Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 49/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 49/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-02-2012 în dosarul nr. 49/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Sentinta penala nr. 49
Ședința publică de la 24 Februarie 2012
PREȘEDINTE G. C. A. - judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. S. din cadrul
D.N.A. – Serviciul Teritorial C.
Pe rol, pronuntarea asupra dezbaterilor consemnate in incheierea din ședința publică din data de 20.02.2012, ce face parte integranta din prezenta, când, Curtea, avand nevoie de timp pentru studierea actelor si lucrarilor dosarului, a amanat pronuntarea cu privire plângerea formulată de petentul G. B., în contradictoriu cu intimații C. V. și Mugiu E., împotriva ordonanței nr. 6/P/2011 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. și ordonanței nr. 117/II/2/2011 din 10 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiovala, la data de 24.02.2012, data cand a pronuntat urmatoarea hotarare:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul G. B., domiciliat în Calafat, .. A 11, ., județul D., a formulat plangere împotriva ordonanței nr. 6/P/2011 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. și a ordonanței nr. 117/II/2/2011 din 10 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., în contradictoriu cu intimații C. V. și Mugiu E..
În motivarea plângerii, intemeiate pe disp art. 2781 Cod procedură penală, petentul a aratat ca magistratul judecător și magistratul procuror au încălcat procedura cu privire la problema de drept supusă judecății, în sensul că nu au respectat procedura penală și normele legale incidente cu privire la excepția calității de reprezentant, excepție ridicată de procurorul de ședință fără cercetarea obligatorie și contradictorie impusă de lege și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
În concret, s-a invocat lipsa calității de reprezentant a petentului, avocat, fără ca aceasta să fie cercetată prin administrarea probelor necesare cu privire la identitatea persoanei, calitatea profesională a acesteia, baroul din care face parte și legalitatea înființării acestuia, evident având în vedere legile care stau la baza înființării, cât și de hotărârile judecătorești care au aceeași putere.
Astfel, procurorul de ședință C. V. a invocat decizia nr. 27 a ÎCCJ fără să probeze starea de fapt incidență, folosind informații din alt dosar unde are calitate de procuror supraveghetor, încălcând confidențialitatea la care este obligat dar si prezumția de nevinovăție deoarece acel dosar se află încă în faza actelor premergătoare.
Pe de altă parte, judecătorul M. E. a aplicat
decizia nr. 27 a ÎCCJ din 16.04.2007, fără să cerceteze probele
prezentate pe starea de fapt incidență, la dosar existand adeverințe care dovedeau faptul ca petentul avea calitatea de
avocat.
S-a mai aratat de catre petent ca, prin ordonanța criticată procurorul de caz s-a transformat în avocatul magistraților C. V. și Mugiu E., cercetand doar parțial starea de fapt prezentată în plângerea penală în raport cu înscrisurile din dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Calafat.
Față de cele învederate, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale impotriva intimatilor magistrați.
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 6/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, prin ordonanța nr. 6/P/2011 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., în temeiul disp. art.228 alin.6 C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p., art.38 C.p.p., art. 42 C.p.p. și art. 45 C.p.p, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. E. și C. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 246 din Cp. și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. pentru efectuarea urmăriri penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 250 Cp. și art. 37 din Legea nr. 51/1995.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, din conținutul plângerii formulate de petentul Gioanca B. a reieșit că, în cursul ședinței de judecată din 16.12.2010, condusă de judecătorul M. E. de la Judecătoria Calafat, aceasta și procurorul de ședință, C. V. s-au opus ca petentul G. B. să exercite profesia de avocat, invocând adresa nr. 2150/13.12.2010 emisă de Baroul D..
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că G. B. este membru al Baroului București (Baroul Constituțional -B.) din 03.11.2008. Această formă de organizare profesională are la bază Hotărârea nr. 11/2004, dispusă ca urmare a hotărâri pronunțată de Judecătoria Târgu-J. la 30.07.2003, în dosarul nr. 79/PJ/2003. Denumirea acestei asociații profesionale a fost ulterior înscrisă la OSIM (decizia_/08.04.2008).
Prin adresa nr. 2150/2010, emisă de U.N.B.R.- Baroul D. și adresată Judecătoriei Calafat, a invocat împrejurarea că G. B. nu este avocat în condițiile Legii 51/1995 și a statutului profesiei de avocat.
Atât judecătorul M. E. cât și procurorul de ședință C. V., având la bază această înștiințare a U.N.B.R. - Baroul D., s-au opus reprezentării în instanță a inculpatului P. M.-M. de către G. B., întrucât nu avea calitatea de avocat în sensul Legii 51/1995.
Această stare de fapt a fost confirmată și de adresa nr._/14.12.2010
emisă de Baroul București.
De altfel, înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție în fața Secțiilor Unite recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la efectele asistării sau reprezentării părților în cadrul procesului penal de persoane care nu au dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată și completată prin Legea 255/2004.
Cu privire la această chestiune, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 27/16.04.2007 stabilind că asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Având în vedere că, această decizie este obligatorie, procurorul de caz a apreciat că decizia judecătorului M. E., precum și solicitarea procurorului C. V., au fost perfect justificate și nu au încalcat în nici un fel drepturile lui G. B. sau ale clientului acestuia.
Împotriva acestei soluții dată de procuror, petentul G. B. a formulat plângere la procurorul sef serviciu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. care, prin ordonanța nr. 117/II/2/2011 din 10 martie 2011, în temeiul disp.art.275 - 278 C.p.p., a respins plângerea menținand ca legala si temeinica soluției adoptată în dosarul nr.6/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C..
Împotriva acestor ordonanțe, petentul G. B. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 2781 C.p.p.
Curtea, examinând soluțiile date prin ordonantele atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere și susținerile petentului, constată că acestea sunt legale și temeinice.
Astfel, din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză rezulta că petentul G. B. era membru al Baroului București (Baroul Constituțional -B.) din 03.11.2008. Această formă de organizare profesională are la bază Hotărârea nr. 11/2004, dispusă ca urmare a hotărâri pronunțată de Judecătoria Târgu-J. la 30.07.2003, în dosarul nr. 79/PJ/2003. Denumirea acestei asociații profesionale a fost ulterior înscrisă la OSIM (decizia_/08.04.2008).
In cursul ședinței de judecată din 16.12.2010, magistratul judecător M. E. cât și procurorul de ședință C. V., tinand sema de adresa nr. 2150/2010, emisă de U.N.B.R.- Baroul D. din care reiesea împrejurarea că G. B. nu este avocat în condițiile Legii 51/1995 și a statutului profesiei de avocat nu au permis acestuia sa asigure in instanta reprezentarea inculpatului P. M. M..
Inalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 27/16.04.2007, a statuat că asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Având în vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii pronuntata de Inalta Curte de Casatiei si Justitie in Sectii Unite, masura dispusa in cursul ședinței de judecată din 16.12.2010, de magistratul judecător M. E. la solicitarea procurorului de ședință C. V., de a nu permite petentului G. B. sa asigure reprezentarea inculpatului P. M. M. a fost compatibla cu dispozitiile legale in vigoare si pe cale de consecinta nu a încalcat în nici un fel drepturile petentului G. B. sau ale clientului acestuia.
In acest sens trebuie avut in vedere faptul ca, legea nr. 270/2010 de organizare a avocaturii, interzice expres constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R..
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de disp. art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 246 Cp., astfel incat, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p., va fi respinsa plângerea formulată de petentul G. B. împotriva ordonanței nr. 6/P/2011 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. și ordonanței nr. 117/II/2/2011 din 10 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., ca nefondată, menținând soluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G. B., în contradictoriu cu intimatii M. E. si C. V., împotriva ordonantei nr. 6/P/2011 din 20.01.2011 a Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial C. si a ordonantei nr. 117/II/2/2011 din 10.03.2011 a Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial C..
Menține ordonanțele atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.02.2012.
Președinte,
G. C. A.
Grefier,
F. I.
Red/Tehnored – GCA
22.03.2012
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2114/2013.... → |
|---|
