Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 399/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 399/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 399
Ședința publică de la 22 Februarie 2012
PREȘEDINTE C. I. - Vicepreședinte Curte
A. I. - Președinte Secție
O. D. - Judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul B. F. împotriva sentinței penale nr. 286 din 18 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul petent.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, instanța pune în discuție excepția de inadmisibilitate a căii de atac, apoi, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 286 din 18 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în baza art. 278 ind.1 alin.8 lit.a C.p.p., s-a respins plângerea formulată de petentul B. F. dom. în Motru, . nr.4, jud. Gorj în contradictoriu cu intimatul Colegiul Tehnic Motru împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 23.06.2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria Motru în dosarul nr. 183/P/2011.
S-au menținut soluțiile Parchetului de pe lângă Jud. Motru în dosarul nr. 183/P/2011.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p., a fost obligat petentul la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, petentul B. F. a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 183/P/2011 de respingere a plângerii nr.829/II/2/2011.
În motivare, petentul a arătat că prin ordonanța 183 a fost sancționat cu amendă administrativă în sumă de 500 lei și obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 20 lei astfel că, împotriva acestia a formulat plângere la primul-procuror, plângere ce a fost respinsă.
A considerat că amenda este nelegală întrucât mijloacele de probă administrate nu au dovedit săvârșirea de el a infracțiunii prev. de art. 208 al.1 C.pen., iar organele de urmărire penală erau obligate, potrivit disp. art. 4 și 202 C.p.p., să strângă și să administreze probele necesare aflării adevărului și să lămurească cauza sub toate aspectele, dovada vinovăției căzând în sarcina organului de urmărire penală.
A solicitat administrarea unor probe prin care Colegiul Tehnic Motru să facă dovada că materialele feroase se găseau în posesia unității.
A mai învederat că organele de urmărire penală nu au consemnat că aceste materiale erau scoase din pământ, nu s-a făcut în nici un fel dovada de cât timp erau încorporate în sol și nu s-a ținut cont că terenul respectiv a aparținut fam. D. cu care se găseau în litigiu în ceea ce privește posesia.
A mai arătat petentul, că bunurile respective erau abandonate de mai mult timp, fiind improprii folosirii lor și acestea nu se aflau pe terenul proprietatea Colegiului Tehnic Motru așa cum se susține în denunțul făcut în data de 01.02.2011.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de petiționar, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 09.02.2011 dispusă în dosar nr. 183/P/2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de petentul B. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin. 1 lit. a, e și g c.pen. reținându-se că în seara zilei de 31.01.2011 petentul împreună cu numitul C. S. au sustras mai multe componente metalice din incinta Colegiului Tehnic Motru, pe care le-au depozitat în curtea locuinței lui D. L. S. în baza unei înțelegeri prealabile, de unde ulterior au fost transportate și valorificate la un depozit de fier vechi, cauzând un prejudiciu în valoare de 1000 lei.
Prin ordonanța din data de 23.06.2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria Motru, în dosarul nr. 183/P/2011, în baza art. 249 C.p.p. rap. la art. 11 pct.1 lit.b C.p.p. și art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative petentului B. F. și intimaților C. S. și D. L. S., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. art. 208 alin.1- art. 209 alin. 1 lit. a, e și g c.pen reținându-se că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul iar prin ordonanța nr. 829/II/2/2011 din 27.07.2011, procurorul ierarhic superior a respins ca neîntemeiată plângerea.
În condițiile speței, instanța a apreciat ca devin incidente dispozițiile art. 278 1 alin.1 din Codul de procedură penală care prevede că împotriva ordonanței, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării a modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, care va examina plângerea pe baza lucrărilor, materialelor din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor noi prezentate.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că soluția pronunțată de organele de cercetare penală este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 200 Cod procedură penală, "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menționat, legea procesual-penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate prin art. 221 Cod procedura penală, organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege.
Conform art. 249 c.proc.pen. “ scoaterea de sub urmărire penală are loc când se constată existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 lit. a)-e) și există învinuit sau inculpat în cauză”.
Pentru ca a se da o soluție de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b ind. 1 c.proc.pen. este necesar ca, faptei cu privire la care se efectuează cercetările, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, din probele administrate în cursul cercetării penale, s-a reținut că petentul deși inițial a recunoscut fapta comisă, ulterior a revenit și a arătat că nu a participat la sustragerea componentelor metalice din incinta Colegiului Tehnic Motru, perimetru cu privire la care avea atribuții de pază.
Deși nu a recunoscut fapta, din probele administrate instanța a reținut că acesta a ajutat la transportul componentelor metalice din incinta Colegiului Tehnic Motru în curtea casei intimatei D. S., în baza unei înțelegeri prealabile.
În raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale s-a constatat că fapta reținută a fost săvârșită de acesta însă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă și că prejudiciul creat are o valoare redusă .
În atare condiții, s-a apreciat că în mod corect prin ordonanța din data de 23.06.2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria Motru, în dosarul nr. 183/P/2011, în baza art. 249 C.p.p. rap. la art. 11 pct.1 lit.b C.p.p. și art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative petentului B. F. și intimaților C. S. și D. L. S., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. art. 208 alin.1- art. 209 alin. 1 lit. a, e și g c.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul care nu s-a prezentat în vederea susținerii căii de atac.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C, proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor" prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s~a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 18 noiembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.
În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală .
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B. F. împotriva sentinței penale nr. 286 din 18 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Obligă recurentul petent la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2012.
C. I. A. I. O. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.CI
j.f.V.Ș.
IB
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
