Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 110/2014
Dosar nr._ - H.G.836/2013 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 110
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 04 martie 2014, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect contestația formulată de P. DE PE L. T. G., împotriva sentinței penale nr.24 din data de 02.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ de T. G., privind pe condamnatul M. C..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.24 din data de 02.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ de T. G., În baza art. 595 C.pr.pen. combinat cu art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 21 din Legea nr. 187/2012 și art. 6 alin. 1 C.pen., s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. cu privire la condamnatul M. C., fiul lui N. și A., născut la data de 19.06.1990, CNP_, aflat în executarea pedepsei de 1326 zile de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35 din 05.02.2013 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr._/95/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1257 din 31.05.2013 a Curții de Apel C..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1326 zile închisoare în pedepsele componente de 1326 zile închisoare reprezentând rest neexecutat și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2011 definitivă prin decizia penală nr. 595/12.03.2012 a Curții de Apel C..
În baza art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 combinat cu art. 125 C.pen., s-a înlocuit pedeapsa închisorii de 1326 zile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 de zile.
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2011 definitivă prin decizia penală nr. 595/12.03.2012 a Curții de Apel C. în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g din C.pen. anterior (Legea nr. 15/1968 modificată și republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. anterior (Legea nr. 15/1968 modificată și republicată) și art. 3201 alin. 7 din C.pr.pen. anterior (Legea nr. 29/1968 modificată și republicată), de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 din C.pen. anterior (Legea nr. 15/1968 modificată și republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. anterior (Legea nr. 15/1968 modificată și republicată) și art. 3201 alin. 7 din C.pr.pen. anterior (Legea nr. 29/1968 modificată și republicată), precum și de 413 zile închisoare rest neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 218/2008 a Judecătoriei Caracal.
În baza art. 6 alin. 1 C.pen. combinat cu art. 224 alin. 2 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din C.pen. anterior (Legea nr. 15/1968 modificată și republicată), s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 413 zile închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 40 combinat cu art. 33 lit. a și 34 lit. b din C.pen. anterior (Legea nr. 15/1968 modificată și republicată), s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 de zile în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care condamnatul o va executa.
S-a dedus perioada executată de la 06.06.2011 la zi, constată executată pedeapsa și dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 55/2013 emis de T. G..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 20.01.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. constituită în baza H.G. nr. 836 din 30 octombrie 2013 a sesizat tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, în legătură cu condamnatul M. C., fiul lui N. și A., născut la data de 19.06.1990, CNP_, cu domiciliul la arestare în ., solicitând a se dispune cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 alin. 1 din Codul penal, în vigoare din 01.02.2014.
Au fost atașate sesizării fișa de evaluare a deținutului (filele 4 - 5), sentința penală nr. 74 din 03.05.2011 a Tribunalului O. pronunțată în dosarul nr._ în fotocopie (filele 7 - 14), mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 159 din 17.09.2012 emis de T. O. - dosar nr._ (fila 6).
În interesul soluționării sesizării a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului G. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 35 din 05.02.2013, dosar la care a fost atașat dosarul nr._/95/2012 al Curții de Apel C. în care s-a pronunțat decizia penală nr. 1257 din 31.05.2013.
Analizând sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile instanța a constatat că, condamnatul M. C. este deținut în Penitenciarul Tg-J. în vederea executării pedepsei de 1326 zile de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35 din 05.02.2013 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr._/95/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1257 din 31.05.2013 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._/95/2012.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 06.06.2011, executare ce urma a se împlini la data de 21.01.2015.
Prin sentința penală nr. 35 din 05.02.2013 a Tribunalului G., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1257 din 31.05.2013 a Curții de Apel C., s-au contopit următoarele pedepse stabilite în sarcina condamnatului:
- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin s.pen. nr. 255/11.06.2007 a Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori (fapta din data de 02/03.09.2007), prevăzută de art. 97 alin. 1, 2 și alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13 C.pen. din 1969 și art. 99 C.pen. din 1969;
- 2 ani închisoare stabilită prin s.pen. nr. 218/10.06.2008 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare la data de 25.06.2008 pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori (fapta din data de 02/03.09.2007), prevăzută de art. 98 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13 C.pen. din 1969 și art. 99 C.pen. din 1969;
- 2 ani închisoare stabilită prin s.pen. nr. 412/2007 a Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 C.pen. din 1969;
- 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin s.pen. nr. 412/2007 a Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și f C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 C.pen. din 1969;
- 1 an închisoare stabilită prin s.pen. nr. 877/27.10.2006 a Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 C.pen. din 1969 și art. 74 lit. a, art. 76 lit. d C.pen. din 1969;
- 15 zile închisoare stabilită prin s.pen. nr. 255/11.06.2007 a Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 C.pen. din 1969 și art. 73 lit. b C.pen. din 1969;
- 1 an și 8 luni închisoare stabilită prin s.pen. nr. 74/03.05.2011 a Tribunalului O. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin d.pen. nr. 100/26.03.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. din 1969;
- 1 an închisoare stabilită prin s.pen. nr. 74/03.05.2011 a Tribunalului O. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin d.pen. nr. 100/26.03.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a C.pen. din 1969 și art. 99 C.pen. din 1969;
- 5 ani închisoare stabilită prin s.pen. nr. 74/03.05.2011 a Tribunalului O. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin d.pen. nr. 100/26.03.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C.pen. din 1969 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. din 1969.
În baza art. 36 alin. 2 C.pen. din 1969 s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, căreia i s-a adăugat în vederea executării pedeapsa de 1 an închisoare aplicată anterior prin s.pen. nr. 255/11.06.2007 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin nerecurare la 26.06.2007, pentru care s-a revocat în temeiul art. 83 C.pen. din 1969 beneficiul suspendării condiționate, rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare de executat.
Din această pedeapsă au fost deduse perioada reținerii și a arestării preventive de 29.06.2006 la 09.07.2006 și de la 09.07.2008 la 10.11.2010 și s-a constatat un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1326 zile închisoare.
În baza art. 40 C.pen. din 1969 a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1326 zile închisoare cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni aplicată prin s.pen. nr. 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2011, definitivă prin decizia penală nr. 595/12.03.2012 a Curții de Apel C., în pedeapsa cea mai grea de 1326 zile închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1326 zile închisoare, perioada executată de la 06.06.2011 la zi (31.05.2013).
În baza s.pen. nr. 35/05.02.2013 a Tribunalului G. s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 55/31.05.2013, executarea pedepsei începând la data de 06.06.2011 conform adresei nr. H2_ din 03.06.2013 a Penitenciarului Tg-J. (fila 80 dosar nr._ al Tribunalului G.).
În timpul executării pedepsei aplicată prin sentința mai sus indicată, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, „pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă”.
Dispozițiile legale indicate reprezintă norme imperative, obligatorii, care se constituie într-un instrument de aducere în limitele legalității a naturii sancțiunii penale ce se execută de către condamnații minori, în raport de faptul că prin dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a reglementat numai posibilitatea aplicării măsurilor educative – privative sau neprivative de libertate -, infractorilor minori.
În cauza de față, au fost comise în timpul minorității toate infracțiunile ale căror pedepse au fost contopite, respectiv cumulate în rezultanta de 6 ani închisoare, din care s-a constatat că a rămas un rest de pedeapsă neexecutat de 1326 zile închisoare.
Cum, dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 se referă la pedeapsa închisorii executabilă, se impune a fi înlocuită pedeapsa închisorii de 1326 zile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 de zile.
În ce privește infracțiunile pentru care condamnatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2011 definitivă prin decizia penală nr. 595/12.03.2012 a Curții de Apel C., acestea au fost comise în perioada în care condamnatul era major, nefiindu-le aplicabile, așadar dispozițiile art. 21 din Legea nr. 187/2012.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care constituie cadrul normativ general de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Așadar, dispozițiile art. 6 din Codul penal reglementează, cu caracter obligatoriu și strict, situația de extraactivitate a legii penale noi mai favorabile care, datorită voinței legiuitorului retroactivează, în așa fel încât nici o persoană să nu execute o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută de lege în momentul executării.
S-a constatat așadar că, în contextul consacrării explicite în Constituția României a principiului separației puterilor în stat, prin art. 6 din Codul penal a fost stabilită relația de prevalență a principiului aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive în raport cu principiul autorității lucrului judecat.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive constituie un principiu derivat din principiul constituțional al legalității pedepselor reglementat prin art. 23 alin. 12 din Constituție: „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și temeiul legii”.
Astfel cum a decis Curtea Constituțională (Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 30.01.2014), este „sarcina legiuitorului să decidă cărui principiu îi acordă prevalență”.
De asemenea, din conținutul art. 6 din Codul penal rezultă că legiuitorul a reglementat limitativ posibilitatea de încălcare a autorității lucrului judecat, reducând în acest fel la minimul necesar atingerile aduse hotărârilor judecătorești definitive.
Pe cale de consecință, instanța de judecată, realizându-și atributul de aplicare a legii, este obligată să aplice dispozițiile art. 6 C.pen. și, în privința pedepselor închisorii sau amenzii, să le reducă la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, acolo unde este cazul.
În concret, prin sentința penală nr. 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2011 definitivă prin decizia penală nr. 595/12.03.2012 a Curții de Apel C. au fost stabilite în sarcina condamnatului următoarele pedepse:
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat (în modalitatea faptei comisă de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții) prevăzută de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. anterior (Legea nr. 29/1968 modificată și republicată);
- 2 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu (în modalitatea faptei comisă în timpul nopții) prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. anterior (Legea nr. 29/1968 modificată și republicată);
- 413 zile închisoare rest neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 218/2008 a Judecătoriei Caracal.
Potrivit art. 229 alin. 1 lit. b C.pen., constituie infracțiunea de furt calificat și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, furtul săvârșit în timpul nopții.
Potrivit art. 224 alin. 1 și 2 C.pen., constituie infracțiunea de violare de domiciliu și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, în cazul în care fapta este săvârșită în timpul nopții.
De asemenea, potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2 C.pr.pen., respectiv inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.
Instanța a observat faptul că dispozițiile conținute de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. sunt identice celor conținute de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1969, care au fost reținute cu titlu definitiv de către instanța de judecată în favoarea condamnatului din prezenta cauză.
Potrivit considerentelor exprimate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 2 decembrie 2011, „art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală este o normă care privește cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracțiuni, putând fi încadrată în categoria normelor de drept substanțial”.
Pe cale de consecință, dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (fostul art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1969) se constituie într-o cauză legală de reducere a limitelor speciale de pedeapsă, fiind echivalente, din punctul de vedere al consecințelor asupra sancțiunilor penale, cu tentativa, minoritatea ș.a.m.d.
Așa fiind, infracțiunea de furt calificat supusă judecății în condițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. este pedepsită cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, iar infracțiunea de violare de domiciliu în forma agravată supusă judecății în condițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. este pedepsită cu închisoarea de la 4 luni la 2 ani.
Cum, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de furt calificat este de 2 ani și 6 luni închisoare, deci mai mică decât maximul special 3 ani și 4 luni închisoare, acestei pedepse nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 C.pen.
În schimb, pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească de condamnare pentru infracțiunea de violare de domiciliu este de 2 ani și 6 luni închisoare, adică mai mare decât maximul special de 2 ani închisoare aplicabil condamnatului potrivit dispozițiilor Codului penal în vigoare, ceea ce obligă la aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 C.pen. și la reducerea pedepsei.
Cum, prin sentința penală nr. 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C. s-a stabilit cu caracter definitiv că infracțiunile ce au făcut obiectul judecății și pentru care s-au stabilit pedepse au fost comise în pluralitate sub forma concursului real de infracțiuni, precum și având în vedere că pluralitatea de infracțiuni s-a desăvârșit sub imperiul Codului penal din 1969,
În temeiul art. 3 C.pen. ce reglementează principiul activității legii penale și al art. 10 din Legea nr. 187/2012 potrivit cu care tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă,
Tratamentul sancționator aplicat pluralității sub forma concursului de infracțiuni în cauza dedusă judecății va fi cel prevăzut în dispozițiile art. 34 C.pen. din 1969.
Așa fiind, condamnatul execută pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, urmare a contopirii pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 413 zile închisoare.
De asemenea, cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat pluralitatea sub forma concursului de infracțiuni între infracțiunile comise în timpul minorității și cele comise ca major, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 de zile și pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare vor fi contopite potrivit regulii stabilită prin Decizia nr. 30/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, respectiv în sancțiunea cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
Deoarece condamnatul a început executarea pedepsei la data de 06.06.2011, s-a constatat că la data pronunțării prezentei este executată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, astfel încât s-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație parchetul de pe lângă T. G., precizând că în mod greșit instanța de fond a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarului Tg.J. privind pe condamnatul M. C. și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
De asemenea, procedând la aplicarea legii penale mai favorabile conform art.6 alin.1 din noul cod penal, instanța a redus pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în mod greșit de la 6 luni la 2 ani închisoare în condițiile în care maximul special prevăzut de lege în noul Cod penal este de 3 ani închisoare.
Greșit a fost calculat sporul de concurs și pedeapsa rezultantă.
În cursul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a arătat că va critica alte aspecte decât cele menționate în contestația scrisă, considerând că în mod corect a fost descontopită pedeapsa pe care o execută condamnatul în pedepsele componente și în mod corect a fost aplicat art 21 din Legea 187/2012, fiind înlocuită pedeapsa de 1321 zile închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, dar în mod greșit a fost contopită măsura educativă de 1326 zile internare într-un centru de detenție cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
A susținut reprezentantul Parchetului faptul că în cauză concursul între măsura educativă și pedeapsa privativă de libertate trebuia efectuat conform art 129 lit Cod penal, prin aplicarea pedepsei la care să se adauge cel puțin o pătrime din durata măsurii educative, iar în condițiile stabilirii anterioare a pedepsei rezultante de 1326 zile închisoare, să i se aplice condamnatului pedeapsa tot de 1326 zile închisoare și a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței contestate, refacerea concursului de infracțiuni, aplicarea pedepsei de 1326 zile de închisoare, deducerea perioadei executate și reîncarcerarea persoanei.
Condamnatul intimat a susținut prin apărătorul său că hotărârea primei instanțe este corectă, fiind corect aplicate regulile concursului de infracțiuni între măsura educativă și pedeapsa închisorii.
Examinând contestația formulată, Curtea constată că aceasta este fondată pentru următoarele motive:
Prima instanță în mod corect, a indicat în cuprinsul considerentelor hotărârii contestate și în dispozitivul aceleiași hotărâri faptul că pedeapsa de 1326 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr 35/05.02.2013 a Tribunalului G., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr 1257/31.05.2013 a Curții de Apel C., faptul în baza art 21 alin 1 din Legea 187/2012 această pedeapsă se impune a fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.
De asemenea în mod corect prima instanță a stabilit faptul că în privința pedepselor aplicate prin sentința penală nr 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr_/215/2011, definitivă prin decizia penală nr 595/12.03.2011 a Curții de Apel C., sunt incidente pentru stabilirea noului maxim al pedepsei aplicabile, dispozițiile art 396 alin 10 Cod pr penală (ce are corespondent în art 320 ind 1 alin 7 Cod pr penală din 1968), întrucât așa cum a indicat și prima instanță, citând Decizia nr 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale, aceasta este o normăm care privește cuantumul pedepsei aplicabile, precum și faptul că beneficiul reducerii cu o treime al pedepsei maxime aplicabile condamnatului a fost deja recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ale cărei efecte nu pot fi înlăturate printr-o procedură ulterioară.
Sunt nefondate astfel criticile Parchetului privitoare la aplicarea dispozițiilor art 396 alin 10 Cod pr penală.
Și în privința dispozițiilor aplicabile în cauză la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prima instanță a constatat în mod corect faptul că sunt incidente dispozițiile art 34 Cod penal din 1969.
Cu privire la acest aspect al aplicabilității în cauză a prevederilor art 34 Cod penal, Curtea constată că trebuie avut în vedere, în cazul aplicării regulilor concursului de infracțiuni, în aplicarea art 6 Cod penal, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și discriminarea ce ar putea apărea între un condamnat a cărei pedeapsă definitivă a fost aplicată înainte de 01.02.2014 și un condamnat ce ar fi condamnat în mod definitiv după data de 01.02.2014, în condițiile în care ambii ar fi condamnați pentru infracțiuni săvârșite anterior datei de 01.02.2014, întrucât prin efectul art 5 Cod penal, celui condamnat după data de 01.02.2014 i se vor aplica regulile concursului de infracțiuni prevăzute de Codul penal de la 1968, iar celui condamnat înainte de 01.02.2014 regulile de la concursul de infracțiuni din noul Cod penal, fără să existe o justificare pentru acest tratament diferențiat.
Ori nu poate fi admisă o asemenea diferențiere între cei doi condamnați anterior exemplificați, atâta timp cât durata procesului penal nu depinde numai de voința inculpaților, iar discriminarea de tratament juridic a concursului de infracțiuni nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, atâta timp cu cât legiuitorul nu a dorit să precizeze în mod expres tratamentul juridic al pluralității de infracțiuni în cazul infracțiunilor pentru care au fost pronunțate hotărâri definitive anterior intrării în vigoare a noului Cod penal.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că stabilirea ca unic criteriu de diferențiere pentru regimul aplicării legii penale mai favorabile a duratei procesului penal, respectiv a intervenției unei hotărâri definitive de condamnare, nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă a diferenței de tratament, iar în condițiile în care Codul penal nu conține mențiuni exprese și clare privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în cazul aplicării art 6 Cod penal, nu poate fi admisă pentru a nu fi aplicată retroactiv o lege penală nefavorabilă și crea situații discriminatorii între persoanele condamnate definitiv, decât aplicarea prevederilor din Codul penal de la 1968, privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în cazul în care acesta este mai favorabil.
Cu atât mai mult cu cât aplicabilitatea regulilor din Codul penal de la 1968 privitoare la tratamentul juridic al concursului de infracțiuni a fost în mod definitiv stabilită de instanță.
Prima instanță a considerat însă în mod greșit că în cauză sunt aplicabile regulile stabilite prin Decizia nr 30/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și a contopit măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 zile cu pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, aplicată pentru fapte săvârșite după majorat, în sancțiunea cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Astfel, Decizia nr 30/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privește situația în care în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât și măsuri educative, stabilind că acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancțiunii rezultante celei mai grele.
Prin urmare, această decizie nu reglementează situația în care există un concurs de infracțiuni săvârșite în stare de minoritate și de majorat.
De asemenea prima instanță nu a avut în vedere faptul că în prezent această situație este reglementată de dispozițiile art 129 alin 2 lit b) teza ultimă, în care se menționează în mod expres faptul că în care suntem în prezența unui concurs între infracțiuni comise în timpul minorității și după majorat, pentru infracțiunile comise în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunile săvârșite după majorat se stabilesc pedepse, după care dacă măsura educativă este privativă de libertate, se aplică pedeapsa închisori, care se majorează cu o durată ce cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat, în cazul în care a fost executată o parte din măsura educativă.
Totodată, prima instanță nu a observa faptul că restul de pedeapsă de 413 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr 218/2008 a Judecătoriei Caracal, provine tot din pedepse aplicate pentru fapte săvârșite în timpul minorității, astfel încât era necesară înlocuirea și a acestui rest de pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, care se va contopi cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1326 zile, corect indicată de prima instanță.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite contestația Parchetului de pe lângă T. G., formulată împotriva sentinței penale nr.24 din data de 02.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ de T. G. și va desființa în parte sentința contestată.
În temeiul art. 21 alin 1, 3 și 4 din Legea 187/2012 va înlocui, restul de pedeapsă de 413 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 218/2008 a Judecătoriei Caracal și restul de pedeapsă de 1326 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr 1257/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate prin s.p. 218/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal și sentinței penale nr 74/03.05.2011 pronunțată de T. O., definitivă prin decizia penală nr 100 din 26.03.2012 a Curții de Apel C. la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 255/11.06.2007 a Judecătoriei Caracal, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 zile.
În baza art 33 lit a și art 34 lit b Cod penal de la 1969, va contopi pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr 595/12.03.2012 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 rap la art 209 alin 1 lit a și g) Cod penal de la 1969 și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art 129 alin 2 lit b) teza ultimă, va aplica condamnatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o va majorează până la 1326 zile închisoare, astfel încât prin aplicarea legii noi să nu se creeze inculpatului o situație mai grea decât cea anterioară, pe care condamnatul o va executa în regim de detenție.
Va fi dedusă, în temeiul art 72 și 71 Cod penal, perioada executată de la 06.06.2011 până la data de 02.02.2014, data punerii în libertate în temeiul sentinței contestate.
Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 55/2013 emis de T. G. și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate ce nu sunt contrare prezentei decizii, respectiv cele privitoare la descontopirea pedepselor, reducerea pedepsei pentru infracțiunea de violare de domiciliu,
În baza art. 275 alin 3 Cod pr pen, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația Parchetului de pe lângă T. G., formulată împotriva sentinței penale nr.24 din data de 02.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ de T. G..
Desființează în parte sentința contestată și rejudecând:
În temeiul art. 21 alin 1, 3 și 4 din Legea 187/2012
Înlocuiește restul de pedeapsă de 413 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 218/2008 a Judecătoriei Caracal și restul de pedeapsă de 1326 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr 1257/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate prin s.p. 218/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal și sentinței penale nr 74/03.05.2011 pronunțată de T. O., definitivă prin decizia penală nr 100 din 26.03.2012 a Curții de Apel C. la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 255/11.06.2007 a Judecătoriei Caracal, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe timp de 1326 zile.
În baza art 33 lit a și art 34 lit b Cod penal de la 1969
Contopește pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 2061/08.09.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr 595/12.03.2012 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art 208 alin 1 rap la art 209 alin 1 lit a și g) Cod penal de la 1969 și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art 129 alin 2 lit b) teza ultimă,
Aplică condamnatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o majorează până la 1326 zile închisoare, pe care condamnatul o va executa în regim de detenție.
Deduce perioada executată de la 06.06.2011 până la data de 02.02.2014.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 55/2013 emis de T. G. și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate ce nu sunt contrare prezentei decizii, respectiv cele privitoare la descontopirea pedepselor, reducerea pedepsei pentru infracțiunea de violare de domiciliu,
În baza art. 275 alin 3 Cod pr pen, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2014.
Președinte,
M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red MEP
G.S. 14.04.2014/6ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2012. Curtea de... → |
|---|
