educativă neprivativă de libertate a efectuării unui stagiu de formare civică, pe o durată de 4 luni, perioadă în care inculpatul va avea obligația de a participa la programul de formare organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta.

În baza art. 397 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă R. I., a sumei de 3000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor morale.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 150 lei, fiecare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că prin plângerea înregistrată la data de 13.12.2012, partea civilă R. I. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 12/13.12.2012, în timp ce se întorcea de la serviciu, pe raza satului Corobăi, a fost lovit cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului de numiții H. C. R., H. I. G. și H. C. M., urmare a cărui fapt a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijiri medicale.

Ascultată în cursul procesului penal, partea civilă a declarat că, în noaptea de 12/13.12.2012, în jurul orelor 00:40, în timp ce se întorcea de la serviciu împreună cu tatăl său R. D. și martorul R. C., a fost lovită de inculpați cu pumnii și picioarele în zona capului, a trunchiului și a membrelor, pe motiv că le-a reproșat acestora că exista riscul să o lovească cu autoturismul din cauza manevrelor de întoarcere pe care inculpații le efectuau pe carosabil.

Din probele administrate în cursul procesului penal, prima instanță a reținut că, în noaptea de 12/13.12.2012, în jurul orelor 00:40, partea civilă R. I. se întorcea de la serviciu împreună cu tatăl său R. D. și martorul R. C.. Cei trei au venit de la serviciu cu autobuzul și au coborât în stația Corobăi, continuând drumul până la domiciliu pe jos.

În zona respectivă, pe DJ673A, inculpatul H. I. R. conducea un autoturism marca Rover 420, efectuând pe partea carosabilă manevre de întoarcere repetată a autoturismului. În autoturism se mai aflau inculpații H. C. R. și H. C. M.. Când autoturismul a ajuns în dreptul persoanei vătămate și a efectuat o întoarcere bruscă, partea civilă R. I. le-a reproșat celor trei inculpați faptul că puteau să-l accidenteze, motiv pentru care între el și inculpați s-a iscat un conflict. Cei trei inculpați au coborât din autoturism și l-au agresat fizic pe R. I., lovindu-l cu pumnii și picioarele în mod repetat în zona capului și corpului. Inculpații au încetat să mai lovească victima numai după intervenția tatălui acestuia R. D..

La fața locului a fost prezent martorul R. D., care ascultat în cauza de față a declarat că inculpații au coborât din autoturism și au aplicat părții civile mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și că, intervenind pentru aplanarea conflictului, a fost lovită, la rândul său, în zona ochiului de către unul dintre inculpați.

De asemenea, la fața locului a fost prezent și martorul R. C. care deși nu a surprins momentul în care partea a fost lovită de inculpați deoarece intrase în curte, a observat că din autoturism au coborât trei persoane care s-au îndreptat spre partea civilă și au început să o împingă, auzind după . provocată de scandalul ce tocmai se iscase.

Faptul că victima a fost agresată este dovedit și de Certificatului medico-legal nr. 2196/13.12.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj în care s-a consemnat la prima examinare existența următoarelor leziuni: tumefacție roșiatică de 3/2/1 cm în zina intersprâncenos; plagă contuză arcuată de 2 cm pe fond marcat tumefiat pe creasta piramidei nazale; plagă contuză de 0,5 cm cu depozit albicios pe buza inferioară dreapta, pe fața internă și fractură minimă a marginii incizale dinte 11.

S-a stabilit că leziunile prezentate de R. I. pot data din 13.12.2012, că necesită pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale de la producere și că s-au putut produce prin lovire cu corp dur. În aceeași dată, după efectuarea unor investigații mai complexe, s-a stabilit că victima prezenta și fractură a oaselor proprii nazale, fără deplasare, concluzionându-se că timpul necesar pentru vindecare este de 13-15 zile.

Inculpații au confirmat că s-au aflat la fața locului și că se plimbau cu autoturismul, dar nu au recunoscut săvârșirea faptei, afirmând că, de fapt, fără motiv, acesta din urmă le-ar fi adresat injurii și ar fi lovit caroseria autoturismului cu pumnii și picioarele, fără ca ei să reacționeze în vreun fel.

S-a constatat că susținerile inculpaților sunt contrazise de declarațiile părții civile și ale martorilor R. D. și R. C., respectiv concluziile certificatului medico-legal, și, pe cale de consecință, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de către inculpații H. C. R., H. I. G. și H. C. M..

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților, constând în aceea că, în noaptea de 12/13.12.2012, au lovit-o pe partea civilă cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 193 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpaților a fost săvârșită sub imperiul Codului penal din 1969, care incrimina fapta reținută în sarcina inculpaților la art. 180 alin. 2. Instanța constată că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510/24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare. În cuprinsul noii legi, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiunii de lovire și alte violențe, fiind prevăzută la art. 193 alin. 2 Cod penal. Întrucât la săvârșirea faptei au participat trei persoane, instanța va reține la încadrarea juridică și dispozițiile art. 77 lit. a Cod penal, iar în cazul inculpaților H. I. G. și H. C. M. se va reține și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. d Cod penal, deoarece au săvârșit fapta împreună cu un minor.

Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin 1 din Noul Cod penal, conform cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a infracțiunii au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Analizând, în concret, dispozițiile celor două legi ce au intervenit pe parcursul soluționării prezentei cauze, pentru aplicarea unitară a legii s-a apreciat că prevederile art. 193 alin. 2 C.pen. sunt mai favorabile, dat fiind și faptul că inculpații au săvârșit fapta cu reținerea unor circumstanțe agravante pentru care legea penală nouă prevede un regim sancționator mai blând. De asemenea, s-a reținut că legea penală nouă este mai blândă pentru inculpatul H. C. R. minor la data săvârșirii faptei, deoarece noul cod penal prevede numai posibilitatea luării unor măsuri educative, spre deosebire de codul vechi care prevedea și aplicarea pedepsei cu amenda sau închisoarea în cazul minorilor.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea inculpaților de a lovi partea civilă cu pumnii și picioarele.

Urmarea imediată a constat în leziunile cauzate persoanei vătămate, care au necesitate pentru vindecare un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale, existând o legătura de cauzalitate directă și necondiționată între urmarea produsă și lovirea aplicată de inculpați.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că poziția psihică a inculpaților față de faptă și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, deoarece probele administrate dovedesc că aceștia au prevăzut și urmărit rezultatul faptei lor.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, s-a reținut că inculpații nu au avut un comportament bun în societate anterior comiterii faptei, din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul H. I. G. a mai fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 lei, corespunzător unui număr de 150 zile amendă și cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 25 lei, prin sentința penală nr. 1344/14.05.2014 a Judecătoriei Tg. J., definitivă prin decizia penală nr. 989/11.07.2014 a Curții de Apel C..

De asemenea, în sarcina inculpatului H. C. R. s-a stabilit, în baza art.396 alin.1 și 4 C.proc.pen. raport la art.83 C.pen., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drum public sub influența alcoolului prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 C.pen. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

De asemenea, inculpații au mai fost sancționați în trecut cu amenzi administrative pentru săvârșirea unor fapte de violență.

Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că pedeapsa amenzii penale în cazul inculpaților H. C. M. și H. I. G. ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpaților, sancțiunea pecuniară fiind în măsură să trezească, cu efect imediat, în conștiința inculpaților respectul față de lege și de semenii lor, instanța având totodată intenția de responsabilizare a inculpaților care, pentru plata amenzii, va trebui să muncească.

Pentru aceste motive, în baza art. 193 alin.2 Codal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art. 61 Cod penal, a fost condamnat inculpatul H. C. M., la pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei, reprezentând 180 zile amendă, cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 10 lei și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 C.penal.

În baza art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, art. 61 Cod penal, a fost condamnat inculpatul H. I. G., la pedeapsa amenzii în cuantum de 1800 lei, reprezentând 180 zile amendă, cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 10 lei și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal.

În baza art. 40 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, constând în amenda penală de 3750 lei, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1800 lei, aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 4350 lei, reprezentând 174 zile amendă, cu un cuantum corespunzător fiecărei zile amendă de 25 lei și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal.

În baza art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, art. 113 și urm. Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu referire la art. 117 și art. 121 lit. e Cod penal, s-a aplicat inculpatului H. C. R., măsura educativă neprivativă de libertate a efectuării unui stagiu de formare civică, pe o durată de 4 luni, perioadă în care inculpatul va avea obligația de a participa la programul de formare organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și de a se prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta.

Instanța a adoptat soluția aplicării măsurii educative neprivativă de libertate a efectuării unui stagiu de formare civică, având convingerea că includerea inculpatului într-un program de formare civică va da posibilitatea acestuia să cunoască importanța regulilor de conviețuire socială și efectul benefic al respectării lor în cadrul unei societăți, aceasta deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului și în mod special din referatul de evaluare, acesta nu a avut această oportunitate în cadrul familiei și a mediului colectiv în care a trăit.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că persoana vătămată R. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 Ron, reprezentând daune morale.

Declarațiile părții civile, ale martorilor și certificatul medico-legal au confirmat că loviturile primite de partea civilă au avut o intensitate puternică conducând la producerea unor leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale.

Așadar, în ce privește aceste daune, ele sunt dovedite și, deși nu pot fi cuantificate, principiul reparării lor trebuie recunoscut în cazul infracțiunilor privitoare la integritate fizică și la săvârșirea cărora s-a utilizat violenta, cum este cazul de față, si sunt apreciate de instanța prin raportare la gravitatea faptei săvârșite, ținând cont și de împrejurarea că despăgubirea victimei are ca scop a da o compensare si satisfacție acesteia.

Mai mult, ținând cont de faptul ca victima infracțiunii locuiește în mediul rural, unde comunitatea de oameni este restrânsă, prima instanță a reținut ca pe lângă traumele psihice suferite de aceasta, fapta a fost de natura a afecta reputația de care victima se bucura în comunitate.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca suma de 3000 lei, reprezintă o dezdăunare echitabila pentru prejudiciile morale aduse părții civile, fiind evident ca fapta ilicita săvârșită de inculpați i-a cauzat părții civile un prejudiciu moral, ce se impune a fi reparat pecuniar.

Așadar, în baza art. 397 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă R. I., a sumei de 3000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor morale.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 150 lei, fiecare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă J. M. și inculpații H. C. M. și H. I. G..

Parchetul de pe lângă J. M. în motivele de apel (filele 5 – 6 dosar) a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei arătându-se că în mod greșit s-au aplicat inculpaților majori pedepse cu amenda al cărei cuantum a fost orientat spre minimul special în condițiile în care aceștia au săvârșit infracțiunea în timpul nopții împreună cu un inculpat minor iar conduita lor procesuală nu a fost una sinceră. În cazul inculpatului H. I. G. s-a arătat că acesta este cunoscut cu antecedente penale fiind sancționat anterior pentru o infracțiune similară însă prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale privind contopirea pedepselor cu amenda stabilite pentru două infracțiuni concurente.

În ceea ce îl privește pe inculpatul minor H. C. R. s-a apreciat că măsura educativă a efectuării unui stagiu de formare civică pe o durată de 4 luni nu este suficientă pentru a asigura îndreptarea comportamentului și în plus că în privința sa trebuia făcută aplicarea disp. art.129 alin. 2 lit. a Cp. întrucât prin sentința penală nr. 9/22.01.2015 pronunțată de J. M. acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cp. dispunându-se amânarea aplicării pedepsei.

Apelantul inculpat H. C. M. a depus la dosar motive de apel la data de 16 noiembrie 2015 apreciind că hotărârea primei instanțe este netemeinică. S-a susținut că în stabilirea situației de fapt au ost evaluate doar depozițiile martorilor propuși prin rechizitoriu ignorându-se depoziția martorului S. L. care susține apărarea sa. S-a arătat că partea vătămată este de rea credință susținând inițial că ar fi fost lovită cu o bâtă de baseball deși acest lucru nu este demonstrat.

Apelantul a arătat de asemenea că nu a beneficiat de un proces echitabil instanța acționând pe baza unei idei preconcepute că ar fi vinovați, și totodată că despăgubirile stabilite în favoarea persoanei vătămate sunt nejustificat de mari.

Inculpatul H. I. G. nu a depus la dosar motive de apel.

Legal citați inculpații nu s-au prezentat la termenele de judecată stabilite, neputându-se proceda la audierea lor.

Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate de părți și în limitele prev. de art. 417 C.p.p., Curtea reține că apelul declarat de parchetul de pe lângă J. M. este fondat iar apelurile inculpaților sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Sub aspectul situației de fapt se apreciază că prima instanță a făcut o temeinică evaluare a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, reținând în mod corect că la data de 13 decembrie 2012 în jurul orei 00,40 cei trei inculpați au lovit în mod repetat persoana vătămată cu pumnii și picioarele producându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 13 – 15 zile de îngrijiri medicale. Incidentul a izbucnit ca urmare a faptului că inculpații efectuau manevre periculoase cu un autoturism pe spațiul carosabil iar persoana vătămată le-a reproșat acestora că pun în pericol siguranța sa și a celorlalți pietoni.

Deși inculpatul H. C. M. prin motivele de apel susține faptul că nu ar fi fost implicat în agresiune, și că partea vătămată ar fi fost cea care s-a comportat agresiv față de el și ceilalți doi prieteni ai săi, Curtea reține că modul de derulare al agresiunii reiese nu doar din declarațiile persoanei vătămate și a celor doi martori oculari dar și din declarațiile date de coinculpați în proces.

Astfel, coinculpatul H. C. R. cu ocazia audierii la prima instanță (ședința din data de 29 ianuarie 2015 – fila 64) arată că „H. I. G. a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre partea civilă pe care a lovit-o după ce aceasta l-a lovit pe inculpat”, iar H. I. G. în declarația de la aceeași dată recunoaște fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

În declarația din data de 23 aprilie 2015 inculpatul H. C. M. (fila 106 dosar fond) inițial arată că recunoaște integral faptele pentru ca apoi să precizeze că nici el și nici verii săi nu au lovit în nici un fel persoana vătămată ci doar au încercat să o determine pe aceasta să nu mai lovească autoturismul. Inculpatul nu explică în nici un mod poziția diametral opusă a celorlalți doi inculpați din cauză, dar confirmă faptul că incidentul a fost provocat datorită modului în care vărul său H. G. conducea un autoturism pe drumurile publice efectuând manevre care au pus în pericol persoana vătămată.

Este puțin plauzibil ca leziunile produse persoanei vătămate să fie rezultatul unei acțiuni de imobilizare așa cum încearcă să acrediteze inculpații cu ocazia audierii lor la prima instanță (H. C. R. în a doua declarație din data de 04 iunie 2015 – fila 122 dosar fond precizează că „fratele meu îl ținea în brațe iar când îi dădea drumul aceasta – nn. persoana vătămată – pica deoarece era în stare de ebrietate”, „conducătorul auto a coborât și a luat în brațe partea civilă pentru a o împiedica să mai fie agresivă”) în condițiile în care conform certificatului medico – legal toate leziunile sunt la nivelul feței, fiind produse prin lovire cu corp dur și nu printr-un mecanism de cădere (persoana vătămată a suferit un traumatism facial, și o contuzie piramidală nazală, leziuni care corespund modului în care aceasta din urmă descrie . încă din momentele inițiale ale anchetei – „inculpații au început să mă lovească cu pumnii și picioarele în zona capului și pe corp”).

Dacă persoana vătămată s-ar fi autoaccidentat, dezechilibrându-se și căzând la pământ așa cum susțin inculpații aceasta ar fi prezentat leziuni și în zona membrelor inferioare, leziuni care ar fi trebuit să se producă prin lovire de corp dur, ori în urma investigațiilor medicale nu s-a ajuns la o asemenea concluzie.

Curtea remarcă totodată că declarațiile celor trei inculpați sunt puțin plauzibile în condițiile în care conduita lor procesuală pare să fi fost una total nesinceră, inițial precizând că nu s-au dat jos din mașină și că ar fi părăsit locul faptei imediat ce persoana vătămată a devenit agresivă (declarații din faza de urmărire penală) pentru ca ulterior în instanță inițial să recunoască faptele iar ulterior să precizeze că deși au avut loc confruntări fizice cu persoana vătămată acestea au avut ca scop imobilizarea sa, nefiindu-i aplicate lovituri directe cu pumnii sau picioarele.

Este exclusă și posibilitatea ca persoana vătămată să fi fost într-o stare de ebrietate atât de avansată precum susțin inculpații întrucât la momentul agresiunii aceasta abia se întorsese de la lucru, fapt susținut nu doar de ea ci și de martorii R. D. și R. C., fiind de presupus că aceasta nu a consumat alcool în timpul serviciului. Oricum nici cu ocazia prezentării în serviciul primiri urgențe imediat după agresiune medici care l-au consultat nu au constatat că acesta ar fi sub influența băuturilor alcoolice.

În cele din urmă, analizând declarația numitului S. L. – fila 151 dosar fond, Curtea constată că deși cei trei inculpați au fost audiați în mod repetat începând cu luna aprilie 2013 și până în luna august 2015 presupusa prezență a acestui martor în autoturismul condus de H. I. G. la momentul săvârșirii faptei este menționată pentru prima dată în declarația din data de 04 iunie 2015 dată de inculpatul minor H. C. R. – fila 122 dosar fond. Nu se oferă nici o explicație pentru faptul că pentru o perioadă de aproximativ 2 ani nu este făcută nici o referire la acest martor ocular și mai mult, în primele declarații inculpații precizează în mod expres că erau doar ei trei în autoturism. De altfel, atât persoana vătămată cât și martorii R. D. și R. C. au poziții constante cu privire la numărul persoanelor implicate în agresiune, relatând în toate declarațiile că inculpații nu mai erau însoțiți de nici o altă persoană. În aceste condiții declarația așa zisului martor ocular trebuie privită cu rezervă, mai ales că acesta este și rudă cu inculpații, și nici nu oferă detalii cu privire la motivul prezenței sale în autoturism la ora 24,00.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate fiecăruia dintre inculpații majori Curtea apreciază că apelul parchetului este întemeiat.

Pentru fapta săvârșită dispozițiile art. 193 alin. 2 Cp. prevăd pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii între 180 și 300 zile amendă (art. 61 alin. 1 lit. c Cp.). Întrucât în cazul inculpaților majori s-a reținut săvârșirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună și împreună cu un infractor minor (art. 77 lit. a și d Cp.) conform art. 78 Cp. instanța putea aplica o pedeapsă până la maximul special iar dacă aprecia că acesta este neîndestulător se putea adăuga un spor de cel mult o treime din maximul special al amenzii.

Prin urmare, pentru infracțiunea săvârșită de cei doi inculpați majori pedeapsa maximă cu amenda care putea fi aplicată era de 200.000 lei (300 de zile amendă x 500 lei, suma maximă corespunzătoare unei zile amendă, la care se putea adăuga un spor de o treime din acest maxim).

Ori, prima instanță a aplicat celor doi inculpați amenda în cuantumul minim posibil (180 de zile amendă fiecare evaluată la 10 lei) ignorând criteriile de individualizare a pedepsei care obligă judecătorul să evalueze atât gravitatea faptei cât și datele despre persoana făptuitorilor.

Având în vedere că inculpații au agresat persoana vătămată fără nici un fel de justificare, ignorând orice normă de bun simț elementar și orice formă de respect care s-ar fi datorat măcar în considerarea vârstei acesteia din urmă, dacă nu pentru faptul că persoana vătămată nu a făcut altceva decât să-i atenționeze că prin modul în care se manifestă riscă să accidenteze trecătorii, că cei trei inculpați au acționat coordonat, fără să fie împiedicați de prezența la fața locului a încă doi martori oculari adulți, că au adoptat o conduită procesuală total nesinceră aproape sfidătoare la adresa organelor judiciare (reveniri repetate chiar în cuprinsul aceleiași declarații cu privire la modul în care s-a petrecut incidentul – a se vedea în acest sens declarațiile date de inculpații H. R. și H. C. M.) că au încercat să acrediteze ideea că la fața locului ar fi fost și persoane care în mod evident nu aveau cunoștință despre faptă, că nu sunt la primul conflict cu legea penală, H. I. G. fiind sancționat anterior cu amendă penală pentru infracțiune la regimul rutier, Curtea apreciază că se impune majorarea pedepselor de la 1.800 lei amendă penală reprezentând 180 ziel amendă la 2.400 lei amendă penală reprezentând 240 zile amendă.

În cazul inculpatului H. I. G. pedeapsa stabilită prin prezenta decizie urmează să fie contopită conform art. 39 alin. 1 lit. c Cp. cu pedeapsa aplicată prin s.p. 1344/14.05.2014 a Judecătoriei Târgu Jiu, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4550 lei (pedeapsa cea mai grea de 3750 lei la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 2400 lei amendă penală) reprezentând 230 zile amendă.

La stabilirea numărului de zile amendă echivalente pedepsei rezultante de 4.550 lei Curtea urmează să aibă în vedere în mod diferențiat cuantumul zilei amendă stabilită prin prezenta decizie – 10 lei, și cuantumul zilei amendă stabilite prin sentința penală nr. 1344/14.05.2014 a Judecătorie Târgu Jiu – 25 lei.

În ceea ce îl privește pe inculpatul minor H. C. R. în principal se va reține că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 129 alin. 2 lit. a Cp. întrucât acestuia nu i-a fost aplicată pedeapsa cu închisoarea prin sentința penală nr. 9/22.01.2015 a Judecătoriei M., ci doar i-a fost stabilită o pedeapsă de 8 luni închisoare, fiind amânată în condițiile art. 83 Cp. aplicarea efectivă a acesteia.

Amânarea aplicării pedepsei în cazul acestui inculpat nici nu poate fi anulată pentru a se face aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, întrucât conform art. 89 Cp. pentru infracțiunea săvârșită până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să se aplice pedeapsa închisorii, ceea ce este imposibil în cazul în care o astfel de infracțiune a fost săvârșită de inculpat în timpul minorității.

Curtea apreciază însă în raport de concluziile la care a ajuns Serviciul de Probațiune Gorj în urma evaluării minorului că se impune obligarea sa pe durata executării măsurii educative să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională, întrucât se pare că implicarea acestuia în comiterea de infracțiuni se datorează în parte lipsei de preocupare pentru definitivarea cursurilor și lipsei de interes pentru identificarea unor activități care să îi asigure resurse financiare legale. (fila 119 dosar fond)

Vor fi obligați fiecare dintre apelanții inculpați H. C. M. și H. I. G. la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat iar onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat în cauză de P. de pe lângă J. M. împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 17 septembrie 2015 pronunțată de J. M. în dosarul nr._, desființează în parte sentința penală numărul 172/17.09.2015 și rejudecând:

1) În cazul inculpatului H. C. M. majorează pedeapsa aplicată de la 1800 lei amendă penală (reprezentând 180 zile amendă) la 2400 lei amendă penală (reprezentând 240 zile amendă).

2) În cazul inculpatului H. I. G. descontopește pedeapsa rezultantă și repune pedepsele în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 1800 lei amendă penală (reprezentând 180 zile amendă) la 2400 lei amendă penală (reprezentând 240 zile amendă).

Recontopește pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin s.p.1344/14.05.2014 a Judecătoriei Tg.J. în conformitate cu art.40 alin.1 și art.39 alin.1 lit.c) C.pen., urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4550 lei (pedeapsa cea mai grea de 3750 lei la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 2400 lei amendă penală) reprezentând 230 zile amendă.

3) În cazul inculpatului minor H. C. R. dispune ca pe durata executării măsurii educative să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională (art.121 alin.1 lit.a) C.p.).

Menține restul dispozițiilor.

Respinge ca nefondate apelurile inculpaților H. C. M. și H. I. G. împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 17 septembrie 2015 pronunțată de J. M. în dosarul nr._ .

Obligă pe fiecare dintre apelanții inculpați H. C. M. și H. I. G. la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

C. I. A. C. M.

Grefier,

F. I.

Red.jud.A.C.M.

j.f.P.D.O.

O.A. 16 februarie 2016

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 80/2016.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel CRAIOVA