Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 28/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 28/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 28/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:127._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 28/2016

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E.

Grefier C. G.

Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G., din cadrul

D.I.I.C.O.T.-S.T.- C.

Pe rol, judecarea contestației formulate de inculpații B. N. C., C. C. D. și R. C. A., aflați în stare de arest, împotriva Încheierii de ședință din data de 15.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul_ 15, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorii inculpați B. N. C., asistat de apărătorul ales, avocatul D. B., C. C. D., asistat de apărătorul ales, avocatul B. S., și apărător desemnat din oficiu, avocatul N. C. și R. C. A. asistat de avocat Bobașu C. în substituire pentru apărător ales, avocat D. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Apărătorii contestatorilor inculpați, cu permisiunea instanței, ia legătura cu aceștia.

Instanța constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat C. C. D., avocatul N. C..

Apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat C. C. D., avocatul N. C., solicită acordarea onorariului cuvenit avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară din oficiu.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Apărătorul contestatorului inculpat B. N. C., avocatul D. B., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și revocarea măsurii arestării.

Într-o a doua teză, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar si în subsidiar înlocuirea prezentei măsuri preventive cu măsura preventivă a arestul la domiciliu.

Avocatul arată că inculpatul se află în stare de arest preventiv începând cu data de 28.10.2015, iar temeiurile care au stat la baza dispunerii acestei măsuri preventive, nu mai subzistă la acest moment procesual.

De asemenea, avocatul D. B. precizează că măsura arestului preventiv aplicată contestatorului inculpat, nu mai poate fi menținută întrucât nu există indicii sau alte probe, care au fost avute în vedere de către instanța de fond, care să justifice această stare de detenție în sensul dovedirii unei necesități reale și de interes public, în pofida prezumției de nevinovăție. Mai arată că de la arestarea inculpatului până în prezent a trecut o perioadă de 3 luni, perioadă în care a fost finalizată urmărirea penală, a fost sesizată instanța de judecată, a fost începută cercetarea judecătorească și toți inculpații din cauză au fost audiați, astfel că nu există motive din care să rezulte că dacă contestatorul inculpat ar fi pus în libertate ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal.

Dispunerea măsurii arestului preventiv și menținerea acestei măsuri preventive a fost motivată în mod exclusiv de către instanța de fond, în raport de gravitate faptei iar la acest moment procesual, menținerea stării de detenție nu se mai poate întemeia exclusiv pe gravitate faptelor întrucât a trecut o perioadă de trei luni de la dispunerea măsurii arestului preventiv, perioadă în care s-a diminuat ecoul negativ al săvârșirii faptelor asupra societății.

În susținerea contestației, avocatul face referire la conduita procesuală a contestatorului inculpat B. N. C., care a avut o atitudine sinceră, cooperantă și de regret, recunoscând în fața instanței de fond în totalitate faptele comise, așa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu.

Prin coroborarea împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptelor cu circumstanțele personale ale contestatorului inculpat, avocatul apreciază că instanța de control judiciar poate aprecia că la acest moment procesual înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară și anume măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestul la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului propus de dispozițiile art. 202 alin. 1 C.P.P..

În ceea ce privește circumstanțele personale, contestatorul inculpat este la primul conflict cu legea penală, are 25 de ani, este școlarizat fiind absolvent de studii superioare, absolvind facultatea de mecanică din Timișoara. La momentul săvârșirii faptelor, contestatorul condamnat era încadrat în câmpul muncii, având o existență onestă.

La dosarul cauzei există o adresă din parte fostei societăți angajatoare a contestatorului inculpat, depus la instanța de fond, din care rezultă că în condițiile în care acesta se va libera, respectiv societate va fi de acord să îl reangajeze.

De asemenea, apărătorul contestatorului inculpat B. N. C., arătă că acesta este la primul conflict cu legea penală. Lipsa antecedentelor penale ale contestatorului inculpat constituie cea mai importantă garanție a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind incontestabil că inculpatul conștientizează, având în vedere educați sa, că în situația în care va recidiva se va întoarce în arest. Perioada petrecută în detenție, raportată la vârsta, educația și personalitatea acestuia, care este în formare, i-a dat posibilitatea contestatorului inculpat să conștientizeze consecințele săvârșirii de noi infracțiuni, fiind un puternic avertisment pentru acesta.

Avocatul D. B., arată că inculpații au fost trimiși în judecată si au fost audiați iar în prezent cercetare judecătorească se axează exclusiv în audierea martorilor conceptați în rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T., a denunțătorului și a martorilor propuși în circumstanțiere.

Astfel, se prevede că există un număr foarte mare de martori de audiat iar în aceste condiții se întrevede o durată considerabilă până la finalizarea judecării cauzei. Măsura arestului preventiv se va prelungi până la finalizarea acestei etape procesuale, fiind evident că s-ar constitui într-o măsură lipsită de proporționalitate și nejustificată de un interes public real.

Având în vedere egalitatea de tratament juridic cu privire la faptul că alți doi inculpați din prezenta cauză, care inițial au fost arestați preventiv și trimiși în judecată pentru aceleași fapte, se află în prezent sub măsura preventivă a controlului judiciar, se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de contestatorul inculpat B. N. C. cu o măsură preventivă mai ușoară.

Pentru aceste considerente, avocatul, solicită admitere contestației formulate, desființarea hotărârii contestate și rejudecând să fie înlocuită măsura arestului preventiv fie cu măsura preventivă a controlului judiciar fie cu măsura preventivă arestului la domiciliu.

Avocatul D. B., pentru contestatorul inculpat B. N. C. depune un memoriu la dosarul cauzei un memoriu constând în dezvoltarea considerentelor

Apărătorul contestatorului inculpat C. C. D., avocatul B. S., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul M. și de asemenea, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una dintre cele două măsuri preventive prevăzute de dispozițiile art.202 alin. 4 C.P.P., constând în măsura preventivă a controlul judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În acest sens, avocatul B. S., arată că la acest moment procesual nu au apărut temeiuri noi care să conducă la ideea că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar temeiurile avute în vedere inițial la dispunerea, prelungirea și menținerea măsurii a arestului preventiv s-au diminuat în termenul de 90 de zile de când contestatorul inculpat se află în arest preventiv, până în prezent.

De asemenea, nu se poate reține faptul că inculpatul C. C. D., a încercat să tergiverseze aflarea adevărului, prin influențarea celorlalte părți, deoarece acesta a fost audiat în fața instanței de fond, a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare în procedura simplificată.

Singurele probe care au fost solicitate în apărarea contestatorului inculpat, au constat în înscrisuri în circumstanțiere precum și într-un referat de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D..

Avocatul B. S. consideră că instanța de fond ar fi trebuit să rețină dispozițiile art.15 din Legea 143/2000, arătând că încă din momentul în care contestatorul inculpat a fost prins în flagrant de către organele de urmărire penală, nu numai că a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a și ajutat la prinderea, identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului R. C. A..

De asemenea, contestatorul inculpat C. C. D. a relatat organelor de urmărire penală că o mare partea din sumă de bani pe care a încercat să o obțină din vânzarea drogurilor trebuia să aparțină contestatorului inculpat R. C. A., a ținut legătura cu acesta permanent, a condus organele de urmărire penală în acea intersecție din județul C.-S..

Avocatul arată că declarația verbală dată de contestatorul inculpat C. C. D., poate fi considerată un denunț, așa cum prevăd dispozițiile legale.

Trebuie avut în vedere faptul că, în această cauză, ceilalți inculpați nu au solicitat judecarea după procedura simplificată, nu au recunoscut faptele așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței, s-a dispus administrarea întregului probatoriu de la organele de urmărire penală și s-a dispus audierea tuturor martorilor prevăzuți în rechizitoriu.

Inculpații și-au rezervat dreptul de a propune probe în apărare după ce se vor audia martorii regăsiți în rechizitoriu. În acest sens avocatul consideră că judecarea acestei cauze va dura o perioadă foarte mare de timp și în aceste condiții este posibil să nu se mai poată reține că inculpatul ar putea tergiversa aflarea adevărului.

Apărătorul contestatorului inculpat C. C. D., arată că instanța de judecată ar fi avut posibilitate disjungerii cauzei cu privire la cei doi contestatori inculpați care au solicitat judecarea cauzei să se desfășoare în procedură simplificată. În aceste condiții nu s-ar mai fi putut pune în discuție menținerea măsurii preventive cu privire la aceștia.

Întrucât din fișa de cazier judiciar a inculpatului se observă că acesta nu are antecedente penale, faptele fiind comise din cauza unui teribilism specific tinerilor de vârsta sa, avocatul consideră că inculpatul nu va mai comite infracțiuni. Perioada de 3 luni pe care acesta a petrecut-o în stare de detenție a fost suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze greșeala comisă.

Mai arată că nu există indicii că acesta s-ar sustrage de la judecată ori de la executarea pedepsei. Cu atât mai mult cu cât, în cazul în care instanța va înlocui măsura preventivă a arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, cu siguranță contestatorului inculpat îi vor fi impuse mai multe obligațiile și acesta se va prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi necesar.

La acest moment procesual, nu se poate reține că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, avocatul, arătând referitor la dispozițiile art. 223 alin. 2 C.P.P., este îndeplinită doar prima condiție a acestui text de lege privitoare la limita minimă pentru care se poate lua această măsură trebuind îndeplinite cumulativ și celelalte condiții.

Apărătorul contestatorului, avocatul B. S., solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu provine dintr-un mediu propice săvârșirii infracțiunilor, că atât mama cât și tata acestuia sunt persoane bine integrate în societate care nu au avut niciodată probleme cu lege penală.

La dosarul cauzei sunt depuse acte medicale din care rezultă că inculpatul este suferind de mai multe afecțiuni medicale.

Faptul că acesta este student la facultate în municipiul Timișoara, faptul că este caracterizat corespunzător în societate fiind prezentat ca o persoană care se bucură de sprijinul rudelor apropiate, conduce la concluzia că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică înțelegând că trebuie să suporte obligațiile impuse în cazul în care se va dispune față de acesta măsura controlului judiciar.

Apărătorul contestatorului inculpat R. C. A., avocatul Bobașu C., având cuvântul, solicită în temeiul dispozițiilor art. 425 ¹ alin. 7 pct. 2 lit. a), C.P.P. admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate de Tribunalul M. și într-o primă teză să se revoce măsura arestului preventiv iar într-o teză subsidiară să se aibă în vedere și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlul judiciar sau cu măsura preventivă a arestul la domiciliu.

Avocatul arată că la fila nr. 14 din încheierea atacată se menționează că nu au apărut elemente noi, esențiale care să nu fi fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de toți inculpații.

În acest sens avocatul arată că în încheierea atacată, motivarea nu este realizată individual pentru fiecare inculpat, precum și faptul că în mod evident temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii arestului preventiv s-au modificat având în vedere că inculpatul se află de 3 luni în stare de arest și fiecare zi pe care o petrece o persoană în stare de arest ar trebui să fie justificată.

Avocatul, face referire la de asemenea la stadiul procesual în care se află judecarea cauzei, astfel finalizându-se procedura de cameră preliminară, arătând că inculpații au dat declarații, iar unii au recunoscut în totalitate faptele imputate.

De asemene, avocatul, arată că inculpatul pe care îl asistă a recunoscut parțial faptele comise, precizând că nu întotdeauna trebuie să fim forțați să recunoaștem starea de fapt așa cum este descrisă de D.I.I.C.O.T. în rechizitoriu, dacă nu ne facem vinovați.

Precizează că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 223 alin. 2 CPP care trebuie coroborat cu dispozițiile art. 202 alin 1, CPP, privind scopul măsurilor preventive.

Dispozițiile art. 223 alin 2 CPP, fac referire la faptul că atunci când se discută măsura arestării preventive instanța de judecată, trebuie să aibă în vedere împrejurările concrete săvârșirii faptei și trebuie să țină cont și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Analizând aceste două elemente trebuie ca instanța să constate dacă în atingerea scopului măsurilor preventive reglement de dispozițiile art. 202 alin. 1 CPP se justifică luarea unei măsuri preventive, prelungirea sau menținerea acesteia.

Susține că nu se justifică menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv dispus față de contestatorul inculpat R. C. A., arătând că așa cum se poate observa în încheierea instanței de fond, acesta nu are antecedente penale, astfel că nu se poate reține că dacă este lăsat în libertate sau supus unei alte măsuri preventive va săvârși alte fapte de natura penală, întrucât inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptelor, neputând fi forțat să recunoască fapte pe care nu le-a săvârșit.

Mai arată că temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, avocatul solicitând într-o primă teză admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar într-o teză subsidiară solicită a se lua în vedere schimbarea măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă. Instanța de fond trebuia și era obligată să motiveze de ce nu poate să ia o altă măsură preventivă, arest la domiciliu sau control judiciar față de contestatorul inculpat R. C. A., raportat la momentul judiciar în care se află judecarea cauzei și la scopul măsurilor preventive.

Reprezentantul D.I.I.C.O.T.- S.T. C. având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați, ca nefondate, apreciază că în mod corect judecătorul de la instanța de fond a menținut starea de arest preventiv dispusă anterior față de inculpați.

Procurorul, constată subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive și faptul că nu au apărut elemente noi care ar duce la înlocuirea sau revocarea acestei măsuri preventive.

De asemenea, procurorul, arată că apreciază încheiere atacată ca fiind una corect motivată, s-a răspuns la argumentele invocate de către apărare și s-a arătat de către instanță de ce nu apreciază ca fiind necesară la acest moment procesual înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă mai blândă.

Procurorul, arată că este adevărat că doi dintre contestatorii inculpați au formulat cereri prin care solicită ca judecarea cauzei să se desfășoare în baza procedurii simplificate, fără însă ca instanța să se fi pronunțat încă, solicitându-se pentru următorul termen de judecată de către instanța de fond întocmirea unor referate de evaluare.

Totodată, reprezentantul D.I.I.C.O.T.-S.T.- C., arată că perioada de la momentul când s-a dispus arestarea preventivă a contestatorilor inculpați până în prezent este una scurtă, perioadă ce nu justifică faptul că măsura preventivă nu ar mai fi proporțională cu acuzațiile aduse contestatorilor inculpați.

Inclusiv în accepțiunea C.E.D.O. este acceptată o detenție provizorie pentru o anumită perioadă de timp în cazul infracțiunilor grave cum este infracțiunea de trafic de droguri.

De asemenea procurorul, arată că, subzistă riscul ca inculpații să se sustragă de la cercetarea judecătorească care se desfășoară în continuare, întrucât procesul încă nu s-a terminat.

Există pericolul reluării activității infracționale de către contestatorii inculpați deoarece aceasta s-a desfășurat într-o perioadă mai mare de timp constând în comercializarea unor droguri în campusul universitar din municipiul Timișoara, cu atât mai mult cu cât inculpații sunt studenți.

Pentru aceste motive reprezentantul D.I.I.C.O.T.-S.T. C. apreciază că încheierea pronunțată de judecătorul de la instanța de fond este una legală și temeinică și se impune respingerea contestațiilor formulate de inculpați ca neîntemeiate.

Contestatorul inculpat B. N. C., având cuvântul, arată că este de acord cu apărătorul său, considerând că înlocuirea actualei măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.

Contestatorul inculpat C. C. D., având cuvântul, arată că a recunoscut fapta, a ales să fie judecat în baza procedurii simplificate, nu crede că mai poate influența cu nimic martorii și de aceea solicită să fie înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura preventivă a control judiciar.

Arată că regretă fapta și soluționarea cauzei rămâne la aprecierea instanței.

Contestatorul inculpat R. C. A., având cuvântul, arată că este de acord cu apărătorul său și cu înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestul la domiciliu.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 15.01.2016, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în temeiul art.362 rap. la art.208 alin.2 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații B. N. C.-trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p, .C. C. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și R. C.-A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1. și art 3 alin.1 Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și menține această măsură preventivă.

Au fost respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați prin avocați .

S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față inculpații U. P. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și P. C. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și a menținut această măsură preventivă.

Au fost respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii controlului judiciar formulată de inculpați prin avocați .

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:

La data de 19.11.2015, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., rechizitoriul nr. 119/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J, DIICOT - Biroul Teritorial M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: B. N. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p, .C. C. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și R. C.-A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1. și art 3 alin.1 Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și a măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față inculpații U. P. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și P. C. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p..

Ca stare de fapt, în actul de sesizare al instanței s-a reținut că:

La 27.10.2015 în jurul orei 19,oo, în fața Restaurantului ,,A.” din Dr. Tr. S. lucrători ai B.C.C.O. C. – S.C.C.O. M. au surprins într-o mașină, marca BMW cu numărul de înmatriculare M3871BX, în timp ce numărau banii, pe inculpații B. N. C., C. C. D. și U. P. D., primiți în urma punerii în vânzare a unei cantități de aproximativ 215 gr. droguri de risc, din categoria cannabis.

Efectuându-se somație de organele de poliție, U. P. D. a fugit și a încercat să se ascundă, fapt ce a determinat organele de poliție să execute foc de armă.

În autoturismul respectiv au fost identificați colaboratorul și inculpații B. N. C. și C. C. D.. Cei doi inculpați au recunoscut că au venit în Dr. Tr. S. pentru a pune în vânzare drogurile contra sumei de 5000 lei.

Imediat după recunoașterea faptei, organele de poliție s-au deplasat la intersecția Drumului European 70 cu Drumul Național, ce duce în localitatea Bozovici, împreună cu inculpații C. C. D. și B. N. C., unde erau așteptați de inculpatul R. C. A., cel care introdusese drogurile în țară din Spania și care aștepta ,,plata,, rezultată în urma vânzării drogurilor de către cei doi în municipiul Drobeta Tr.-S., județul M..

Concret, colaboratorul a luat legătura, în aceiași zi, cu P. C. G., student, cazat în Căminul Studențesc al Politehnicii Timișoara, știind că acesta se ocupă cu vânzarea de droguri de risc în cantități mari și l-a întrebat dacă are de vânzare droguri.

Inculpatul P. C. G. a luat legătura cu inculpatul C. C. D., vecin de cameră în același cămin, și l-a pus în legătură cu colaboratorul din Drobeta Tr. S., județul M..

Pentru acest fapt, inculpatul P. C. G. urma să primească suma de 600 lei, împrejurare confirmată de martorul G. B. M. și inculpatul C. C. D..

Cei doi - colaboratorul și inculpatul C. C. D. - au stabilit de comun acord cantitatea, prețul și locul de punere în vânzare (Drobeta Turnu Severin).

Pentru că nu avea bani pentru motorină, inculpatul C. C. D. l-a rugat pe colaborator să-i trimită 100 lei pentru aprovizionare, dar pe numele inculpatului U. P. D., sumă care reprezenta și un avans pentru marfa ce urma să fie vândută.

Având „acordul” colaboratorului, precum și suma de bani în contul altui inculpat, C. C. D. împreună cu inculpatul U. P. D. și martorii G. B. M. și N. A. C. s-au deplasat la reședința lui B. N. D., locul unde erau depozitate drogurile aduse din Spania de către inculpatul R. C. A..

Inculpatul C. C. D. a urcat singur în locuința lui B. N. C. și după ce au purtat o discuție referitoare la modul de vânzare, au coborât și ultimul s-a urcat în mașina sa, marca BMW cu numărul de înmatriculare M 3871 BX, și a ascuns, în prealabil, drogurile în porbagaj.

Așadar, din municipiul Timișoara, județul T., cu cele aproximativ 200 gr. de droguri de risc, cei trei inculpați, B. N. C., U. P. D. și C. C. D. împreună cu cei doi martori G. B. M. și N. A. C., au pornit spre Drobeta Tr.- S., județul M., cu două autoturisme.

În prima mașină, care avea rol de antemergător și de a ,,proteja,, pe cea de-a doua mașină care era condusă de inculpatul B. N. C. și în care erau drogurile, se aflau martorul G. B. M., proprietarul mașini, inculpatul U. P. D., inculpatul C. C. D. și martorul N. A. C..

Înainte de ..S., la Restaurantul ,,Taverna Sîrbului,, inculpatul C. C. D. l-a apelat telefonic pe inculpatul B. N. C. și au stabilit de comun acord ca în mașina acestuia să urce inculpatul U. P. D. deoarece cunoaște orașul Drobeta Turnu Severin.

În Drobeta Turnu Severin, primul care s-a întâlnit cu colaboratorul a fost C. C. D., el fixând locul de întâlnire, după care prin intermediul martorului G. B. M. i-a apelat pe cei doi (inculpații B. N. C. și U. P. D.) să vină în acel loc, unde s-a realizat flagrantul.

Înainte de audiere, inculpatul B. N. C. a declarat verbal că la reședința sa din municipiul Timișoara, județul T., mai deține o cantitate mare de droguri, pe care o are de la inculpatul R. C. A., pentru a o pune în vânzare, fapt ce a determinat organele de poliție să-l însoțească în vederea ridicării drogurilor.

Pe traseu, la intersecția Drumului European 70 cu Drumul Național 57 B, organele de poliție au oprit și au verificat sinceritatea declarației verbale a inculpatului C. C. D. care afirmase cu puțin timp înainte că cea mai mare parte din suma de bani obținută prin vânzare, aproximativ 4000 lei, urma să i-o dea inculpatului R. C. A., care îi aștepta în acel loc.

Într-adevăr, în acel loc, a fost surprins inculpatul R. C. A., care îi aștepta pe inculpați să-i remită niște bani, dar potrivit afirmației sale „banii nu erau pentru droguri, ci pentru un pachet cu haine primit anterior din Spania”.

Organele de poliție, însoțite de inculpații C. C. D., B. N. C. și R. C. A., și-au continuat deplasarea către domiciliul inculpatului B. N. C., din Timișoara. Aici, inculpatul B. N. C. a intrat de bună voie în apartamentul său, a luat cele trei pungi cu droguri și le-a predat organelor de poliție care îl așteptau pe hol.

În urma efectuării analizelor de laborator s-a constatat următoarele:

- Din raportul de constatare tehnico-științific nr._ din 28.10.2015, s-a concluzionat științific că: proba nr. 1 conține 229,1 gr. cannabis, proba nr. 2 conține 104,1 gr. cannabis, proba nr. 3 conține 98,2 gr. cannabis, în total de 431,4 gr. cannabis.

- Prin raportul de constatare tehnico-științific nr._ din 28.10.2015 s-a concluzionat științific că proba nr. 1(ce a format obiectul flagrantului) este constituită din 214,3 gr.cannabis.

Față de inculpații contestatori au fost dispuse măsuri preventive astel:

- Inculpatul B. N. C. a fost reținut pe 24 de ore – 28.10.2015, iar Tribunalul M. a dispus arestarea preventivă pe 30 de zile până la 26.11.2015 și care a rămas definitivă prin respingerea contestației de către Curtea de Apel C.;

- Inculpatul R. C. A. a fost reținut pe 24 de ore – 28.10.2015, iar Tribunalul M. a dispus arestarea preventivă pe 30 de zile până la 26.11.2015 și care a rămas definitivă prin respingerea contestației de către Curtea de Apel C.;

- Inculpatul C. C. D. a fost reținut pe 24 de ore – 28.10.2015, iar Tribunalul M. a dispus arestarea preventivă pe 30 de zile până la 26.11.2015 și care a rămas defin

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților B. N. C., R. C. A. și C. C. D., de a se constitui într-un grup infracțional organizat la care au aderat și inculpații U. P. D. și P. C. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 367 alin. 1 din C. pen.

Din declarațiile inculpaților a rezultat că R. C. A., B. N. C. și C. C. D. au format nucleul grupului infracțional astfel:

- primul introducea fără drept în țară droguri de risc din Spania. El este cel care a așteptat în seara flagrantului de la C. suma de 4000 lei ce provenea din punerea în vânzare a celor aproximativ 200 de grame de droguri de risc din Drobeta Turnu Severin. Această sumă, potrivit propriei declarație, R. urma să o trimită în Spania „pentru că primise anterior un colet cu haine” (fila nr.133);

- după introducerea drogurilor de risc în țară, inculpatul R. C. A. le depozita în vederea distribuirii la domiciliul inculpatului B. N. C.;

- inculpatul C. C. D. era cel care găsea clienți pentru a fi puse în vânzare drogurile, introduse din Spania, de primul inculpat.

Inculpații U. P. D. și P. C. G., erau cei care identificau clienți pentru „livrare, vânzare, oferire”, primind în schimbul acestor acțiuni bani sau droguri pentru consum propriu.

Semnificativ în acest sens, relevăm declarația inculpatului P. C. G. care știa că vecinul său de cameră din Căminul Studențesc – C. C. D. – poate procura droguri clientului său din Drobeta Turnu Severin.

Inculpatul U. P. D. a primit de la client pe card, prin intermediul lui C. C. D., suma de 100 lei, pentru motorina necesară deplasării pe ruta Timișoara - Drobeta Turnu Severin, sumă ce reprezenta și o parte din contravaloarea drogurilor ce urmau a fi puse în vânzare, el fiind și cel care l-a însoțit pe B. N. C. în Drobeta Turnu Severin, la locul flagrantului (fila nr.52).

Inculpatul R. C. A. introducea, fără drept, droguri din Spania, le ascundea la B. N. C., și C. C. D., împreună cu ceilalți doi inculpați identificau clienți și participau efectiv la punerea în vânzare.

Grupul infracțional organizat în noul cod penal are o definiție simplificată și o „accepțiune” mai largă. Prin decizia 12/02.06.2014 Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că faptele prev. de art. 323 V.C.C.P. și art. 8 din Lg. 39/2003 se regăsesc în incriminarea din art. 367 alin. 1 N.C.P. nefiind dezincriminat – Cod Penal Comentarii pe articole – editura C.H. B. fila 791.

Faptele inculpaților R. C. A., B. N. C., C. C. D., U. P. D. și P. C. G., de a oferi, a pune în vânzare ( 214,3 grame de droguri de risc), a livra cu orice titlu, a trimite, a transporta sau a efectua orice alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept, întrunesc elementele constitutive ale inf. prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Prin actul de sesizare s-a mai arătat că, fiecare dintre cei cinci inculpați au săvârșit nemijlocit cel puțin câte o acțiune dintre cele incriminate în art. 2 alin. 1 din Lg. 143/2000.

Astfel, inculpatul R. C. A. a primit droguri din Spania, pe care le-a oferit inculpatului B. N. C. pentru deținere în vederea vânzării.

- inculpatul B. N. C. a deținut în apartamentul său aproximativ 600 grame de droguri de risc, 200 grame în momentul prinderii lui în flagrant și 400 grame oferite organelor de poliție imediat după flagrant, întreaga cantitate fiind primită de la R. C. A..

- inculpatul C. C. D. a venit la B. N. C. căruia i-a propus să meargă împreună în Drobeta Turnu Severin, pentru a vinde droguri unui client. Această acțiune de a-i propune lui B. să vină împreună în Drobeta Turnu Severin pentru a pune în vânzare cele aproximativ 200 grame de droguri, C. C. D., având rolul de antemergător are semnificația de „orice operațiune (acțiune) privind circulația fără drept a drogurilor”.

- inculpatul P. C. G., vecin de cameră cu inculpatul C. C. D., l-a pus pe acesta în legătură cu clientul din Drobeta Turnu Severin, urmând să primească pentru această acțiune suma de 600 lei sau droguri pentru consum propriu. Și această acțiune de a pune în legătură pe cei doi are semnificația unei acțiuni privind circulația drogurilor.

Așadar, s-a reținut calitatea de coautori și nu de complice sau instigator. Potrivit art.46 alin.2 din C.pen. „coautori” sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală.

Acțiunile de determinare sau înlesnire în orice mod (art. 47 și art. 48 N.C.P.) sunt acțiuni prevăzute implicit în art. 2 din Lg. 143/2000 și de aceea s-a reținut calitatea de coautori.

- inculpatul U. P. D. a primit suma de 100 lei prin intermediul inculpatului C. C. D. de la colaborator și l-a ajutat pe B. N. C. să vină cu mașina în care se aflau drogurile, la locul de întâlnire.Acesta, alături de B. N. C. și C. C. D. au fost prinși, în momentul flagrantului, în mașina cu drogurile.

În sarcina inculpaților R. C. A. și B. N. C. s-a reținut ca obiect material al infracțiunii de trafic de droguri – deținerea în vederea punerii în vânzare – cantitatea de 421 grame de droguri de risc, iar la ceilalți cantitatea de 214 grame de droguri.

Susținerea inculpatului B. N. C. că cele 421 de grame de droguri aparțin în egală măsură și martorului Rostescu I. R. este neverosimilă și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Inculpații B. N. C., C. C. D., U. P. D. și Poescu C. G. au săvârșit două infracțiuni – 367 alin.1 C.pen și art.2 din Legea nr.143/2000, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se va reține în sarcina acestora aplicarea dispozițiilor art.38 din C.pen.

Fapta inculpatului R. C. A., de a introduce fără drept în țară cantitatea de 635 grame de droguri de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Acțiune a de introducere în speța de față se finalizează numai prin înțelegerea prealabilă a cel puțin două persoane și anume prima în Spania cea care procură droguri pe care vrea să le trimită în România și a doua cea care vrea să le primească pe numele său sau pe numele altei persoane. Cei doi stabilesc în prealabil cantitatea, prețul, mijlocul de transport, și numele destinatarului.

În atare situația, se reține în sarcina inculpatului R. C. A. calitatea de coautor.

Pe lângă recunoașterea parțială a lui R. și anume că a mai primit bani de la inculpatul B. N. C. și că în seara flagrantului urma să mai primească 6000 lei de la acesta pe care trebuia să-i trimită în Spania lui D. Lenuț, se coroborează cu declarațiile martorilor și inculpaților:

Întrucât inculpatul R. C. A. a săvârșit trei infracțiuni – 367 alin. 1 C. pen, art. 3 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din Lg. 143/2000 – înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză au devenit incidente disp. art. 38 C. pen.

Inculpații au recunoscut parțial faptele, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Prin încheierea nr. 17 din 28.10.2015 în dosarul nr._ a Tribunalului M., s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT / Biroul Teritorial M., față de cei cinci inculpați B. N. C., C. C. D., R. C.-A., U. P. D. și P. C. G. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, introducerea fără drept în țară de droguri de risc și punerea lor în vânzare și s-a dispus arestarea lor preventivă pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2015 și până la data de 26.11.2015.

Curtea de Apel C., prin Încheierea numărul 561 din 06.11.2015 a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații B. N. C., C. C. D., R. C.-A., iar față de inculpații U. P. D. și P. C. G., s-a înlocuit măsura arestului preventiv, cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 06.11.2015.

Prin încheierea din data de 17 Decembrie 2015, pronunțată în dosarul_ al Tribunalului M., s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpații P. C. G. și R. C. A. și S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 119/D/P/2015 emis la data de 19.11.2015 DIICOT-Serviciul Teritorial M., privind pe inculpații B. N. C., C. C. D., R. C.-A.- trimiși în judecată în stare arest preventiv-U. P. D., P. C. G.- trimiși în judecată sub control judiciar- pentru următoarele infracțiuni: B. N. C.- pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p.,C. C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și R. C.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1. și art 3 alin.1 Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p,U. P. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și P. C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p

S-a constatat că Tribunalul M. este instanță competentă să soluționeze prezenta cauză.

S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

În temeiul art. 346 alin. 4 din C.p.p., s-a dispus începerea judecății față de: B. N. C.- pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p.,C. C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și R. C.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1. și art 3 alin.1 Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p,U. P. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și P. C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p

În temeiul art.348 rap. la art.207 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații B. N. C.-trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p, .C. C. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și R. C.-A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1. și art 3 alin.1 Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.pși menține această măsură preventivă.

S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați prin avocați .

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații: B. N. C. C. C. D. și R. C.-A., cu privire la măsura arestului preventiv.

Curtea de Apel C., prin Încheierea numărul 679 din 23.12.2015 a respins ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații și a menținut măsura arestării preventive luată față de aceștia.

Împotriva modului de soluționare a cererilor și excepțiilor inculpații nu au formulat contestație astfel încât dispoziția privind începerea judecății a rămas definitivă.

Instanța de fond, procedând la verificarea măsurilor preventive luate față de inculpați, în conformitate cu art. 362 coroborat cu art. 208 alin.2 C.p.p., le-a apreciat întemeiate și le-a menținut reținând următoarele:

Astfel, potrivit art. 362 alin.2 C.p.p.„ În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice ,în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 C.p.p.” .

În conformitatea cu art. 208 alin 1 și 2 C.p.p ”Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.

Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea, sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”

Raportând starea de fapt reținută prin actul de sesizare la aceste dispoziții legale instanța de fond a constat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații B. N. C., C. C. D., R. C.-A. este legală și temeinică și, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acesteia.

Instanța, având în vedere gravitatea faptelor, derivată din cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații (săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, introducerea fără drept în țară de droguri de risc și punerea lor în vânzare), modalitatea de săvârșire a faptelor, cantitățile de droguri traficate, dar și împrejurările în care au fost comise de inculpați, de urmările și rezonanța acestora în societate, a apreciat că se impune menținerea măsurilor preventive ca fiind proporționale cu gravitatea acuzaților aduse inculpaților și necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost dispuse, acest scop fiind urmărit în continuare.

Totodată s-a considerat că măsurile preventive sunt justificate și apte să apere atât interesele societății, cât și bunul mers al procesului penal pentru aflarea adevărului în cauză, asigurând totodată și prezentarea inculpaților la termenele de judecată ce se vor acorda.

Pe de altă parte, raportat la complexitatea cauzei, se apreciază că, durata măsurilor preventive nu a depășit un caracter rezonabil, apreciindu-se că sunt respectate exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO.

Probele administrate în cursul urmăririi penale induc suspiciunea rezonabilă că aceștia au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Astfel, drogurile, după ce erau introduse în țară de către inculpatul R. C. A., erau depozitate în apartamentul în care locuia și inculpatul B. N. C., că inculpatul C. C. D., era cel care se ocupa de distribuirea acestor droguri de regulă în complexul universitar din Timișoara, inculpații U. și P., consumatori de droguri, au acționat împreună cu ceilalți trei inculpați pentru livrarea de droguri ce au făcut obiectul flagrantului.

Totodată inculpatul P. C. G., este cel care a pus în legătură pe cumpărător cu inculpatul C. C. D., iar inculpatul U. P. D. s-a deplasat împreună cu inculpatul C. C. D. la Dr. Tr. S. cunoscând motivul pentru care se făcea această deplasare, la un moment dat îndrumându-l pe inculpatul B. în deplasarea prin Dr. tr. S..

Din probele existente până în prezent rezultă că, drogurile erau luate de inculpatul C., din domiciliul inculpatului B., fie acesta din urmă i le ducea în campusul universitar și toți inculpații aveau de câștigat din tranzacțiile cu droguri.

Față de împrejurarea că, până la ora actuală nu au survenit elemente noi, esențiale, care să nu fi fost cunoscute la momentul luării măsurii și care să răstoarne temeiurile ce au stat la baza luării măsuri preventive față de inculpați în cauză și la trimiterea în judecată a acestora, s-a apreciat că măsurile preventive dispuse cu privire la cei cinci inculpați se impun a fi menținute și în continuare, fiind chiar indicate, raportat la circumstanțele în care se pare că au fost săvârșite faptele.

Nu pot fi primite susținerile inculpaților potrivit cărora buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi împiedicată deoarece urmărirea penală s-a finalizat, au fost trimiși în judecată și au fost audiați.

Este adevărat că la primul termen de judecată inculpații B. N. și C. C. au învederat instanței că recunosc și regretă faptele comise și doresc să se judece în procedura simplificată, invocând, prin apărător, faptul că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii.

Chiar dacă acești inculpați au optat pentru procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției prev. de art. 375 C.pr. pen., acest fapt nu poate reprezenta un element indubitabil, de care să se țină seama pentru cercetarea în stare de libertate a acestora.

Măsurile luate împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura, ci și mesajul de descurajare transmis prin intermediul sistemului juridic.

Ori, prin adoptarea față de inculpați la nici 3 luni, a altei măsuri preventive, restrictive de libertate, s-ar crea în rândul opiniei publice credința că justiția nu acționează suficient de ferm față de cei acuzați de astfel de infracțiuni.

Prin menținerea măsurilor preventive nu li se încalcă inculpaților niciunul din drepturile prevăzute și garantate de Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, verificarea legalității și temeiniciei arestării nepresupunând o analiză asupra fondului cauzei și a vinovăției.

Considerentele de mai sus, se arată în motivarea primei instanțe, sunt incidente și în situația inculpatului R. C. A.–arestat preventiv, care nu a prezentat motive rezonabile din care să rezulte că se impune ridicarea ori înlocuirea măsurilor preventive dispuse în cauză.

Față de cele de mai sus, în baza art. 362 C.p.p. rap. la disp. art. 208 alin.2 C.p.p s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații B. N. C.-trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p, .C. C. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art 367 alin.1 C.p și art.2 alin1.Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p și R. C.-A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin.1 C.p și art.2 alin1. și art 3 alin.1 Legea 143/2000 cu aplic. art.38 C.p. s-a mai aratat că în raport de cele expuse s-au respins cererile de revocare și înlocuire a măsurilor preventive luate față de inculpații din prezenta cauză, cereri formulate de inculpați prin avocați.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații B. N. C. și R. C. A., fără a preciza în scris motivele.

Oral inculpatul C. C. D. a susținut că măsura arestului preventiv nu se mai impune întrucât nu au apărut noi temeiuri care să justifice menținerea acesteia, că a recunoscut comiterea faptelor, a ajutat la tragerea la răspundere a inculpatului R. C. A.. De asemenea arată că nu toți inculpații au înțeles să uzeze de procedura simplificată astfel că se vor administra probe și nu se justifică menținerea sa în stare de arest pe toată această perioadă.

De asemenea mai susține și că provine dintr-o familie integrată social, are unele probleme de sănătate și este student. Precizează că nu are antecedente penale, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și va respecta obligațiile ce i se vor impune de instanță în cazul în care se va lua măsura controlului judiciar.

Inculpatul R. C. A. susține în esență că măsura nu se mai impune întrucât nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea măsurii, că prima instanță nu a motivat necesitatea acesteia în mod individual, a recunoscut faptele imputate în parte și nu are antecedente penale. De asemenea mai arată că temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.

Inculpatul B. N. C. susține de asemenea că măsura arestului preventiv nu se mai impune susținând în esență că temeiurile care au condus la luarea acesteia nu mai subzistă, că nu există motive noi care să o justifice iar de la arestarea sa au trecut 3 luni interval în care urmărirea penală a fost finalizată. Mai arată că toți inculpații au fost audiați în primă instanță, inculpatul recunoscând faptele imputate, și nu există probe că s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului. Invocă în favoarea sa circumstanțele personale respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este absolvent de studii superioare și este încadrat în muncă. Totodată solicită egalitate de tratament cu ceilalți inculpați față de care s-a luat măsura controlului judiciar.

Verificând încheierea contestată, instanța de control judiciar reține că în mod întemeiat prima instanță a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, conform art.208 și art.362 C.p.p., subzistând temeiurile care au fundamentat luarea acestei măsuri, astfel cum acestea au fost analizate prin încheierea nr. 17 din 28.10.2015, a Tribunalului M. în care se menționează că modalitatea concretă a săvârșirii faptelor precum și cantitățile de droguri traficate reprezintă aspecte impun concluzia că ordinea publică este în mod serios periclitată, singura modalitate de înlăturare a acestui pericol, fiind arestarea preventivă.

Nu pot fi primite susținerile inculpaților potrivit cărora buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi împiedicată de punerea lor în libertate deoarece urmărirea penală s-a finalizat, iar doi dintre acestia au recunoscut faptele comise câtă vreme noțiunea de proces penal nu se limitează la faza urmăririi penale. Totodată raționamentul potrivit căruia recunoașterea faptelor, indiferent de gravitatea acestora, ar înlătura pericolul pentru ordinea publică, nu poate fi acceptat, pericolul pentru ordinea publică fiind o noțiune care privește fapta și persoana inculpatului. Art.223 alin ultim prevede astfel că pericolul pentru ordinea publică se apreciază ,,pe baza evaluări gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia”.Recunoașterea de către inculpat a faptelor de care este acuzat poate fi avut în vedere la individualizarea pedepselor însă nu este un criteriu de stabilire a existenței ori inexistenței pericolului pentru ordinea publică.

De asemenea, nici faptul că inculpatul B. are studii superioare și ar putea fi reangajat la societatea la care lucra iar inculpatul C. C. D. este student și are unele probleme de sănătate, nu pot justifica punerea acestora în libertate, măsurile preventive, prin ele însele, implicând restrângerea unor drepturi și libertăți.

Împrejurarea că, de la luarea măsurii, nu au survenit elemente noi, care să justifice menținerea acestei măsuri nu conduce la concluzia că se impune punerea în libertate a inculpaților întrucât derularea procedurilor judiciare, presupunând existența unei previzibilități în funcție de etapa în care procesul penal se află, face improbabilă apariția de temeiuri noi de la momentul trimiterii în judecată și până la primul termen de judecată.

De asemenea sunt nefondate și criticile privind modalitatea de structurare a încheierii primei instanțe, respectiv lipsa unei defalcări a acesteia pentru fiecare inculpat. Astfel, prima instanță detaliază pentru fiecare dintre inculpat faptele de care sunt acuzați în raport de care măsurile preventive sunt necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost dispuse.

Aplicând criteriile statuate prin jurisprudența sa de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă că durata arestării preventive își menține caracterul rezonabil fiind în prezent de 3 luni, chiar dacă acest criteriu nu este singurul în aprecierea caracterului rezonabil al măsurii.

Necesitatea și proporționalitatea măsurii preventive, rezultă din analiza probelor administrate în cursul procesului penal, până în acest moment procesual: natura deosebit de gravă a infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale precum și cantitatea marea de canabis presupus a fi fost comercializată într-un interval relativ scurt de timp.

O eventuală măsură privativă sau neprivativă de libertate, așa cum au solicitat contestatorii, dar mai ușoară decât arestarea preventivă nu îndeplinește cerințele prev. de art.202 C.p.p., fiind disproporționat de ușoară în raport de pericolul pe care traficul de droguri îl prezintă, cu atât mai mult cu cât era vizat un campus al unei facultăți.

De asemenea nu se poate concluziona că inculpații aflați în stare de arest sunt defavorizați în raport de ceilalți inculpați față de care s-au luat măsuri preventive mai ușoare întrucât situația acestora nu este identică.

Față de cele expuse se vor respinge contestațiile formulate de inculpați ca nefondate iar în temeiul art. 275 alin. 3 CPP vor fi obligați inculpații contestatori B. N. C. și R. C. A. la câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul C. C. D. la 210 lei cheltuieli judiciare către stat din care 130 lei onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestațiile formulate de inculpații B. N. C. și R. C. A., împotriva încheierea din 15.01.2016, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă inculpații B. N. C. și R. C. A. la câte 80 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul C. C. D. la 210 lei cheltuieli judiciare către stat din care 130 lei onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Președinte,

I. E. Grefier,

C. G.

J.fond:M.P.

G.S./5ex.

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 28/2016. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 28/2016. Curtea de Apel CRAIOVA