Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p., Legea 295/2004. Decizia nr. 772/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 772/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 772
Ședința publică de la 29 Martie 2012
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
C. L.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul P. S. I., împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 19 ianuarie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat P. S. I., asistat de avocați C. M. și F. C., apărători aleși, lipsind părțile vătămate S. V. și A. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în cererea scrisă și în principal în baza art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de uz fără drept de armă letală din art. 136 din Legea 295/2004 în vigoare la 28 ianuarie 2010 în art. 133 din aceeași lege astfel cum a fost modificată prin Legea 288/2011, arătând că a intervenit o renumerotare a normelor. Arată de asemenea că temeiul juridic al măsurii confiscării este greșit impunîndu-se raportarea și la disp. art. 46 din Legea 407/2006 și că totodată prima instanță a omis să facă aplicarea disp. art. 47 din aceeași lege în sensul anulării permisului de vânătoare al inculpatului.
Solicită totodată majorarea pedepselor aplicate inculpatului prin luarea în considerare a conduitei procesuale nesincere, chiar și în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante.
Avocat F. C. pentru recurentul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului inculpatului și în principal achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. apreciind că probatoriul administrat în cauză nu este suficient pentru a se stabili vinovăția inculpatului și că subzistă un dubiu puternic care nu îi poate profita decât acestuia. În subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de procuror însă menținerea soluției instanței de fond în privința individualizării sancțiunilor și a modalității de executare
Avocat C. M. pentru recurentul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c C.p.p. pentru motivele expuse în cererea scrisă de la fila 17 dosar. Arată că nu există probe suficiente care să confirme acuzațiile aduse inculpatului și că declarațiile martorilor din care rezultă că ar fi auzit un foc din direcția în care plecase inculpatul nu pot fi avute în vedere întrucât era în desfășurare în același moment o vânătoare de fazani și iepuri. S-a arătat că deși organele judiciare aveau posibilitatea expertizării armei inculpatului, această probă nu a fost administrată iar dubiul rezultat trebuie să îi profite inculpatului.
Cu privire la recursul parchetului se apreciază că se impune admiterea doar cu privire la schimbarea încadrării juridice urmând însă a se dispune ulterior achitarea, în subsidiar solicitând menținerea pedepselor și a modalității de executare stabilite de prima instanță.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului inculpatului arătând că probele administrate în cauză dovedesc pe deplin vinovăția acestuia, fiind audiați în calitate de martori toți participanții la vânătoare dar și persoana care se afla lângă inculpat în momentul în care a purtat discuția telefonică cu organizatorul vânătorii. Apreciază că nu se poate avea în vedere declarația inculpatului în sensul că nu avea muniție asupra sa și că acesta pe parcursul cercetărilor în declarațiile sale a fost tendențios și chiar batjocoritor la adresa organelor judiciare.
Recurentul inculpat P. S. I., având cuvântul, arată că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor, că în prima parte a vânătorii a avut arma asupra sa dar nu a avut muniție și că cu ocazia discuției telefonice a glumit.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 16 din data de 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei S., în baza art. 334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 42 al 1 lit. a în art. 42 al 1 lit. a indice 1 din Lg.407/2006.
În baza art. 42 al 1 lit. a indice 1 din Lg.407/2006 cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. c C.p.p. a fost condamnat inculpatul P. S. I., la 3 luni închisoare.
În baza art. 136 din Lg.295/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a si 76 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul P. I. V. la 1 luna închisoare.
În baza art. 33 b - 34 b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În baza art. 81-82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 3 luni.
În baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit. b C.p.
În baza art. 71 al 5 C.p. s-a constatat suspendată de drept executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În baza art. 118 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea armei de vânătoare cu alice marca IJ ., 12/2 mm.
În baza art.192 C.p.p. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli de judecată către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu D. E. – delegatie nr. 93/18.06.2010, ce se va avansa din fondurile MJ.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în data de 28.01.2010 inculpatul P. S. I. a participat la o vânătoare de mistreți organizată de paznicul de vânătoare S. I. V. în fondul de vânătoare 37 Smadovita. Partida de vânătoare s-a desfășurat în baza autorizației colective tip B, ., nr._ la care au participat si martorii I. I., G. V., P. C., P. I. si P. C.. Partida de vânătoare s-a încheiat în jurul orelor 14.30, fără a fi împușcat vreun porc mistreț si a fost tras doar un singur foc de arma, în plan vertical, de către martorul S. I. V. pentru a-si chema câinele.
O parte din persoanele mai sus menționate au mers pe un alt fond de vânătoare împreuna cu paznicul P. C., pentru a vâna iepuri si fazani însă inculpatul nu a mai participat la aceasta vânătoare, nefiind menționat pe autorizația ., nr._, acesta îndreptându-se către domiciliul său din satul Smadovita. La aproximativ o jumătate de ora după ce inculpatul s-a desprins de grupul vânătorilor, martorul S. I. V. a auzit o împușcătură dinspre zona în care plecase inculpatul. Martorul S. I. V. l-a contactat pe inculpat pe telefonul mobil, acesta confirmând ca a tras un foc de arma către un iepure, pe care însă nu l-a nimerit.
În data de 29.01.2010, în timp ce efectua verificări în fondul de vânătoare în care se desfășurase partida din data de 28.01.2010, martorul S. I. V. a observat pe traseul pe care îl urmase inculpatul către domiciliu, o pată de culoare brun-roșcat, fire de păr si urme de târâre ce duceau la poarta locuinței inculpatului. La sesizarea acestui martor, în data de 30.01.2010 organele de politie din cadrul Postului de politie Bicles împreună cu martorii S. I. V. si G. V. au efectuat o cercetare la fata locului, observând dâra de sânge.
Prin sentința penala nr.223/15.11.2010 pronunțată de J. S., în baza art. 334 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 42 al 1 lit.a în art. 42 al 1 lit. a1 din Lg.407/2006. În baza art. 42 al 1 lit a1 din Lg.407/2006 cu aplicarea art. 74 lit.a, 76 lit.c C.p., inculpatul P. S. I. fost condamnat la 6 luni închisoare, iar în baza art. 136 din Lg.295/2004 cu aplicarea art. 74 lit.a si 76 lit.d C.p., același inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare, în baza art.33 b - 34 b C.p., fiind cotopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. În baza art. 81-82 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni; în baza art. 71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza II si lit.b C.p., iar în baza art. 71 al 5 C.p., s-a constatat suspendată de drept executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare si i-a fost atrasa atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. De asemenea, în baza art. 118 lit.b C.p., s-a dispus confiscarea armei de vânătoare cu alice marca IJ ., 12/2 mm.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul P. S. I., iar prin decizia penala nr.66/A/13.04.2011 Tribunalul Mehedinti a admis apelul declarat de acesta, a desființat sentința penală nr.223/15.11.2010 pronunțată de J. S. si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut ca raportat la starea de fapt reținută prin rechizitoriul parchetului, în drept instanța a fost sesizată cu acțiunea penală pornită pentru infracțiunile de uz de armă letală fără drept și braconaj. Cu referire la această din urmă infracțiune instanța de control judiciar a constatat că nici prin actul de sesizare a instanței și nici prin dispoziția instanței de fond nu s-a dispus conceptarea și citarea - în calitate de parte vătămată și/sau civilă - a administratorului și/sau gestionarului fondului de vânătoare - așa cum sunt definiți prin dispozițiile art. 1 lit. a și k din Legea nr. 407/2006, raportat la dispozițiile art. 51 din același act normativ, impunându-se citarea acestora ca părți în procesul penal. De asemenea, s-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 300 alin. 1 C.p.p., instanța neprocedând la verificarea regularității actului de sesizare, la prima înfățișare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr. de dosar_ .
Conformându-se îndrumărilor date de instanța de control judiciar, instanța de fond a dispus citarea în cauza a administratorului fondului de vânătoare - S. I. V..
În cursul cercetării judecătorești, s-a luat interogatoriu inculpatului si au fost reaudiați martorii propuși prin rechizitoriu - G. V., O. M., S. I. V., P. C., I. I., iar la cererea inculpatului a fost audiat martorul Pitiga Gh. V..
La cererea apărătorului inculpatului, instanța a dispus emiterea unor adrese către AJVPS M. si AJVPS D. pentru a se preciza ce partide de vânătoare au fost organizate în apropierea limitei de hotar dintre Smadovita si Bîcleș, pe fondurile de vânătoare din ziua de 28.01.2010.
În ședința publică din data de 12.01.2012, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 42 al.1 lit. a din Lg. 407/2006 în art. 42 al.1 lit. a1 din Lg. 407/2006.
Coroborand declaratia inculpatului din cursul urmaririi penale cu declaratiile martorilor P. C., I. I., S. I. V. si O. M., instanta a retinut ca în ziua de 28.01.2010 inculpatul a participat la prima partida de vânătoare organizata pe raza loc.Smadovita, avand asupra sa arma de vânătoare si mai multe cartușe. Ulterior, inculpatul nu a mai participat la a doua partida de vânătoare si s-a indreptat spre casă, insă în drum a observat un iepure si, desi acesta nu detine autorizatia necesară, a tras cu arma în directia iepurelui fără a-l nimeri.
Potrivit art.42 alin.1 lit. a ind.1 din Lg.407/2006, constituie infracțiune de braconaj vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală.
Pe de alta parte, prin vânătoare potrivit art.1 alin.1 lit.u) din Lg.407/2006, se întelege - acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate.
Asadar, s-a reținut căfapta inculpatului de a fi tras un foc de armă spre iepurele care l-ar fi observat în drum spre casă, în conditiile în care acesta nu avea autorizatia necesară, intruneste elemenetele constitutive ale infractiunii prev. de art.42 alin. lit.a ind.1 din Lg.407/2006.
Sustinerile aparatorului inculpatului referitoare la faptul că în speță nu ar fi realizate elementele constitutive ale infractiunii de braconaj prev. de art.42 alin.1 lit.a ind.1 din Lg.407/2006, intrucât chiar în rechizitoriu s-a recunoscut ca iepurele asupra caruia ar fi fost executat focul de armă nu ar fi fost impuscat, sunt neintemeiate întrucat în literatura de specialitate, infractiunea de braconaj este definita ca fiind o infractiune de pericol si nu de rezultat. Fiind o infractiune de pericol, aceasta se savarseste în oricare din modalitatile prev.de art.1 alin.1 lit.u) din Lg.407/2006, fără a fi necesară uciderea sau capturarea vânatului.
Potrivit art.39 din Lg.295/2004, titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare poate face uz de arma înscrisă în permisul de armă numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat în condițiile Legii nr. 103/1996, republicată, cu modificările ulterioare, precum și pentru antrenament, în poligoanele autorizate în condițiile legii.
Pe de alta parte, potrivit art.136 din Lg.295/2004, uzul de armă letală, fără drept, constituie infracțiune.
Așadar, s-a reținut că fapta inculpatului de a fi executat focul de armă cu o armă înscrisa în permisul de vânătoare asupra iepurelui, fără ca în prealabil sa fi fost autorizat în acest sens, intruneste si elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.136 din Lg.295/2004.
Având în vedere ca prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 42 al.1 lit.a din legea 407/2006, respectiv vânătoarea fara permis de vânătoare, iar din actele dosarului a rezultat ca inculpatul detinea permis de vânătoare, dar nu a avut autorizatie legala pentru a vana iepuri, în baza art. 334 C.p.p. instanta a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
Pentru faptele savarsite, inculpatul a fost condamnat la pedepse cu inchisoarea. La individualizarea judiciara a pedepsei ce fost aplicata inculpatului, instanta a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev.de art.72 c.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, dat de modalitatea si imprejurarile în care a fost savarsita, dar si de persoana inculpatului care a avut o conduita buna inainte de savarsirea infractiunii, imprejurare ce a fost reținută de instanță ca circumstanță atenuantă.
Întrucât faptele au fost săvârșite în concurs ideal, instanta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 b-34 b C.p.
În baza art. 81-82 c.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, considerand ca scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia.
Avand în vedere dispozitiile art. 118 lit.b C.p., conform carora sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, instanta a dispus confiscarea armei de vânătoare cu alice, marca IJ ., 12/2mm.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs P. de pe lângă J. S. și inculpatul P. S. I..
P. de pe lângă J. S. a criticat hotărârea atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei solicitând în baza art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de uz fără drept de armă letală din art. 136 din Legea 295/2004 în vigoare la 28 ianuarie 2010 în art. 133 din aceeași lege astfel cum a fost modificată prin Legea 288/2011, arătând că a intervenit o renumerotare a articolelor legii. S-a susținut de asemenea că temeiul juridic al măsurii confiscării este greșit impunîndu-se raportarea și la disp. art. 146 din Legea 407/2006 și totodată că prima instanță a omis să facă aplicarea disp. art. 47 din aceeași lege în sensul anulării permisului de vânătoare al inculpatului.
S-a solicitat totodată majorarea pedepselor aplicate inculpatului prin luarea în considerare a conduitei procesuale nesincere, chiar și în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante.
Inculpatul P. S. I. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul temeiniciei arătând că situația de fapt reținută este rezultatul unei greșite aprecieri a probelor administrate, în condițiile în care declarațiile martorilor nu pot fi avute în vedere în mod absolut întrucât aceștia nu pot stabili cine a executat focul de armă, în urma cercetării la fața locului s-a stabilit că urmele de sânge nu duc către domiciliul său iar discuția telefonică pe care a avut-o cu organizatorul vânătorii a fost purtată în glumă, fapt demonstrat de martorul care îl însoțea în acel moment. S-a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și a celor ce pot fi analizate din oficiu, Curtea constată că recursul parchetului este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente de fapt si de drept.
Prima instanță, prin luarea in considerare si evaluarea întregului material probator, a reținut in mod corect situația de fapt, coroborând declarațiile date de inculpat in faza de urmărire penală, prin care acesta a recunoscut că a executat un foc de armă în direcția unui iepure cu restul declarațiilor martorilor audiați în cauză.
Criticile formulate de recurentul inculpat sub aspectul situației de fapt sunt apreciate ca neîntemeiate, în condițiile în care prima instanță a analizat distinct fiecare declarație de martor, subliniind inadvertențele existente între apărările invocate de inculpat și probatoriul administrat.
În principal se constată că sub aspectul situației de fapt prima instanță nu reținut că inculpatul ar fi împușcat o căprioară și în acest sens mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că în apropierea domiciliului inculpatului ar fi fost găsite urme de sânge nu a primit o relevanță foarte mare în contextul probelor.
Dimpotrivă, având în vedere discuția dintre inculpat și martorul S. I. V. purtată chiar în ziua în care a fost organizată vânătoarea în cadrul căreia inculpatul a recunoscut că a tras un foc de armă înspre un iepure însă nu a reușit să împuște vânatul, discuție confirmată integral prin declarațiile martorilor care participau la vânătoare (G. V., O. M., etc...), prima instanță a reținut că infracțiunea de braconaj a constat ca și situație de fapt în executarea unui foc de armă în scopul uciderii unui iepure, fără a deține autorizația necesară, dispunând de altfel și schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Se reține de asemenea din analiza declarațiilor inculpatului în succesiunea lor că în faza actelor premergătoare (declarație de la 02.02.2010 – fila 11 d.u.p.) acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, fiind audiat în prezența numitului O. M. care a confirmat integral și în instanță poziția pe care inculpatul a adoptat-o inițial, iar ulterior inculpatul s-a apărat invocând faptul în discuția telefonică cu paznicul de vânătoare S. V. că a făcut o glumă și că în realitate nici măcar nu avea muniție asupra sa.
Cu toate acestea Curtea reține că în prima parte a zilei inculpatul a participat la o vânătoare organizată legal la mistreți și în acest context este evident că avea asupra sa muniția aferentă armei (în acest sens în primele declarații chiar precizează că avea „mai multe cartușe aferente cu alice mai mici de 5 mm și un singur cartuș cu proiectil unic”), împrejurare confirmată de altfel și de participanții la vânătoare și în principal de organizatorul S. I. V..
Cât privește trimiterile inculpatului la rezultatul controlului efectuat la domiciliul său de către polițiști din cadrul Postului de Poliție Bîcleș, respectiv constatarea că armamentul deținut este păstrat corespunzător în cutie metalică fixată în perete și asigurată cu lacăte (proces verbal de la fila 10 d.u.p.), Curtea apreciază că acest înscris este total irelevant întrucât vizează constatarea unei situații de fapt ulterioară săvârșirii faptei analizate, și nu face decât să constate că inculpatul depozitează corespunzător armele deținute fără a permite stabilirea respectării dispozițiilor legale în privința utilizării acestora.
Pe de altă parte efectuarea unei expertize de specialitate asupra armelor inculpatului nu ar fi putut aduce elemente noi în atenția organelor judiciare întrucât într-o asemenea expertiză nu se poate stabili decât utilizarea recentă a armei, fără a se putea indica cu exactitate momentul. Ori, în condițiile în care inculpatul era vânător iar în perioada săvârșirii faptei sezonul era în plină desfășurare, fiind de presupus că acesta a folosit arma de vânătoare în perioada analizată expertiza, indiferent de rezultatul său nu ar fi putut constitui o probă utilă.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat cele reținute de prima instanță în sentința recurată sunt corecte cu precizarea că în cazul infracțiunii de uz fără drept de armă letală prev. de art. 136 din Legea 295/2004, norma de incriminare a fost modificată prin Legea 288/2011 astfel că fapta în prezent este incriminată prin disp. art. 133 din lege și nu art. 136, impunându-se admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public.
Totodată în ceea ce privește măsura confiscării dispuse de prima instanță în baza art. 118 lit. b C.p.p. se constată că legea specială nr. 407/2006 prin dispozițiile art. 46 impune luarea acestei măsuri a confiscării speciale în cazul săvârșirii infracțiunilor reglementate în cuprinsul său, astfel încât se impune raportarea dispozițiilor din partea generală a codului penal la dispozițiile legii speciale în privința măsurii de siguranță.
Totodată conform dispozițiilor art. 47 din Legea 407/2006 în cazul infracțiunilor prev. de art. 42 din aceeași lege este obligatorie anularea permisului de vânătoare a persoanei condamnate, aplicarea acestei dispoziții nefiind lăsată la aprecierea instanței ci decurgând chiar din condamnarea persoanei trimise în judecată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate se apreciază că prima instanță s-a raportat la toate criteriile prev. de art. 72 Cp., evaluând și dând relevanță atât datelor despre gravitatea faptei (urmare produsă sau care s-ar fi putut produce, importanța valorilor sociale ocrotite de lege, limite minime și maxime ale pedepsei) dar și celor despre persoana inculpatului (vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, situația sa familială și profesională). În orice caz conduita nesinceră a inculpatului a fost deja avută în vedere, astfel încât pentru simplul motiv că refuză să recunoască săvârșirea faptei (chiar și prin prezentarea unor apărări total neveridice) nu s-ar putea dispune o nouă majorare a pedepsei deja aplicate.
Pentru aceste considerente se va admite recursul Parchetului de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 19 ianuarie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, se va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare în pedepsele componente:
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. 1 lit. a)/1 din Lg. 407/2006 cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C.p.
- 1 lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 136 din Lg. 295/2004, cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C.p.
În baza art.334 C.p.p. se va dispune schimbarea încadrării juridice din art.136 din Lg.295/2004 în art.133 din Lg. 295/2004 Republicată.
În baza art.133 din Lg. 295/2004 cu aplic.art.74 lit.c) și 76 lit. d) C.pen. va fi condamnat inculpatul la 1 lună închisoare.
În baza art.33 și 34 lit.b) C.p. se vor recontopi pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
Se va menține aplicarea art.81 și 82 C.p. și se va face aplicarea art.46 din Lg.407/2006, în privința măsurii confiscării.
Se va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Parchetului de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 19 ianuarie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, casează în parte sentința penală recurată și rejudecând;
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare în pedepsele componente.
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. 1 lit. a)/1 din Lg. 407/2006 cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C.p.
- 1 lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 136 din Lg. 295/2004, cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C.p.
În baza art.334 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice din art.136 din Lg.295/2004 în art.133 din Lg. 295/2004 Republicată.
În baza art.133 din Lg. 295/2004 cu aplic.art.74 lit.c) și 76 lit. d) C.pen. condamnă pe inculpatul la 1 lună închisoare.
În baza art.33 și 34 lit.b) C.p. recontopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
Menține aplicarea art.81 și 82 C.p.
Face aplicarea art.46 din Lg.407/2006, în privința măsurii confiscării.
Dispune anularea permisului de vânătoare al inculpatului.
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. C. L. M. C. G.
Grefier,
D. L.
Red.jud.ACM
j.f.O.B.
O.A. 30 Aprilie 2012
| ← Încăierarea. Art. 322 C.p.. Decizia nr. 91/2016. Curtea de... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
