Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1568/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1568/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1568/2014

Dosar nr._ - Art.188 Cod penal -

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR.1568

Ședința publică de la 11 decembrie 2014

PREȘEDINTE C. Mereanujudecător

M. M. Șeleajudecător

Grefier S. C.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul C. R., împotriva sentinței penale nr.1127 din 1 octombrie 2014, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat V. L., apărător oficiu, care substituie pe avocat A. L., partea civilă C. I., lipsind părțile civile S. C. Județean de Urgență C. și S. U. de Urgență M. C. C. D. București.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost ascultat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței, deoarece în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, iar pedeapsa este prea blândă.

Faptul că inculpatul a fost șicanat în trafic de către partea civilă nu impune reținerea circumstanței atenuante, în condițiile în care inculpatul a avut asupra sa două cuțite tip baionetă, cu unul dintre ele lovind-o pe partea vătămată.

Totodată, conflictul dintre familiile celor doi nu justifică un asemenea incident.

Prin urmare, solicită înlăturarea circumstanței atenuante și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de dispozițiile legale.

Hotărârea este nelegală sub aspectul nededucerii duratei reținerii inculpatului și sub aspectul obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecată privind apărătorul din oficiu.

Avocat V. L. pentru inculpat, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței, reducerea pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art.75 lit.a și b Cod penal, aplicarea dispozițiilor art.91 din noul Cod penal.

În privința apelului declarat de parchet arată că primul motiv este neîntemeiat, iar celelalte motive sunt întemeiate.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului inculpatului numai în privința motivelor de apel 2 și 3 ale parchetului. Arată că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea provocării în condițiile în care a existat un conflict între familiile celor doi, iar simpla șicanare în trafic, nu constituie provocare.

Partea civilă C. I. lasă soluția la aprecierea Curții.

Inculpatul arată că nu a avut intenția de a răni pe cineva, a vrut doar să se apere, precizând că 5 persoane l-au șicanat în trafic.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1127 din 1 octombrie 2014, T. D., în baza art. 386 cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. R., fiul lui I. și M., născut la data de 06 aprilie 1979, în municipiul C., județul D., domiciliat în municipiul C., ., nr. 18, județul D.,fără forme legale în C., .. 49, județul Dol, studii 8 clase, concubinaj, 2 copii, cetățean român, CNP_ din art. 20 raportat la art. 174,175 lit. i cod penal de la 1969 în art. 32 raportat la art. 188 cod penal actual cu aplicarea art. 5 cod penal actual.

În baza art. 32 raportat la art. 188 cod penal actual cu aplicarea art. 5 cod penal actual și art. 75 alin. 2 lit. b cod penal actual a fost condamnat același inculpat, la 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h cod penal actual pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h cod penal actual.

În baza art. 72 alin. 1 cod penal actual și art. 399 alin. 9 cod procedură penală, s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 31 mai 2013 la zi și s-a menținut față de inculpatul C. R. măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b cod penal s-a confiscat de la inculpat o sabie de lungime totală de 51 cm cu mâner metalic prevăzut cu plăsele din lemn de culoare maro fixate în două nituri.

În baza art. 19 cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 și urm. cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 3405,31 lei despăgubiri civile, sumă reactualizată cu indicele inflației de la data de 26 mai 2013 și până la data plății efective a debitului;

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență M. C. " Dr. C. D." și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4374,41 lei despăgubiri civile către partea civilă;

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă C. I. domiciliat în C., ., nr. 50B, județul D. (în prezent deținut în PMS C.) și a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 356/P/2013 din data de 15.07.2013 al Parchetului de pe lângă T. D. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C. R., C. I., C. G., C. S. și, în lipsă, a inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

- inculpatul/parte vătămată C. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i din codul penal de la 1969;

- inculpatul/parte vătămată C. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2 cod penal de la 1969 și art. 321 alin. 1 din codul penal de la 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal de la 1969 ;

- inculpații C. G. și C. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 182 alin. 1 cod penal de la 1969, art. 189 alin. 1 cod penal de la 1969 și art. 321 alin. 1 cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal de la 1969.

- inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute art. 182 alin. 1 cod penal de la 1969, art. 189 alin. 2 cod penal de la 1969 și art. 321 alin. 1 din codul penal de la 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b cod penal de la 1969 ;

În fapt, s-a reținut că la începutul lunii mai 2013 între inculpatul/parte vătămată C. R., pe de o parte, și inculpatul/parte vătămată C. I. și inculpatul C. V., pe de altă parte, a izbucnit o stare conflictuală generată de faptul că martora C. Kasandra, fiica inculpatului/parte vătămată C. R., avea o relație de concubinaj cu numitul C. M., fiul inculpatului C. V., relație cu care familiile celor doi nu erau de acord.

Astfel, în jurul datei de 22-23.05.2013, martora C. Kasandra, însărcinată, a părăsit domiciliul concubinului său, care o agresase fizic, mergând să locuiască împreună cu părinții ei.

După plecarea martorei C. Kasandra din locuința numitului C. M., conflictul dintre cele două familii s-a intensificat, membrii acestora adresându-și reciproc amenințări.

La 25.05.2013, în jurul orelor 23,30 - 24,00, inculpatul-parte vătămată C. I. a plecat de la domiciliul său, situat pe . nr. 50B, cu autoturismul său, marca Audi A6, de culoare albă, înmatriculat sub nr._, însoțit de inculpații C. V., C. G. și C. S., deplasându-se pe . locuia inculpatul/parte vătămată C. R., pe care l-a întâlnit însă în trafic, conducând autoturismul marca Renault Megane, înmatriculat în Franța sub nr. AK.578.PC, avându-l ca pasager pe fratele său, martorul C. C..

Pe fondul stării conflictuale preexistente, între ocupanții celor două autoturisme au avut loc șicanări în trafic, inculpatul-parte vătămată C. I. manevrând autoturismul său de asemenea manieră încât să blocheze deplasarea celuilalt autoturism, condus de inculpatul-parte vătămată C. R..

Astfel, în timp ce se deplasau pe . Frunzei, în direcția liceului T. V., inculpatul-parte vătămată C. I. a acroșat cu partea dreaptă a autoturismului său, partea stângă a autoturismului condus de inculpatul-parte vătămată C. R., determinându-l pe acesta să vireze dreapta până lângă trotuar și să oprească, la intersecția cu . autoturismul aproximativ oblic, cu partea dreapta orientată către bordură, poziție în care a fost găsit cu ocazia cercetării locului faptei.

Așa cum s-a constatat cu această ocazie, autoturismul inculpatului-parte vătămată C. R. prezenta pe aripa stângă față și pe partea exterioară a roții din stânga față, urme de vopsea albă, produse prin stratificare recentă pe elementul de caroserie, jantă și pneu, aripa stângă față fiind înfundată la îmbinarea cu spoilerul, care era smuls din prinderi în partea stânga și atârna liber pe carosabil.

De asemenea, lângă pneul din stângă al autoturismului marca Renault, cu numărul AK-57 8-PC, a fost identificat un element de caroserie auto (ornament de prag) de culoare albă, identificat ulterior ca provenind de la autoturismul inculpatului-parte vătămată C. I. ( procese-verbale și planșe foto filele 15-44).

După ce au oprit, în contextul descris mai sus, părțile au coborât din mașini și au început o discuție în contradictoriu, care a degenerat rapid în acte de violență.

Astfel, inculpatul parte vătămată C. R., care avea asupra sa un cuțit tip baionetă, cu lama de 40 cm, i-a aplicat cu acesta inculpatului parte vătămată C. I., o lovitură în zona abdominală, după care a fugit, împreună cu martorul C. C., fiind urmăriți de ceilalți patru autori.

Inculpatul parte vătămată C. R. a parcurs astfel o distanță de aproximativ 50 m, pe ., ajungând în dreptul imobilului cu nr. 68, aparținând martorei B. P., a escaladat gardul, pentru a scăpa de urmăritori, acțiune ce nu și-a atins însă scopul, spațiul dintre gard și corpul de imobil fiind de numai 1,5 m.

În această împrejurare, inculpații C. V., C. G. și C. S. au smuls mai multe scânduri din gardul imobilului cu nr. 66 aparținând martorului M. Angel și i-au aplicat inculpatului parte vătămată C. R. mai multe lovituri peste membrele superioare și inferioare, până când acesta a scăpat din mână sabia cu care-l agresase pe inculpatul - parte vătămată C. I.. În timpul agresiunii, inculpații au spart și geamul locuinței martorei B. P..

După ce inculpatul parte vătămată C. R. a fost dezarmat, inculpatul C. S. s-a deplasat în dreptul intersecției străzii General D. cu . se găseau cele două autoturisme, a urcat la volanul autoturismului marca Audi A6 cu nr._, și, turând motorul „la maxim", conform propriei declarații, a condus până în dreptul imobilului nr. 68 de pe . se aflau ceilalți participanți la altercație.

Inculpații C. G. și C. V. l-au imobilizat pe inculpatul parte vătămată C. R. și l-au introdus în portbagajul autoturismului marca Audi A 6, apoi, împreună cu inculpatul parte vătămată C. I., care a ocupat locul din dreapta față, având asupra sa sabia cu care fusese agresat, au intenționat să părăsească zona.

În aceste momente, la fața locului a sosit un echipaj al organelor de poliție, care fuseseră alertate prin apelul de urgență 112, de către martorul B. M. M., cu privire la scandalul ce se desfășura în stradă.

La vederea echipajului de poliție, inculpatul C. S., aflat la volanul autoturismului, a demarat în trombă, deplasându-se cu viteză pe . direcția Centrului M. Zonal D., fiind urmărit de autospeciala organelor de poliție, care avea semnalele luminoase și acustice în funcțiune, pe o distanță de 300-400 m, până în dreptul imobilului cu nr. 50A, unde a oprit pe partea stângă a carosabilului.

Inculpatul C. I. a coborât din autoturism având în mână sabia, fapt ce i-a determinat pe lucrătorii de poliție să îndrepte spre ei arma din dotare și să-i someze să arunce sabia.

Procedând la identificarea ocupanților autoturismului marca Audi A6 cu nr._ și la cercetarea acestuia, organele de poliție l-au găsit în portbagaj pe inculpatul parte vătămată C. R., care era în stare de inconștiență și prezenta sânge în zona feței.

Dând dovadă de o agresivitate deosebită, după deschiderea portbagajului, cei patru ocupanți ai autoturismului au început să lovească din nou pe inculpatul parte vătămată C. R., apoi și-au manifestat intenția să urce în mașină și să plece, determinându-i astfel pe cei doi lucrători de poliție, ASP Manghescu D. și . cadrul Secției 3 Poliție C., să solicite ajutorul altor echipaje de poliție, jandarmi și organe ale Serviciului de Intervenție Rapidă.

De asemenea, au fost solicitate și două echipaje SMURD care i-au transportat pe inculpații părți vătămate C. I. și C. R., la S. C. de Urgență C., pentru îngrijiri medicale.

Cu ocazia cercetărilor la fața locului au fost identificate și ridicate articole de îmbrăcăminte și obiecte personale aparținând participanților la altercație, precum și două teci pentru cuțit, una în lungime de 25 cm și alta în lungime de 40 cm, ambele din imitație piele, de culoare maro.

S-a constatat că teaca pentru cuțit în lungime de 40 cm, prevăzută cu sistem de închidere cu capsă, avea ruptă capsa respectivă, iar în timpul cercetării autoturismului marca Renault Megane cu nr. AK-578-PC, pe husa scaunului din dreapta față, la îmbinarea dintre șezut și spătar a fost identificată o capsă metalică de fixare, prinsă de un fragment de imitație piele, de culoare maro.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 2031VAI din 13.06.2013, în urma agresiunii exercitate asupra sa, inculpatul parte vătămată C. I. a suferit o plagă înjunghiată de aproximativ 7 cm, penetrantă, cu interesare hepatică și de colon, leziune ce s-a putut produce în data de 25/26.05.2013, prin lovire cu un corp dur și obiect tăietor-înțepător, a necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie viața.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2032/Al din 13.06.2013, a rezultat că inculpatul parte vătămată C. R. a suferit un politraumatism, fractură cu deplasare, deschisă, tip I, 1/3 inferioară, ambele oase gamba stângă; fractură cu deplasare col radial stâng, cu luxație de cot, plagă tăiată deget IV mâna dreaptă, escoriații genunchi stâng, TCF, leziuni care s-au putut produce în data de 25/26.05.2013 prin lovire cu un corp dur, necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.

În declarația inițială dată, inculpatul parte vătămată C. R. a relatat împrejurările în care a comis fapta și care corespund în mare parte cu situația de fapt reținută mai sus, coroborându-se și cu elemente rezultate din cercetarea efectuată la fața locului și cu declarațiile martorilor.

Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul-parte vătămată C. R. a nuanțat puțin declarația, precizând că a fost lovit de către o altă persoană, cu o bară metalică peste piciorul stâng, în intersecția străzilor G-ral D. cu Anul 1848, în dreptul barului „La Chittare", după care, a lovit și el la întâmplare cu cuțitul, apoi a fugit pe o distanță de aproximativ 50 de m și a escaladat gardul locuinței cu nr. 68 pentru a-și asigura scăparea.

Având în vedere însă natura leziunilor suferite de C. R. la piciorul Stâng (fractură cu deplasare, deschisă, ambele oase gamba stângă), este evident că aceasta nu îi permitea autorului să alerge și să escaladeze un gard, în condițiile descrise, fiind evident că poziția sa subiectivă este nesinceră.

Inculpații C. G., C. S. și C. V. în declarațiile date, au susținut o cu totul altă stare de fapt, relatările lor fiind contradictorii și necoroborându-se cu celelalte probe administrate.

Astfel, inculpații au relatat că au fost blocați în trafic de autoturismul condus de inculpatul parte vătămată C. R., care i-a agresat, ei fiind nevoiți să exercite acte de violență împotriva acestuia, pentru a-l dezarma, apoi l-au introdus în portbagajul mașinii lor, intenționând să se deplaseze la organele de poliție, unde să-l predea pe C. R..

Așa cum a reținut și instanța de judecată în cuprinsul încheierii nr. 141 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, nu a putut fi reținută varianta inculpaților C. S., C. G. și C. V., conform căreia intenționau să îl conducă pe inculpatul parte vătămată C. R. la organele de poliție, întrucât probele administrate în cauză demonstrează că aceștia se deplasau cu viteză mare și au refuzat să oprească la semnal, determinând echipajul de poliție să-i urmărească cu semnalele luminoase și acustice în funcțiune.

Mai mult, imediat după ce a fost audiat ca martor, inculpatul C. V. s-a ascuns, luând de la locul faptei, fără încuviințarea organelor de urmărire penală, autoturismul marca Audi A6 cu nr._, atitudine ce nu își are justificarea în situația persoanei care nu are nici o implicare în săvârșirea unei infracțiuni.

În declarația inițială dată la organele de poliție, inculpatul C. V. a precizat că dorește să formuleze plângere prealabilă față de martorul C. C. (zis Z.) care, în cadrul altercației, l-a tăiat la baza degetului mare cu un cuțit.

Cum însă ulterior inculpatul C. V. s-a sustras de la cercetări și nu s-a prezentat nici la Institutul de Medicină Legală în vederea constatării leziunii pretinse, nu s-a putut stabili existența acesteia și producerea sa în condițiile reclamate.

Un alt aspect care a confirmat atitudinea nesinceră a inculpaților C. S., C. G. și C. V., a rezultat și din declarația olografă a acestuia din urmă, conform căreia, în timpul altercației, a fost strigat de C. G. „ să vină la mașină și să plece, că vine poliția ", iar „ la controlul efectuat de poliție, în portbagaj a fost găsit Amar, adică C. R. .

Inculpatul/parte vătămată C. I. a refuzat să facă relatări cu privire la fapte, rezervându-și dreptul la tăcere.

Din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că inculpații C. V., C. G., C. S. și inculpatul parte vătămată C. I. au manifestat un comportament incompatibil cu normele de conviețuire socială, producând indignarea persoanelor care au perceput acțiunile acestora și care au dezaprobat ferm astfel de manifestări.

În acest sens, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că sunt relevante declarațiile martorilor T. A. D., B. P. M., Sfârlogea D., B. P., M. Angel și B. M. M. (filele 81,82,106-118).

Martorii B. P. și M. Angel au declarat că nu doresc să se constituie părți civile în cauză și nu formulează plângere prealabilă pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 din codul penal.

Nu a putut fi reținută în cauză săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, dat fiind că pătrunderea în curtea locuinței martorei B. P. nu a fost voluntară, ci impusă de situația de moment, lipsind astfel intenția caracteristică laturii subiective a acestei infracțiuni.

În timpul urmăririi penale, inculpații C. V., C. G. și C. S. au susținut că a participat la scandal și numitul C. I. (zis E.), fratele inculpatului parte vătămată C. R..

Probele administrate în cauză nu au susținut însă această variantă, documentele depuse în acest sens, confirmând faptul că martorii C. I. și D. M. au ieșit din țară în data de 25.05.2013, orele 21,30 prin Punctul de trecere a frontierei Calafat, revenind în data de 27.05.2013.

Față de inculpatul parte vătămată C. R. a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 27.05.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

Prin încheierea nr. 144 din 31.05.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. R., pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior până la 28.07.2013. În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 68 din 31.05.2013.

Prin ordonanța din 27.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. G. și C. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2, art. 182 alin. l și art. 321 alin. l cod penal de la 1969.

Prin încheierea nr. 141 din 27.05.2013 pronunțată de T. D. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. G. și C. S. pe o durată de 29 zile, măsură ce a fost prelungită ulterior până la data de 24.07.2013. În cauză au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 66 și 67 din 27.05.2013.

Prin ordonanța din 31.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. 2, art. 182 alin. l și art. 321 alin l cod penal de la 1969, iar prin încheierea nr. 146 pronunțată de T. D. la 01.06.2013 în dosarul nr._/63/2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului nr. 69 emis în cauză.

Prin încheierea din data de 14.02.2014 pronunțată de T. D., judecătorul de cameră preliminară a confirmat arestarea preventivă a inculpatului și a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 69 din data de 01.06.2013 emis în baza încheierii cu nr. 146 din data de 01.06.2013 în dosarul cu nr._/63/2013.

Prin ordonanța din 31.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2 și art. 321 alin. l cod penal de la 1969.

Prin încheierea nr. 191 din 01.07.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului-parte vătămată C. I. pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului emis în cauză.

Prin încheierea nr. 186 din 05.07.2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._/63/2013 a fost casată în parte încheierea nr. 191 din 01.07.2013 a Tribunalului D., în sensul că a fost redusă perioada pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului parte vătămată C. I., la 25 de zile, începând cu data încarcerării.

În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 91 din 01.07.2013, măsura preventivă expirând la data de 25.07.2013.

Situația de fapt reținută în actul de sesizare a fost probată cu procese - verbale de cercetare la fața locului și fotografii judiciare; concluzii preliminare și certificate medico-legale;. declarațiile martorilor; înscrisuri, obiecte - corp delict ridicate de la fața locului și declarațiile inculpaților .

La data de 15.07.2013 urmărirea penală fiind finalizată, a fost întocmit rechizitoriul, cauza fiind înregistrată la nr._/63/2013 pe rolul Tribunalului D. .

Prin încheierea din 16 iulie 2013, în baza dispozițiilor art. 300¹ cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații C. R., C. I., C. G. și C. S., iar în baza art. 160^8a cod procedură penală raportat la art. 160² cod procedură penală au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C. I., C. G. și C. S..

Prin decizia penală 1617 din 19.07.2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._/63/2013/a1 a fost admis recursul inculpatului C. I. declarat împotriva încheierii mai sus menționată, a fost revocată măsura arestării preventive dispusă față de acest inculpat și în baza art. 145¹ cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în sarcina inculpatului fiind stabilite obligațiile prevăzute de lege.

Prin sentința penală nr. 456 din data de 22.10.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._/633/2013 în baza art. 332 alin. 2 cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.

În baza art. 332 alin. 3 cod procedură penală, art. 139 alin. 1 cod procedură penală și art. 145 cod procedură penală a fost înlocuită arestarea preventivă dispusă în cauză față de fiecare dintre inculpații C. R., C. S. și C. G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul C., fără încuviințarea instanței.

Prin decizia penală nr. 2150 din data de 7.11.2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._/63/2013 s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă T. D., împotriva sentinței penale nr. 456/ 22.10.2013 pronunțată de T. D., a fost casată sentința și trimisă cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților C. R., C. G. și C. S.. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului .

La data de 29.11.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la nr._/63/2013* .

Măsura arestării preventive a fost menținută succesiv pentru fiecare dintre cei trei inculpați, respectiv: C. R., C. S. și C. G..

La data de 10 februarie 2014, cauza a fost trecută în procedura de cameră preliminară potrivit noilor dispoziții legale.

Prin încheierea din data de 14.02.2014, judecătorul cameră preliminară a confirmat măsura arestării preventive dispusă în lipsă față inculpatului C. V. și a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 69 din data de 01.06.2013 emis de T. D. în baza încheierii cu nr. 146 din data de 01.06.2013 în dosarul cu nr._/63/2013.

Prin încheierile din data 6.03.2014 și 31.03.2014 măsurile preventive au fost menținute față de fiecare dintre inculpații C. R., C. V., C. G. și C. S. .

Prin încheierea din data de 1 aprilie 2014, în baza art. 346 alin. 2 cod procedură penală pronunțată de judecătorul de Cameră preliminară s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 356/P/2013 din 15 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă T. D. privind pe inculpații C. R., C. I., C. G., C. S. și C. V. și s-a dispus începerea judecății în cauza menționată.

Prin încheierea din data de 16.04.2014 instanța a încuviințat cererile formulate inculpații C. G., C. S., C. I. și C. V. constatând că în cauză judecata poate avea loc în condițiile prevăzute de art. 377 cod procedură penală și a disjuns judecarea cauzei față de inculpatul C. R. .

Cauza nou formată a fost înregistrată la nr._ .

Prin încheierea din data de 05.05.2014 pronunțată de T. D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 346 din data de 09.05.2014 a Curții de A. C., măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul C. R. a fost înlocuită cu măsura arestului domiciliu.

Prin încheierile din datele de 16.06.2014 și 8.08.2014 pronunțate de T. D. în prezenta cauză, în baza art. 362 cod procedură penală raportat la art. 208 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpatul C. R..

Pe parcursul judecății au fost audiați inculpatul si martorii: Sfirlogea D. ( fila 96 dosar vol. I), T. A. D. ( fila 97 vol. I), C. C. ( fila 98 vol. I), B. P. M. ( fila 166 vol. I), B. M. M. ( fila 69 vol. II).

In declarația data in fața instanței, inculpatul C. R. a recunoscut săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu însă a precizat ca le-a comis pentru a se apăra de ceilalți inculpați și nu a avut nici o intenție ca în acea zi să îl lovească pe C. I..

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe întreg parcursul procesului penal instanța constată ca starea de fapt a fost corect expusa in actul de sesizare, urmând a o retine ca atare.

Situația de fapt așa după cum a fost reținută de instanță a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului din 26 mai 2013 însoțit de planșe foto (filele 15-36 dosar de urmărire penală); procesul verbal din 26 mai 2013 de cercetare a locului unde s-a desfășurat conflictul, activitate desfășurată între orele 01,30 și 02,30, însoțit de planșe foto ( filele 36-47 dosar de urmărire penală); proces verbal din 26 mai 2013 întocmit de lucrători ai Grupării mobile jandarmi C. cu ocazia deplasării la locul conflictului (filele 48-54 dosar de urmărire penală); proces verbal din 26 mai 2013 întocmit de lucrătorul de poliție cu ocazia controlului corporal al numitului C. G.; proces verbal din 27 mai 2013 încheiat cu ocazia predării corpurilor delicte; fișa de constatări preliminare întocmită de medicul legist și raportul de constatare medico-legală nr. 2031/A1/13.06.2013 întocmit de IML C., ambele referitoare la numitul C. I. (filele 71,72 dosar de urmărire penală); fișa de constatări preliminare întocmită de medicul legist și raportul de constatare medico-legală nr. 2032/A1/13.06.2013 întocmit de IML C., ambele referitoare la numitul C. R. ( filele 73,74 dosar de urmărire penală); rapoarte întocmite de lucrătorii Secției 3 de Poliție C. asupra celor întâmplate în noaptea de 25/26 mai 2013 ( filele 75-80 dosar de urmărire penală); declarațiile martorilor: M. Angel G., B. P., C. Kasandra, C. I., D. M., T. A. D. (fila 106-107 dosar urmărire penală), B. P. M. (filele 108, 109 dosar de urmărire penală), B. M. M. (filele 110 – 112 dosar de urmărire penală), S. D. (filele 113 – 114 dosar de urmărire penală), N. Duero-Orlando (fila 115 dosar de urmărire penală), C. C. (filele 116-118 dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor audiați de instanța, dovada de restituire către martorul C. C. a cheilor de la autoturismul Renault M. (fila 119 dosar de urmărire penală); adresa nr._ din 19 iunie 2013 a Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră D. (fila 93 dosar de urmărire penală), tichete de îmbarcare în cursă aeriană pentru numiții M. D. și C. I. (fila 95 dosar de urmărire penală), factura și bonul fiscal din 25 mai 2013 eliberate de . ( fila 97 dosar de urmărire penală); adresa nr. 71 din 11 iunie 2013 a BNP Cernobai E. ( fila 99 dosar de urmărire penală), CD player cu imaginile capturate de sistemul de supraveghere video al Centrului M. Zonal în perioada 25 mai 2013 orele 21.00-26 mai 2013 orele 03.00 desfășurate pe . 101 -104 dosar de urmărire penală), fișele de cazier judiciar ale inculpaților, declarațiile inculpaților C. S., C. G., C. V., declarațiile inculpatului C. R. (filele 122 – 135 dosar de urmărire penală si fila 16 vol. I dosar instanța) au confirmat săvârșirea faptei de către inculpatul C. R. în modul și împrejurările descrise.

Pe parcursul judecății la data de 1 februarie 2014 au intrat in vigoare dispozițiile Legii 286/2009 privind Noul cod penal cu modificările si completările ulterioare și, potrivit dispozițiilor art. 5 cod penal „ în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabilă”, iar aceste dispoziții legale pot fi aplicate dacă sunt întrunite următoarele condiții:

- de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei trebuie să fi intervenit două sau mai multe legi penale succesive;

- legea nouă, care intervine pe parcursul soluționării raportului juridic penal de conflict, care ar putea fi mai favorabilă, trebuie să intervină până la judecarea definitivă a cauzei;

- legea veche sub care a fost comisa fapta și legea nouă trebuie să incrimineze aceeași faptă;

- incriminarea ori sancționarea faptei comise să fie diferită în legile ce se succed.

Dacă nu există nici o diferențiere între regimul incriminator și regimul de sancționare, iar pedeapsa este de aceeași natură și în aceleași limite, nu se poate pune problema unui regim mai favorabil, aplicându-se întotdeauna legea nouă, al cărui conținut incriminator este însă identic cu cel al legii vechi.

Astfel, la momentul sesizării instanței de judecată cu rechizitoriu (15 iulie 2013) fapta inculpatului C. R., comisă la data de 25.05.2013, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174,175 lit. i din codul penal de la 1969, respectiv "Tentativa consta în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi. Omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi . Tentativa se pedepsește " .

La 1 februarie 2014 odată cu . Legii 286/2009 privind Noul cod penal cu modificările și completările ulterioare, fapta și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului are corespondent în legea nouă în dispozițiile art. 32 cod penal raportat la art. 188 cod penal, respectiv " Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi . Tentativa se pedepsește " .

Așadar, din cele arătate a rezultat că sunt întrunite primele trei condiții necesar a fi îndeplinite pentru a reține în cauză dispozițiile art. 5 cod penal.

În ceea ce privește existența ultimei condiții instanța a reținut că dispozițiile art. 32 cod penal consacră legislativ conceptul de tentativă și condițiile de existență ale acesteia și reproduc, cu modificări prevederile art. 20 din codul penal anterior, una din modificări constând în modul de definire a tentativei; în timp ce codul penal anterior definește tentativa ca fiind „ punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul” noul cod penal definește tentativa ca fiind „ punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul”.

Prin urmare, în concepția noului cod penal, tentativa, fiind caracterizată ca punere în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, aceasta devine posibilă la toate infracțiunile intenționate, inclusiv la cele săvârșite cu intenție indirectă, deoarece făptuitorul a acceptat rezultatul prevăzut ca probabil sau posibil al infracțiunii, rezultat care însă nu s-a produs din cauze independente de voința acestuia.

În ceea ce privește infracțiunea de omor instanța a reținut că omorul calificat este fapta persoanei care săvârșește un omor în anumite împrejurări grave anume prevăzute de lege, iar această faptă prezintă un grad de pericol social mai ridicat față de infracțiunea de omor simplu, ceea ce explică incriminarea sa prin dispoziții separate și sancțiunea mai severă. Împrejurările care justifică aplicarea sancțiunilor mai severe sunt limitativ prevăzute de lege și au caracterul unor elemente circumstanțiale agravante.

Principala deosebire între noua reglementare și codul penal anterior o reprezintă renunțarea la agravarea în două trepte și prevederea elementelor circumstanțiale de agravare a omorului într-un singur text de lege ( art. 189 cod penal).

În ceea ce privește raportul cu reglementarea din codul penal anterior, s-a renunțat la o parte a elementelor circumstanțiale agravante specifice omorului calificat din reglementarea trecută, fie datorită faptului că ele se regăsesc în conținutul circumstanțelor agravante generale ( omorul asupra unei persoane în neputința de a se apăra), fie datorită reglementării lor în alte texte ( omorul asupra soțului sau a unei rude apropiate), fie pentru că nu se justifica ( omorul comis în public), iar în acest din urmă caz s-a apreciat de către legiuitor că nu este în mod necesar mai periculos cel care ucide victima în public ( de exemplu, în cadrul unui conflict spontan într-un bar) față de cel care ucide victima în locuința acesteia, motiv pentru care s-a considerat că este preferabil ca evaluarea periculozității să fie făcută de judecător cu ocazia individualizării judiciare.

Prin urmare, incriminarea faptei reținută în sarcina inculpatului este diferită în cele două legii succesive săvârșirea faptei „în public” nemaifiind prevăzută în legea nouă ca circumstanță agravantă în cazul infracțiunii de omor.

În acest context, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile pentru a reține și aplica dispozițiile art. 5 din actualul cod penal.

În ceea ce privește criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, aplicabile în cauzele nedefinitiv judecate, noul cod penal nu prevede, în mod expres, în vreo dispoziție aceste criterii, așa cum face de exemplu, în art. 74, unde sunt enumerate criteriile generale de individualizare a pedepsei, însă în acord cu Decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța trebuie să aplice o singură lege, și anume cea mai favorabilă infractorului.

Astfel, în stabilirea legii mai favorabile instanța a avut în vedere: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și condițiile de sancționare, criterii unanim acceptate în doctrină pentru identificarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește condițiile de incriminare așa după cum de altfel s-a precizat și mai sus, săvârșirea faptei " în public" nu mai este reglementată în legea penală nouă ca circumstanță agravantă, așa încât din perspectiva acestui criteriu de identificare a legii mai favorabile, legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului.

Din punctul de vedere al condițiilor de tragere la răspundere penală s-a constatat că nu există o diferență de reglementare între cele două legi, însă condițiile de sancționare sunt diferite, fiind reduse în noua lege atât limita maximă cât și limita minimă a pedepsei, tentativa fiind pedepsită atât în legea nouă cât și în legea veche.

Prin urmare, pentru toate cele mai sus arătate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă pentru fapta reținută în sarcina inculpatului sunt dispozițiile din noul cod penal în vigoare de la 1 februarie 2014.

Pentru aceste considerente în baza art. 386 cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. R. din art. 20 raportat la art. 174,175 lit. i cod penal de la 1969 în art. 32 raportat la art. 188 cod penal actual cu aplicarea art. 5 cod penal actual .

Apărătorul inculpatului a solicitat instanței în raport de cele susținute de inculpat cu privire la intenție, de dispozițiile din noul cod penal și de împrejurările în care fapta a fost comisă a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor asupra părții vătămate C. I., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 194 lit. e cod penal cod penal.

Însă, din raportul de constatare medico - legală nr. 2031/A1/13.06.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală C., pe baza mențiunilor din foaia de observație întocmită de unitatea de spital unde victima a fost prezentată rezultă că în serviciul de urgență s-a constatat existența unei " plăgi înjunghiate regiunea toracică anterior și hipocondrul drept de aproximativ 7 cm cu sângerare importantă la acest nivel. S-a mai reținut că explorarea digitală sub anestezie locală a constatat traiect oblic descendent penetrant în cavitatea abdominală." Obiectele ridicate de la fața locului, declarațiile martorilor și cele ale inculpatului confirmă faptul că leziunea constatată a fost produsă prin acțiunea inculpatului cu o sabie de lungime totală de 51 cm cu mâner metalic și plăsele din lemn. Prin urmare având în vedere obiectul folosit, zona anatomică vizată, intensitatea loviturii și urmările produse nu s-a putut reține decât că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, prin acțiunea sa creând posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață.

Prin urmare, în drept, instanța a reținut că fapta inculpatului C. R. așa după cum a fost descrisă în actul de trimitere în judecată și reținută de instanță realizează sub aspectul conținutului elementele unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 cod penal actual.

În speță, instanța nu a reținut circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit.a cod penal actual așa după cum s-a solicitat de apărarea inculpatului.

Astfel, potrivit textului de lege amintit, provocarea din partea persoanei vătămate ca circumstanță atenuantă legală, constă în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Starea de provocare nu se prezumă ci trebuie constatată și pentru aceasta este necesar a se stabili: a) a fost comisă o infracțiune intenționată sau cu intenție depășită; b) infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; c) emoția sau tulburarea să fi fost determinate de o provocare din partea persoanei vătămate; d) actul de provocare să fie produs de victimă prin violență, atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă; e) actul de provocare să nu fie justificat de împrejurările în care a avut loc sau să nu fie imputabil făptuitorului; f) infracțiunea să fie comisă împotriva provocatorului, și nu împotriva altei persoane.

În nici una din declarațiile date în cauză inculpatul nu a indicat care ar fi actul de provocare săvârșit în concret de victimă și care i-ar fi produs o puternică tulburare sau emoție. Dimpotrivă, în declarația din 26 mai 2013 ( fila 123 urm. penală) dată în fața procurorului și care se situează în timp cel mai aproape de momentul comiterii faptei, inculpatul a precizat că avea în mașină două cuțite pe care le-a luat atunci când a coborât din mașină prin portiera din dreapta, l-a lovit pe C. I. apoi a sărit gardul într-o curte. Pe parcursul judecății, în fața instanței inculpatul a precizat că în timp ce se deplasa cu autoturismul, a văzut mașina celorlalți venind, l-au tamponat după care din mașina respectivă au coborât mai mulți și au început să îl înjure și să îl lovească. Susținerile inculpatului din faza de judecată au fost contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv de cele constate cu ocazia cercetării la fața locului sub aspectul avariilor de la autoturismul său coroborate și cu cele declarate de martori, probe care demonstrează fără nici un dubiu că deplasarea s-a făcut pentru un timp în aceiași direcție, după care mașina în care se afla victima a acroșat autoturismul inculpatului determinându-l pe acesta să vireze dreapta și să oprească lângă bordură. Singură această împrejurare nu poate constitui un act de provocare care să poată justifica faptul că inculpatul a comis infracțiunea sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții. Nici coroborarea acestui fapt cu împrejurarea că în urmă cu ceva timp între fiica inculpatului și nepotul victimei ar fi existat unele neînțelegeri ce au creat o stare tensională între cele două familii nu se poate constitui, așa după cum s-a încercat a se sugera de către apărare, într-un act de provocare întrucât aceasta ar presupune că de la momentul apariției stării conflictuale și până la momentul săvârșirii faptei inculpatul s-ar fi aflat într-o permanentă stare de provocare. Mai mult, așa după cum rezultă din chiar declarația martorei C. Kasandra, inculpatul a fost cel care a sfătuit-o pe aceasta să-l părăsească pe nepotul victimei și să se întoarcă acasă cu toate că aceasta era însărcinată, a refuzat o discuție cu familia tatălui copilului, avea în mașina cu care se deplasa două cuțite, așa încât se poate aprecia că lovirea mașinii a fost doar un pretext pentru a putea apoi invoca provocarea în comiterea infracțiunii.

Împrejurarea că inculpatul a comis fapta după ce a fost determinat de manevrele celuilalt șofer să oprească și în condițiile în care noapte fiind, în celălalt autoturism a constatat prezența mai multor persoane care făceau parte din familia care potrivit spuselor fiicei ar fi agresat-o fizic, precum și faptul că după ce a lovit victima a aruncat arma și a fugit sunt împrejurări pe care instanța le-a reținut ca circumstanțe atenuante potrivit dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b cod penal apreciindu-le ca circumstanțe care diminuează periculozitatea inculpatului.

Având în vedere modul și împrejurările de comitere a faptei, starea de pericol creată prin acțiunea inculpatului pentru valoarea socială ocrotită de lege, respectiv viața persoanei, natura și gravitatea consecințelor, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut fapta săvârșită chiar dacă a încercat să o justifice din punctul său de vedere, nivelul scăzut de cultură și educație cu consecințe în aprecierea situațiilor și a soluțiilor de rezolvare, în final limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și reducerea limitelor de pedeapsă așa după cum rezultă din prevederile art. 76 cod penal, instanța l-a condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicată inculpatului și împrejurarea că acesta a fost judecat în stare de arest preventiv și ulterior în arest la domiciliu, în baza art. 72 alin. 1 cod penal actual și art. 399 alin 9 cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenției preventive de la 31 mai 2013 la zi și se va menține față de inculpatul C. R. măsura arestului la domiciliu .

Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Conform art. 112 alin. 1 lit. b cod penal actual s-a confiscat o sabie (corp delict) cu mâner metalic, prevăzut cu prăsele din lemn de culoare maro fixate cu două nituri, în lungime totală de 51 cm și lungimea lamei de 19 cm.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a constatat că inculpatul – parte vătămată C. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 45.000 lei daune materiale și suma de 250.000 lei daune morale.

În cauză, s-a mai constituit parte civilă și S. U. de Urgență M. C. " C. D." București, prin adresa nr. A 7168/13.12.2013 și S. C. Județean de Urgență C. prin adresa nr._/19.12.2013 pentru cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate C. I..

Astfel, potrivit art.1357 din noul Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Așadar, instanța a constatat că pentru existența răspunderii civile delictuale, se cer realizate în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența vinovăției persoanei care a săvîrșit fapta.

Instanța a reținut că fapta inculpatului C. R. care în noaptea de 25/26.05.2013 în cadrul unui conflict avut cu partea vătămată C. I., i-a aplicat acestuia din urmă o lovitură cu o sabie, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, constituie o faptă ilicită susceptibilă de a cauza prejudicii materiale și morale.

Conform art. 1387 alin. 1 teza a II-a din noul Cod civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

Potrivit art. 1397 alin. 1 noul Cod civil, cu denumirea marginală - repararea prejudiciului nepatrimonial - în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială .

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, compensația bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.

Reținând toate aceste aspecte, instanța a apreciat că părții civile C. I. i-a fost cauzat un prejudiciu de ordin moral, iar față de numărul mare de îngrijiri medicale (35-40 zile), tulburările produse ca urmare a agresiunii produse asupra sa, care sunt probate prin înscrisurile medicale și declarațiile martorilor, suma de 5.000 de lei cu care acesta va fi despăgubit este o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

Sub aspectul despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă instanța a constatat că nici o probă din cele încuviințate și administrate la cererea părții civile nu demonstrează că, în afara cheltuielilor efectuate de unitățile spitalicești, partea civilă ar mai fi efectuate alte cheltuieli materiale pentru vindecare.

Ca urmare, în baza art. 346 alin.1 cod procedură penală instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul C. R. către partea civilă C. I. la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale .

Referitor la acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. prin adresa nr._/19.12.2013, inculpatul C. R. a fost obligat la plata sumei de 3405,31 lei despăgubiri civile sumă reactualizată cu indicele inflației de la data de 26 mai 2013 și până la data plății efective a debitului .

Având în vedere acțiunea promovată de partea civilă S. U. de Urgență "C. D.", prin adresa nr. A 7168/13.12.2013, dar și împrejurarea că pentru vindecarea leziunilor partea civilă a fost internat și în această unitate sanitară a fost obligat inculpatul, către această parte civilă, la plata sumei de 4374,41 lei despăgubiri civile .

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D. și inculpatul C. R..

În motivare parchetul a arătat că în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, iar pedeapsa este prea blândă.

Totodată, conflictul dintre familiile celor doi nu justifică un asemenea incident.

Prin urmare, a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de dispozițiile legale.

Hotărârea este nelegală sub aspectul nededucerii duratei reținerii inculpatului și sub aspectul obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecată privind apărătorul din oficiu.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art.75 lit.a și b Cod penal, aplicarea dispozițiilor art.91 din noul Cod penal.

Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, C. apreciază că sunt fondate în privința omisiunii de a se deduce din pedeapsă durata reținerii și în privința greșitei obligări a inculpatului la cheltuieli judiciare, constând în onorariu apărător oficiu.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, C. apreciază că starea de fapt reținută de instanța de fond este conformă cu realitatea, în sensul că pe fondul unei stări conflictuale între familiile inculpatului și a părții civile, la data de 25 mai 2013, inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca Renault M. a fost șicanat în trafic de către partea civilă C. I., care conducând autoturismul marca Audi A6, a acroșat autoturismul condus de inculpat, determinându-l pe acesta să vireze lângă trotuar și să oprească autoturismul. Imediat, inculpatul a coborât din autoturism având asupra sa un cuțit baionetă cu lama de 40 cm, cu care i-a aplicat părții civile C. I. o lovitură în zona abdominală, după care a fugit împreună cu martorul C. C..

Cei doi au fost urmăriți de C. I., C. V., C. G., C. S..

La rândul său, inculpatul a fost agresat, fiindu-i aplicate mai multe lovituri cu scânduri rupte dintr-un gard, după care a fost imobilizat și a fost introdus în portbagajului autoturismului marca Audi A6.

După aceea, autoturismul a fost condus de inculpatul C. S., fiind urmărit de autospeciala organelor de poliție, în cele din urmă autoturismul fiind oprit.

Această stare de fapt a fost stabilită avându-se în vedere declarațiile inculpatului C. R., declarațiile părții civile C. I., declarațiile celorlalți participanți la incident, declarațiile martorilor, actele medico-legale, procesele-verbale întocmite, planșele fotografice.

Este nefondată critica parchetului, potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod penal.

În acest sens, semnificative sunt împrejurările în care inculpatul a comis fapta, fiind șicanat în trafic și obligat să oprească, prin manevrele efectuate de partea civilă, care se afla la volanul altui autoturism.

Totodată, în autoturismul condus de partea civilă se aflau în total 4 persoane, iar în autoturismul condus de inculpat se afla alături de el încă o persoană.

În condițiile în care partea civilă nu l-ar fi determinat pe inculpat să oprească autoturismul și nu l-ar fi șicanat în trafic, incidentul nu s-ar fi produs.

Semnificativ este și faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură, după care a fugit, fiind urmărit de persoanele cu care partea civilă era în autoturism, fiind agresat la rândul său, după care a fost introdus în portbagajul autoturismului, la volanul căruia s-a urcat C. S., autoturismul fiind urmărit de autospeciala organelor de poliție.

Nu trebuie neglijat și faptul că între familiile inculpatului și a părții civile era o stare conflictuală legată de relația dintre C. Kasandra, fiica inculpatului și numitul C. M., fiul inculpatului C. V..

Este nefondată și solicitarea inculpatului de a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 lit.a și b Cod penal, inculpatul neaflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții civile și nici în situația de a se fi depășit limitele legitimei apărări.

Faptul că inculpatul a fost șicanat în trafic de partea civilă nu este suficient pentru a se trage concluzia că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

În acest sens, important este aspectul că inculpatul avea asupra sa cuțitul tip baionetă cu lama de 40 cm., cu care i-a aplicat părții civile lovitura.

În condițiile în care inculpatul este cel care a lovit primul, nu se poate reține depășirea limitelor legitimei apărări.

În altă ordine de idei, C. apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile prevăzute de art.74 Cod penal, împrejurările în care s-a comis fapta – incidentul a fost determinat de partea civilă care l-a șicanat în trafic pe inculpat, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, consecințele produse, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În mod greșit instanța de fond nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore, așa cum rezultă din ordonanța de reținere nr.356/P/2013 din 26 mai 2013 a Pachetului de pe lângă T. D..

Totodată, în mod eronat instanța de fond l-a obligat pe inculpat la cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu, având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 cod pr.penală, potrivit cărora în cazul condamnării inculpatului, cheltuielile privind avocații din oficiu, rămân în sarcina statului.

În consecință, ținând cont de dispozițiile art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul C. R., se va desființa în parte sentința în sensul că se va deduce din pedeapsă durata reținerii de 24 ore conform ordonanței de reținere nr. 356/P/2013 din 26.05.2013 a Parchetului de pe lângă T. D..

Se vor înlătura dispozițiile sentinței pricind obligarea inculpatului la 200 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Având în vedere dispozițiile art.72 alin.1 Cod penal și art.399 alin.9 Cod pr.penală, se va deduce din pedeapsă perioada arestului la domiciliu de la 1.10.2014 la zi.

Văzând și art.275 alin.3 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul C. R., împotriva sentinței penale nr.1127 din 1 octombrie 2014, pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința în sensul că:

Deduce din pedeapsă durata reținerii de 24 ore conform ordonanței de reținere nr. 356/P/2013 din 26.05.2013 a Parchetului de pe lângă T. D..

Înlătură dispozițiile sentinței pricind obligarea inculpatului la 200 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsă perioada arestului la domiciliu de la 1.10.2014 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroul D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2014.

C. MereanuMircea M. Ș.

Grefier,

S. C.

Red.jud.MMȘ

j.f.L.U.

PS/15.12.2014

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 293/2016. Curtea de Apel CRAIOVA		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 630/2015. Curtea... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1568/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1568/2014. Curtea de Apel CRAIOVA