Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 388/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-02-2012 în dosarul nr. 388/2012
Dosar nr._ - Art.239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.388
Ședința publică de la 21 Februarie 2012
PREȘEDINTE V. Trifănescujudecător
G. Ciobanujudecător
D. Filimonjudecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr.263 din 7 octombrie 2011, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat P. M. G., apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în dispozițiile art.239 alin.1, 3 și 5 Cod penal, arătând că prin activitatea infracțională a inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, adică rezultatul prevăzut de dispoz.art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
A mai arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind greșit individualizată, în raport de gravitatea faptei și de urmările acesteia, de conduita inculpatului, de încălcarea normelor sociale, impunându-se aplicarea art.57 Cod penal.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și încadrarea faptei în dispoz.art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție și deducerea arestului preventiv.
Avocat P. M. G. pentru inculpat, a arătat că recursul parchetului este fondat doar cu privire la primul motiv, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale, schimbarea încadrării juridice în dispoz.art.239 alin.2 și 5 Cod penal și reținerea dispoz.art.74, 76 Cod penal și art.3201 Cod pr.penală, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu aplic.art.81 Cod penal.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
A. recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.263 din 7 octombrie 2011, J. C., în baza art. 239 al.1, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod pr.penală, a condamnat pe inculpatul D. A. - fiul lui V. și O., născut la data de 16.10.1987 în Drăgănești O.,jud.O., CNP_ domiciliat in Drăgănești O.,sat Comani,..62, jud.O., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare .
In baza art. 861 -862 Cod penal, s-a dispus dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 4 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit conform disp.art. 862 Cod penal.
In baza art. 863 Cod penal, pe durata termenul de încercare, condamnatul D. A. trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.,
- să anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea.
- să comunice informații de orice natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
- In baza art. 359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In baza art. 71 alin 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit a si b cod penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
In baza art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate măsura arestării începând cu data de 13.08.2011, la zi .
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D. A..
In baza art. 3201 alin 5 Cod pr.penală, s-a disjuns acțiunea civila formulata de partea civila B. I. si fixează termen la 21.10. 2011.
A fost obligat inculpatul la 650 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța aceasră sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2340/P/2011, emis la data de 6.09.2011, inculpatul D. A. a fost trimis în judecată sub aspectul infracțiunii de ultraj, infracțiune prev.și ped. de art.239 alin.1, 3 și 5 C.P.
S-a reținut că, inculpatul locuiește in orașul Drăgănești O., jud.O., . bunicii sale, F. P., împreună cu aceasta și de asemenea cu numita P. M. I., cu care are o legătură de concubinaj de aproximativ 2 ani și jumătate, persoane față de care acesta are un comportament absolut necorespunzător, concretizat printr-un limbaj vulgar și acțiuni fizice violente, exercitate asupra acestora.
Astfel, în noaptea de l2/l3.08.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, prin barurile din oraș, inculpatul D. A. s-a întors acasă in jurul orei 3,30, in stare avansată de ebrietate, inițiind o altercație verbală cu bunica sa, F. P., după care a început s-o lovească cu pumnii in cap, fapt ce i-a determinat pe fiul și fiica acesteia F. M. și respectiv B. L. să intervină in sprijinul și apărarea mamei ,aceștia fiind de asemenea loviți cu pumnii de inculpat.
In această împrejurare, in care inculpatul manifesta o agresivitate deosebită, numita B. L. a reușit să plece din bucătăria casei, unde a fost lovită astfel că, „ după ce am fost lovită, eu am plecat in camera mea, unde am sunat la poliție de pe telefonul mobil, acesta fugind după mine, spărgând geamurile și două uși interioare ale casei, spunând că: „Mă duc să iau ciocanul și să te pisez”, astfel că după ce acesta s-a îndepărtat de ușa camerei mele,eu am reușit să fug din casă in drum”, inculpatul reușind atunci să îi găsească pe întuneric și alergându-i,a reușit să o lovească in cap cu o pompă de bicicletă ,eu continuând să fug, reușind să scăpăm pentru că poliția a venit destul de repede”(declarația martorei B. L.-fila 38,30).
Fiind solicitată astfel intervenția organelor de poliție la fața locului, s-a prezentat o patrulă de poliție, formată din Agent șef B. I. și respectiv agent șef adjunct R. B. I. I., care deși i-au solicitat in mod politicos inculpatului să-i însoțească la sediul poliției,acesta a refuzat și s-a împotrivit, fapt pentru care polițiștii au fost nevoiți să-i pună cătușele pe mâini (declarația martorei P. M. I. –fila 40,41).
La momentul respectiv, inculpatul D. A. „a continuat să se manifeste injurios și violent față de noi, atât concubina acestuia, cât și bunica și mătușa sa, cerându-ne atunci să-l luăm la poliție…datorită faptului că D. A. se manifesta violent, iar situația risca să degenereze, am apreciat atunci că se impune imobilizarea și încătușarea acestuia ,insă acesta a continuat să opună rezistență, sprijinindu-se și împingând cu picioarele in mașina, reușind in cele din urmă eu și colegul meu să-l băgăm pe acesta in mașină(declarația p.văt. B. I. –fila 29-2l).
Odată, introdus in mașina de poliție inculpatul D. A., a continuat să se manifeste violent astfel că „ după ce am închis ușa in urma lui D. A. și a colegului meu care s-a așezat pe bancheta din spate împreună cu el și până să mă urc la volan, l-am văzut pe acesta smucindu-se ridicându-se de pe bancheta, împingându-se in picioare și lovind cu capul in spatele său, lovindu-l atunci pe colegul meu in zona feței (declarația martorului R. B. I., fila 34-35).
Astfel, în această împrejurare in care agentul șef B. I., se afla pe bancheta din spate a mașinii de poliție, ocupând locul de lângă geam, respectiv din spatele șoferului, încercând să-l imobilizeze pe inculpatul D. A., care era încătușat cu mâinile la spate acesta l-a lovit pe agentul de poliție cu capul in zona feței, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale, constatate prin concluzii preliminare medico legale,timpul de îngrijiri medico legale fiind ulterior reapreciat prin Raportul de constatare medico legală nr.l225/E eliberat la data de l8.08.2011, de Serviciul Județean de Medicină Legală O., care concluzionează că la data constatării medico legale numitul B. I. prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de l3.08.20ll,prin lovire cu un corp contondent, necesitând un număr de l5 zile îngrijiri medicale,iar acesta nu se constituie ca și sluțire,in condițiile in care examinările stomatologice au relevat fracturi coronare la nivelul dinților stâlpi ll și l3 cu pierderea lucrării protetice.
La examenul stomatologic nr.2933 din 16.08.2011, s-a stabilit după efectuarea radiografiei panoramice,următorul diagnostic: traumatism maxilo facial, produs prin agresiune umană,fracturi coronare la nivelul dinților stâlpi 11 și 13, cu pierderea lucrării protetice, diagnosticul respectiv fiind confirmat prin Raportul medical nr.2959 din l8.08.200ll al Cabinetului de stomatologie din cadrul S.J.U, Slatina, care a opinat că din punct de vedere terapeutic dinții restanți 13, 11,și 21, permit efectuarea unei lucrări protetice fixe, actul medico legal concluzionând că între traumatismul suferit de B. I. și starea clinică actuală a acestuia există legătură de cauzalitate de tip direct ,dar condiționat de fondul patologic preexistent.
In cursul cercetărilor și urmăririi penale efectuate in cauză, inculpatul D. A. a recunoscut faptul exercitării violențelor asupra membrilor familiei sale in noaptea de l2/l3.08.20ll, acțiuni care au determinat pe aceștia să solicite intervenția organelor de poliție, recunoscând de asemenea că același comportament agresiv, limbaj vulgar, injurios și amenințător l-a continuat și față de agenții de poliție ce s-au prezentat la fața locului,declarând insă că nu au avut nici o intenție de a-l lovi cu capul in zona feței pe agentul de poliție B. I.,justificând acțiunea sa, prin faptul că s-a ferit numai de loviturile acestuia in condițiile in care el era mobilizat cu mâinile încătușate la spate, agentul de poliție lovindu-l cu pumnii la coaste, apărare care insă nu urmează a fi reținută ca plauzibilă in cauză, atitudinea acestuia față de agenții de poliție fiind absolut nejustificată, comportamentul său agresiv și extrem de violent impunând intervenția acestora și încătușarea sa.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă se caracterizează pe plan subiectiv, prin praeterintenție, aceasta însemnând că făptuitorul răspunde în baza acestui text, chiar dacă nu a prevăzut rezultatul mai grav survenit în urma acțiunii sale ,ori din moment ce acesta cunoștea vă partea vătămată se afla chiar în spatele său,in momentul imediat premergător acțiunii de lovire cu capul înspre partea din spate,rezultă cu claritate că inculpatul D. A. cunoștea clar poziția victimei și implicit a prevăzut că violențele exercitate se vor răsfrânge și asupra acestuia.
Nu lipsit de relevanță in susținerea vinovăției inculpatului D. A., in sensul că prin manifestarea sa a urmărit lovirea, vătămarea agentului de poliție, este faptul că o acțiune similară, o intenție a acestuia de a lovit cu capul in zona feței, a fost exercitată anterior de inculpat asupra unui alt agent de poliție, in cadrul unei altercații inițiate cu administratorul unei discoteci din orașul Drăgănești O., in cursul lunii aprilie 20ll, manifestarea violentă a acestuia necesitând de asemenea intervenția organelor de poliție și încătușarea acestuia, împrejurare in care D. A., a încercat să-l lovească pe agentul de poliție cu capul in zona feței,reușind totuși s-l muște pe acesta de mâna cu care încerca să-l imobilizeze.
In cursul urmăririi penale au fost audiați martorii I. L. C., F. P., F. M., B. L., P. M. I. și R. B. I.,cât și partea vătămată B. I..
In fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, conform art.320 rap.la art.l5 C.p.p., partea vătămată B. I. a declarat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 7500 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea efectuării lucrării protetice prin montarea celor doi dinți rupți dintr-o lucrare protetică de către inculpatul D. A. in urma altercației din noaptea de 12/13.08.2011.
Partea vătămată nu a solicitat și acordarea de daune morale.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat și inculpatul D. A., care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, menționând că în noaptea de 12/13.08.2011, l-a lovit intenționat pe polițistul B. I. in zona feței, cauzându-i acestuia o plagă in zona buzelor, soldată cu ruperea celor doi dinți din față, respectiv . coronară a dinților stâlpi 11 și 13, așa cum s-a reținut în actele medico legale,depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că a amenințat cu moartea și a atribuit cuvinte triviale polițistului B. I. din cadrul Poliției Drăgănești O.,care făcea parte dintr-o patrulă de intervenție in urma apelului telefonic primit de urgență 112 din partea membrilor familiei inculpatului D. A. în noaptea de 12/13.08.2011.
A recunoscut și a regretat fapta comisă și a solicitat instanței aplicarea disp.art.320/1 C.p.p.
Instanța luând act de recunoașterea directă și necondiționată a săvârșirii faptei de către inculpat, precum și a faptului că solicită ca judecata să se facă in baza probelor administrate, in faza de urmărire penală, a considerat că nu se mai impune audierea martorilor I. L. C., F. P., F. M., B. L., P. M. I. și R. B. I..
Potrivit disp art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești,inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute in actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă in baza probelor administrate, in faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște in totalitate faptele reținute in actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Astfel, in ședința publică din 7.l0.2011, inculpatul D. A.,prin apărător ales a depus la dosarul cauzei ca înscris în circumstanțiere o caracterizare emisă din partea Primăriei orașului Drăgănești O., din care rezultă faptul că, Comisia pentru autoritate tutelară și asistență socială din cadrul acestei instituții, în urma investigațiilor efectuate ,a constatat că inculpatul a lucrat ocazional până la data luării măsurii arestării preventive și nu a creat probleme la locul de muncă.
Analizând probele administrate in cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In noaptea de 12/13.08.2011, aflându-se într-o stare vădită de ebrietate, inculpatul D. A. a provocat scandal in sânul familiei sale,care locuiește pe raza orașului Drăgănești O.,cartier Comani,jud.O., agresionând verbal și fizic pe membrii familiei sale, respectiv pe bunica sa F. P. căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în cap,iar la intervenția fiului și fiicei acesteia F. M. și respectiv B. L.,aceștia au fost loviți de asemenea cu pumnii de către inculpat.
Din aceleași probe administrate in faza de urmărire penală,rezultă că persoanele mai sus menționate,au solicitat prin serviciul de urgență 112, intervenția organelor de poliție, la fața locului prezentându-se o patrulă formată din polițiștii B. I. și R. B. I..
Datorită faptului că inculpatul D. A. pe fondul consumului de alcool, prezenta o stare de agitație,nesupunându-se obligației de a se prezenta la Poliția orașului Drăgănești O., a fost încătușat și introdus in autoturismul de intervenție al poliției,ocazie cu care a încercat să spargă geamurile autoturismului cu capul,iar ulterior l-a lovit intenționat pe agentul de poliție B. I.,cu capul in zona feței,atribuindu-i de asemenea amenințări și cuvinte injurioase, fapt ce a determinat ca polițistul să-și piardă doi dinți din față ,respectiv . coronară a dinților stâlpi ll și 13.
Fapta astfel săvârșită de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev.și ped.de art.239 alin.1,3 și 5 Cod penal.
Prin urmare, reținându-se recunoașterea faptei in faza de cercetare judecătorească de către inculpat,cât și a probelor administrate in faza de urmărire penală,instanța urmează să-l condamne pe inculpat la o pedeapsă îndepărtată de minimum special, in condițiile aplicării dispozițiilor art.320/1 C.p.p., iar ca modalitate de executare se va dispune în cauză aplicarea disp.art.86/1 Cod penal, respectiv suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C.p., referitoare la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, pericolul social concret al acesteia,precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, care este tânăr, necăsătorit, nu este cunoscut cu antecedente penale.
In conformitate cu dip.art.86/2 C.p.p. s-a stabilit un termen de încercare ce se va compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se va adăuga un interval de timp de doi ani,iar in conformitate cu dispa.rt.86/3 C.p.,pe durata termenului de încercare condamnatul D. A., trebuie să se supună mai multor măsuri de supraveghere.
In baza disp. art. 71 alin 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit a si b cod penal, mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
In baza disp. art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
In baza disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate măsura arestării începând cu data de 13.08.2011, la zi .
Cât privește latura civilă, instanța în conformitate cu disp art.3201 alin.5 C.p.p. a disjuns, având în vedere faptul că sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale solicitate,partea civilă B. I.,trebuie să facă dovada întrunirii condițiilor angrenării răspunderii civile delictuale, cu consecința dovedirii prejudiciului material creat acestuia ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat asupra sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. C., criticând hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în dispozițiile art.239 alin.1, 3 și 5 Cod penal, arătând că prin activitatea infracțională a inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, adică rezultatul prevăzut de dispoz.art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
A mai arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind greșit individualizată, în raport de gravitatea faptei și de urmările acesteia, de conduita inculpatului, de încălcarea normelor sociale, impunându-se aplicarea art.57 Cod penal.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și încadrarea faptei în dispoz.art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție și deducerea arestului preventiv.
Recursul este fondat și urmează a fi admis din următoarele considerente:
Examinând sentința penală recurată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică, astfel încât este incident cazul de casare prev.de art.3859 pct.17 Cod pr.penală.
În acest sens, dispozițiile art.239 Cod penal, incriminează variante alternative ale infracțiunii de ultraj, în funcție de consecințele produse față de subiectul pasiv al faptei, respectiv dacă partea vătămată a fost amenințată, a fost lovită, vătămată corporal sau a suferit o vătămare corporală gravă.
În speță, din probele administrate în cauză rezultă că lucrătorul de poliție aflat legal în exercițiul atribuțiilor de serviciu a fost lovit în zona gurii de către inculpat, cauzându-i leziuni ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Așa fiind și în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părții vătămate pentru vindecare, încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal – lovirea unui funcționar public ce implică exercițiul autorității de stat, accepțiunea juridică a noțiunii de lovire fiind cea care se circumscrie dispozițiilor art.180 alin.1 și 2 Cod penal.
Se apreciază, așadar, că numai în ipoteza în care victima ar fi suferit leziuni traumatice ce ar fi necesitat mai mult de 20 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare ori ar fi suferit vreuna din consecințele prev.de art.182 alin.2 Cod penal, erau incidente în cauză prevederile art.239 alin.3 sau – după caz, alin.4 al acestui text de lege.
În raport de aceste împrejurări și în temeiul dispoz.art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C., se va casa sentința, pe latură penală, iar în baza art. 334 cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.
În baza art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, se va dispune condamnarea inculpatului D. A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este definit în art.52 cod penal, poate fi atins doar prin executarea în regim de deținere a pedepsei aplicată inculpatului, se vor înlătura dispozițiile art. 861, 862 și 863 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal și se vor aplica dispozițiile art. 57 Cod penal.
În acest sens, Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul a mai fost sancționat anterior în mod repetat pentru contravenții la Legea nr.61/1991, fiind cunoscut cu un comportament violent în propria sa familie.
De asemenea, în perioada 2008-2011, inculpatului i-au fost aplicate 7 sancțiuni contravenționale cu amenzi cuprinse între 200 și 500 lei, măsuri ce nu au fost de natură să ducă la corectarea comportamentului acestuia și la respectarea climatului public și familial, a normelor de conviețuire civică, iar în cauza dedusă judecății intervenția organelor de ordine a fost solicitată chiar de membrii familiei inculpatului față de care acesta în mod repetat a manifestat atitudine agresivă.
În baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, de la 13.08.2011, la 07.10.2011.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr.263 din 7 octombrie 2011, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. A..
Casează sentința, pe latură penală.
În baza art. 334 cod procedură penală;
Schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.
În baza art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală;
Condamnă pe inculpatul D. A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal;
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Înlătură dispozițiile art. 861, 862 și 863 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal și aplică dispozițiile art. 57 Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 13.08.2011 la 07.10.2011.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 februarie 2012.
V. TrifănescuGeorge CiobanuDoru F.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.M.S.
PS/20.04.2012
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 41/2012.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
