Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 293/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 293/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:003._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 293/2016
Ședința publică de la 25 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Judecător M. E. P.
Grefier M. V.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul B. R. N. împotriva sentinței penale nr.3177 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 februarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea.
La apelul nominal au lipsit părțile.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3177 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b,d C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. art. 396 alin. 10 C.p.p. a condamnat pe inculpatul B. R. N., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p., art. 396 alin. 10 C.p.p. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 lit. b C.p. au fost contopite pedepsele stabilite anterior, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive la data de 05.05.2015 la 21.06.2015.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p., s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul B. R. N. prin încheierea din data de 19.06.2015 a Judecătoriei C., definitivă la data de 21.06.2015 prin neexercitarea contestației.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată Z. I.-O., întrucât și-a recuperat prejudiciul.
S-a luat act că partea vătămată Z. M. –N. nu s-a constituit parte civilă, întrucât și-a recuperat prejudiciul.
În baza art. 112 alin.1 lit.b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. R. N. a obiectului înțepător tip șurubelniță, ridicat conform dovezii . nr._ din data de 06.05.2015 întocmită de Poliția mun. C..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 4518/P/2015 din data de 20.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecatoria C. și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2015 sub nr. _ a fost trimis în judecată inculpatul B. R. N. pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen. – art. 229 alin. 1 lit. b, d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 38 alin. 2 C.pen.
Analizând ansamblul probelor administrate în cursul judecății, instanța de fond reținut următoarele:
În data de 04.05.2015, ora 20:45, în timp ce se afla pe ., inculpatul B. R. N., prin folosirea unei șurubelnițe, a spart geamul de la portiera dreapta spate a autoturismului marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Z. I. O., iar din interior a sustras o geantă aparținând persoanei vătămate Z. M. N., în care se aflau suma de 1200 lei, actele de identitate ale acesteia, precum și obiecte de îmbrăcăminte aparținând persoanelor vătămate, fiind surprins în flagrant de un echipaj de poliție la scurt timp după ce acesta încercase să fugă cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_ .
Astfel, din procesul verbal de la filele 14-15 dup, instanța a constatat că, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, organele de poliție au fost sesizate de martorul D. R. C. cu privire la faptul că pe . se află un autoturism, având geamul de la portiera dreapta spate sparte, iar de lângă acesta a plecat o persoană la volanul unui autoturism marca Opel Astra de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare_ .
Organele de poliție au depistat la scurt timp pe inculpatul B. R. N. în fața benzinăriei Lukoil, l-au identificat și au găsit pe scaunul din dreapta față o geantă de culoare crem din material textil și o pungă de plastic.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale și ulterior în faza de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că, în timp ce se deplasa pe ruta București-Timișoara, fiind în tranzit în municipiul C., a observat două persoane coborând din autoturismul marca Skoda O.. Constatând că persoana de sex feminin nu avea asupra sa o geantă, a presupus că geanta a rămas în mașină, astfel că s-a hotărât să o sustragă.
Cu ajutorul unei șurubelnițe a spart geamul portierei și a luat din interior geanta persoanei vătămate Z. M. N. și o pungă cu mai multe obiecte.
Urmare a controlului efectuat asupra autovehiculului inculpatului, a fost descoperit obiectul cu ajutorul căruia a spart geamul portierei, astfel cum rezultă din procesul verbal de la fila 29 dup.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul B. R. N. se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen. – art. 229 alin. 1 lit. b, d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 38 alin. 2 C.pen.
A reținut prima instanță, că în drept, faptele inculpatului B. R. N., constând în aceea că, prin folosirea unei șurubelnițe, a spart geamul de la portiera dreapta spate a autoturismului marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Z. I. O., iar din interior a sustras o geantă aparținând persoanei vătămate Z. M. N., în care se aflau suma de 1200 lei, actele de identitate ale acesteia, precum și obiecte de îmbrăcăminte aparținând persoanelor vătămate, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen. – art. 229 alin. 1 lit. b, d C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.pen.
Elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea de luare a bunurilor aparținând părților vătămate, fără consimțământul acestora, în scopul însușirii pe nedrept.
Rezultatul socialmente periculos constă in diminuarea patrimoniului părților vătămate.
A constat prima instanță că legătura de cauzalitate rezulta din coroborarea probei constând în declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care se coroborează cu declarație persoană vătămată Z. I. O.; declarație persoană vătămată Z. M. N.; declarații martori D. R. C. și M. S. P.; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; procese verbale de cercetare la fața locului.
Latura subiectiva se caracterizează prin intenție directă, deoarece inculpatul a prevăzut și a urmărit să deposedeze părțile vătămate de valorile patrimoniale însușite.
Referitor la reținerea circumstanței agravante prev. la art. 229 alin.1 lit.d C.p., a arătat prima instanță că aceasta este motivată de faptul că infracțiunea de furt s-a produs prin efracție, iar referitor la reținerea circumstanței agravante prev. la art. 229 alin.1 lit.b C.p. a arătat că aceasta este motivată de faptul că infracțiunea de furt s-a produs pe timp de noapte.
Întrucât la data comiterii faptei inculpatul B. R. N. era recidivist postexecutoriu, infracțiunile de furt calificat au fost reținute în sarcina acestuia și cu aplicarea disp. art. 41 alin. 1 C.p., constatând prima instanță că, cele două infracțiuni comise de inculpatul B. R. N. trebuie reținute în sarcina acestuia cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul B. R. N., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării cuantumului acesteia, întrucât instanța de fond a omis să rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante prev.de art.75 alin.1 lit.a C.p., având în vedere că a reparat integral prejudiciul produs părții civile Z. I. O., iar partea vătămată Z. M. N. nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, să se aibă în vedere poziția procesuală de recunoaștere și regret a faptelor comise, de colaborare cu organele judiciare și faptul că are doi copăii minori în întreținere.
A solicitat apelantul inculpat schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de furt calificat într-o singură infracțiune de furt calificat, întrucât în cauză a fost o singură persoană vătămată și a achitat prejudiciul părții civile Z. I. O..
A mai solicitat apelantul inculpat și înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 luni închisoare, pe care îl consideră netemeinic și nelegal, reindividualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond omițând să facă aplicarea art 75 alin 2 lit a Cod penal, față de repararea integrală a prejudiciului.
În fața instanței de apel apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice și în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art 229 alin 1 lit b Cod penal, întrucât fapta ar fi fost săvârșită înainte de instalarea întunericului, în amurg.
În cursul judecării apelului a fost audiat inculpatul apelant, care și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei, fiind acordate totodată mai multe termene de judecată pentru ca inculpatul să finalizeze procedura de mediere cu persoanele vătămate, procedură ce nu a putut fi finalizată.
A depus inculpatul apelant, în circumstanțiere, acte de stare civilă, respectiv certificat de căsătorie, certificate de naștere copii minori, caracterizări de la locul de muncă, certificate de calificare profesională și de absolvire cursuri de calificare.
Analizând apelul formulat de inculpatul B. R. N., Curtea de apel constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, aceasta rezultând din probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpat, probe ce se coroborează cu declarațiile constante ale inculpatului, prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
În aceste condiții, Curtea de apel își însușește situația de fapt reținută de prima instanță, respectiv faptul că în data de 04.05.2015, ora 20:45, în timp ce se afla pe ., inculpatul B. R. N., a observat două persoane coborând din autoturismul marca Skoda O.. Constatând că persoana de sex feminin nu avea asupra sa o geantă, a presupus că geanta a rămas în mașină, astfel că s-a hotărât să o sustragă.
Prin folosirea unei șurubelnițe, a spart geamul de la portiera dreapta spate a autoturismului marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Z. I. O., iar din interior a sustras o geantă aparținând persoanei vătămate Z. M. N., în care se aflau suma de 1200 lei, actele de identitate ale acesteia, precum și obiecte de îmbrăcăminte aparținând persoanelor vătămate, fiind surprins în flagrant de un echipaj de poliție la scurt timp după ce acesta încercase să fugă cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_ .
Obiectul cu ajutorul căruia a spart geamul portierei, a fost găsit în interiorul autovehiculului inculpatului astfel cum rezultă din procesul verbal de la fila 29 d.u.p..
Partea vătămată Z. I. O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat, constând în spargerea geamului portierei dreapta spate a autoturismului, iar în cursul judecării cauzei în fața primei instanțe, inculpatul a depus chitanța WESTERN UNION MTCN :_/ 02.06.2015, din care rezultă că soția inculpatului a achitat 800 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea prejudiciului produs.
Sunt fondate criticile apelantului inculpat privind nelegalitatea sentinței apelate întrucât prima instanță a reținut în sarcina sa săvârșirea în concurs a două infracțiuni de furt calificat.
Astfel, deși în considerentele hotărârii apelate nu se detaliază aceste aspecte, Curtea de apel reține că prima instanță a constatat că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de furt calificat, întrucât în geanta pe care inculpatul a sustras-o, aparținând persoanei vătămate Z. M. N., se aflau bunuri aparținând ambelor persoane vătămate, respectiv Z. M. N. și Z. I. O..
Curtea de apel reține că infracțiunea de furt este prevăzută de art. 228 alin 1 Cod penal și constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Elementul material al infracțiunii de furt se realizează printr-o acțiune de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, norma de incriminare nefăcând referire la luarea bunului mobil din proprietatea unei persoane.
Așadar una dintre cerințele esențiale ale prevăzute de art 228 alin 1 Cod penal este ca bunul mobil să se afle în posesia sau detenția unei alte persoane, termenii de detenție și posesie utilizați în art 228 Cod penal având înțelesul de simplă stăpânire de fapt, neavând importanță dacă cel care are stăpânirea de fapt a bunului este proprietarul sau titularul vreunui drept de a poseda sau deține bunul mobil sustras.
Prin norma de incriminare nu este protejată proprietatea unei persoane asupra unui bun mobil ci detenția sau posesia legale asupra unui bun mobil.
În consecință în cazul infracțiuni de furt, pluralitatea de persoane păgubite printr-o singură activitate infracțională nu determină o pluralitate de infracțiuni, ci o infracțiune unică, atâta timp cât bunurile mobile sustrase, chiar dacă sunt proprietatea mai multor persoane sunt în posesia sau detenția unei singure persoane, astfel că luarea bunurilor proprietatea mai multor persoane are loc din posesia sau detenția unui singur posesor sau detentor.
Întrucât inculpatul apelant a săvârșit un singur act material de luarea a unui bun mobil, respectiv geanta aparținând persoanei vătămate Z. M. N., în care se aflau obiecte personale aparținând atât persoanei vătămate Z. M. N., subiect pasiv direct cât și persoanei vătămate, subiect pasiv indirect, iar atât geanta cât și bunurile mobile conținute de aceasta se aflau doar în posesia persoanei vătămate vătămate Z. M. N., inculpatul apelant a săvârșit o singura infracțiune de furt calificat, bunurile mobile fiind luate din posesia unei singure persoane, în mod nelegal prima instanță reținând în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni în concurs ideal.
Sunt fondate și criticile apelantului inculpat privind reținerea circumstanței agravante prevăzute de art 229 alin 1 lit b Cod penal, săvârșirea infracțiunii de furt în timpul nopții.
Prin „timpul nopții” textul legal are în vedere noapte reală, respectiv intervalul de timp de când întunericul s-a susbtituit luminii, până când lumina ia locul întunericului, deci perioada în care întunericul este efectiv instalata, fiind necesar ca pentru a se verifica acest aspect să se aibă în vedere realitatea, apreciată în fiecare căz în parte, în raport cu anotimpul, cu data calendaristică, cu poziția geografică a locului săvârșirii faptei.
Amurgul nu face parte din noapte, întrucât întunericul nu s-a instalat încă, iar atenția oamenilor nu ese influențată de noapte, pe când zorile fac parte din noapte, deoarece întunericul mai persistă iar trecerea de la starea de atenție la cea de activitatea cotidiană influențează capacitatea de atenție a oamenilor.
Ori, în data de 04.05.2015 în municipiul C. soarele a apus la ora 20:32 iar întunericul s-a instalat la ora 21:03, astfel că inculpatul a săvârșit fapta în perioada amurgului (la ora 20:45), deci înainte ca întunericul să se instaleze și într-o perioadă în care atenția oamenilor nu era influențată de trecerea de la lumină la întuneric.
În aceste condiții nu se justifică reținerea în sarcina inculpatului a circumstanței agravante prevăzute de art 229 alin 1 lit b Cod penal.
Concluzionând cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, Curtea de apel constată că în drept, fapta inculpatului B. R. N., constând în aceea că în data de 04.05.2014, ora 20:45, pe . C., prin folosirea unei șurubelnițe, a spart geamul de la portiera dreapta spate a autoturismului marca Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Z. I. O., iar din interior a sustras o geantă aparținând persoanei vătămate Z. M. N., în care se aflau suma de 1200 lei, actele de identitate ale acesteia, precum și obiecte de îmbrăcăminte aparținând persoanelor vătămate, întrunește elementele constitutive a unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen. – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte de nelegalitate privind încadrarea juridică, Curtea de apel, în temeiul art 386 Cod pr penală, va schimba încadrarea juridica a faptei dată prin rechizitoriul nr. 4518/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din două infracțiunii de furt calificat prevăzute de art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit b, d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal și art 38 Cod penal, reținută în rechizitoriu, într-o infracțiune de furt calificat prevăzută de art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal.
Instanța de apel constată că minimul special al pedepsei închisorii prevăzut de art 228 alin 1 – 299 alin 1 lit d) Cod penal este de 1 an închisoare, iar conform art 43 alin 5 Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, situație în care se regăsește inculpatul apelant, care anterior săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze a executat două pedepse cu închisoarea mai mari de 1 an închisoare, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, astfel că pedeapsa minimă aplicabilă inculpatului devine 1 an și 6 luni închisoare.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în fața primei instanțe, la primul termen de judecată și a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel că minimul pedepsei aplicabile este de 1 an închisoare, dar instanța de apel constată că inculpatul are o antecedență penală, constând în săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, ce indică o adevărată specializare în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, aspect care nu permite aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special al pedepsei.
Cu toate acestea, Curtea aplicând criteriile de individualizare prevăzute de art 72 Cod penal, constată că deși inculpatul este recidivist, iar săvârșirea faptei ce face obiectul prezentei cauze dovedește că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul educativ-preventiv, inculpatul a sustras bunuri cu o valoare redusă, întrucât paguba produsă persoanelor vătămate a fost mică, de 800 lei, inculpatul recunoscând acest cuantum al prejudiciului și achitând încă din timpul judecării cauzei în primă instanță acest prejudiciu, are resurse de a se îndrepta, în ultimii ani absolvind cursuri de formare profesională și are doi copii minori în întreținere, comportamentul său în cursul urmăririi penale și al judecării cauzei, prezentându-se în fața instanței și a organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemat și recunoscând în mod constant săvârșirea faptei, aplicarea unei pedepse la nivelul minimului pedepsei aplicabile, stabilit cu aplicarea art 43 alin 5 Cod penal și art 396 alin 10 Cod pr penală, respectiv de 1 închisoare este suficientă pentru atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei și determinarea inculpatului să respecte normele legale.
Cum inculpatul a săvârșit o singură infracțiune de furt calificat, nu se mai justifică aplicarea unui spor de pedeapsă, spor pe care prima instanță l-a aplicat în condițiile în care reținuse în mod nelegal existența unui concurs de infracțiuni.
Curtea mai constată că prima instanță a dedus în mod legal durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 05.05.2015 la 21.06.2015 și a dispus confiscarea obiectului înțepător tip șurubelniță pe care l-a folosit la săvârșirea infracțiunii, fiind respectate dispozițiile art 72 Cod penal și art 112 alin 1 lit b Cod pr penală.
Totodată prima instanță nu a aplicat inculpatului apelant pedepse complementare și accesorii, acestea neputând fi aplicate în propria cale de atac a inculpatului, întrucât ar fi agravată situația apelantului în propria cale de atac.
În privința laturii civile, Curtea de apel constată că apelul inculpatului nu privește latura civilă, iar partea civilă Z. I.-O. nu a formulat apel, astfel că va fi menținută soluția primei instanțe cu privire la latura civilă.
De asemenea, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art 274 alin 1 Cod pr penală.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 pct 2 lit a Cod pr penală, va fi admis apelul inculpatului B. R. N., împotriva sentinței penale nr.3177 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și va desființată sentința apelată numai sub aspectul laturii penale și rejudecând,
În temeiul art 386 Cod pr penală, se va schimba încadrarea juridica a faptei dată prin rechizitoriul nr. 4518/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din două infracțiunii de furt calificat prevăzute de art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit b, d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal și art 38 Cod penal, reținută în rechizitoriu, într-o infracțiune de furt calificat prevăzută de art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal.
În baza art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal, art 43 alin 5 Cod penal și art 396 alin 10 Cod pr penală, va fi condamnat inculpatul B. R. N. la pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei.
În temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 260 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului B. R. N., fiul lui N. și L., născut la data de 06.08.1972, în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., ., ., posesor al C.I., ., nr._, CNP_, împotriva sentinței penale nr.3177 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată numai sub aspectul laturii penale și rejudecând,
În temeiul art 386 Cod pr penală,
Schimbă încadrarea juridica a faptei dată prin rechizitoriul nr. 4518/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din două infracțiunii de furt calificat prevăzute de art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit b, d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal și art 38 Cod penal, reținută în rechizitoriu, într-o infracțiune de furt calificat prevăzută de art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal.
În baza art 228 alin 1 –art 229 alin 1 lit d Cod penal cu aplicarea art 41 alin 1Cod penal, art 43 alin 5 Cod penal și art 396 alin 10 Cod pr penală,
Condamnă inculpatul B. R. N. la pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei.
În temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală,
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 260 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2016.
Președinte, Judecător,
T. M. M. E. P.
Grefier,
M. V.
Red.jud.M.E.P.
J.fond.S.C.M.
G.S. 18.03.2016/6 ex.
| ← Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 194/2014. Curtea... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1568/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
