Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1664/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1664/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1664/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1664
Ședința publică de la 16 decembrie 2015
Președinte: V. M.
Judecător: A. I. S.
Grefier: B. F. Țacu
Ministerul Public - reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. și inculpatul Albălași I., aflat în stare de deținere, împotriva sentinței penale nr. 1932 din data de 02.10.2015, pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat Albălași I., aflat în stare de deținere în altă cauză, personal și asistat de apărător ales N. N., care depune împuternicire avocațială și avocatul din oficiu P. M. V., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/27.10.2015, aflată la fila 18 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată
- apelul este motivat de către apelantul inculpat prin apărătorul din oficiu
- inculpatul nu este audiat în fața instanței de control judiciar.
Instanța permite avocatului ales N. N. să ia legătura cu apelantul inculpat Albălași I., aflat în stare de deținere.
Apărătorul apelantului inculpat Albălași I., avocat ales N. N., depune în ședință publică motivele de apel.
În conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 2 CPP, instanța îl înștiințează pe apelantul inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Apelantul inculpat Albălași I., având cuvântul, învederează că dorește să dea declarație.
Conform art. 420 alin.4 CPP raportat la art. 378 Cpp, instanța procedează la audierea apelantului inculpat Albălași I., declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de către P. de pe lângă J. D. T. S., învederând că în mod nelegal prima instanță, reținând că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2413/2013, definitivă prin decizia penală nr. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C., a dispus contopirea pedepselor în temeiul dispozițiilor art. 38 și 39 Ncp. În condițiile în care hotărârea a rămas definitivă prin aplicarea în favoarea inculpatului a dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni din legea veche, instanța de fond nu putea să dispună repunerea pedepselor în individualitatea lor și realizarea unei noi operațiuni de contopire cu aplicarea sporului obligatoriu de o treime, conform legii noi.
O a doua critică se referă la aplicarea legii penale mai favorabile, în prezenta cauză inculpatul săvârșind infracțiunea la data de 07.01.2013, înainte de . Noului cod penal, fiind trimis în judecată pentru conducerea pe drumurile publice având permisul anulat, iar instanța de fond reținând ca lege penală mai favorabilă, legea nouă, deși limitele de pedeapsă prevăzute sunt aceleași, atât în legea nouă că și în cea veche, respectiv art. 86 alin.2 din OUG 195/2002. Întrucât sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni din legea veche, reprezentantul parchetului apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior. Astfel, solicită să se dispună încadrarea faptei în dispozițiile art. 86 alin.2 OUG 195/2002 cu reținerea art. 396 alin. 10 Cpp și aplicarea dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 33, art. 34 Cp.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel formulat în scris de P. de pe lângă J. D. T. S., reprezentantul parchetului arată că anularea mandatului european de arestare nu mai era necesară, acesta fiind deja executat și consideră că instanța de fond trebuia să se limiteze doar la anularea formelor de executare emise în baza mandatului de executare al pedepsei.
Apărătorul apelantului inculpat Albălași I., avocat ales N. N., având cuvântul, solicită admiterea apelului promovat de către inculpat, desființarea sentinței penale, învederând că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 41 alin.1 Cp și a art. 5 Cp în infracțiunea prev. de art. 335 aln. 2 Cp cu aplicarea art. 5 Cp. Arată că ce de-al doilea termen al recidivei ar trebui să fie format dint-o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 1 an sau mai mare, astfel că solicită ca reținerea stării de recidivă să se facă prin raportare la limita minimă de 6 luni prev. de art. 335 Cp. Susține, astfel, că inculpatul nu a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă, operând doar dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.
Mai precizează că un al doilea motiv de apel, vizează reindividualizarea pedepsei principale, la instanța de fond fiindu-i aplicată o pedeapsă principală de un an. Având în vedere că minimul special al pedepsei, raportat la faptul că a beneficiat de procedura simplificată, este de 4 luni, apreciază că raportat la înscrisurile aflate la dosar și atitudinea procesuală a inculpatului, pot fi reținute dispozițiile art. 75 alin.2 lit. b Cp și art. 76 Cp.
În ceea ce privește fapta, arată că deși infracțiunea săvârșită este o infracțiune de pericol inculpatul nu poate fi judecat raportat la faptele anterioare ci trebuie raportat doar la cauza dedusă judecății. Totodată, învederează că fapta nu a fost urmată de un accident, nu a fost pusă în pericol concret siguranța publică, inculpatul necunoscând faptul că are obligația să se prezinte la organele de poliție pentru predarea permisului de conducere.
De asemenea, menționează că inculpatul are o familie legal constituită, are doi copii minori, iar înainte de a fi pus în executare mandatul european de arestare, era stabilit în Germania împreună cu familia și avea o afacere legală.
În concluzie, arată că pedeapsa de 1 an închisoare este netemeinică, în condițiile în care minimul prevăzut de lege este de 4 luni.
Un alt motiv de apel privește reindividualizarea sancțiunilor complementare, întrucât perioada de timp pentru care s-au aplicat este mult prea mare, iar dispunerea acestora pe 1 an de zile este suficientă, raportat la periculozitatea faptei și a făptuitorului.
Totodată, arată că, în situația în care s-ar încuviința schimbarea încadrării juridice, solicită aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni pentru toate faptele și anularea mandatului pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat.
Având cuvântul asupra apelului declarat de P., avocatul apelantului inculpat, arată că legea penală nouă este mai favorabilă din perspectiva modului în care este redactat articolul care reglementează recidiva.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate al sentinței apelate cu privire la anularea mandatului european de arestare, precizează că este de acord cu critica adusă de parchet.
În concluzie, menționează că în condițiile în care se admite schimbarea de încadrare juridică solicitată de către apelantul inculpat, solicită respingerea apelului promovat de către parchet, iar în cazul în care se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, solicită admiterea apelului parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de către inculpatul Albălași I., motivat de faptul că apelul formulat de către parchet este favorabil inculpatului.
În ceea ce privește criticile aduse de inculpat referitoare la recidivă, arată că sentința penală este corectă și legală, iar cu referire la regimul sancționator, învederează că acesta este reglementat clar de art. 83 Cp.
Referitor la aspectele de reindividualizare a pedepsei având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, reprezentantul parchetului menționează că instanța de fond a procedat în mod corect la individualizarea pedepsei, precizând că s-a avut în vedere atât atitudinea de recunoaștere a inculpatului dar și împrejurarea că fapta a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse aplicate pentru o infracțiune și în concurs cu alte trei infracțiuni.
Avocat N. N., având cuvântul în replică, învederează că în condițiile în care din perspectiva motivelor de apel ale inculpatului nu există recidivă conform Noului cod penal ci concurs de infracțiuni, nu se impunea să solicite schimbarea de încadrare juridică conform vechiului cod penal.
Apelantul inculpat Albălași I., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1932 din 02.10.2015 J. D. T. S., a respins cererea inculpatului, prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul ALBĂLAȘI I., fiul lui M. și Sevastița, născut la data de 07.12.1981 în D.-T. S., jud. M., domiciliat în com. Izvoru Bîrzii, ., cu reședința în_ Wehrheim, In der Au 23, Germania, cetățean român, CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere de către o persoană al cărei permis i-a fost anulat.
În baza art. 67 alin. 1 C. pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. 1 C. pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 38 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare prin sentința penală nr. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă prin decizia penală nr. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C., astfel că în baza art. 40 alin. 1 C. pen. s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă prin decizia penală nr. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C. și au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse:
-1 (un) an închisoare pentru art. 334 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 a) C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen.;
-6 (șase) luni închisoare pentru art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 37 a) C. pen. din 1968 și art. 3 C. pen.;
-1 (un) an închisoare pentru art. 336 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen.
În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. și prin raportare la art. 43 alin. 2 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa dispusă prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adaugat un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv un spor de 10 (zece) luni, urmând ca inculpatului ALBĂLAȘI I., să i se aplice o pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 5 C. pen. raportat la art. 65 alin. 1 C. pen. coroborat cu art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, iar în baza art. 45 alin. 1 C. pen. raportat la art. 67 alin. 1 C. pen. coroborat cu art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) C. pen.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 83 alin. 1 C. pen. din 1968, s-a constatat că prin sentința penală nr. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă prin decizia penală nr. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D.-T. S..
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 83 alin. 1 C. pen. din 1968, la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare stabilită mai sus s-a adaugat pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D.-T. S., urmând ca inculpatul ALBĂLAȘI I., să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 45 alin. 5 C. pen. raportat la art. 65 alin. 1 C. pen. coroborat cu art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 1 C. pen. raportat la art. 67 alin. 1 C. pen. coroborat cu art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor penale amintite mai sus, care nu sunt contrare prezentei sentințe.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de autoritățile din Germania la data de 12.05.2015 în baza Mandatului european de arestare nr. 12/08.12.2014 în vederea predării către România și predat autorităților române la data de 16.07.2015.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2590/2013 din 24.03.2014 emis de J. D.-T. S. în baza sentinței penale nr. 2413/18.11.2013 și Mandatul european de arestare nr. 12/08.12.2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii aplicate în urma prezentei hotărâri.
În baza art. 72 alin. 1 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință perioada executată în arestul autorităților germane de la data de 12.05.2015 la data de 16.07.2015, iar în baza art. 40 alin. 3 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință ceea ce s-a executat de la data de 16.07.2015 la zi și s-a menținut starea de arest a condamnatului.
A fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 156/P/2013 din 26.01.2015 al Parchetului de pe lângă J. Dr. Tr. S., înregistrat pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 02.02.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul Albălași I. pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat” faptă prev. și ped. de art. 335 al.2 Cp cu aplicarea art. 41 al. 1 Cp și art.5 al. 1 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 07.01.2013 în jurul orei 20:50, inculpatul Albălași I. a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 3457WL 24 pe DN67 și pe DC 7 pe raza localității Izvoru Bârzii, având permisul de conducere anulat.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declarații martori, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor M. nr._ din 09.01.2015, adresa Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. M. nr._/07.03.2013, declarațiile inculpatului date în dosarul Parchetului de pe lângă J. D.-T. S. nr. 1972/P/2012 și declarațiile inculpatului date în prezentul dosar.
Prin încheierea din 27.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății în cauză.
La termenul de judecată acordat la data de 05.06.2015 instanța a dispus emiterea unor adrese către Administrația Națională a Penitenciarelor și către IGPR- Centrul de Reținere pentru a comunica în ce penitenciar se află încarcerat inculpatul, aceste instituții comunicând relații cu adresa nr._/DSDRP/17.06.2015 și nr. 580.993/DI/17.06.2015 .
Totodată, la solicitarea instanței, IPJ M. a comunicat fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului și Biroul Executări Penale din cadrul instanței a comunicat o copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe sentința penală nr. 2413/18.11.2013 cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive.
În ședința publică din 11.09.2015, s-a procedat la audierea inculpatului Albălași I., aflat în stare de arest în altă cauză, care a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate fiind încuviințată de instanță.
Totodată, instanța a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă J. Dr.Tr.S..
La data de 30.09.2015 au fost comunicate relații de la Biroul Executări Penale din cadrul instanței cu privire la data arestării inculpatului în Germania și data predării către România și copii de pe sentința penală nr. 1107/2011 cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive, de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2590/24.03.2014 și de pe mandatul european de arestare nr. 12/08.12.2014.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a constatat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă, fiind probată cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, în urma verificării în baza de date a deținătorilor de permise de conducere a rezultat că inculpatul figurează cu permis de conducere anulat la data de 21.06.2011.
Conform adresei S.P.C.R.P.C.I.V. din cadrul Instituției Prefectului jud. M. nr._/09.01.2015, inculpatul Albălași I. figurează cu dreptul de conducere anulat, permisul de conducere nr. M00073060H fiind anulat la data de 21.06.2011 în baza Sentinței penale a Judecătoriei D.-T. S. nr. 1107 definitivă la data de 31.05.2011.
In baza sentinței penale a Judecătoriei D.-T. S. nr. 1107/19.05.2011 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 31.05.2011, prin care inculpatul Albălași I. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost emisă Dispoziția Șefului Serviciului Rutier al I.P.J. M. nr._/21.06.2011 prin care s-a dispus anularea permisului de conducere aparținând inculpatului Albălași I.. Așa cum a rezultat din adresa O.Z.P. D.-T. S. nr. 56/22.01.2015, pe numele inculpatului Albălași I. au sosit recomandata nr._ și recomandata nr._ prezentate la Oficiul Poștal D.-T. S. 1, care au fost predate în data de 20.07.2011, ceea ce înseamnă că Dispoziția Șefului Serviciului Rutier al I.P.J. M. nr._/21.06.2011 a fost comunicată către inculpatul Albălași I..
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului Albălași I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat” faptă prev. și ped. de art. 335 al.2 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen., astfel cum instanța s-a pronunțat deja prin încheierea de ședință din data de 11.09.2015 referitor la legea penală mai favorabilă incidentă în prezenta cauză.
Cu privire la aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 41 alin. 1 C. pen. privitoare la pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei postcondamnatorii, instanța a reținut următoarele: în primul rând, la termenul de judecată din data de 11.09.2015, instanța, la solicitarea reprezentantei Ministrului Public, a pus în discuția participanților în prezenta cauză schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul, în temeiul art. 386 C. proc. pen. Cu această ocazie, avocatul ales al inculpatului nu a formulat nicio cerere referitoare la înlăturarea art. 41 alin. 1 C. pen. din încadrarea juridică, în condițiile în care pentru o astfel de încadrare a fost sesizată instanța de judecată prin rechizitoriul întocmit în cauză. Mai mult, prin încheierea de ședință din aceeași dată instanța s-a pronunțat asupra încadrării juridice a faptei și a soluționat acest aspect.
Pe de altă parte, la termenul de judecată din data de 02.10.2015, înainte de a acorda cuvântul în dezbaterea cauzei, potrivit art. 387 C. proc. pen. instanța a întrebat procurorul și partea, prezentă și asistată de avocat ales, dacă mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, răspunsurile fiind negative. Ca atare, s-a constatat încheiată cercetarea judecătorească, cauza fiind în stare de judecată, motiv pentru care s-a acordat cuvântul în dezbateri. Abia după concluziile procurorului, avocatul ales al inculpatului – cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei – a înțeles să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul eliminării art. 41 alin. 1 C. pen. din încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului. De altfel, chiar apărătorul ales al inculpatului a recunoscut că solicitarea sa, de înlăturare a art. 41 C. pen., reprezintă o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Raportat la situația ivită, instanța a constatat că, într-adevăr, solicitarea inculpatului (prin avocat) de a nu i se aplica și prevederile de drept material referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie – așa cum a fost încadrată fapta sa prin rechizitoriul întocmit în cauză – constituie o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei potrivit art. 386 C. proc. pen. Deși avocatul ales al inculpatului a înțeles să formuleze această cerere cu depășirea momentului procesual al cercetării judecătorești, prin raportare la art. 387 alin. 2 teza I C. proc. pen., instanța a observat că pentru a fi respectate exigențele art. 8 și art. 10 C. proc. pen., s-a luat act de cererea formulată și a o pune în discuția participanților procesuali, motiv pentru care dezbaterile au fost reluate la același termen de judecată, reprezentanta Ministerului Public punând concluzii și asupra acestui aspect. Totuși, având în vedere momentul procesual (dezbaterea cauzei) precum și conținutul cererii, fiind vorba strict despre ipoteza de aplicare sau de neaplicare a dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie, fapta propriu-zisă având aceeași încadrare juridică necontestată de părți, instanța a constatat că asupra acestui aspect se va pronunța tot prin hotărârea ce urmează a fi dată în cauză.
Ca atare, instanța a analizat cu prioritate dacă fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză este sau nu săvârșită în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, verificând cu prioritate dispozițiile legale incidente, conform apărărilor inculpatului, prin apărătorul ales. În primul rând, s-a observat că pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă la data de 03.06.2011, îndeplinește cerințele primului termen al recidivei, conform art. 41 C. pen. Astfel, prin sentința penală amintită, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni, cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen. din 1968, fiindu-i stabilit termen de încercare de 3 ani și 2 luni. Întrucât fapta pentru care este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 07.01.2013, deci înainte de împlinirea termenului de încercare de 3 ani și 2 luni, rezultă că în prezenta cauză suntem în prezența unei pluralități de infracțiuni, pedeapsa nefiind considerată ca integral executată la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, ceea ce înseamnă că efectele art. 86 C. pen. din 1968 nu s-au produs. Pe de altă parte, întrucât prin sentința penală amintită, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni, în prezenta cauză se constată îndeplinită cerința cu privire la primul termen al recidivei, motiv pentru care instanța va analiza incidența art. 41 C. pen. sub aspectul celui de al doilea termen al recidivei, cu precădere din prisma apărărilor inculpatului. Astfel, instanța a reținut că inculpatul a apreciat că nu ar fi în stare de recidivă deoarece textul art. 41 alin. 1 C. pen., în privința celui de al doilea termen al recidivei, menționează condiția pedepsei prevăzute de lege de un an sau mai mare, pedeapsă care, în opinia sa, se raportează la minimul special prevăzut de lege; pe de altă parte, tot în opinia inculpatului, prin avocat, dacă s-ar interpreta altfel (în sensul că pedeapsa cerută de lege pentru al doilea termen al recidivei se raportează la maximul special, iar nu la minimul special prevăzut de norma de incriminare), atunci art. 44 C. pen. referitor la pluralitatea intermediară ar fi golit de conținut.
Pentru a soluționa această cerere a inculpatului, instanța a analizat dispozițiile art. 41 alin. 1 C. pen., potrivit cărora «există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare». În ceea ce privește sintagma finală, art. 187 C. pen. menționează că «prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei». Prin raportare la fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată în prezenta cauză, instanța reține că art. 335 alin. 2 C. pen. prevede un minim special al pedepsei de 6 luni închisoare, iar un maxim special de 3 ani. Ca atare, dacă cel de al doilea termen al recidivei se analizează în funcție de minimul special al pedepsei prevăzute de lege, în prezenta cauză această cerință nu este îndeplinită (minimul special fiind mai mic de 1 an închisoare, cum impune art. 41 alin. 1 C. pen.), iar dacă analiza se face în funcție de maximul special al pedepsei, atunci în prezenta cauză este îndeplinită condiția pentru cel de al doilea termen al recidivei, maximul special al pedepsei fiind de 3 ani închisoare). Argumentul inculpatului, prin avocat, este de natură teleologică, considerând că raportarea la maximul special al pedepsei prevăzute de norma de incriminare ar goli de conținut reglementarea pluralității intermediare, fiind foarte puține cazurile în care norma penală prevede o sancțiune maximă care să fie mai mică de un an închisoare. Deși este și aceasta o tehnică de interpretare a normelor juridice, instanța reține că are o natură subsidiară și că, în niciun caz, nu poate prevala unei interpretări stricte, gramaticale, a normei penale și, mai mult, nu poate conduce la inaplicarea unui text legal clar.
Astfel, instanța de fond nu a împărtășit concluziile apărătorului inculpatului și a reținut starea de recidivă postcondamnatorie în prezenta cauză având în vedere următoarele: textul art. 41 C. pen. impune, printre altele, existența a două termene distincte pentru a fi în prezența recidivei (în cazul de față, postcondamnatorie). Primul presupune existența unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Cum inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare prin sentința penală nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă, instanța a constatat îndeplinită condiția privitoare la primul termen al recidivei. Referitor la cel de al doilea termen, și acesta este îndeplinit deoarece fapta pentru care este judecat în prezenta cauză este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Pentru existența stării de recidivă postcondamnatorie este irelevantă existența unor pedepse alternative în cuprinsul normei de incriminare, întrucât chiar și atunci când instanța ar aplica pedeapsa amenzii pentru cea de a doua faptă care constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, dispozițiile art. 43 alin. 1 C. pen. își găsesc aplicarea, legea nefăcând nicio distincție între pedepsele principale, nefiind obligatoriu ca pedeapsa efectiv aplicată să fie pedeapsa cu închisoarea, la fel cum nu este obligatoriu ca pedeapsa efectiv aplicată să fie închisoarea de un an sau mai mare. Ca atare, instanța a reținut că pentru a fi îndeplinită cerința referitoare la al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, nu prezintă importanță pedeapsa aplicată în concret inculpatului, ci pedeapsa prevăzută de norma penală.
Cu privire la această sintagmă, pedeapsa prevăzută de lege, instanța a reținut că singura interpretare logică și corectă care se poate da este aceea că legiuitorul a avut în vedere maximul special al pedepsei, iar nu minimul special, cum a susținut apărătorul inculpatului. Ad absurdum, dacă instanța s-ar raporta la minimul special prevăzut de art. 335 alin. 2 C. pen., întrucât aceasta ar fi pedeapsa închisorii prevăzută de lege, în baza aceluiași raționament nici în prezenta cauză, dar nici în alte cauze în care s-ar angaja răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 C. pen. nu s-ar putea pronunța o condamnare la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare deoarece, prin absurd, aceasta ar fi pedeapsa prevăzută de lege pentru o asemenea faptă penală. Or, în realitate, legiuitorul a prevăzut o sancțiune penală alternativă (amenda sau închisoarea), iar pedeapsa închisorii între un minim special de 6 luni și un maxim special de 3 ani. Întrucât este menționată expres această marjă – între minimul și maximul special al pedepsei – de către legiuitor în interiorul căreia, atunci când este cazul, se poate pronunța în mod legal orice pedeapsă cu închisoarea, rezultă că există posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea începând de la 6 luni și până la 3 ani inclusiv. Ca atare, legea nu prevede doar pedeapsa de 6 luni – pentru a putea considera, în acord cu prevederile art. 41 alin. 1 și art. 187 C. pen. – că pedeapsa prevăzută de lege se raportează la minimul special, ci prevede sancțiunea penală de până la 3 ani închisoare. Pentru aceste considerente, este evident că sintagma pedeapsa prevăzută de lege în cazul celui de al doilea termen al recidivei se raportează la maximul special al pedepsei prevăzut de norma de incriminare.
Pe cale de consecință, instanța a respins cererea inculpatului, prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. Pentru toate aceste considerente, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea faptei în condițiile recidivei postcondamnatorii, sens în care fapta inculpatului Albălași I., expusă mai sus, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat” faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 5 alin. 1 C. pen.
Instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție. Având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, recunoașterea în totalitate a faptei și solicitarea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 C. proc. pen., sens în care, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul l-a recunoscut și l-a însușit, instanța a constatat ca starea de fapt este cea reținută prin rechizitoriu.
Analizând toate aspectele de mai sus, instanța a reținut că fapta pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză există, este prevăzută de legea penală, este săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, este nejustificată și îi este imputabilă inculpatului, motiv pentru care în temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. pen. s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. De asemenea, s-a dat eficiență față de inculpat și prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Astfel, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p. după cum urmează: limitele de pedeapsă reduse urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p., împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, faptul că nu este la primul contact cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier (fila 37 d.i.), precum și atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, cooperând cu organele judiciare, însă și faptul că nu este la prima abatere de la normele care reglementează circulația pe drumurile publice, practic toate antecedentele penale ale inculpatului privesc infracțiuni la normele rutiere.
Având în vedere că fapta pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă prin decizia penală nr. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C. și, pe cale de consecință, este la rândul său săvârșită în interiorul termenului de încercare de 3 ani și 2 luni aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă la data de 03.06.2011 (dată care reprezintă și momentul la care a început cursul termenului de încercare), în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și cu aplicarea art. 83 alin. 1 C. pen. din 1968, la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare stabilită mai sus s-a adăugat pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D.-T. S., urmând ca inculpatul ALBĂLAȘI I. să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani închisoare.
Având în vedere aplicarea regimului juridic al concursului de infracțiuni și al recidivei postcondamnatorii, s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor penale amintite mai sus, care nu sunt contrare prezentei sentințe.
De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a fost arestat de autoritățile din Germania la data de 12.05.2015 în baza Mandatului european de arestare nr. 12/08.12.2014 în vederea predării către România și predat autorităților române la data de 16.07.2015. Având în vedere pedeapsa ce s-a aplicat prin prezenta sentință, instanța a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2590/2013 din 24.03.2014 emis de J. D.-T. S. în baza sentinței penale nr. 2413/18.11.2013 și mandatul european de arestare nr. 12/08.12.2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii aplicate în urma prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. D. T. S. și inculpatul Albălași I..
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului formulat de către parchet, învederând că în mod nelegal instanța de fond a dispus contopirea pedepselor concurente reținând că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele prin care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2413/2013, definitivă prin decizia penală nr. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C. prin care s-a dispus contopirea pedepselor în temeiul dispozițiilor prev. de art. 33, 34 VCp, în condițiile în care hotărârea rămânând definitivă în favoarea inculpatului pe aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, instanța de fond nu putea să dispună repunerea pedepselor în individualitatea lor și realizarea unei noi operațiuni de contopire cu aplicarea sporului obligatoriu de o treime.
O a doua critică se referă la aplicarea legii penale mai favorabile, inculpatul săvârșind infracțiunea la data de 07.01.2013, înainte de . noului cod penal, fiind trimis în judecată pentru conducere pe drumurile publice având permisul anulat, iar instanța de fond a reținând ca lege penală mai favorabilă, legea nouă, deși limitele de pedeapsă prevăzute sunt aceleași, atât în legea nouă că și în cea veche, respectiv art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 și în condițiile în care dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni sunt mai favorabile în legea veche. Reprezentantul parchetului a apreciat că legea penală mai favorabilă este codul penal anterior.
Astfel, a solicitat să se dispună încadrarea faptei în dispozițiile art. 86 alin.2 OUG 195/2002 cu reținerea art. 396 alin. 10 Cpp și dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni prev.de art. 33 Cod penal și art. 34 Cod penal.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel formulat în scris de P. de pe lângă J. D. T. S., s-a arătat că anularea mandatului european de arestare nu mai era necesară, acesta fiind deja executat, instanța de fond trebuind să se limiteze doar la anularea formelor de executare emise în baza mandatului de executare al pedepsei.
Inculpatul Albălași I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, învederând că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 41 alin.1 Cp și a art. 5 Cp în infracțiunea prev. de art. 335 aln. 2 Cp cu aplicarea art. 5 Cp.A arătat că ce de-al doilea termen al recidivei ar trebui să fie format dint-o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 1 an sau mai mare, astfel că a solicitat ca raportarea să se facă la limita minimă de 6 luni prev. de art. 335 Cp, rezultând că nu există starea de recidivă în raport cu faptele pentru care a fost condamnat anterior, operând doar dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.
A precizat că un al doilea motiv de apel vizează individualizarea pedepsei principale, la instanța de fond fiindu-i aplicată o pedeapsă de un an închisoare, având în vedere că minimul special al pedepsei, raportat la faptul că a beneficiat de procedura simplificată, era de 4 luni.S-a apreciat că raportat la înscrisurile aflate la dosar, la atitudinea procesuală, se pot reține dispozițiile prev. de art. 75 alin.2 lit. b Cp și art. 76 Cp.
În ceea ce privește fapta, a arătat că deși infracțiunea săvârșită este o infracțiune de pericol nu poate fi judecat raportat la faptele anterioare ci trebuie raportat doar la cauza dedusă judecății. A invederat, totodată, că fapta nu a avut ca urmare producerea unui accident, nu a fost pusă în pericol concret siguranța publică.De asemenea, a arătat că este integrat social (căsătorit, doi copii minori), iar înainte de a fi pus în executare mandatul european de arestare, era stabilit în Germania împreună cu familia, unde aveau o afacere legală.
În concluzie, a arătat că pedeapsa de 1 an închisoare este netemeinică, în condițiile în care minimul prevăzut de lege este de 4 luni.
Un alt motiv de apel privește reindividualizarea sancțiunilor complementare, învederând că perioada de timp pentru care s-au aplicat este mult prea mare, apreciind că stabilirea unui termen pe 1 an de zile este suficient raportat la periculozitatea faptei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu, în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că în seara zilei de 7.01.2013 în jurul orei 20:40, inculpatul Albălași I. a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare 3457 WL 24 pe DN 67, către localitatea Balotești, deși avea permisul de conducere anulat, întrucât prin s.p.nr.1107 din 19.05.2011 pronunțată de J. D. T. S., în dosarul nr._ a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În acest sens, la dosarul cauzei există procesul-verbal din data de 7.01.2013, adresa nr._ din 7.03.2013 a IPJ M. – Serviciul Rutier, adresa nr._ din 21.06.2011 a IPJ M., adresa nr.56/22.01.2015 a OZP D. T. S., declarațiile martorilor Albălași M. și M. G. și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului care atât pe parcursul urmăririi penale cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond, la termenul din data de 11.09.2015, a recunoscut săvârșirea faptei în condițiile descrise în actul de sesizare și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Rezultă, totodată, din actele și lucrările dosarului, că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen prin s.p.nr.2413 din 18.11.2013 a Judecătoriei D. T. S. și prin s.p.nr.1107 din 19.05.2011 a aceleiași instanțe.
Analizând data la care a fost comisă fapta dedusă judecății din prezenta cauză, în raport cu cele două hotărâri judecătorești menționate, Curtea constată că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p.nr.2413 din 18.11.2013 a Judecătoriei D. T. S. și în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu fapta pentru care a fost condamnat prin s.p.nr.1107 din 19.05.2011 a Judecătoriei D. T. S..
În acest context, instanța de control judiciar apreciază că în mod greșit, ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de art.335 alin.2 Cod penal și art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, dar și de consecințele pe care dispozițiile privind concursul de infracțiuni și starea de recidivă din Noul Cod penal le au asupra limitelor de pedeapsă, s-a apreciat că legea nouă este legea penală mai favorabilă inculpatului.
Curtea constată, dimpotrivă, că în condițiile în care fapta dedusă judecății a fost comisă anterior datei la care sentința penală cu nr.2413 din 18.11.2013 a Judecătoriei D. T. S. a rămas definitivă, legea penală mai favorabilă inculpatului o reprezintă legea veche, respectiv dispozițiile din OUG nr.195/2002.
Pentru aceste considerente, admițând apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. T. S. și inculpatul Albălași I., va desființa sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 386 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Albălași I. din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 N.C.P. cu aplicarea art. 41 alin. 1 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
Curtea, în concordanță cu opinia primei instanțe referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească primul și cel de-al doilea termen pentru a fi în prezența stării de recidivă va reține în sarcina inculpatului dispozițiile art. 37 lit. a Cp întrucât pedeapsa aplicată inculpatului prin s.p. nr. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D. T. S. este mai mare de 6 luni iar pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune este mai mare de 1 an. Raportarea la limita maximă prevăzută de textul de lege în cazul celui de-al doilea termen al recidivei corespunde atât practicii judiciare în materie cât și literaturii de specialitate.( Probleme de drept penal, Partea I pag. 70, C. Niculeanu - Tratat de drept penal, Partea generală, pag. 179)
În baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P. inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, instanța va avea în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății, dar și faptul că acesta nu este la prima încălcare a unei norme cu caracter penal, manifestând, dimpotrivă, consecvență în manifestarea aceluiași gen de atitudine antisocială.
Întrucât fapta dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 2413/18.11.2013 Judecătoriei D. T. S. se va desface pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea respectivă, definitivă prin d.p. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C. în pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inițial prin s.p. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D. T. S., pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiționate și în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., pe care o va descontopi în pedepsele de: 1 (un) an închisoare aplic. în baza art. 334 alin. 1 N.C.P. cu art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P., 6 (șase) luni închisoare aplicată în baza art. 335 alin. 2 N.C.P. cu art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P. și 1 (un) an închisoare aplicată în baza art. 336 alin. 1 N.C.P. cu art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P.
În baza art. 33 lit. a C.p., 34 lit. b C.p. se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S. în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Se va constata revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. nr.1107/2011 a Judecătoriei D. T. S. și se va dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final 2 ani și 2 luni închisoare.
Se va aplica art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe durata prevăzută de art. 71 C.p.
Având în vedere faptul că în baza s.p. nr. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D. T. Sevetin s-a emis mandatul european de arestare nr. 12/08.12.2014, mandat care a fost executat de autoritățile judiciare germane inculpatul fiind arestat la data de 12.03.2015 și predat autorităților judiciare române la data de 16.07.2015, în baza art. 88 Cp se va deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare perioada executată de la 12.05.2015 la zi și se va menține starea de arest a inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S..
Se va dispune anularea mandatului de executare emis în baza acestei sentințe și emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei hotărâri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.421 al. 1 pct.2 lit. a Cpp apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. T. S. și inculpatul Albălași I. vor fi admise, se va desființa hotărârea primei instanțe și procedându-se la rejudecarea cauzei se va dispune conform celor menționate mai sus.
În baza art. 275 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat către stat la 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare la urmărirea penală și la primă instanță, onorariile apărătorului din oficiu în cuantum total de 300 lei în aceste faze procesuale urmând să rămână în sarcina statului.
În baza art.275 alin.3 Cod penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 130 de lei reprezintă onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. T. S. și inculpatul Albălași I., împotriva sentinței penale nr. 1932 din 02.10.2015 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:
În baza art. 386 C.p.p.
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Albălași I. din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 N.C.P. cu aplicarea art. 41 alin. 1 N.C.P. în infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 N.C.P.
Condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
Desface pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., definitivă prin d.p. 388/21.03.2014 a Curții de Apel C. în pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inițial prin s.p. 1107/19.05.2011 a Judecătoriei D. T. S., pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiționate și în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S., pe care o descontopește în pedepsele de: 1 (un) an închisoare aplic. în baza art. 334 alin. 1 N.C.P. cu art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P., 6 (șase) luni închisoare aplicată în baza art. 335 alin. 2 N.C.P. cu art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P. și 1 (un) an închisoare aplicată în baza art. 336 alin. 1 N.C.P. cu art. 37 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P.
În baza art. 33 lit. a C.p., 34 lit. b C.p.
Contopește pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S. în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Constată revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. 1107/2011 a Judecătoriei D. T. S. și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final 2 ani și 2 luni închisoare.
Aplică art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe durata prev. de art. 71 C.p.
Deduce din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată de la 12.05.2015 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale s.p. 2413/18.11.2013 a Judecătoriei D.-T. S..
Dispune anularea mandatului de executare emis în baza acestei sentințe și emiterea unui nou mandat corespunzător.
Obligă inculpatul către stat la 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare la urmărirea penală și la primă instanță, onorariile apărătorului din oficiu în cuantum total de 300 lei în aceste faze procesuale urmând să rămână în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 130 de lei reprezintă onorariu apărător.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 16 decembrie 2015
V. MireaAurora I. S.
Grefier,
B. F. Țacu
Red.jud.VM
j.f.C.Lungănașu
PS/18.01.2016
B.Ț. 21 Decembrie 2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1194/2015. Curtea de... → |
|---|
