Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 147/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 147/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 147
Ședința publică de la 05 februarie 2016
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 03 februarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelului formulat de condamnatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 4006 din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4006 din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 469 alin. 4 C.p.p. a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat D. I., fiul lui N. și C., născut la data de 23.05.1985.
În temeiul art. 275 alin.2 C.p.p. a fost obligat petentul D. I. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 23.07.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, cererea formulată de către numitul D. I., privind redeschiderea procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2012 al Judecătoriei C., soluționat prin sentința penală nr. 3459 din 13.11.2012, definitivă prin decizia penală nr. 236/24.02.2015 a Curții de Apel C..
Prin cererea formulată de petentul D. I. a solicitat rejudecarea cauzei întrucât a fost judecat în lipsă, nu a avut cunoștință de proces și nici nu a solicitat personal sau prin reprezentant ales ca judecata să se desfășoare în lipsă. De asemenea, acesta a mai arătat că a declarat apel împotriva acestei sentințe care a fost respins ca inadmisibil.
În vederea soluționării cauzei, prima instanță a dispus citarea petentului condamnat D. I. la Penitenciarul Pelendava, fiind depus la dosar mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3584/28.11.2012 emis de Judecătoria C. în baza sentinței penale nr. 3459 din data de 13.11.2012.
A fost atașat dosarul nr._/215/_ al Judecătoriei C..
În ședința publică din 02.10.2015 petentul D. I., asistat de avocat ales C. R., în substituire pentru avocat G. G., a depus la dosar un memoriu prin care a precizat că dosarul nr._/215/2015 a fost soluționat în lipsa sa întrucât imediat după săvârșirea faptei a părăsit tara și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 3453 din data de 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 în temeiul art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. a fost condamnat inculpatul D. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 16.03.2011 inculpatul D. I. a condus pe drumurile publice din Mun. C. autoturismul marca BMW înmatriculat sub nr._ fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Sentința penală nr. 3453/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a rămas definitivă prin nerecurare la data 28.11.2012, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3584/2012 din data de 28.11.2012.
La data de 18.06.2014 inculpatul D. I. a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 3453/13.11.2012 a Judecătoriei C., solicitând Curții de Apel repunerea în termenul de apel, întrucât la data judecării dosarului la fond și la data pronunțării sentinței de condamnare, era arestat în Italia, fiind astfel în imposibilitatea de a se prezenta și a-și asigura apărarea în cauză, depunând în acest sens acte pentru perioada în care a fost arestat.
Instanța de apel a verificat situația juridică a apelantului pe parcursul judecării cauzei de prima instanță, aceasta fiind expusă în certificatul de stadiu al executării sentinței nr. SIEP nr 952/2010 emis de P. Republicii de pe lângă Tribunalul de D. Comun din Milano.
Prin decizia penală nr. 236/24.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în baza art. 421 pct.1 lit. a teza ultimă rap. la art. 409 alin. 2 C.p.p. a fost respins apelul formulat de inculpatul D. I., împotriva sentinței penale nr. 3459/13.11.2012, ca inadmisibil.
În motivarea deciziei s-a arătat că la dosar nu au fost depuse dovezi privind acceptarea expresă de către inculpatul apelant D. I. a încheierii contractului de asistență juridică între numitul M. F. și av. C. G..
Curtea a reținut, de altfel, că av. C. a afirmat în fața instanței de apel că inculpatul nu are cunoștință de hotărârea pronunțată, întrucât nu a fost găsit și nu se știe unde este, nu există la dosar nicio dovadă că i-ar fi fost comunicată hotărârea inculpatului și că ar fi luat cunoștință de aceasta.
S-a mai reținut că, în situația în care instanța de apel ar trece de această excepție și ar accepta faptul că inculpatul apelant a acceptat tacit încheierea contractului de asistență juridică, în lipsa oricărei probe în acest sens, iar soluția din apel ar fi defavorabilă apelantului, acesta ar putea ulterior să invoce faptul că nu a acceptat tacit contractul și nu a formulat apel, tocmai datorită absenței în prezența cauză a oricărei probe sau oricărui indiciu privind acceptarea contractului de asistență juridică în baza căruia a fost formulat prezentul apel, deschizând calea formulării unui nou apel.
Prima instanță a reținut că motivele invocate în prezenta cerere, în sensul că nu a avut cunoștință de procesul penal care s-a desfășurat în lipsa sa și de sentința penală de condamnare, pot constitui argumente pentru exercitarea căii ordinare de atac a apelului și de solicitare a repunerii în termenul de apel, în temeiul art. 411 C.p.p. și nu constituie temeiuri pentru admiterea cererii de redeschidere a procesului penal conform art. 466 C.p.p.
A mai arătat că, de altfel, aceste aspecte au fost reținute și prin s.p. nr. 1744/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 947/24.06.2015 a Curții de Apel C. prin care s-a respins o altă cerere de redeschidere a procesului penal formulată de petentul D. I., precum și prin s.p. nr. 236/24.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care s-a arătat că inculpatul D. I. are deschisă calea apelului iar din verificările efectuate în sistemul Ecris, s-a constatat că la data de 06.10.2015, petentul D. I. a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 3453/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, acest dosar fiind dezatașat de la prezenta cauză și înaintat la Curtea de Apel C. la data de 20.11.2015, în vederea soluționării căii de atac declarate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul D. I..
Motivele de apel, formulate oral, prin avocat ales, sunt expuse în încheierea de la termenul de judecată din 03.02.2016, termen la care au avut loc dezbaterile.
Curtea, examinând apelul, prin prisma motivelor formulate și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.pr.pen., constată că este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate excepția prematurității cererii, invocată în ședință publică de reprezentantul parchetului în raport de apelul înregistrat pe rolul Curții de Apel Craivoa la data de 21.10.2015, sub nr._/215/2012*, Curtea constată că este nefondată deoarece, prin decizia penală nr. 40 din 19.01.2016, s-a respins cerere de repunere în termenul de apel și a fost respinsă calea de atac ca tardiv formulată, reținându-se așadar că hotărârea împotriva căreia s-a formula apel este o hotărâre definitivă, apelul fiind examinat prin prisma dispozițiilor care permit repunerea în termen în situațiile în care, întârzierea în declararea căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 469 C.pr.pen., Curtea, diferit de instanța de prim grad, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.
Potrivit alineatului 1 al acestui articol, instanța, cu ocazia judecării cererii de redeschidere a procesului penal, examinează dacă:
- cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;
- au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
- motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Alineatul 3 prevede că „Dacă instanța constată îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal” iar potrivit alineatului 4, „Dacă instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 466, dispune prin sentință respingerea cererii de redeschidere a procesului penal”.
Examinând prima cerință impusă de art. 469 alin. 1 lit. a C.pr.pen. și anume aceea ca cererea să fie formulată în termen legal, și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466 C.pr.pen., Curtea constată că apelantului îi sunt aplicabile prevederile art. 466 alin. 3 C.pr.pen. care reglementează situația specială a persoanelor predate în baza unui mandat european de arestare, stipulând că, într-un astfel de caz, „termenul prevăzut la alin. (1) - o lună de zile - curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.”
Din examinarea actelor aflate în dosarul instanței de fond și dosarul nr._/215/2012* rezultă că cererea de redeschidere a procesului penal, aflată la filele nr. 4-8 din dosarul judecătoriei, a fost formulată cu respectarea acestui termen respectiv la data de 23.07.2015, în timp ce apelantul se afla în Italia, anterior finalizării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis, în baza sentinței penale nr. 3459 din 13.11.2012 a Judecătoriei C., și predării în România - din adresa emisă de Judecătoria C.-Biroul Executări Penale la data de 18.01.2016 (fila nr. 69 dosar nr._/215/2012*) rezultă că, cu adresa nr._ din 10.08.2015 Penitenciarul București Rahova a comunicat instanței că inculpatul D. I. a fost încarcerat la data de 10.08.2015.
Este de asemenea îndeplinită și condiția cumulativ prevăzută de art. 469 alin. 1 lit.a C.pr.pen. în sensul că cererea de rejudecare este formulată de o persoană care a fost condamnată definitiv și care a fost judecată în lipsă.
În examinarea acestei condiții Curtea constată că, potrivit art. 466 alin. 1 C.pr.pen. „Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.”
Art. 466 alin. 2 C.pr.pen. prevede că „Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.”
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că, prin sentința penală nr. 3459 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012 apelantul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. anterior, sentință care a rămas definitivă prin nerecurare, la data de 28.11.2012, dată la care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3584/2012.
Excepția prematurității cererii, invocată în ședință publică de reprezentantul parchetului în raport de apelul înregistrat pe rolul Curții de Apel C. la data de 21.10.2015, sub nr._/215/2012*, este nefondată deoarece, prin decizia penală nr. 40 din 19.01.2016, s-a respins cerere de repunere în termenul de apel și a fost respinsă calea de atac ca tardiv formulată, reținându-se așadar că hotărârea împotriva căreia s-a formula apel este o hotărâre definitivă, apelul fiind examinat prin prisma dispozițiilor care permit repunerea în termen în situațiile în care, întârzierea în declararea căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Examinând în continuare dosarul Judecătoriei C. nr._/215/2012 se constată că, pe toată durata desfășurării procedurilor în fața acestei instanțe, respectiv perioada cuprinsă între 25.05.2012 și 13.11.2012, apelantul a fost citat cu mandat de aducere, potrivit art. 183 C.pr. pen. anterior., mandat care nu a putut fi adus la îndeplinire, și prin afișare la sediul Consiliului Local C., potrivit art. 177 alin. 4 C.pr.pen. anterior.
Din adresa Ministerului Justiției - Direcția CC - din COMO (CO) - BB 17, aflată la fila nr. 37 din dosarul_/215/2012* rezultă însă că, în perioada 07.05._13, așadar pe toată durata cât a avut loc judecata în primă instanță, apelantul a fost privat de libertate în Italia. Or, potrivit art. 177 alin. 6 C.pr.pen. anterior „Deținuții se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia” iar art. 314 C.pr.pen. anterior prevedea că „Judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere”, aducerea inculpatului arestat la judecată fiind obligatorie potrivit art. 314 alin. 2 C.pr.pen. anterior.
În raport de dispozițiile legale menționate, judecata apelantului în primă instanță, în dosarul nr._/215/2012 s-a realizat fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită ceea ce echivalează cu necitarea persoanei condamnate la proces.
Analizând în continuare condiția negativă prev. de art. 466 alin. 2 C.pr.pen. și anume aceea ca persoana condamnată să nu fi luat cunoștință „în nici un mod oficial” de proces, se constată că și aceasta este îndeplinită.
În acest sens este de observat faptul că singura declarație dată în cauză de apelant, este declarația din 16.03.2011 (fila nr. 48 dosar urmărire penală), dată la care apelantul a fost audiat în calitate de făptuitor, în faza actelor premergătoare, începerea urmăririi penale dispunându-se la un moment ulterior, respectiv prin rezoluția organului de cercetare penală din 07.12.2011, confirmată de P. de pe lângă Judecătoria C. prin rezoluția nr. 3684/P/2011 din 07.12.2011.
Or, într-o astfel de situație nu se poate considera că apelantul a avut cunoștință de procesul penal desfășurat ulterior împotriva sa deoarece la momentul la care a dat această declarație, nu exista un proces penal, urmărirea penală nefiind începută, iar persoana audiată nu avea obligația de a anunța orice schimbare de domiciliu, obligație care, potrivit art. 70 alin. 4 C.pr.pen. anterior revenea doar învinuitului sau inculpatului.
În același sens este și jurisprudența CEDO care, în cauza Stoyanov c. Bulgariei a decis că nu este rezonabilă concluzia că acuzatul a avut cunoștință de procesul asupra temeiniciei acuzației în materie penală și că a renunțat la dreptul de a fi prezent în persoană atunci când acesta a fugit de la locul faptei de teama urmăririi penale sau atunci când a avut o perspectivă generală că poate fi începută urmărire penală.
În ceea ce privește condiția ca persoana condamnată să nu-și fi desemnat un apărător ales ori un mandatar, se constată că judecata în primă instanță, în dosarul nr._/215/2012 s-a desfășurat în prezența unui apărător desemnat din oficiu. Ulterior, împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, apelantul, prin avocat ales, a declarat apel. Prin decizia penală nr. 236 din 24 .02.2015 Curtea de Apel C. a respins însă această cale de atac ca inadmisibilă, în considerarea faptului că a fost formulat de o persoană care nu are calitatea de avocat al inculpatului, nefiind dovedită acceptarea, chiar și tacită a încheierii contractului de asistență juridică de către o altă persoană.
Examinând în continuare dispozițiile art. 466 alin. 2 C.pr.pen. se constată că este îndeplinită și ultima condiție prevăzută de textul de lege și anume aceea ca inculpatul să nu fi renunțat în mod neechivoc la declararea căii ordinare de atac. Astfel, din examinarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a prevăzut că nu există judecată în lipsă în situația în care inculpatul a primit comunicarea sentinței de condamnare și nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul, cu precizarea că, nu orice comunicare a sentinței de condamnare este suficientă, ci poate fi avută în vedere numai comunicarea care a ajuns personal la inculpat.
În cauză, procedura de comunicare a hotărârii s-a realizat în condițiile art. 177 alin. 4 C.pr.pen. respectiv prin afișare la sediul Consiliului Local (fila nr.86 dosar urmărire penală) fără ca apelantul să cunoască de această hotărâre, la data la care s-a apreciat că sentința a fost comunicată (15.11.2012, dată în raport de care s-a stabilit că hotărârea a rămas definitivă și s-a procedat ulterior, respectiv pe 28.11.2012 la emiterea mandatului de executare a pedepsei iar pe data de 26.04.2013 la emiterea mandatului european de arestare) acesta fiind privat de libertate în Italia.
În același sens s-a pronunțat de altfel Curtea de Apel C. și prin decizia penală nr. 40 din 19.01.2016, în dosarul nr._/215/2012*, decizie prin care a respins apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 3459/13.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., ca tardiv formulat, după ce în prealabil a respins cererea de repunere în termenul de apel, în considerente precizându-se că hotărârea de condamnare a rămas definitivă în condițiile art. 291 C.pr.pen. și art. 177 vechiul Cod de procedură penală iar de la data de 10.08.2015, când Penitenciarul București Rahova a comunicat instanței că inculpatul a fost încarcerat „avea posibilitatea legală să formuleze apel peste termen, ceea ce însă nu a făcut, declarând calea de atac tardiv, abia la 05.10.2015 (…)”.
Procedând în continuare la examinarea condițiilor prev. de art. 469 C.pr.pen., Curtea constată, cât privește condiția impusă de alineatul 2 al acestui articol, că cererea de rejudecare a cauzei a fost formulată în scris iar în cuprinsul ei se face referire la condițiile prev. de art. 466 C.pr.pen., fiind întemeiată pe motivul existenței unei proceduri „in absetia”.
În ceea ce privește ultima cerință impusă de art. 467 alin. 1 lit. c C.pr.pen. și anume aceea ca motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv, se impune în primul a se preciza faptul că obligația condamnatului de a invoca toate motivele pentru care consideră că este o judecată „in absentia” a fost impusă pentru a împiedica formularea unor cereri ulterioare, considerate de către legiuitor un abuz de drept procesual și sancționate cu inadmisibilitatea.
În speță, examinând dosarul cauzei, se constată că s-a mai formulat anterior o cerere de redeschidere a procesului penal, respinsă de Judecătoria C. prin sentința penală nr. 1744/12.05.2015, pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală a Curții de Apel C. nr. 947 din 24.06.2015.
Din examinarea sentinței în cauză rezultă însă că cererea de redeschidere a procesului penal nu a fost examinată pe fond fiind respinsă în considerarea faptului că „a fost semnată în mod evident de o altă persoană decât condamnatul D. I., neexistând nicio asemănare între această semnătură și cea de pe declarațiile date de inculpatul D. I. în fața organelor de poliție în dosarul de urmărire penală nr. 3684/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.. (f.48 d.u.p.)”
Este adevărat că, în considerentele deciziei Curții de Apel C. nr. 947 din 24.06.2015, decizie prin care apelul formulat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, s-a menționat și faptul că „petentul condamnat nu se află în situațiile prevăzute de art. 466 alin. 2 C.pr.pen., câtă vreme la dosarul cauzei există dovezi în sensul că a luat cunoștință despre faptul că împotriva sa se efectuează cercetări pentru o faptă penală”.
În condițiile în care, așa cum s-a arătat, instanța de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată de instanța de apel, a avut în vedere, cu ocazia respingerii cererii de redeschiderea a procesului penal exclusiv faptul că nu a fost formulată de persoana condamnată, D. I. iar instanța de apel, în teză principală a reținut aceeași împrejurare, constatând că semnătura din cuprinsul cererii nu aparține condamnatului, aspect care „rezultă din analiza comparativă a semnăturii din cuprinsul cererii menționate cu semnătura existentă în cuprinsul declarației date în ziua de 16.03.2011, în fața organelor de urmărire penală” este cert că nu suntem în prezența motivului de respingerea a cererii de redeschidere a procesului penal, reglementat în art. 469 alin. 1 lit. c C.pr.pen., motiv care presupune ca cererile succesive de redeschidere a procesului penal să fie formulate de aceeași persoană, respectiv persoana condamnată definitiv în lipsă. Or, așa cum s-a arătat, prin hotărârea definitivă și intrată așadar în autoritate de lucru judecată s-a stabilit că cererea anterioară de redeschidere a procesului penal nu a fost formulată de persoana condamnată D. I. ci de o altă persoană.
Pentru considerentele de mai sus, constatând îndeplinite condițiile de redeschidere a procesului penal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul formulat de condamnatul D. I. iar în baza art. 469 alin. 3 C.pr.pen. va fi admisă cererea de redeschidere a procesului penal și trimisă cauza pentru rejudecare la Judecătoria C..
În baza art. 469 alin. 7 C.pr.pen. se va constata desființată prin efectul legii sentința penală nr. 3459 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 și se va proceda la anularea MEPI nr. 3584 din 28.11.2012 emis în baza sentinței penale nr. 3459 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. urmând a se dispune punerea în libertate de îndată de sub puterea acestui mandat a inculpatului D. I., dacă nu este reținut sau arestat preventiv în altă cauză.
Potrivit art. 469 alin. 9 C.pr.pen., „Odată cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, instanța, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea față de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b)-e). Dispozițiile titlului V al părții generale se aplică în mod corespunzător”.
Examinând actele si lucrările dosarului Curtea constată, în conformitate cu dispozițiile art. 211, art. 214 C.pr.pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
Astfel, potrivit art. 211 alin. 1 și 2 C. proc. pen., „În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1). Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1).”
Analizând dispozițiile legale invocate, Curtea apreciază că, în cauză, se impune dispunerea acestei măsuri procesuale care este necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., în special pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal întrucât inculpatul nu a fost niciodată audiat în cauză, nu se cunoaște poziția sa procesuală, iar în cazul în care va opta pentru judecata în procedură obișnuită, măsura controlului judiciar, prin obligațiile pe care le presupune, este de natură să asigure administrarea probatoriului cu celeritate, reprezentând totodată o garanție că inculpatul nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor ce ar trebui audiați în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 469 alin. 9 C.pr.pen. rap. la art. 202 alin. 4 lit. b C.pr.pen. și art. 214 C.pr.pen. se va dispune măsura controlului judiciar față de inculpatul D. I., fiul lui N. și C., născut la 23.05.1985, în municipiul C., domiciliat în municipiul C., ., fără forme legale în municipiul C., ., jud. D. (domiciliul mamei M. C.), CNP -_, pe o durată de 60 de zile.
În baza art. 215 alin. 1 lit. a, b, c și alin. 2 lit. a C.pr.pen. va fi obligat inculpatul D. I. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea respectiv Poliția Municipiului C., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza.
În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen., se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Se va dispune emiterea adreselor prevăzute de art.215 alin.5 C.pr.pen.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare aferente judecății cererii de redeschidere a procesului penal, în primă instanță și în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de condamnatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 4006 din data de 30 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, desființează în totalitate sentința apelată și, rejudecând:
Admite cererea de redeschidere a procesului penal și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria C..
În baza art. 469 alin. 7 C.pr.pen. constată desființată prin efectul legii sentința penală nr. 3459 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012.
Anulează MEPI nr. 3584 din 28.11.2012 emis în baza sentinței penale nr. 3459 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. și dispune punerea în libertate de îndată de sub puterea acestui mandat a inculpatului D. I., dacă nu este reținut sau arestat preventiv în altă cauză.
În temeiul art. 469 alin. 9 C.pr.pen. rap. la art. 202 alin. 4 lit. b C.pr.pen. și art. 214 C.pr.pen., dispune măsura controlului judiciar față de inculpatul D. I., fiul lui N. și C., născut la 23.05.1985, în municipiul C., domiciliat în municipiul C., ., fără forme legale în municipiul C., ., jud. D. (domiciliul mamei M. C.), CNP -_, pe o durată de 60 de zile.
În baza art. 215 alin. 1 lit. a, b, c și alin. 2 lit. a C.pr.pen. obligă pe inculpatul D. I. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea respectiv Poliția Municipiului C., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza.
În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Dispune emiterea adreselor prevăzute de art.215 alin.5 C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare aferente judecății cererii de redeschidere a procesului penal, în primă instanță și în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.C.D.
O.A. 24 februarie 2016
| ← Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
