Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1374/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1374/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1374/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1374/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
PREȘEDINTE C. C. Judecător
D. F. Judecător
V. T. Judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul B. M. împotriva încheierii nr. 74 din 11 iunie 2013, pronunțat de Tribunalul O. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat D. Lucreația, apărător din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. L. pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii avându-se în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate dat fiind faptul că inculpatul este integrat în familie și în societate, are un copil minor în întreținere, nu mai există pericolul concret pentru ordinea publică și că măsura arestării preventive este o măsură excepțională care nu se mai justifică în cauză.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, măsura arestării preventive fiind justificat menținută și s-a apreciat corect că temeiurile care au determinat luare acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în speță cercetarea judecătorească este la început, astfel că este utilă în continuare această măsură, ținând cont și de gravitatea faptei și perseverența infracțională a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate și arată că are un copil în întreținere.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea 74 din 11 iunie 2013, pronunțat de Tribunalul O. în dosarul nr._ 13, în baza art. 300/2 C.p.p. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților: B. M. fiul lui I. și A., născut la data de 09.07.1968 in Corabia, Jud O., domiciliat în Corabia, ., județul O., CNP_, cetătenie română, 10 clase, fără ocupatie, stagiul militar satisfăcut, recidivist și B. V., fiica lui S. și E., născută la data de 20.02.1972 in . O., domiciliată în Corabia, ., județul O., CNP_, cetătenie română, 10 clase, fără ocupatie, fără antecedente penale, în prezent arestați preventiv in Penitenciarul de Maximă Sigurantă C. și în baza art. 160/b C.p.p. a fost menținută această măsură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 73D/P/2012, Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial O. a dispus trimiterea în judecată în stare arest preventiv a inculpaților B. M. și B. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al.1 și 2 lit. a și art. 13 al.1 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
S-a reținut în sarcina inculpaților faptul că au racolat-o si transportat-o pe minora C. C. D. în Spania, sub pretextul că îi vor găsi un loc de muncă, însă, ulterior, după ce au ajuns in Spania au determinat-o prin forță să sustragă bunuri din magazine, iar contravaloarea acestora era însușită de ei, iar ulterior, după ce i-au întocmit documentele de identitate false, au obligat-o să practice prostitutia, iar sumele de bani pe care la obtinea erau însușite ce cei doi inculpati.
Prin încheierea nr. 35 din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul O. și s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați pe o perioadă de 29 de zile. începând cu data 4 aprilie 2013 până la data de 2 mai 2013 inclusiv, după ce în prealabil, prin rezoluția din data de 23 octombrie 2012 s-a început urmărirea penală pentru această infracțiune, motivat de faptul că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că există pericolul ca inculpații să săvârșească în continuare fapte de acest gen.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 73D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial O..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 22 aprilie 2013 fixându-se termen pentru verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive a inculpatului, conform dispoz. art. 3001 alin.1 C.p.p. la data de 23 aprilie 2013, iar termenul pentru soluționarea fondului a fost stabilit aleatoriu la data de 7 mai 2013.
Prin încheierea nr. 45/23 aprilie 2013, Tribunalul O. verificând legalitatea si temeinica măsurii arestării preventive a constatat in baza art. 300/1 c.p.p. legalitatea si temeinicia acesteia iar in baza art. 300/1 alin 3 c.p.p. a menținut in continuare măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
Încheierea a rămas definitivă prin decizia penală nr.988/26.04.2013 a Curtii de Apel C. prin care a dispus respingerea recursurilor declarate de inculpati, ca nefondate .
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților B. M. și B. V. in acest moment procesual, în raport cu actele și lucrările dosarului a instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr.35 din 4 aprilie 2013,pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, se mențin, în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin 1 lit. f.) C.p.p., condiția pericolului concret pentru ordinea publică fiind dovedită prin certitudinea că dacă ar fi lăsați liberi, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpații ar comite noi fapte penale.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 C.p.p. și anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate în rândul membrilor societății civile și în mod special al membrilor comunității în care trăiesc inculpații, precum și de circumstanțele concrete în care aceștia au acționat .
În raport de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, în sensul prev. de art.681 C.p.p. așa cum se observă din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză care relevă implicarea inculpaților în săvârșirea faptei pentru care sunt cercetați, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestora în libertate, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile cu violență pentru cei din jur.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr.35 din 4 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul O., referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f C.p.p. subzistă și în prezent și justifică privarea în continuare, a acestora, de libertate.
Împrejurările concrete ale faptei, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpați, faptul că aceștia au racolat-o și transportat-o pe minora C. C. D. în Spania, sub pretextul că îi vor găsi un loc de muncă, însă, ulterior, au determinat-o prin forță să sustragă bunuri din magazine și apoi să practice prostituția, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite, au denotat existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, pericol social ce rezultă, in ceea ce il privește pe inculpatul B. M. din conținutul fisei de cazier judiciar, acesta fiind recidivist .
Audiați fiind inculpații de către instanța de judecată aceștia nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși in judecată .
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților și a justificării măsurii arestării preventive a acestora ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Pe de altă parte evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, a condus instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestora și la necesitatea menținerii acesteia în viitor. În același sens s-a statuat constant, în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpaților, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză s-au constatat că sunt realizate cerințele cele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia ”o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia” în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați, dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
Au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpați, le-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire sunt învinuiți,conform art.137/1 alin.1 C.p.p., dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind implicarea inculpaților în fapta pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, cu privire la pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia - în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f C.p.p. și art.5 alin.1 din CEDO – Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, iar lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică – a constatat, in baza art. 300/2 c.p.p. că măsura arestării preventive este temeinică și legală, si in conformitate cu dispozițiile art.160/b a fost menținută această măsură întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia, nu s-au schimbat .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie . În motivarea recursului a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate dat fiind faptul că inculpatul este integrat în familie și în societate, are un copil minor în întreținere, nu mai există pericolul concret pentru ordinea publică și că măsura arestării preventive este o măsură excepțională care nu se mai justifică în cauză.
Examinând încheierea recurată, în temeiul art.141 rap. la art.3856 alin.1 și 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că inculpatul este trimis în judecată în stare arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al.1 și 2 lit. a și art. 13 al.1 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că, împreună cu inculpata B. V., au racolat-o si transportat-o pe minora C. C. D. în Spania, sub pretextul că îi vor găsi un loc de muncă, însă, ulterior, după ce au ajuns in Spania au determinat-o prin forță să sustragă bunuri din magazine, iar contravaloarea acestora era însușită de ei, iar ulterior, după ce i-au întocmit documentele de identitate false, au obligat-o să practice prostitutia, iar sumele de bani pe care la obtinea erau însușite ce cei doi inculpati.
În mod corect a procedat instanța de fond la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului B. M., în baza art.3002 cod procedură penală în cursul judecății, constatând în mod legal și temeinic că aceasta se impune a fi menținută, având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina concluzia că ar fi încetat temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru menținerea arestării preventive, a căror existență a fost amplu și detaliat analizată prin încheierea recurată, în mod justificat fiind constatată existența indiciilor temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru care este trimis în judecată, dar și îndeplinirea condiției prev. de art.148 lit.f cod procedură penală.
Pe baza criteriilor enunțate de art.136 alin.8 C. pr. pen., Curtea apreciază gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată relevă periculozitatea sporită a acestuia, distinct de pericolul social al faptei ca trăsătură esențială a infracțiunii, iar cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestului preventiv nu se poate face abstracție de gravitatea concretă a faptelor, astfel încât celelalte criterii de apreciere a pericolului pentru ordinea publică nu pot fundamenta soluția de lăsare în libertate a inculpatului solicitată prin motivele de recurs.
Față de cele reținute, având în vedere și stadiul procesual, Curtea apreciază că pentru buna desfășurare a judecății se impune menținerea stării de arest preventiv, luarea unei măsuri alternative, neprivative de libertate, nefiind justificată.
D. urmare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva încheierii nr. 74 din 11 iunie 2013, pronunțat de Tribunalul O. în dosarul nr._ 13, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata către stat a sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.
C. C. D. F. V. T.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.CC
j.f.Gh.M.
IB
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 226/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
