Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 630/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.630

Ședința publică de la 04 Mai 2015

PREȘEDINTE V. M.

Judecător C. Ș.

Grefier B. D.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

c.c.c.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 15 aprilie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de asigurătorul . G. SA – S. O., inculpatul C. D., părțile civile I. G., I. N., I. E., A. I. I., T. E., I. G. V., M. M. C., I. N., împotriva sentinței penale nr.650 din 3 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.650 din 3 iulie 2014, Judecătoria S., în baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. D., fiul lui I. și F., născut la data de 16.03.1979, în ., domiciliat în com. Tătulești, ., CNP_, judecat în stare de libertate, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 292 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C. D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1969.

În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile I. G., I. N., I. E. și A. I. și a fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A. la plata sumelor de:

- 5518,11 lei către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. reprezentând despăgubiri materiale;

- 80.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. G.;

- 80.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. N.;

- 60.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. E.;

- 60.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. A. I.;

În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile I. N., I. G. V., T. E. și M. M. C. și a fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A. la plata sumelor de:

- 6151,35 lei către părțile civile I. G. V., T. E. și M. M. C. reprezentând despăgubiri materiale.

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. G. V.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă T. E.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. M. C.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. N.;

S-a luat act că partea civilă I. N. nu a solicitat despăgubiri materiale.

În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A. și a fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A. la plata sumei de 2500 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri materiale.

A fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A., la 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A., la 1500 lei către partea civilă I. G. V. și 10.000 lei către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 4246/P/2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 și fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 292 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969. În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul, în data de 14.08.2011, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DJ703, pe raza comunei Tătulești, jud. O., a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul numiților I. J. și I. F. V.. Totodată s – a reținut faptul că, ulterior producerii evenimentului rutier, la data de 11.10.2011, s – a prezentat la biroul notarial B. V. I. din mun. București unde a dat o declarație necorespunzătoare adevărului în sensul că ar fi pierdut dovada de circulație provizorie emisă de către Inspectoratul de Poliție al jud. O., declarație pe care ulterior a prezentat – o organului de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. care i – a prelungit succesiv dreptul de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice.

Prin încheierea din data de 13.02.2014, față de . data de 01.02.2014 a Codului de procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, dosarul a fost trimis în procedura de cameră preliminară pentru desfășurarea de activități conform art. 342 – 348 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 14.03.2014, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4246/P/2011 emis de P. de pe lângă Judecătoria S., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Prin aceeași instanță s – a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. D. pentru infracțiunile de Ucidere din culpă și Fals în declarații, fapte prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 și art. 292 din Codul penal.

La termenul de judecată din 03.04.2014 a fost audiat inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de dispozițiile art. 375 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Înainte de a fi începută cercetarea judecătorească, părțile civile au depus acte în legătură cu pretențiile civile formulate de către acestea. La termenul de judecată din 03.04.2014 a fost audiată partea civilă I. N. în legătură cu pretențiile civile formulate de către aceasta.

Pentru dovedirea pretențiilor civile a fost încuviințată proba cu martor pentru părțile civile persoane fizice, fiind audiați martorii M. L., P. M. și D. N. la termenul de judecată din 15.05.2014.

Tot pe parcursul cercetării judecătorești la solicitarea instanței s – a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului, dosarul de daune întocmit de către societatea de asigurare și rezoluțiile emise de către organul de urmărire penală în legătură cu dreptul de circulație al inculpatului.

Totodată, după . noului Cod de procedură penală, față de conținutul dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală care definește calitatea de parte responsabilă civilmente, s-a dispus conceptarea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a societății de asigurare S.C. O. V. I. G. S.A. Așadar, față de dispozițiile art. 86 din Codul de procedură penală potrivit cu care Partea responsabilă civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces, instanța a apreciat că societatea de asigurare nu mai poate sta în proces în calitate de asigurător ci, în măsura în care se apreciază că se impune angajarea răspunderii civile, de parte responsabilă civilmente.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

La data de 14.08.2012, inculpatul C. D. s-a deplasat cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții civile Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România, la domiciliul părții civile I. E. L. din ., unde, în intervalul orar 20.30 – 22.30, împreună cu partea civilă I. N. și victimele I. J. și I. F. V., a consumat băuturi alcoolice. În continuare, inculpatul, partea civilă I. N. și victimele au hotărât să se deplaseze la o discotecă aflată pe raza comunei Optași astfel că au urcat în autoturismul deținut de către inculpat și au plecat în direcția comunei Optași, autoturismul fiind condus de către inculpat deși consumase anterior băuturi alcoolice. Pe raza comunei Tătulești partea civilă I. N. a coborât din autoturism, inculpatul și victimele I. J. și I. F. V. continuându-și deplasarea către localitatea Optași. În jurul orei 23.00, circulând pe DJ 703, pe raza comunei Tătulești, jud. O., având direcția de mers către localitatea Optași, cu o viteză de aproximativ 95 – 100 km/h și în condiții de vizibilitate redusă datorită întunericului dar și pe un carosabil umed, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de mers și, la ieșirea dintr – o curbă la stânga, a pătruns cu roțile din dreapta pe acostament în zona în care se aflau două movile de pământ dispuse în jurul unei gropi, a trecut cu roțile peste aceste movile de pământ ceea ce a determinat un parcurs necontrolat al autoturismului condus de către inculpat și coliziunea după o distanță de 42.6 m cu un pod și după alți 30 m cu un stâlp din beton care s – a rupt în urma impactului dar și cu un autoturism marca Matiz aflat parcat în imediata apropiere. În urma impactului violent a intervenit pe loc decesul victimelor I. J.(pasager scaun dreapta față) și I. F. V. (pasager bancheta spate), din rapoartele de constatare medico – legală (autopsie) nr. 234/A din 31.10.2011 și 234/A din 31.10.2011 emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală O. rezultând faptul că moartea celor doi a fost violentă, în cazul lui I. F. V. datorându-se unei plăgi tăiate despicate cranio cerebrale cu hemoragie externă, consecința unui politraumatism prin accident rutier iar în cazul lui I. J. datorându-se unui politraumatism cu fractură cervicală C2 – C3 cu secțiune de bulb rahidian. În cazul ambelor persoane decedate, s – a concluzionat că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, corpuri tăietoare și compresiune între două planuri dure în condițiile accidentului suferit și au legătură directă și necondiționată cu cauza morții. Totodată, în urma accidentului a rezultat avarierea totală a autoturismului condus de către inculpat, proprietatea părții civile Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România, aspect confirmat de raportul de inspecție tehnică din data de 18.08.2011.

În urma analizei probelor biologice de sânge recoltate inculpatului după producerea evenimentului rutier, prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 993/994 din 17.08.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală O., s-a stabilit că acesta, la ora 00.45 a prezentat o alcoolemie de 0,75 g/‰ iar la ora 00.55 a prezentat o alcoolemie de 00.55 g/‰. Prin raportul de expertiză medico – legală nr. 588/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei emis de către Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici la data de 11.06.2013, s – a stabilit că inculpatul C. D., la data de 14.08.2011, ora 23.10, ora producerii accidentului, ar fi avut o alcoolemie teoretică în creștere de cca 0,70 g/‰.

Pentru stabilirea dinamicii accidentului rutier și a împrejurărilor concrete în care s – a produs evenimentul rutier, organele de urmărire penală au dispus în cauză efectuarea unei expertize tehnice – auto. Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, în legătură cu care inculpatul nu a avut de formulat obiecțiuni, s-a stabilit că dinamica accidentului rutier a constat în pierderea controlului asupra direcției de mers a autoturismului Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ de către inculpatul C. D. care se afla sub influența băuturilor alcoolice și a circulat cu viteză foarte mare (aproximativ 95 – 100 km/h) și neadaptată la condițiile de drum. S-a mai stabilit prin raportul de expertiză faptul că evitarea accidentului se putea face numai de către conducătorul auto, inculpatul C. D., dacă acesta nu ar fi condus autovehiculul după ce a consumat băuturi alcoolice și totodată ar fi circulat cu o viteză adaptată la condițiile meteo – rutiere de la momentul accidentului, cu atât mai mult cu cât limita maximă pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul era de 50 km/h iar pe de altă parte, intersectându-se cu un autovehicul care circula pe timp de noapte din sens opus, avea obligația de a reduce viteza pentru a putea efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Toate aceste elemente au condus instanța la concluzia că inculpatul se face vinovat exclusiv de producerea evenimentului rutier în care și-au pierdut viața I. J. și I. F. V..

În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că pierderea controlului autoturismului s-a datorat unei explozii la roata dreaptă față și faptului că din sens opus se apropia un autoturism care circula cu faza de drum. Instanța nu poate avea în vedere la soluționarea cauzei prima ipoteză având în vedere faptul că raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, și cu care inculpatul s – a declarat de acord, nu a confirmat o astfel de stare de fapt, pe de – o parte pentru că pneurile autoturismului erau construite în sistem tubeless (fără cameră de aer) la care posibilitatea unei depresurizări instantanee este rar întâlnită, iar pe de altă parte, pentru că cercetarea la fața locului efectuată de către organele de poliție imediat după producerea evenimentului rutier nu a evidențiat la fața locului vreo urmă de rulare pe jantă pe distanța de 42.6 metri dintre movilele de pământ și podul de care autoturismul s – a lovit cu roata dreapta față.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa solicitând ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le – a însușit.

Ulterior producerii evenimentului rutier din data de 14.08.2011, inculpatul C. D., deși nu predase permisul de conducere organelor de poliție declarând la data de 06.09.2011 că a avut acest act în autoturismul implicat în accident, pierzându-l probabil în aceste circumstanțe, și nu i se eliberase anterior o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu sau fără drept de circulație, la data de 11.10.2011 a dat o declarație pe propria răspundere la Biroul Notarial B. V. I., necorespunzătoare realității, potrivit căreia a pierdut în condiții necunoscute dovada de circulație provizorie emisă de către I.P.J. O. în urma evenimentului rutier produs în data de 14.08.2011. La data de 13.10.2013, folosindu-se de această declarație necorespunzătoare realității în scopul de a crea aparența unei acțiuni legitime, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria S. prelungirea dreptului de circulație, cerere care a fost admisă pentru o perioadă de 30 de zile. Ulterior, inculpatul a formulat succesiv cereri pentru prelungirea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, fiindu – i admise de fiecare dată până în data de 13.05.2012.

În cursul urmăririi penale inculpatul, deși a susținut că a dat declarația în fața notarului public în referire la pierderea dovezii de circulație provizorie iar în baza acestei declarații i-a fost acordat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de fals în declarații susținând, fără temei, că a fost în eroare asupra eliberării unei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere. Instanța nu a putut reține apărarea inculpatului în condițiile în care acesta nu a predat organelor de poliție permisul de conducere, astfel că nu putea fi emisă o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu sau fără drept de circulație în lipsa acestui act. Acest fapt a fost confirmat și prin adresa Inspectoratului de Poliție al jud. O. – Serviciul Rutier nr._ din 17.05.2012 din care a rezultat că inculpatul, după producerea evenimentului rutier, nu a mai avut dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, iar dovadă înlocuitoare a permisului de conducere nu i-a fost eliberată, întrucât nu a predat permisul de conducere organelor de poliție. În aceste împrejurări, în care nu i-a fost eliberată vreodată dovadă înlocuitoare a permisului de conducere după producerea evenimentului rutier, inculpatul nu se putea afla în eroare asupra acestui fapt astfel încât să fie determinat să dea o declarație pe propria răspundere la notarul public. Aceste împrejurări au format convingerea instanței că inculpatul în mod deliberat a dat declarația în fața notarului public, în scopul de a – și facilita obținerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Această concluzie este întărită și de faptul că inculpatul luase la cunoștință la data de 06.09.2011 că nu mai are dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice(declarație făptuitor fila 60 d.u.p.).

S-a constatat că din probele administrate de organele de urmărire penală a rezultat că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unor pedepse.

În drept, fapta inculpatului C. D., constând în aceea că în data de 14.08.2011 în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 703, pe raza localității Tătulești, jud. O., datorită nerespectării dispozițiilor legale referitoare la conducerea unui autovehicul pe drumurile publice – consumul de băuturi alcoolice,viteza situată peste limita legal admisă, neadaptarea vitezei la condițiile de vizibilitate și de drum, nereducerea vitezei la întâlnirea cu un vehicul care circulă din sens opus – a pierdut controlul direcției de mers, a ieșit în afara părții carosabile și a intrat în coliziune cu un pod și un stâlp de electricitate, împrejurare în care a intervenit decesul pasagerilor care se aflau în autoturism – I. J. și I. F. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev și ped. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că acționând în acest mod – conducând autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice în mod repetat în cursul zilei de 14.08.2011 având o alcoolemie de 0,70 g/‰ în momentul producerii accidentului, cu o viteză de aproximativ 100 km/h în interiorul localității în condiții de vizibilitate redusă datorită întunericului și pe un carosabil umed – inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea acestuia, socotind fără temei că el nu se va produce, retinându – se ca formă de vinovăție culpa cu prevedere.

În drept, fapta inculpatului C. D., constând în aceea că în data de 11.10.2011 a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui notar public, în sensul că ar fi pierdut dovada de circulație provizorie eliberată de către organele de poliție, în vederea producerii unei consecințe juridice – obținerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de Fals în declarații, faptă prev și ped. de art. 292 din Codul penal din 1969.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că acționând în acest mod – declararea pierderii unui înscris oficial în condițiile în care acest înscris nu a fost emis niciodată, în scopul vădit de a i se acorda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice – inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, reținându-se ca formă de vinovăție intenția directă.

Starea de fapt reținută de către instanță și vinovatia inculpatului în săvârșirea ambelor infracțiuni a fost probată cu: proces verbal de cercetare la fața locului – 14.08.2011 + planșe fotografice + schița locului accidentului de circulație; raport de constatare medico – legală nr. 235/A din 31.10.2011; raport de constatare medico – legală nr. 234/A din 31.10.2011; buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 993/994 din 17.08.2011; declarații martori; declarații părți civile; raport de expertiză medico – legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 114 CR/2012 emis de Institutul de Medicină – Legală C.; raport de expertiză medico – legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 588/i/2013 emis de Institutul Național de Medicină – Legală M. Minovici; proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarații inculpat C. D.; înscrisuri – raport de inspecție tehnică din 18.08.2011, declarație inculpat – 11.10.2011 la Birou Notarial B. V. I., adresă IPJ O. – Serv. Rutier nr._ din 17.05.2012; alte înscrisuri.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare (închisoare de la 3 ani la 7 ani cu posibilitatea aplicării unui spor de 3 ani – ucidere din culpă și de la 3 luni la 2 ani sau amendă – fals în declarații), gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la respectarea dreptului la viață al persoanei și cele referitoare la încrederea publică în declarațiile date în fața autorităților; reliefat de modalitatea concretă de comitere a faptelor – conducând autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice în mod repetat în cursul zilei de 14.08.2011, având o alcoolemie de 0,70 g/‰ în momentul producerii accidentului, valoare aflată în vecinătatea celei care ar fi atras reținerea unei infracțiuni pedepsită cu închisoarea de la 5 – la 15 ani(art. 178 alin. 3 din Codul penal), cu o viteză de aproximativ 100 km/h în interiorul localității în condiții de vizibilitate redusă datorită întunericului și pe un carosabil umed, făcând o declarație necorespunzătoare adevărului la un notar public în scopul de a – i fi acordat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în condițiile în care cu doar două luni înainte produsese un accident de circulație în urma căruia decedaseră două persoane, solicitarea, în baza declarației false, a prelungirii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice timp de 6 luni de zile în condițiile în care luase la cunoștință de la organele de poliție că în urma accidentului nu mai are acest drept, urmarea produsă – decesul a doi tineri în împrejurări violente, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptelor, încercând să inducă organele de urmărire penală prin prezentarea unor stări de fapt necorespunzătoare adevărului în legătură cu faptele reținute în sarcina sa, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale iar în faza judecății a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa solicitând aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală. Totodată, s-a reținut că inculpatul, după săvârșirea faptelor, nu a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului material sau moral încercat de către rudele personelor decedate.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, s-a dispus condamnarea inculpatului C. D. la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ și preventiv prev. de art. 52 din Codul penal.

Instanța, față de recunoașterea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, în sensul că limitele de pedeapsă se vor reduce cu o treime.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite și ținând cont de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea situate peste minimul prevăzut de lege pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța a reținut că inculpatul, așa cum se arăta și în paragrafele anterioare, aflat sub influența băuturilor alcoolice, creează o stare de pericol iminent, pe care o evaluează cu superficialitate conducând autovehiculul cu o viteză excesivă, pe timpul nopții și pe un carosabil umed și pe cale de consecință, produce un accident rutier, care, pe lângă decesul imediat a două persoane, a produs și însemnate pagube materiale, dar putea produce totodată și alte consecințe tragice. Mai departe, la puțin timp după producerea accidentului, inculpatul, conștient fiind de acțiunile pe care le întreprinde, face declarații necorespunzătoare adevărului la un notar public în scopul obținerii ulterioare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și exercită acest drept timp de șase luni în baza unor rezoluții emise de către organul de urmărire penală. Această ultimă stare de fapt nu numai că scoate în evidență pericolul social prezentat de către inculpat și ignoranța acestuia în raport de valorile sociale protejate de lege dar pune la îndoială chiar moralitatea acestuia, care a căutat să – și redobândească pe căi ilicite, chiar și temporar, dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice în condițiile în care a provocat un accident de circulație în urma căruia au decedat doi tineri, prieteni ai săi. În contextul împrejurărilor descrise anterior instanța a aperciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

Potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii(răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Așadar, în cauză s-au aplicat dispozițiile Vechiului cod civil în condițiile în care infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite înainte de data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

În cauză, numiții I. G. (tatăl persoanei decedate I. J.), I. N. (mama), I. E. L. (frate) și A. T. I. (soră) s-au constituit părți civile cu suma de 800.000 euro fiecare în cazul părinților și 500.000 euro fiecare în cazul fraților, daune morale și 5.000 euro fiecare daune materiale, iar numiții I. N.(tatăl persoanei vătămate I. F. V.), T. E.(mama), I. G. V. (soră) și M. M. (soră) s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 10.000 lei fiecare daune materiale (cu excepția părții civile I. N.) și 100.000 lei fiecare daune morale. Totodată, în cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile S.C. C. Distribuție S.A. cu suma de 3100,62 lei(fila 80 d.u.p.) reprezentând contravaloarea bunurilor distruse și C. S.A. cu suma de 2500 euro – contravaloarea autoturismului distrus în urma accidentului și contravaloarea cantității de 122,3 litri benzină consumată de către inculpat.

Despăgubirile acordate persoanelor care au suferit o pagubă prin săvârșirea infracțiunilor trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei cauzate. Sarcina probei in ceea ce privește cuantumul prejudiciului încercat de părțile civile revine acestora potrivit principiului statornicit în art. 1169 Cod civil potrivit cu care – cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Obligația de a repara prejudiciul instituită prin art. 998 – 999 Cod civil se referă atât la prejudiciile materiale, cât și la cele morale nepatrimoniale, regulile răspunderii civile delictuale fiind guvernate de aceleași norme, atât în ceea ce privește daunele materiale cât și cele morale.

Acordarea despăgubirilor bănești pentru daune morale se stabilește în raport de efectele infracțiunii, de împrejurările comiterii infracțiunii, concretizate în stări de fapt rezultate din probe și care se referă la modificările prejudiciabile morale intervenite în viața persoanelor vătămate.

Cu privire la daunele materiale solicitate de părțile civile, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite doar în parte și cum acțiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, în lipsa unor probe concludente pentru dovedirea integrală a daunelor materiale solicitate, asa cum impun dispozițiile Codului civil, instanța nu poate admite în totalitate acțiunile civile formulate de aceștia cu privire la despăgubirile civile. Cuantumul despăgubirilor civile acordate parților civile a rezultat din înscrisurile existente la dosarul de fond depuse în cursul cercetării judecătorești, susținute și de depozițiile martorilor audiați în cauză.

În ceea ce privește cheltuielile pretins efectuate de către părțile civile pentru care s-a dorit dovedirea prin depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța constată că s – a făcut dovada doar a efectuării unor cheltuieli nu și a cuantumului acestora. Or, în aceste condiții, instanța a constatat că lipsește unul dintre elementele esențiale ale prejudiciului, în lipsa căruia nu poate fi angajată răspunderea civilă, respectiv acela de a fi cert, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale.

Astfel, martorii M. L., P. M. și D. N., audiați în cursul cercetării judecătorești au precizat că au aflat de la părtile civile despre cheltuielile efectuate, participând personal la evenimentele prilejuite de înmormântarea defuncților și pomenirile ulterioare, din depozițiile acestor martori nerezultând cu exactitate cuantumul acestor cheltuieli, cu excepția sumelor cheltuite la organizarea pomenii de 3 săptămâni după decesul numitului I. F. V.(1000 lei) și a celor ocazionate de obiceiurile care s-au făcut în perioada sărbătorilor pascale la 3 ani după deces (450 lei), al căror cuantum a rezultat în mod cert din declarația martorului D. N., persoană care s-a ocupat personal de organizarea acestor activități, părțile civile fiind plecate din țară, dar și a sumei de 1000 lei reprezentând costul crucii montate la mormântul persoanei decedate I. J., a cărei valoare este confirmată de ambii martori audiați în cauză la propunerea părților civile.

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, instanța a apreciat că despăgubirile solicitate de părțile civile I. G., I. N., I. E. și A. I. sunt numai în parte justificate urmând să admită în acest mod actiunile civile formulate de cele patru părți civile, iar în ceea ce privește despăgubirile solicitate de părțile civile I. N., I. G. V., T. E. și M. M. C. instanța le-a admis integral, așa cum au fost solicitate, având în vedere traumele psihice suferite de aceste părți în urma decesului defuncților I. J. și I. F. V..

Așadar, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța văzând probele administrate în cauză:

În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 998, 999 din Codul civil, a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile I. G., I. N., I. E. și A. I. și a fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A. la plata sumelor de:

- 5518,11 lei către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. reprezentând despăgubiri materiale;(4000 lei valoarea împrumutului pe care l-au contractat părțile civile pentru organizarea pomenii de 1 an + 1000 lei valoarea unei cruci montate la mormântul persoanei decedat + 518.11 lei valoare factură nr. MAN00003034(fila 96 d.u.p.)).

- 80.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. G.;

- 80.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. N.;

- 60.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. E.;

- 60.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale către partea civilă I. A. I.;

- 6151,35 lei către părțile civile I. G. V., T. E. și M. M. C. reprezentant despăgubiri materiale(4701,35 lei contravaloarea bunurilor rezultate din facturile și bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei(filele 196 – 200 dosar instanță + 1000 lei costul pomenii organizate la 3 săptămâni după deces + 450 lei costul obiceiurilor organizate la 3 ani după deces)).

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. G. V.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă T. E.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. M. C.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă I. N.;

S-a luat act că partea civilă I. N. nu a solicitat despăgubiri materiale.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare ci este apreciată de instanță în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute, modul în care au fost afectate situația familială, socială și profesională.

Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate și nu una având exclusiv scop patrimonial; sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii; nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; aceste sume trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.

În raport de considerentele anterior expuse, vârsta persoanelor decedate, faptul că infracțiunea comisă de către inculpat este din culpă, că nu ne aflăm în prezența unei daune directe ci un prejudiciu nepatrimonial de afecțiune, că părțile civile sunt persoane mature, instanța a apreciat că suma stabilită pentru fiecare parte civilă este rezonabilă și echitabilă, de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie pentru prejudiciul moral suferit și nu să determine o îmbogățire fără just temei.

În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Distribuție S.A. și a fost obligat inculpatul C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. V. I. G. S.A. la plata sumei de 600,1 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Pentru a aprecia în acest fel, instanța a avut în vedere faptul că partea civilă a fost deja despăgubită de către partea responsabilă civilmente cu suma de 2500,52 lei la data de 23.07.2012, aspect care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 148, 204 dosar instanță).

În ceea ce privește contravaloarea cantității de 122,3 litri benzină consumată de către inculpat, instanța a constatat că nu poate obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata vreunei sume de bani în cadrul acțiunii civile promovate în prezenta cauză având în vedere, pe de o parte, că acest prejudiciu al părții civile nu a fost determinat de accidentul de circulație produs de către inculpat iar pe de altă parte, raportul juridic obligațional născut între partea civilă și inculpat în legătură cu consumul defectuos de combustibil se află în directă legătură cu raporturile de muncă ale inculpatului și cu obligațiile sale în cadrul acestui raport, astfel că o astfel de cerere nu poate fi soluționată în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel asigurătorul . G. SA – S. O., inculpatul C. D., părțile civile I. G., I. N., I. E., A. I. I., T. E., I. G. V., M. M. C., I. N..

Părțile civile I. G. F., T. E., M. (fostă I.) M. C. și I. N., au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale în ceea ce privește latura civilă și pe fond, admiterea în totalitate a cererii privind despăgubirile materiale, în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . G. SA, la plata sumei de 30.000 lei daune materiale, întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 197-200, precum și din declarația martorei D. N. rezultă că aceste cheltuieli au fost mult mai mari decât cele acordate de prima instanță.

Părțile civile I. G., I. E., I. N. și A. I., au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, iar modalitatea de executare este prea blândă, raportat la consecințele faptelor inculpatului, pierderea de vieți omenești, conducând sub influența băuturilor alcoolice pe raza unei localități autoturismul, neadaptând viteza conform condițiilor de drum și umiditate, iar după accident perseverând în activitatea infracțională, în condițiile în care a făcut declarații în fals pentru a-i fi prelungit dreptul de circulație, pentru ca apoi să retracteze, neavând în niciun fel moștenitorii victimelor, nemanifestându-și condoleanțe, mai ales că era prieten cu victimele accidentului.

În ceea ce privește latura civilă au solicitat majorarea daunelor materiale, deoarece prima instanță nu a cuantificat în mod corect întinderea prejudiciului material, care a fost dovedit atât prin înscrisurile depuse la dosar, cât și în cadrul probei testimoniale, neputându-se solicita bonuri fiscale pentru toate cheltuielile efectuate pentru cele 10 pomeniri, cât și majorarea daunelor morale, raportat la trauma psihică produsă tuturor părților civile, atât părinți, cât și frați, urmând ca inculpatul să fie obligat alături de asigurător la aceste despăgubiri civile.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate sub aspectul modalității de executare, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a-c Cod penal anterior și schimbarea acesteia din detenție într-o altă modalitate neprivativă de libertate, respectiv suspendarea sub supraveghere prev.de art.86¹ Cod penal anterior, mai ales că a avut o atitudine constantă de recunoaștere și regret, toată perioada de după accident de aproape 4 ani a fost un calvar, părinții săi suferind o depresie, mai ales că cele două victime erau prietene cu el, accident care s-a datorat vitezei ce a depășit limita legală, dar și exploziei care a determinat ieșirea din decor.

Asigurătorul . G. SA – S. O., solicitând înlăturarea obligației de solidaritate a asigurătorului alături de inculpat pentru plata sumei de 2500 euro, daune materiale către partea civilă C. SA, în condițiile în care potrivit art.27 pct.8 din Ordinul nr.14/2011 asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru sumele pe care conducătorul vehiculului este obligat să le plătească proprietarului care i-a încredințat vehiculul; respingerea cererii de reconstituire parte civilă a C. Distribuție SA pentru suma de 600,1 lei daune materiale, deoarece în urma soluționării dosarului de daună la data de 23.07.2012 s-a plătit păgubitei suma de 2.500, 52 lei; înlăturarea obligației de solidaritate a asigurătorului alături de inculpat pentru plata cheltuielilor judiciare de 800 lei, dar și diminuarea despăgubirilor morale acordate părților civile raportat la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece o faptă săvârșită din culpă nu poate fi pusă în același plan cu o faptă săvârșită cu intenție, iar la stabilirea cuantumului daunelor trebuie avute în vedere împrejurările concrete, dar și faptul că urmărindu-se o satisfacție morală a persoanelor direct implicate, aceasta poate fi obținută în primul rând prin condamnarea vinovatului.

Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.417 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, se constată apelurile ca fondate, pentru următoarele considerente:

Se constată că din probele administrate, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, fotografii judiciare, rapoarte de constatare medico-legală privind victimele I. V. și I. Jean, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.993/94 din 17.08.2011, raport de expertiză medico-legală nr.114CR/2012 privind interpretarea retroactivă alcoolemie, raport de expertiză medico-legală nr.588/i/2013 privind interpretarea retroactivă alcoolemie, raport de inspecție tehnică, raport de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor, înscrisuri, precum și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, însușindu-și întreg materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în seara zilei de 14.08.2011, în jurul orelor 23:00, inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, pe DJ 703 în raza comunei Tătulești, județul O., în direcția de mers dinspre S. spre Optași, în autoturism aflându-se ca pasageri victimele I. J. pe scaunul din dreapta față și I. F. V. în partea stângă a banchetei spate, victime care consumaseră alcool împreună cu inculpatul.

Circulând cu viteză foarte mare, respectiv aproximativ 96 km/h, în condiții de vizibilitate pe timp de noapte și carosabil umed, în momentul în care au ajuns în zona Km.53+630, respectiv în zona imobilului 452 din . sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,70 gr%o, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.588/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit de INML M. Minovici, a pierdut controlul direcției de mers și la ieșirea din curba la stânga pe care drumul o face în această zonă, a pătruns cu roțile din dreapta pe acostament, acolo unde erau două movile de pământ, în jurul unei gropi pentru o conductă de apă care subtraversa drumul, moment în care autoturismul urcând cu viteză pe acesta movile a fost lansat și a ajuns ca după ce a mai mers 42,60 metri să lovească cu roata dreaptă față în placa de beton de la al doilea pod în raport cu cele două movile, unde s-a produs smulgerea roții dreapta, plata de beton fiind deplasată pe o distanță de circa 50 cm, după care, autoturismul la o distanță de circa 30 metri s-a lovit de stâlpul de beton unde a avut loc impactul violent, stâlp care a fost rupt, iar autoturismul grav avariat a ricoșat în autoturismul Matiz ce era parcat în imediata vecinătate a stâlpului.

În urma accidentului, pe lângă ruperea stâlpului de beton al rețelei electrice din fața imobilului nr.453 s-a produs și avarierea gravă atât a autoturismului Opel Astra, condus de către inculpat, cât și a autoturismului Matiz cu număr de înmatriculare_ .

Cel mai grav rezultat în urma producerii accidentului rutier a fost decesul celor doi pasageri din autoturism, respectiv victimele I. J. și I. F. V., victime care în momentul decesului, potrivit rapoartelor de constatare medico-legală autopsie nr.234/A/31.10.2011 și nr.235/A/31.10.2011 întocmite de către Serviciul Județean de Medicină Legală S., aveau o alcoolemie în sânge 1,30 gr%o, respectiv 2,10 gr%o.

Așa cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic N. I.P., vinovat de producerea accidentului este inculpatul, care a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice și a circulat pe raza localității cu o viteză ce depășește limita maximă pe acest sector de drum, respectiv peste 50 km/h, fără a adapta această viteză și la condițiile de umiditate, încălcând, de asemenea, și dispozițiile art.114 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care prevăd obligația ca pe timp de noapte, la apropierea unui vehicul care circulă din sens opus, de la o distanță de 200 metri să folosească luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei, în așa fel încât orice manevră să poată fi efectuată în condiții de siguranță, astfel cum prevăd dispozițiile art.48 din OUG nr.195/2002.

După începerea urmăririi penale, inculpatul s-a prezentat în fața notarului Public D. A. G., unde a declarat pe propria răspundere, că a pierdut în condiții necunoscute dovada de circulație provizorie emisă de IPJ O., în urma evenimentului rutier produs în data de 14.08.2011, declarație falsă ce a produs consecințe juridice în sensul că a indus în eroare organele abilitate, obținând un document în baza căruia a condus autoturismul pe drumurile publice, deși avea obligația de a se prezenta la IPJ O., Serviciul Rutier, cu documentul respectiv pentru a i se menționa perioada prelungită.

După extinderea cercetărilor și pentru infracțiunea de fals în declarații, la data de 16.05.2012, inculpatul s-a prezentat la același notar, unde a retractat declarația falsă, la data de 11.06.2012, fără însă ca aceasta să mai poată produce efecte juridice.

Potrivit art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a unei cauze au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin decizia nr.265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr.362 din 20 mai 2014, s-a stabilit că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o „lex terția”, încălcându-se dispozițiile art.61 din Constituție.

În drept, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, prin nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, cauzând decesul a două persoane, realizează conținutul constitutiv atât al infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, la al cărei maxim se poate adăuga un spor de până la 3 ani, cât și al infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.192 alin.1, 2 și 3 Cod penal, sancționară cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, limitele speciale care se majorează cu încă jumătate, deci, cu limite de la 3 ani la 10 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a declara necorespunzător adevărul în fața notarului public pentru ca acea declarație să producă consecințe juridice, respectiv obținerea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, realizează conținutul constitutiv atât al infracțiunii de fals în declarații, prev.de art.292 Cod penal anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, cât și al infracțiunii de fals în declarații, prev.de art.326 Cod penal, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

În aceste condiții, raportat la decizia Curții Constituționale și având în vedere încadrările juridice, data săvârșirii infracțiunilor, precum și legea penală pe întregul său, raportat atât la dispozițiile care incriminează fapta, cât și cele privind stabilirea pedepsei și a modalității de executare, Curtea constată că legea penală anterioară este legea penală mai favorabilă inculpatului aplicabilă în cauză, apreciind astfel că încadrarea juridică a fost stabilită în mod corect de către prima instanță.

Având în vedere vinovăția inculpatului, chiar și sub forma culpei, precum și criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev.de art.74 Cod penal, respectiv gravitatea faptei (infracțiune care aduce atingere dreptului fundamental al persoanei la viață), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe raza localității Tătulești, autoturismul cu o viteză ce depășește limita legală și fără a adapta viteza condițiilor de drum și cu nerespectarea dispozițiilor privind folosirea luminii de întâlnire, provocând un accident rutier, ce a avut ca urmare decesul pasagerilor din propriul autoturism, pasageri care cunoșteau faptul că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice, ca urmare a consumului împreună cu victimele, pentru ca apoi, în timpul cercetărilor penale să declare necorespunzător adevărul în fața notarului, respectiv pierderea dovezii de circulație pentru ca acea declarație să producă consecințe juridice), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și consecințele săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, dar și circumstanțele personale, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, beneficiind de procedura simplificată și ca atare, și de consecințele acesteia prev.de art.396 alin.10 Cod pr.penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor speciale, Curtea constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în stabilirea modalității de executare, apreciindu-se că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi realizat numai prin privarea de libertate, neexistând împrejurări speciale care să atragă o atenuare a pedepsei, în condițiile în care inculpatul nu a ajutat moral sau material moștenitorii victimelor, victime aflate în relație de prietenie cu acesta.

Având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, valoarea socială ocrotită prin lege, jurisprudența CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată că în mod corect i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și alin.2 lit.b Cod penal anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că părțile civile I. G. V., T. E. și M. (fostă I.) M. C. (moștenitorii victimei I. F. V.) s-au constituit părți civile cu sumele de câte 10.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare și de câte 100.000 lei reprezentând daune morale, pentru fiecare.

Părțile civile I. G., I. N., I. E. și A. I. (moștenitori ai victimei I. J.) s-au constituit părți civile cu sumele de câte 5.000 euro reprezentând daune materiale; de câte 800.000 euro reprezentând daune morale (părțile civile I. G. și I. N.) și de câte 500.000 euro reprezentând daune morale (părți civile I. E. și A. I.).

Partea civilă I. N. (moștenitor al victimei I. F. V.) s-a constituit parte civilă doar cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale, fără a solicita daune materiale, arătând că respectivele cheltuieli au fost suportate de către fosta sa soție, T. E. și cele două fiice.

În dovedirea acțiunilor civile, părțile civile I. G., I. N., I. E. și A. I. au solicitat și instanța a încuviințat audierea martorilor M. L. și P. M., fiind audiați acești martori.

În dovedirea acțiunilor civile, părțile civile I. M., T. E., I. N. și M. (fostă I.) C. au solicitat și instanța a încuviințat audierea martorilor Oașcă V. C. și D. N., fiind audiată doar martora D. N..

Părțile civile I. G. V., T. E. și M. (fostă I.) M. C. (moștenitorii victimei I. F. V.) au depus la dosar și înscrisuri reprezentând facturi fiscale și bonuri fiscale.

Potrivit art.1349 alin.1 și 2 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Condițiile răspunderii pentru fapta proprie, reglementate de art.1357 Cod civil, stabilesc că cel care cauzează altuia prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare, autorul răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.

Cum, în speță, autoturismul condus de inculpat și implicat în producerea accidentului, deținea o poliță de asigurare auto obligatorie, se constată că asigurătorul . răspunde în temeiul contractului de asigurare și numai în limita asigurării, iar inculpatul vinovat de producerea accidentului ce a avut ca urmare decesul a două victime, în temeiul răspunderii civile delictuale și numai în măsura în care prejudiciul depășește suma maximă pe care o poate plăti asigurătorul.

Faptul că temeiul răspunderii asigurătorului este unul contractual, această împrejurare nu presupune absolvirea sa de orice obligație de răspundere civilă în procesul penal, câtă vreme art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 modificată, prevede în mod expres posibilitatea exercitării drepturilor persoanelor păgubite împotriva asigurătorului de răspundere civilă, răspunderea sa coexistând, deci, cu răspunderea civilă delictuală a celui care prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare.

Deci, răspunderea asigurătorului în procesul penal nu exclude răspunderea principală a inculpatului, ci este alăturată acestuia, în scopul protejării victimelor sau moștenitorilor acestora, aspect ce rezultă din existența tuturor actelor normative care stabilesc un plafon al răspunderii, voința legiuitorului fiind neechivocă în reglementarea acestui aspect.

Analizând probatoriul administrat pe latură civilă, se constată că acțiunile civile formulate de părțile civile – moștenitorii victimelor, sunt în parte dovedite, în sensul că:

Din înscrisurile depuse la dosar și depoziția martorei D. N. rezultă că moștenitorii victimei I. F. V., respectiv părinții și frații, au suferit atât un prejudiciu material, dar și moral, existând probe care fac dovada unui prejudiciu material cert, direct și în legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită de inculpat.

Astfel, se constată că aceștia au efectuat cheltuieli cu ocazia înmormântării victimei și pomenirilor ulterioare, constând în monument funerar (1.390 lei + 2.390 lei), contravaloare obiecte acordate cu ocazia înmormântării și pomenirii, respectiv respectarea obiceiurilor (tămâiat 300 lei), crucea (2.400 lei), preot (400 lei), gropari (300 lei), obicei pascal (450 lei), taxă episcopie (250 lei), precum și contravaloare alimente, pomenirea de 3 săptămâni (1.000 lei), pomenirea de 6 săptămâni (2.000 lei), cheltuieli care se ridică la un cuantum total de 22.750 lei, sumă ce de asemenea, va fi împărțită în mod egal moștenitorilor victimei, neputându-se stabili cu certitudine contribuția fiecăruia.

Din declarațiile martorilor M. L. și P. M. reiese că moștenitorii victimei I. J. au efectuat cheltuieli în ceea ce privește înmormântarea și pomenirile ulterioare, respectiv înmormântarea (8.000 lei), pomenirile ulterioare de 3 săptămâni (1.000 lei), 6 săptămâni (4.000 lei) și crucea (1.000 lei), cheltuieli care se ridică la un cuantum de 14.000 lei, sumă ce de asemenea, va fi împărțită în mod egal moștenitorilor victimei, neputându-se stabili cu certitudine contribuția fiecăruia.

Se constată că prima instanță a stabilit un cuantum greșit al despăgubirilor materiale pentru părțile civile, făcând o apreciere eronată a probatoriului și fără a preciza prejudiciul material cauzat acestora, folosind referiri generale doar cu privire la înmormântare și pomenire.

Mai mult de atât, în mod greșit se constată că prima instanță a obligat asigurătorul alături de inculpat la o sumă globală către părțile civile, în condițiile în care față de aceste părți civile nu poate fi antrenată o răspundere solidară în calitate de creditori ai obligației, ci trebuia fie să stabilească contribuția fiecărei părți civile la efectuarea cheltuielile privind înmormântarea și pomenirile ulterioare, fie ca aceste părți civile să primească sume egale în măsura în care nu se putea stabili contribuția fiecăruia la cheltuielile materiale.

De asemenea, se constată că prima instanță nu a analizat criteriile ce au determinat obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la daune morale către părțile civile, sume care, deși solicitate diferit de către părțile civile au fost acordate în parte nejustificat, în măsura în care victimele s-au aflat împreună în autoturismul inculpatului, acceptând să se deplaseze cu acel autoturism condus de către inculpat în stare de ebrietate, iar acestea la rândul său având în sânge îmbibație alcoolică, apreciată ca fiind destul de mare.

Prima instanță avea obligația în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale să stabilească criterii obiective ce trebuiau relevate și justificate, pentru ca, pe de o parte, părțile civile să fie just despăgubite, iar pe de altă parte, această despăgubire să nu constituie o îmbogățire fără just temei.

Daunele morale, definite ca obiect al obligației de dezdăunare pentru prejudiciul material cauzat prin încălcarea, nesocotirea sau stingerea unor drepturi nepatrimoniale impun instanței de judecată să recurgă în vederea identificării și evaluării acestora la criterii obiective, singurele în măsură să ofere caracterul justificat al daunelor și la natura controlată a acestora.

Astfel de criterii obiective trebuie să răspundă principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, fie acesta de natură nepatrimonială, morală.

Este adevărat că dreptul la viață aparține exclusiv titularului său, însă de acest drept se bucură, datorită raporturilor strânse de rudenie, afecțiune și sprijin reciproc cu persoanele aflate în legătură directă cu aceste raporturi, așa cum sunt părinții față de copii lor sau frații între ei.

Părinții și frații victimelor justifică dreptul la acțiune pentru repararea prejudiciului moral încercat, însă sub condiția demonstrării unei puternice legături de afecțiune existente între fiecare dintre aceste persoane și victimă.

Despăgubirile morale acordate acestor persoane au scopul de a alina suferința pricinuită fiecăruia, prin moartea victimei de care erau legați afectiv, putând asigura un anumit confort psihic pentru a compensa suferințele sufletești și lipsa de sprijin și afecțiune ca urmare a dispariției celui apropiat.

Observând sumele acordate drept daune morale către părțile civile, Curtea constată o disproporționalitate vădită între sumele acordate moștenitorilor victimei, fapt pentru care, raportat la vârsta victimelor, calitatea moștenitorilor față de victime, faptul că victimele au acceptat să fie transportate de către inculpat, deși acesta consumase alcool, legătura de afecțiune între victime și moștenitori, astfel cum a fost probată în cauză, Curtea constată că suma de câte 100.000 lei daune morale pentru părinții victimelor și de câte 50.000 lei daune morale pentru frații și surorile victimelor, reprezintă o justă și echitabilă reparație mai apropiată de situația reală, astfel încât această sumă să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A. se constată că în mod greșit prima instanță a obligat asigurătorul către recuperarea prejudiciului cauzat constând în contravaloarea autoturismului avariat, în condițiile în care asigurarea obligatorie auto pentru care există polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr._ privește autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_ .

Potrivit art.48 alin. (1) din Legea nr.136/1995, persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania, precum si tramvaie au obligația sa se asigure pentru cazurile de răspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule in limitele teritoriale de acoperire si sa mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum si sa aplice pe parbrizul vehiculului sau in alt loc vizibil din exterior vigneta.

Potrivit art.48 alin.2 din Legea nr.136/1995, contractul de asigurare atesta existenta asigurarii de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedește cu polita de asigurare.

În consecință, este vorba de asigurarea de răspundere civilă a pagubelor produse prin accidente terțelor persoane de către cel care conduce autoturismul asigurat.

Cum au autoturismul asigurat răspunzător de producerea accidentului ce a fost condus de către inculpat este autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, pentru pagubele produse proprietarului prin avarierea sa totală, răspunzător de recuperarea prejudiciului este doar inculpatul, drept pentru care urmează ca inculpatul să fie obligat către partea civilă C. SA la plata sumei de 2500 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând despăgubiri materiale.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile C. Distribuție SA, Curtea constată că acțiunea civilă este întemeiată și în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului alături de asigurător, întrucât dispozițiile art.50 alin.4 din Legea nr.136/1995 prevăd că pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acorda pentru bunurile aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate in acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului respectiv, precum si daca nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului și dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, prevăd că despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, Curtea va admite apelurile, va desființa sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Va admite în partea acțiunile civile formulate de către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. (moștenitorii victimei I. Jean) și I. G. V., T. E. și M. M. C. (moștenitorii victimei I. F.).

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă I. N. (moștenitorul victimei I. F.).

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. (moștenitorii victimei I. Jean) la câte 3500 lei reprezentând daune materiale.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G., I. N. la câte 100.000 lei reprezentând daune morale.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile, I. E. L. și A. T. I. la câte 50.000 lei daune morale.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G. V., T. E. și M. M. C. (moștenitorii victimei I. F.) la câte 7500 lei reprezentând daune materiale.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G. V. și I. N. la câte 100.000 lei reprezentând daune morale.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile T. E. și M. M. C. (moștenitorii victimei I. F.) la câte 50.000 lei reprezentând daune morale.

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Distribuție S.A.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurător S.C. O. V. I. G. S.A. către partea civilă C. Distribuție S.A la plata sumei de 600,1 lei reprezentând despăgubiri materiale.

Va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A.

Va fi obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. către partea civilă Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A la plata sumei de 2500 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând despăgubiri materiale.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Văzând și art.275 alin.3 Cod pr.penală.

PENTRU ACSTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de asigurătorul . G. SA – S. O., inculpatul C. D., părțile civile I. G., I. N., I. E., A. I. I., T. E., I. G. V., M. M. C., I. N., împotriva sentinței penale nr.650 din 3 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Admite în partea acțiunile civile formulate de către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. (moștenitorii victimei I. Jean) și I. G. V., T. E. și M. M. C. (moștenitorii victimei I. F.).

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă I. N. (moștenitorul victimei I. F.).

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G., I. N., I. E. L. și A. T. I. (moștenitorii victimei I. Jean) la câte 3500 lei reprezentând daune materiale.

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G., I. N. la câte 100.000 lei reprezentând daune morale.

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile, I. E. L. și A. T. I. la câte 50.000 lei daune morale.

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G. V., T. E. și M. M. C. (moștenitorii victimei I. F.) la câte 7500 lei reprezentând daune materiale.

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile I. G. V. și I. N. la câte 100.000 lei reprezentând daune morale.

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C O. I. G. către părțile civile T. E. și M. M. C. (moștenitorii victimei I. F.) la câte 50.000 lei reprezentând daune morale.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Distribuție S.A.

Obligă inculpatul alături de asigurător S.C. O. V. I. G. S.A. către partea civilă C. Distribuție S.A la plata sumei de 600,1 lei reprezentând despăgubiri materiale.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A.

Obligă inculpatul alături de asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A. către partea civilă Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A la plata sumei de 2500 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând despăgubiri materiale.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care 50 lei reprezentând 25% onorariu avocat oficiu ce se vor vira din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04.05.2015.

V. MireaCamelia Ș.

Grefier,

B. D.

Red.jud.CȘ

j.f.N.C.

PS/12.05.2015

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1568/2014. Curtea de Apel CRAIOVA		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel CRAIOVA