Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 245/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 245/2013

Dosar nr._ - Art.182 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.245

Ședința publică de la 2 iulie 2013

PREȘEDINTE S. P. Mitranjudecător

M. M. Șeleajudecător

Grefier M. N.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

c.c.c.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 26 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de P. de pe lângă T. M., partea vătămată inculpat C. I. și inculpatul parte vătămată B. I., împotriva sentinței penale nr.26 din 18 februarie 2013, pronunțată de T. M., în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.26 din 18 februarie 2013, T. M., în baza art. 334 C.p.p., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin.1 și 2 Cod penal.

În baza art. 334 C.p.p., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.

În baza art. 182 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 76 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui G. și V., născut la data de 15.03.1975, în Vânju M., județul M., cu domiciliul în comuna Pătulele, ., posesor al CI ., nr._, CNP_, la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului B. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 86 indice 1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului B. I., pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod penal.

În baza art. 86 alin.1 și 2 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul B. I. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. schimbarea locului de muncă;

d) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului B. I. asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din Cod penal, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 180 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui G. și A., născut la data de 18.05.1949, în ., cu domiciliul în ., posesor al CI ., nr._, CNP_, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului C. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare.

În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului C. I. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 C.p.p., rap. la art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului B. I. să plătească părții civile C. I. suma de 8150 lei cu titlu de daune civile, din care suma de 3150 lei, reprezintă daune materiale, iar suma de 5000 lei, reprezintă daune morale.

S-a admis în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului B. I. să plătească părții civile S. Județean de Urgență D. – T. – S. suma de 961 lei, reprezentând 1/2 din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate în favoarea părții civile C. I..

S-a admis în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului C. I. să plătească părții civile B. I. suma de 1000 lei cu titlu de daune civile, reprezentând daune morale.

Au fost obligați inculpații la câte 517,38 lei, cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul B. I. să plătească părții civile C. I. suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul C. I. să plătească părții civile B. I. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 08.10.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub numărul_, rechizitoriul nr. 234/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului - parte vătămată B. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 – 175 lit. i c.p., în cond. art. 73 lit. b CP și a inculpatului - parte vătămată C. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev .de art. 180 alin. 2 CP.

În actul de sesizare a instanței s-au arătat următoarele:

Prin rezoluțiile nr.-ul 32 din data de 09.05.2012 și nr.-ul 62 din data de 03.09.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de înv. /parte văt. B. I. și partea vătămată/înv. C. I. pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de „omor calificat”, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p., respectiv infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, prevăzută de art. 180 al. 2 C.p., constând în aceea că, în dimineața, de 25.04.2012, în timp ce C. I. se afla pe islazul comunal de lângă localitatea Pătulele, a fost întâmpinat de B. I., care a venit acolo cu autoturismul personal, marca Dacia Pick - up, cu nr.-ul de înmatriculare_, între cei doi având loc un conflict fizic, lovindu-se reciproc, acesta din urmă parând cu mâna stângă lovitura aplicată de C. I. cu un ciomag, fiind totuși lovit peste mâna respectivă și în cap, repezindu-se apoi asupra atacatorului și aplicându-i la rândul sau mai multe lovituri în cap, torace și abdomen, cu un corp dur alungit, cel mai probabil ciomagul pe care l-a smuls din mâna celuilalt participant la agresiune.

În urma conflictului descris anterior, C. I. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut cu plagă contuză în regiunea temporo-parientală dreaptă, precum și un hemopneumotorax drept și facturi costale la C6, C7 și C8 dreapta, ca și multe alte echimoze și excoriații; aceste leziuni traumatice putându-se produce prin lovirea cu sau de corpuri dure, precum și prin lovirea cu un corp dur alungit, necesitând pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, astfel cum rezultă din raportul medico - legal nr. 349 din data de 23.05.2012, eliberat de S.M.L M..

De asemenea, din certificatul medico - legal nr. 236 din data de 26.04.2012 al SML M. a rezultat că B. I. a suferit o plagă fronto- parientală stângă și o contuzie a bazei policelului stâng, fiindu-i necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, iar medicul legist s-a pronunțat că această leziune este de autoapărare, putând apărea în încercarea celui agresat de a prinde corpul dur cu mâna stângă.

În fapt, în dimineața de 25.04.2012, în jurul orei 07,00, partea vătămată/înv. C. I. a plecat cu turma de oi de la stână pe care o avea pe islazul comunei Pătulele, intenționând să ajungă pe un alt izlaz care aparține localității Cioroboreni, lăsând-o la stână pe soția sa, C. I., care urma să plece și ea cu căruța tractată de un cal spre . duce brânza la locuința lor.

La circa 200 m distanță de stâna respectivă se află culturile de grâu și lucernă ale B. I., culturi în care pășunau abuziv doi viței ai lui C. I., iar în momentul în care acesta din urmă trecea cu turma de oi pe lângă culturile respective a apărut, cu autoturismul menționat, învinuitul/parte văt. B. I. care a oprit, coborând din autoturism, reproșându-i faptul că pășunează animalele în mod repetat în culturile sale.

C. I. s-a repezit la B. I. cu ciomagul pe care îl ținea permanent asupra sa, reușind să-l lovească în cap, deși cel agresat a parat lovitura cu mâna stângă, după care B. I. a prins și smuls ciomagul in mâna lui C. I., repezindu-se asupra acestuia și aplicându-i nenumărate lovituri în cap, torace și abdomen, lăsându-l la pământ în stare de inconștiență, părăsind apoi locul faptei cu autoturismul.

Derularea evenimentelor menționate a fost percepută direct de martora C. I., care a văzut de lângă stână când autoturismul lui B. I. a oprit lângă soțul acesteia, observând totodată cum cei doi bărbați au discutat ceva și când B. I. îl lovea pe soțul ei cu ceva care părea să fie un ciomag, C. I. fiind căzut la pământ, femeia fugind spre locul faptei, strigând la B. I. să înceteze ., acesta părăsind zona înainte ca martora să ajungă la locul conflictului.

C. I. a mers la soțul ei, pe care l-a găsit plin de sânge, în stare de inconștiență, fiind lovit la cap și în alte zone ale corpului, după care a mers la stână și a luat niște apă cu care l-a spălat pe acesta pe față și a încercat să-l urce, fără succes însă, în lada căruței, fapt pentru care a plecat cu căruța spre . organele de poliție, salvarea și rudele, întâlnindu-se la un moment dat cu martorul V. D., căruia i-a spus că soțul ei a fost bătut de B. I., poreclit „Găluș”, rugându-l pe acesta să aibă grijă de oi, care se îndepărtaseră deja.

C. I. și-a revenit puțin atunci când a rămas singur, susținând că a strigat la măgarul său, care a reacționat imediat și a venit lângă stăpân, acesta sprijinindu-se de spatele animalului și mergând astfel circa 1 km și jumătate, la o distanță oarecare în urma turmei de oi, până pe islazul satului Cioroboreni, unde și-a pierdut din nou cunoștința, fiind găsit de martorul M. G. ( poreclit Ciușu), acesta strigând-o de la distanță pe C. I., atunci când a văzut că se apropia, femeia revenind între timp din . nu-și mai găsise soțul în locul unde-l lăsase.

C. I. era însoțită acum de fiica și de nepotul ei, care veniseră din D. T. S., urcându-l în lada căruței pe C. I., cu ajutorul martorilor menționați, conducându-l până la autoturismul fiicei sale, care rămăsese lângă un pod impracticabil, fiind preluat ulterior de salvare și condus la S. Județean din D. T. S..

Din raportul medico-legal nr.-ul 349 din data de 23.05.2012 al SML M., a rezultat că C. I. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut cu plagă contuză în regiunea temporoparietală dreaptă, precum și un hemopneumotorax drept și facturi costale la C6, C7 și C8 dreapta, ca și multe alte echimoze și excoriații; aceste leziuni traumatice putându-se produce prin lovirea cu sau de corpuri dure, precum și prin lovirea cu un corp dur alungit, necesitând pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie.

De menționat faptul că, în data de 15.05.2012, B. I. a depus la dosar o plângere prealabilă, prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale față C. I. pentru faptul că a fost agresat de acesta în împrejurarea menționată, prezentând și un certificat medico-legal din care rezultă că a suferit o plagă fronto-parietală stânga și o contuzie a bazei policelui stâng, fiindu-i necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Prin rezoluția din data de 13.06.2012, P. de pe lângă T. M. a solicitat SML M. să se pronunțe cu privire la mecanismul de producere a leziunilor suferite de B. I., dacă constituie leziuni de autoapărare și dacă s-au putut produce cu un ciomag, în condițiile descrise în rechizitoriu, răspunsul parvenindu-ne prin adresa nr. 411 din data de 19.06.2012, în sensul că aspectul leziunilor nu permite aprecieri asupra formei corpului dur, însă leziunile traumatice de la nivelul mâinii stângi pot fi considerate leziuni de autoapărare.

Starea de fapt menționată mai sus s-a probat cu: proces verbal se sesizare telefonică la telefonul de urgență nr.-ul 112, făcută de M. I. - nepotul lui C. I. (f.3); plângerea lui C. I. (f.5); plângerea prealabilă a lui B. I. ( f.42); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente ( f.7-11); proces-verbal de examinare exterioară și interioară a autoturismului lui B. I. și de ridicare a urnelor biologice găsite și planșele fotografice aferente ( f. 12-17); proces - verbal de reconstituire, în varianta oferită de B. I., întrucât C. I. se află internat în S. Județean D. T. S., în acel moment ( f.18-25); declarațiile date ca parte vătămată și ca învinuit de către C. I. ( f. 26-31 și f.39 și f. 40); declarațiile date ca învinuit și parte vătămată de către B. I. ( f.47-54 și f. 58 și f. 59); raportul medico-legal nr.-ul 349 din data de 23.05.2012, eliberat de SML M. pe numele lui C. I. ( f.37); certificatul medico-legal nr.-ul 236 in data de 26.04.2012, emis de SML M., eliberat lui B. I. ( f.43); adresa nr. 411 din data de 19.06.2012 a SML M. care conține precizările de natură medico-legală solicitate de către P. de pe lângă T. M. ( f.46); declarațiile martorilor C. I. ( f.61-65), N. C. (f.66-68), V. D. ( f. 69-73), M. G. (f.74-76), M. G. E. (f.77 și f.78), B. C. ( f.79 și 80), Chiata A. ( f.81 și f.82) și N. C. Tibi ( f.83 și f.84).

În drept, fapta învinuitului/parte văt. B. I. de a-i aplica consăteanului său C. I. multiple lovituri cu un corp dur, în cap, torace și abdomen, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, după ce C. I. îl lovise în cap și peste mână cu același corp dur, B. I. parând parțial lovitura și suferind o leziune de autoapărare, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de „omor calificat”, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p., urmând că învinuitului să-i fie reținută circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b C.p..

De asemenea, fapta învinuitului/parte văt. C. I. de a-l lovi pe B. I. peste mâna stângă și în cap, producându-i o plagă fronto-parietală stânga și o contuzie a bazei policelui stâng, fiindu-i necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, își găsește rezonanța penală în infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, prevăzută de art. 180 al.2 C.p..

B. I. nu a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală și cu excepția fazei inițiale a conflictului când a relatat aspecte subsumate provocării și confirmate de actele medico-legale, susține o variantă care nu este credibilă și nu-și găsește rezonanță în niciuna dintre probele administrate în cauză, neexistând corespondență între starea de fapt descrisă de acesta și leziunile suferite de C. I., așa cum sunt prezentate în certificatul medico-legal al acestuia.

Acesta nu relatează decât parțial adevărata derulare a evenimentelor, nerecunoscând că, în faza inițială a conflictului, l-ar fi agresat pe B. I., repezindu-se la acesta și lovindu-l cu ciomagul în cap.

De altfel, majoritatea martorilor audiați în cauză, dar și persoane prezente la fața locului cu prilejului reconstituirii, au relevat aspecte care denotă firea extrem de violentă și recalcitrantă a acestuia, concretizată în faptul că în nenumărate rânduri a fost răspunzător de derularea unor conflicte cu mai multe persoane care pășunau vitele locuitorilor din . pe aceștia că pășunează animalele, în mod abuziv, în apropierea stânei sale, deși stâna sa se afla pe izlazul comunal.

În schimb aceleași persoane au numai cuvinte de laudă despre B. I., apreciindu-l ca fiind un om liniștit, care nu s-a implicat niciodată în conflicte violente, verbale sau fizice, cu consătenii.

De menționat faptul că derularea evenimentelor de la locul faptei a fost percepută direct doar de martora C. I., care s-a aflat la o distanță oarecare și-i avea în raza vizuală pe cei doi bărbați aflați în conflict, alergând spre aceștia, fapt pentru care starea de fapt prezentată în rechizitoriu 4este și rodul unei deducții și interpretării logico-raționale prevăzute în doctrina de specialitate, găsindu-și reazem în speța de față și în descrierea leziunilor, suferite de părțile implicate în agresiune, așa cum a făcut-o medicul legist în actele medico-legale.

În ceea ce privește latura civilă, fiind audiat, C. I. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 50.00 lei, reprezentând daune morale, cuantumul despăgubirilor materiale urmând să-l precizeze în instanța de judecată.

B. I. a susținut că urmează să precizeze la instanța de judecată cuantumul despăgubirilor materiale și daunelor morale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței cu numărul_ .

La data de 06.11.2012, S. Județean de urgență Dr.Tr.S., prin adresa nr._/02.11.2012 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.922 lei( fila 20).

La termenul de judecată din data 19.11.2012 au fost audiați în cauză, inculpați C. I. și B. I., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.( filele 26-27).

La prin încheierea din data de 19.11.2012 au fost admise, probele in circumstanțiere formulate de apărătorii inculpaților.

La data de 28.11.2012 a fost atașat la dosarul cauzei relațiile solicitate Parchetului de pe lângă T. M., din care rezultă că proba invocată în adresa instanței nu a fost analizată, fiind anexată la dosar în vederea unei eventuale expertize ( fila 37).

Au fost atașate la dosarul cauzei, fișele de cazier actualizate ale inculpaților, filele 38-39.

La data de 12.12.2012, SML M., prin adresa nr. 821/10.12.2012, a răspuns la adresa instanței, comunicând faptul că pentru a răspunde la întrebările adresate, le sunt necesare copii după declarațiile inculpaților și ale martorilor, referitor la modul de producere al leziunilor, eventual copii după alte acte aflate la dosar din care să reiese modul de producere al agresiunii ( fila 44).

La data de 14.12.2012 au fost atașate la dosarul cauzei referatele de evaluare ale inculpaților ( filele 45-49).

La data de 17.12.2012 au fost audiați în cauză martorii C. I. și V. D., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei la filele 50-51.

Prin încheierea din data de 17.12.2012, instanța a admis proba cu doi martori solicitată de apărătorul inculpatului C. I. pentru dovedirea laturii civile și a respins cererea formulată de același inculpat, prin apărător de a valorifica proba biologică recoltată de pe capitonajul interior al autovehiculului inculpatului B. I..

La data de 15.01.2012, SML M. prin adresa nr. 14/08.01.2013, pe baza copiilor trimise a răspuns la adresa instanței, completând raportul medico-legal nr. 349/23.05.2012( fila 61).

La termenul de judecată din data de 21.01.2013 au fost audiați în cauză martorii M. G., N. C., M. G. E., U. Silvică, Chiata A., N. C. Tibi, B. Contantin și C. V. ( filele 71-78).

La data de 31.01.2013, inculpatul B. I. prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei o cerere de schimbare a încadrării juridice (file 84-85).

Analizând și coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale cu materialul probator administrat în mod direct, public, nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată reiese că într-adevăr la data de 25.04.2012, în jurul orei 07,00, între inculpatul – parte vătămată C. I. și inculpatul – parte vătămată B. I. a avut loc un conflict fizic, în timpul căruia cei doi s-au lovit reciproc, cauzându-și unul altuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 17-18 și respectiv 5-6 zile de îngrijiri medicale, în cazul primului inculpat menționat punându-i-se în primejdie viața.

În dimineața respectivă inculpatul C. a plecat cu turma de oi de la stâna pe care o avea amenajată pe islazul comunei Pătulele, intenționând să ajungă la păscut pe un alt izlaz, ce aparținea de localitatea Cioroboreni; în vreme ce soția sa urma să plece de la acea stână cu căruța la locuința din . transporta laptele muls de la oi.

După parcurgerea a aproximativ 200 metri, la capătul unei tarlale, ce era cultivată de inculpatul B. parte cu grâu, iar parte cu lucernă, inculpatul C. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B., ce era la volanul autoturismului marca Dacia tip papuc, cu nr. de înmatriculare_, care, după ce a coborât din autoturism, i-a reproșat celuilalt inculpat că animalele sale în dese rânduri pășunau pe acele terenuri (inclusiv în acea dimineață când găsise pe teren doi viței aparținând inculpatului C.).

Inculpatul C. s-a repezit la inculpatul B. cu ciomagul pe care îl ținea permanent asupra sa, reușind să-l lovească pe acesta în cap, însă leziunea a fost oarecum superficială, întrucât cel de-al doilea inculpat a reușit să pareze lovitura cu mâna stângă (în aceste condiții cauzându-i –se leziuni ce pot fi considerate de autoapărare, după cum se menționează și în adresa nr. 411/19.06.2012 emisă de SML M. – aflată la fila 46 d.u.p.).

După acest moment, inculpatul B. a reușit să-l dezarmeze de ciomag, pe inculpatul C., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu acel ciomag în diverse zone ale corpului (pe umăr, la nivelul coapsei, dar și la nivelul toracelui), intenționând totodată să urce la volanul acelui autoturism și să plece de la fața locului.

La rândul său, inculpatul C. a încercat să –l împiedice pe inculpatul B. să plece din acel loc, fie prin tragerea acestuia afară din autovehicul, fie prin sprijinirea sa de portiera stânga față a acelui autovehicul (fereastra portierei fiind deschisă).

Inculpatul B., l-a lovit de câteva ori, pe inculpatul C., cu portiera stânga față, prin mișcări repetate de închidere –deschidere, până când a reușit să-l îndepărteze pe acesta de autovehicul.

În timpul acelei busculade create, autoturismului sus menționat i-au fost cauzate diverse avarii, constând în îndoirea spre interior a colțului din partea stânga a portierei stânga – față, în partea de jos; în înfundarea, pe aproximativ 10 cm. spre aripa din față, în dreptul balamalei, a feței exterioare a aceleiași portiere; precum și în smulgerea oglinzii retrovizoare a aceleiași portiere (după cum reiese din procesul verbal și planșele fotografice de la filele 12-17 d.u.p., din procesul verbal de reconstituire și planșele fotografice de la filele 18-25, din declarațiile inculpatului B., care se coroborează cu declarațiile martorilor Chiata A. și N. C. – Tibi – de pe parcursul întregului proces penal).

Prelungirea conflictului în jurul portierei stânga față (atât în interiorul, cât și în exteriorul acesteia), deci în zona unde este amplasat scaunul șoferului, a fost confirmată și de urmele de culoare brun – roșcată, posibil de sânge, identificate în procesul verbal și planșele fotografice de la filele 12-17 d.u.p., confirmate și în depozițiile celor doi martori mai sus menționați.

În aceste condiții, s-a constatat că sunt nesincere declarațiile date atât de inculpatul C., cât și de soția sa, martora C. I., potrivit cărora, asupra inculpatului B. nu s-ar fi exercitat în prealabil acte de violență, precum și că acel conflict ar fi constat doar în lovirea repetată a inculpatului Coitoiu de către inculpatul B., cu un alt par, pe care l-ar fi avut asupra sa, lovire ce s-ar fi realizat la câțiva metrii distanță de acel autovehicul.

De altfel, încă din cuprinsul plângerii formulate, inculpatul C. a încercat să denatureze adevărul, afirmând că ar fi fost lovit de frații B., cu toate că probele administrate în cauză au confirmat că B. C. nu a participat la acest conflict, motiv pentru care nu a fost trimis în judecată.

Starea de fapt mai sus menționată a fost confirmată și de către martorul M. G. E., cu ocazia audierii sale în instanță. Deși în cuprinsul declarației date în faza de urmărire penală acest martor a negat că ar fi perceput personal conflictul dintre părți, faptul contrar rezultă atât din plângerea inculpatului C., cât și din depozițiile soției acestuia din urmă (inclusiv din cea dată în fața instanței). De altfel, starea de fapt relatată de martor (în special că l-a văzut pe inculpatul C. sprijinindu-se de portiera autovehiculului condus de inculpatul B.) corespunde și cu starea de fapt ce reiese din ansamblul probatoriului administrat în cauză.

În final, după lovirea sa repetată cu portiera și posibil și cu alte părți ale corpului celuilalt inculpat (cum ar fi cu cotul acestuia), inculpatul C. a căzut la pământ, iar inculpatul B. a plecat din acel loc la volanul autovehiculului mai sus menționat.

În scurt timp, la fața locului a sosit soția inculpatului C., martora C. I., care observând că soțul său se află în stare gravă, a plecat în . ajutor altor persoane și pentru a duce laptele muls de la oi în acea dimineață.

Rămas singur, inculpatul C., sprijinindu-se de un măgar, s-a deplasat din acel loc, pe o distanță de aproximativ 600 metrii, unde a căzut din nou la pământ, fiind găsit la scurt timp de martorul M. G., căruia i-a relatat că a fost lovit „de ai lui Găluș (porecla atribuită familiei B.).”

Între timp, soția sa s-a întâlnit pe drum cu martorul V. D., căruia i-a relatat că soțul său fusese bătut, iar martorul a plecat în locul indicat, unde l-a găsit pe inculpatul C. căzut la pământ, cu fața în sus, fiind plin de sânge pe cap.

După ce soția inculpatului C. a revenit din . pe inculpat în căruță, fiind ajutată de martorii V. și M.; iar pe drumul spre satul de domiciliu, căruța respectivă a fost observată și de martorul N. C., căruia i s-au relatat aceleași aspecte.

În vederea acordării tratamentului medical de specialitate, inculpatul C. a fost internat pentru 9 zile în cadrul Secției Chirurgie din cadrul Spitalului Județean de Urgență D. – T. – S..

Inculpatului C. i-au fost cauzate în acele împrejurări numeroase leziuni, ce sunt atestate de raportul medico – legal nr. 349/23.05.2012 (aflat la fila 37 d.u.p.).

Leziunile de la punctul A s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure. D. fiind faptul că marea majoritate a acestor leziuni au vizat capul și zonele superioare ale corpului, precum și că au constat într-o plagă de cca. 3 cm (la nivel fronto - parietal), precum și în numeroase echimoze și excoriații, se apreciază că în marea lor majoritate aceste leziuni au fost cauzate în timpul conflictului purtat de părți în jurul acelei portiere (ce conținea atât în interior, cât și în exterior numeroase urme de sânge).

Leziunile de la punctul B au fost cauzate prin lovire cu corp dur alungit. Aceste leziuni au constat în dungi echimotice la nivelul umărului drept, posterior, scapular drept inferior și hemitorace drept subscapular; ultimele leziuni corespunzând și unor fracturi costale cauzate în aceleași împrejurări inculpatului C..

Urmare a fracturii costale (la nivelul coastelor cu nr. VI, VII și VIII), s-a produs colabarea (inundarea cu sânge) pulmonului drept, fiind necesară intervenția urgentă de specialitate, constând în esență într-o incizie minimă la nivelul sp. V intercostal, pe linia axilară anterioară dreapta, unde s-a introdus un tub de dren multiperforat, racordat la sistem de drenaj tip Beclaire. Tubul de dren a fost eliminat la momentul în care, între alte simptome, s-a observat absența pierderilor aerice la nivelul borcanului colector.

Datorită colabării pulmonului drept, este evident că fracturile de la nivelul coastelor i-au pus în primejdie viața inculpatului C., în lipsa unui tratament medical de urgență.

Aceste fracturi au fost provocate în mod cert prin lovirea acestei persoane de către inculpatul B., cu parul de care fusese deposedat inculpatul C..

Radiografiile realizate la nivel cranian și vertebral - cervical nu au evidențiat existența unor leziuni osoase, astfel că nu se poate reține că inculpatul B. i-ar fi aplicat inculpatului C. vreo lovitură cu parul în cap, așa cum a afirmat acesta din urmă și cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței.

S-a mai reținut că rănile de la nivelul capului au fost oarecum superficiale, în raport de cele produse la nivelul toracelui, ceea ce presupune că inculpatul B. nu a aplicat inculpatului C. lovituri, în zona craniană, lovituri de mare intensitate.

Având în vedere împrejurările în care a fost agresat inculpatul, zonele vizate, urmările produse pentru integritatea fizică sau chiar viața inculpatului – parte vătămată C., se apreciază că fapta inculpatului B., care în data de 10.05.2012, după ce a fost agresat fizic de inculpatul C., l-a dezarmat pe acesta din urmă de o bâtă, iar apoi i-a aplicat lovituri cu bâta în zona toracelui și a coapselor, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Această faptă este prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, a fost săvârșită de inculpatul B. cu praeterintenție (acesta a intenționat să-l lovească pe inculpatul C., cu bâta în zonele mai sus menționate, însă punerea în primejdie a vieții acestuia din urmă datorită colabării pulmonului drept, consecință directă a fracturii coastelor VI, VII și VIII) se datorează culpei (datorită stresului emoțional cauzat de comportamentul violent al victimei C., care intenționase să-l lovească cu parul în cap, inculpatul B. nu a prevăzut că, prin lovirea puternică a victimei cu acel par în zona coastelor, îi va cauza acesteia fracturi intercostale ce-i vor pune în primejdie viața, prin perforarea pulmonului drept și inundarea acestuia cu sânge).

Din modul de desfășurare a faptelor, mai sus menționat, nu se poate reține că în vreun moment inculpatul B. a intenționat direct sau indirect să suprime viața inculpatului C..

Faptele de agresiune derulate ulterior în jurul autoturismului marca Dacia tip papuc, cu nr. de înmatriculare_, au fost săvârșite în condițiile în care inculpatul B., așezat pe scaunul șoferului, încerca să părăsească locul conflictului, prin punerea în mișcare a acelui vehicul, în vreme ce inculpatul C. încerca să-l împiedice, sprijinindu-se de portiera stânga față.

Aceste ultime fapte, i-au produs inculpatului C. leziuni mai puțin grave, prin raportare la fracturile intercostale, nu i-au pus în primejdie viața victimei, în mod logic au necesitat un număr mul mai mic de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (decât cele 17-18 zile necesare pentru vindecarea fracturilor intercostale și a celorlalte urmări ale acestora), ar putea constitui eventual infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, însă, fiind săvârșite în aceleași împrejurări și între aceleași persoane, sunt absorbite în infracțiunea mai gravă – cea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.

Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile formulate de inculpatul B. cu privire la locul comiterii infracțiunii, întrucât faptele de agresiune reciprocă au fost comise pe un izlaz comunal, care este în mod indiscutabil un loc public, în sensul menționat de art. 152 lit. a Cod penal.

Față de toate aceste considerente, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin.1 și 2 Cod penal; s-a dispus admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. I., din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.

Cum faptele reținute în sarcina inculpatului B. sunt prevăzute de legea penală în dispozițiile art. 182 alin.2 Cod penal, sunt săvârșite cu praeterintenție și prezintă pericol social specific acestei infracțiuni (prin raportare atât la împrejurările în care au fost comise, cât și mai ales la consecințele acestora), urmează ca acest inculpat să răspundă penal pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

La individualizarea pedepselor (principală și accesorie, după caz) ce au fost aplicate acestui inculpat s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările acestei fapte și comportamentul anterior și ulterior al acestui inculpat, care este cunoscut ca un om gospodar și care nu a creat probleme în comunitatea în care locuiește (după cum au declarat aproape toți martorii audiați în cauză), a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.

În favoarea inculpatului B. s-a reținut și circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, făcându-se și aplicația dispozițiilor art. 76 alin.2 Cod penal, întrucât faptele acestui inculpat au fost consecința acțiunii prealabile violente a inculpatului C., care a încercat să-l lovească cu parul în cap, însă inculpatul B. a zădărnicit această faptă, prin pararea loviturii. Că este așa reiese și din cuprinsul adresei nr. 411/19.06.2012 emisă de SML M. – aflată la fila 46 d.u.p. – potrivit căreia leziunile traumatice de la nivelul mâinii stângi pot fi considerate leziuni de autoapărare.

Săvârșind o faptă prin care i s-a pus în primejdie viața victimei, s-a apreciat ca fiind proporțională cu scopul urmărit de lege, aplicarea unei pedepse accesorie a interzicerii unor drepturi.

În ceea ce privește modalitatea aleasă pentru executarea pedepsei, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile mai sus menționate, mențiunile din referatul de evaluare de la filele 45-47 din dosarul cauzei, potrivit căruia inculpatul B. I. are perspective de reintegrare în societate, condiționate de o mai bună gestionare a situațiilor în care se implică, precum și de conștientizarea riscurilor la care se expune atunci când ia decizii pripite, în cazul său fiind preponderenți cantitativ și calitativ factorii favorizanți.

Instanța a apreciat că la acest moment pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment suficient de puternic pentru ca inculpatul B. să conștientizeze gravitatea și consecințele faptei comise, precum și să nu mai fie tentat să comită o nouă infracțiune, astfel că în condițiile art. 86 indice 1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului B. I., pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod penal.

În privința inculpatului C. s-a reținut că fapta acestuia care la data de 10.05.2012, a încercat să-l lovească pe inculpatul B. I. cu parul în cap, cauzându-i leziuni traumatice la nivelul mâinii stângi, ca au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, fiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe și prezentând în mod evident pericol social specific acestei infracțiuni (prin raportare la împrejurările în care a fost comisă și la consecințele acestei fapte pentru integritatea fizică a victimei).

La individualizarea pedepselor (principală și accesorie, după caz) ce s-au aplicat acestui inculpat, s-au avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta (fiind cel care a provocat conflictul fizic), urmările acestei fapte, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta astfel săvârșită, conduita sa anterioară (care deși este un om de cuvânt și gospodar, ocupându-se de creșterea animalelor domestice, a avut numeroase conflicte cu oamenii din . cauză arătând că inculpatul se credea stăpânul izlazului), dar și ulterioară (inculpatul și soția sa încercând atât prin plângerea formulată, cât și prin declarațiile date să altereze parțial adevărul, omițând aspectele evidente care –l incriminau).

S-au avut în vedere și mențiunile din fișa de cazier a acestui inculpat, de la fila 39 din dosar, potrivit căreia față de acest inculpat s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen (cea prevăzută de art. 180 alin.1 Cod penal).

De asemenea, s-au avut în vedere și mențiunile din referatul de evaluare de la fila 48-49 din dosarul cauzei, potrivit cărora schimbarea în sens prosocial a acestui inculpat este legată de dezvoltarea abilităților de gestionare mai bună a situațiilor conflictuale (sursele de informații de la nivelul comunității afirmând că acest inculpat este o persoană recalcitrantă, în sensul că dacă îl deranjezi, reacționează imediat, fără să cântărească prea mult consecințele).

În ceea ce privește acțiunile civile exercitate în cauză, s-a reținut că inculpatul C. s-a constituit parte civilă cu suma de 11.660 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale; iar inculpatul B. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 lei, reprezentând daune morale, după cum reiese din practicaua încheierii din data de 22.10.2012 (de la fila 14 din dosar).

Actele de la dosarul cauzei au dus la concluzia că fiecare infracțiune în parte, mai sus reținută, a cauzat în mod evident prejudicii victimei sale, constând atât în suferința fizică efectiv –cauzată acesteia, urmare a traumatismelor cauzate prin exercitarea unor acte de violență, cât și în efortul suplimentar pe care fiecare victimă în parte a trebuit să-l depună în perioada necesară pentru vindecare, atunci când îndeplinea orice activități obișnuite (cum ar fi efort suplimentar pentru deplasare, pentru participarea la diverse activități familiale sau sociale; efort suplimentar pentru hrană, etc.).

Din acest punct de vedere există în mod indiscutabil o legătură cauzală directă între fapta fiecărui inculpat și prejudiciul cauzat victimei, fiind întrunite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale.

La stabilirea întinderii prejudiciului moral cauzat fiecărui inculpat – parte vătămată, instanța a avut în vedere atât împrejurările în care a fost comisă fapta (reținând în favoarea inculpatului B. circumstanța atenuantă a provocării, cu consecința obligării acestuia la plata doar a ½ din prejudiciu, proporțional cu culpa sa efectivă la producerea prejudiciului), dar mai ales consecințele deosebite asupra integrității fizice, numărul de zile necesar pentru vindecare și trauma psihică provocată fiecărei victime, în mod evident prin aceste fapte.

De asemenea, s-a mai avut în vedere și că prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare reprezintă la rândul ei o satisfacție de ordin psihologic aptă a duce la repararea prejudiciului moral încercat de victima unei infracțiuni.

Instanța a apreciat că sumele de 5000 lei, în favoarea inculpatului – parte civilă C. și de 1000 lei, în favoarea inculpatului – parte civilă B. sunt apte și suficiente pentru repararea prejudiciilor de ordin moral cauzate acestor persoane.

În plus, în favoarea inculpatului C. s-au acordat și parte din daunele materiale solicitate, întrucât din probele de la dosarul cauzei reiese că acesta a fost împiedicat pe o perioadă de 18 zile să-și desfășoare activitățile obișnuite cu caracter gospodăresc (acesta ocupându-se atât de creșterea animalelor, cât și de cultivarea pământului); precum și că a pierdut beneficiile pe care le-ar fi realizat din paza a 150 de oi aparținând unor diverși cetățeni din . martorilor U. și C., de la filele 26, 74 și 78 din dosar, pentru fiecare oaie primită în pază inculpatul C. urma să primească câte 30 lei, precum și trei banițe de cereale).

Instanța nu a acordat și contravaloarea cerealelor, întrucât martorii audiați au declarat că aceste cereale erau date pentru hrana suplimentară a animalelor pe întreaga perioadă, cât erau primite în pază; iar nu drept preț al serviciului de pază.

Potrivit martorului C., de la fila 78 din dosar, valoarea unei zile de muncă, pentru orice activitate, în gospodăria inculpatului C. era de 50 de lei.

Cum din probele de la dosarul cauzei reiese că acest inculpat se ocupa atât de creșterea animalelor domestice (având în îngrijire o stână de oi), cât și de cultivarea pământului (având în folosință 6 ha de teren), iar în perioada respectivă era în plină desfășurare sezonul muncilor agricole, s-a apreciat că, prin lipsirea inculpatului – parte vătămată C. de posibilitatea de a participa pentru o perioadă de 18 zile de la muncile agricole, i s-a cauzat un prejudiciul zilnic de câte 100 lei (50 lei/zi pentru plata persoanei ce-l înlocuia la paza oilor și 50 lei/zi pentru plata persoanei ce-l înlocuia la efectuarea celorlalte activități cu caracter agricol și gospodăresc).

Instanța a avut în vedere la stabilirea întinderii daunelor materiale și că inculpatul B. nu a contestat în nici un moment că inculpatul - parte vătămată C. ar fi avut primite 150 de oi în pază de la diverși consăteni sau că ar fi avut în exploatare 6 hectare de teren agricol (după cum a declarat martorul C.).

Rezumând, prejudiciul de ordin material suferit în mod efectiv de inculpatul C. se compune din 100lei/zi (pentru activitățile cu caracter gospodăresc și agricol) x 18 zile (de îngrijiri medicale) + 30 lei x 150 de oi (primite în pază) = 6300 lei.

Cum inculpatul – parte vătămată C. a provocat conflictul fizic în care a fost antrenat apoi și celălalt inculpat (în favoarea acestuia din urmă reținându-se scuza provocării), prin prezenta sentință urmează a se constata că inculpatul C. este îndreptățit la restituirea doar a ½ din contravaloarea daunelor materiale dovedite.

Pentru aceleași considerente, s-a dispus și obligarea inculpatului B. I. să plătească părții civile S. Județean de Urgență D. – T. – S. suma de 961 lei, reprezentând 1/2 din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate în favoarea părții civile C. I..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. M., partea vătămată inculpat C. I. și inculpatul parte vătămată B. I..

În motivare parchetul a arătat că sentința penală este nelegală, deoarece s-a dat o greșită încadrare juridică a faptei. În mod corect trebuia să se rețină că fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, deoarece B. I. a aplicat victimei C. I., lovituri cu o bâtă cu o bâtă în zona capului, toracelui și organelor, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.

Trebuie avut în vedere obiectul vulnerant folosit – apt de a produce decesul, intensitatea loviturilor, leziunile produse, care i-au pus victimei viața în primejdie, zonele vitale lovite. În acest sens și cavitatea toracică este zonă vitală în care se găsesc organe esențiale. Victimei i s-a străpuns plămânul și i s-a produs o hemoragie internă. Inculpatul a lovit repetat, astfel că a acționat cu intenția de a ucide victima, existând tentativă la omor calificat.

Hotărârea este nelegală, deoarece nu s-a precizat alineatul articolului 182 Cod penal, în condițiile în care pentru forma simplă prevăzută de alin.1 și pentru formele agravate prevăzute de alineatele 2 și 3, sunt limite de pedepse diferite.

Totodată, în mod greșit s-a reținut art.76 alin.2 Cod penal ca temei al reducerii pedepsei, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.

Totodată, modalitatea de executare a pedepsei este greșită, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii.

În motivare partea vătămată inculpat C. I. a arătat că sentința penală este neîntemeiată în privința condamnării sale pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, vârsta înaintată a acestuia, nu are antecedente penale, fiind posibilă aplicarea unei amenzi.

Hotărârea este nelegală, prin prisma încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul B. I., fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanța de fond nu a arătat alineatul articolului 182, ținând cont de faptul că pentru cele trei alineate, limitele de pedeapsă sunt diferite.

În motivare inculpatul parte vătămată B. I. a arătat că sentința penală este netemeinică doar sub aspectul laturii civile, fiind legală și temeinică în privința laturii penale.

Astfel, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, incidentul a fost declanșat de C. I. care l-a lovit pe el cu bâta în cap și peste mână, producându-i fractură la mână, care este leziune de autoapărare.

El a vrut să plece cu autoturismul, dar C. s-a agățat de portieră și oglindă.

Încadrarea juridică este corectă, el nu a avut intenția de a-i lua viața lui C., ci de a se apăra. Prin urmare, fapta constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.2 Cod penal. Din eroare nu a reținut instanța de fond alin.2, deoarece în motivare a făcut referire la acest alineat.

Trebuie avut în vedere că C. a generat conflictul, este o persoană agresivă, s-a certat cu toți cetățenii, a mai lovit alte persoane, fiind condamnat.

Cuantumul despăgubirilor este foarte mare, au fost audiați toți martorii, dar C. nu a reușit să facă dovada ce pierderi a avut, câte animale au fost retrase din turmă.

Martorul M. a arătat că a muncit 10 zile la stâna lui C., dar nu a fost recompensat în niciun fel.

Totodată, suma de 100 lei pe zi de muncă este exagerată.

Daunele morale sunt prea mari, având în vedere că C. a provocat scandalul, persoana acestuia, fiind foarte agresiv.

Analizând apelurile, prim prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul declarat de inculpatul parte vătămată B. I. este nefondat, iar apelurile declarate de parchet și partea vătămată C. I. sunt fondate, numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a arăta în dispozitivul sentinței, alineatul articolului 182 Cod penal și al greșitei aplicări a art.76 alin.2 Cod penal, ca temei al reducerii pedepsei, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b Cod penal.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, constând în esență că, pe fondul unei discuții contradictorii legată de animalele păzite de C. I., acesta i-a aplicat cu un ciomag lui B. I., lovituri în zona capului, B. I. a ridicat mâna stângă pentru a se apăra, după care l-a deposedat pe C. I. de ciomag, cu care i-a aplicat lovituri, peste corp, în zona capului, brațelor, umărului drept, toracelui.

Imediat, B. I. a vrut să plece, urcându-se în autoturism, dar a fost împiedicat de C. I., care s-a agățat de portiera stânga față. În urma unor mișcări repetate de deschidere-închidere a portierei stângi, manevră prin care C. I. a fost lovit cu portiera, B. I. a vrut să plece cu autoturismul de la fața locului.

În urma incidentului, B. I. a suferit leziuni care necesită 5-6 zile îngrijiri medicale, leziunile de la nivelul mânii stângi putând fi considerate leziuni de autoapărare, așa cum rezultă din adresa nr.411 din 19 iunie 2012 (fila 46 dosar u.p.) a S.M.L. M..

C. I. a suferit leziuni care au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i în primejdie viața, așa cum rezultă din raportul medico-legal nr.349 din 23 mai 2012 a SML M. (fila 37 dosar u.p.).

Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond este corectă, având în vedere următoarele aspecte:

Inculpatul B. I. a fost provocat de C. I., care i-a aplicat lovituri în zona capului, B. I. fiind nevoit să ridice mâna stângă pentru a se apăra.

Deoarece C. I. nu a încetat acțiunea agresivă, B. I. l-a deposedat de ciomag, cu care l-a rândul său i-a aplicat lovituri.

În acest context, intenția lui B. I. a fost aceea de a se apăra, de a-l determina pe C. I. să se oprească, în condițiile în care C. I. era cunoscut în comunitate ca o persoană agresivă.

Faptul că B. I. nu a avut intenția de a suprima viața lui C. I. rezultă și din împrejurarea că la un moment dat a încetat să-l mai lovească pe C. I., și să se îndrepte spre autoturismul său, pentru a pleca, dar a fost împiedicat de C. I., care s-a agățat de portiera stângă față.

Ori, dacă B. I. avea intenția de a-l ucide pe C. I., continua să-i aplice lovituri.

Pe de altă parte, nici forța loviturilor nu a fost mare, ținând cont de natura leziunilor constatate și descrise în raportul medico-legal nr.349 din 23 mai 2012 al SML M. și de numărul relativ mic de îngrijiri medicale.

Totodată, leziunile care i-au pus în primejdie viața victimei, s-au produs în urma fracturilor costale, cu consecința străpungerii plămânului drept.

Ori, prin lovirea cu un ciomag, B. I. nu putea să prevadă că, plămânul drept sau alt organ aflat în cavitatea toracică, va fi străpuns de coastele fracturate, în condițiile în care se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de loviturile aplicate de C. I..

Chiar dacă lui C. I. i s-au produs leziuni care i-au pus în primejdie viața, această urmare este specifică infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.2 Cod penal, în condițiile în care inculpatul B. I. nu a acționat cu intenție directă sau indirectă de a ucide victima.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile parchetului ori părții vătămate inculpat C. I. privind încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul parte vătămată B. I..

În schimb, Curtea apreciază că în mod greșit, în dispozitivul hotărârii, nu s-a reținut alineatul 2 al articolului 182 Cod penal, în condițiile în care pentru fiecare formă a faptei prevăzută în cele trei alineate, limitele de pedeapsă sunt diferite.

Mai mult, în considerentele hotărârii se arată că fapta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal, că instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei în această infracțiune.

Totodată, temeiul reducerii pedepsei ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b Cod penal este greșit, corect fiind art.76 alin.1 lit.d Cod penal.

Este nefondată critica părții vătămate inculpat C. I. privind greșita condamnare pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.2 Cod penal, în condițiile în care, fapta acestuia de a-i aplica lui B. I., lovituri cu un ciomag în zona capului, B. I. ridicând mâna stângă pentru a se apăra, producându-i leziuni care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.180 alin.2 Cod penal.

Pedeapsa a fost just individualizată, având în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, gradul de pericol social redus al faptei, împrejurările în care s-a comis fapta – partea vătămată inculpat C. I. fiind cel care a provocat incidentul, persoana inculpatului, care este cunoscut în societate ca o persoană agresivă.

Este nefondată și critica parchetului, privind modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului parte vătămată B. I., având în vedere persoana acestuia, nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar din concluziile referatului de evaluare, întocmit la instanța de fond, rezultă că are o imagine bună în comunitate, are relație bună și suport în familie, are un loc stabil de muncă și obține venituri, astfel încât, Curtea apreciază că scopul prevăzut de art.52 Cod penal poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului parte vătămată B. I..

Cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008, Curtea apreciază că nu este oportună, având în vedere persoana inculpatului B. I., precum și faptul că acesta a săvârșit infracțiunea ca urmare a provocării lui C. I..

Referitor la modul de soluționare a laturii civile, Curtea constată a fi neîntemeiate criticile formulate de inculpatul parte vătămată B. I..

Astfel, daunele materiale la care a fost obligat către C. I. au fost corect stabilite de instanța de fond, având în vedere și declarațiile martorilor U. Silvică și C. V., potrivit cărora, C. I. desfășura activități specifice muncilor agricole, dar se ocupa și cu paza ovinelor ce aparțineau mai multor cetățeni, fapt pentru care primea bani.

Ori, în perioada care a urmat incidentului în care a fost lovit de B. I., C. I. nu a mai putut presta nici muncile agricole, nici activitatea de pază a ovinelor.

Referitor la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că acestea reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul de ordin nepatrimonial produs prin fapta inculpatului părții vătămate B. I., având în vedere suferințele de natură psihică și fizică generate de leziuni, ținând cont și de natura acestora, fiindu-i fracturate trei coaste și perforat plămânul drept.

Aspectul că C. I. este cel care a provocat conflictul, a fost avut în vedere instanța de fond, prin diminuarea cu 50% a daunelor materiale și a daunelor morale.

În consecință, ținând cont de dispozițiile art.379 alin.1 pct.1 lit.d Cod pr.penală, se vor admite apelurile declarate de parchet și partea vătămată inculpat C. I., se va desființa în parte sentința sub aspectul laturii penale în sensul că:

Încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul parte vătămată B. I. este art.182 alin.2 Cod penal, iar temeiul reducerii pedepsei, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b Cod penal, este art.76 alin.1 lit.d Cod penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpatul parte vătămată B. I..

Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. M. și partea vătămată inculpat C. I., împotriva sentinței penale nr.26 din 18 februarie 2013, pronunțată de T. M., în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința sub aspectul laturii penale în sensul că:

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpatul parte vătămată B. I..

Obligă pe inculpatul parte vătămată B. I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpații părți vătămate.

Pronunțată în ședință publică de la 2 iulie 2013.

S. P. MitranMircea M. Ș.

Grefier,

M. N.

Red.jud.MMȘ

j.f.I.C.S.

PS/11.07.2013

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1437/2013. Curtea... →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 245/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 245/2013. Curtea de Apel CRAIOVA