Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1409/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1409/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1409/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 1409/2015
Ședința publică de la 30 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. E. M. – Judecător
JUDECĂTOR - R. E. C. – Președinte Secție
Grefier - L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 octombrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile promovate de partea civilă I. M. și partea responsabilă civilmente . SA - S. C. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria S. – județ D. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat B. M. C..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 44 din data de 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria S. – județ D. în dosarul cu nr._ , în baza art. 192 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP, a fost condamnat inculpatul B. M. C., fiul lui I. și V., născut la 24.03.1989 în C., cu domiciliul în C., . A, jud. D., CNP-_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.; în baza art. 93 alin. (1) C.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei C., pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare; în baza art. 91 alin. (4) C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.
În baza art. 25 și 397 din Codul de procedură penală, a art. 50 din leg. Nr. 136/1995 și a art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. și a fost obligată partea responsabilă civilmente . SA (pentru inculpat) la plata către partea civilă I. M. a sumei de 4.500 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale; s-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice de 400 lei pe lună.
În temeiul art. 274 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 1.850 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1447/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen., constând în fapt în aceea că la data de 05.12.2012 a provocat un accident de circulație în calitate de conducător auto, pe raza comunei Lipovu, în urma căruia a rezultat decesul numitului I. F., din localitatea Lipovu.
S-a stabilit astfel că, în data de 05.12.2012, inculpatul, care îndeplinea funcția de conducător auto la ..M. D. S.R.L., a efectuat un transport de marfă pe raza comunei Lipovu folosindu-se de autoutilitara Peugeot Boxer cu numărul de înmatriculare_, iar la un moment dat, întrucât a depășit punctul de descărcare, inculpatul a oprit autoutilitara și a efectuat o manevră de mers înapoi fără însă a se asigura corespunzător, fapt care a conduc la accidentarea pietonului I. F. învârstă de 78 de ani din localitate, care mergea pe acostamentul DJ 561 F. Urmare a accidentului, persoana vătămată a fost transportată a S. C. Județean de Urgență C., unde a decedat ca urmare a leziunilor suferite.
În urma cercetării la fața locului, s-a stabilit că accidentul s-a produs pe partea carosabilă din culpa ambilor participanți la trafic, conducătorul auto neasigurându-se la efectuarea manevrei de mers înapoi cu autoutilitara, iar pietonul circulând pe carosabil, deși calea de comunicație era prevăzută cu trotuar, precum și faptul că accidentul s-a produs pe celălalt sens de mers al căii de comunicație întrucât magazinul unde trebuia să ajungă inculpatul se afla pe partea stângă raportat la direcția de mers a autoutilitarei.
Potrivit celor menționate în cuprinsul raportului de constatare medico-legală, s-a stabilit că victima a suferit leziuni multiple caracteristice unui accident de circulație care au avut ca și consecință directă decesul acesteia. S-a precizat și faptul că, în cauză au fost dispuse un număr de două expertize tehnice în specialitatea auto, acestea fiind efectuate de către experți din cadrul Biroului Județean de Expertize Legale de pe lângă Tribunalul D. și din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, ambele concluzionând că accidentul s–a produs din culpa celor două persoane implicate, care au ignorat regulile de circulație pe drumurile publice stabilite de către OUG nr. 195/2002 R.
Cu privire la latura civilă, s-a menționat faptul că, în cursul urmăririi penale, I. M. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500.000 lei, iar S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 663,19 lei.
Fiind audiat la termenul de judecată din data de 19.01.2015, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și nu a solicitat administrarea de probe noi, iar în ceea ce privește prejudiciul solicitat, a menționat că nu-l recunoaște, în condițiile în care el a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului, declarația acestuia fiind consemnată în scris iar fila atașată la dosar. În circumstanțiere, inculpatul a depus o scrisoare de recomandare din partea conducerii locului de muncă al inculpatului, respectiv .. 33/07.12.2012 și o factură fiscală privind achiziționarea de bunuri necesare înmormântării părții decedate I. F..
Ulterior, la termenul de judecată din data de 02.03.2015, a fost luat un supliment de declarație inculpatului, acesta arătând că este de acord să desfășoare muncă în folosul comunității în cazul în care se va aprecia că este vinovat de săvârșirea faptei și în cazul în care se va aprecia că este necesară aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere sau amânării aplicării pedepsei, poziția acestuia fiind consemnată în scris iar fila atașată la dosar
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în esență următoarele:
Potrivit art. 374 alin. 4 C.p.pen., inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
Conform art. 396 alin. 10 C.p.pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii
Instanța de respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Starea de fapt a fost corect reținută prin actul de sesizare, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și însușite de către inculpat.
S-a constatat astfel de către prima instanță că, din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că inculpatul B. M. C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 192 alin. 2 C.p., dându-se eficiență disp. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen., respectiv:: gravitatea infracțiunii comise, ce s-a soldat cu moartea unui om, periculozitatea redusa a infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite și anume prin manevrarea autoutilitarei de mers spre înapoi fără a se asigura, accident ce a fost favorizat și de culpa concurenta a victimei, reputația buna de care se bucura în societate precum și faptul că se află la primul conflict cu legea penală, de conduita sa ce constă în colaborarea cu organele de urmărire penală și participarea activă la acoperirea prejudiciului material produs .
În consecință, aplicând criteriile de individualizare enunțate mai sus, prima instanță a considerat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege, în limitele legale reduse cu o treime, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, va constitui un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat și asigurând scopul sancționator și preventiv al pedepsei penale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a-c C.pen., respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an și și-a manifestat implicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prin solicitarea formulată cu privire la modul de executare; s-a constatat astfel că, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia, iar condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni; s-a reținut totodată că este totuși necesară supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată, dispunând în consecință suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. 1 C.pen, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a) – e) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, instanța de fond a pus în vedere condamnatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus de instanța de fond ca persoana condamnată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria C., pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, iar conform art. 404 alin. 2 rap. la art. 96 alin. 1 C.pen., i s-a pus acestuia în vedere faptul că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor stabilite, vor atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei.
Cu privire la acțiunea civilă, instanța de fond a constatat inculpatul, care îndeplinea funcția de conducător auto la ..M. D. S.R.L, conducea la momentul accidentului autoturismul marca autoutilitara Peugeot Boxer cu numărul de înmatriculare_, societatea fiind asigurată la . SA conform Poliței de A. de Răspundere Civilă RCA ./02/X1/SP nr._/02.08.2012 .
Potrivit art. 54 alin. 4 din Legea nr. 136/1995 Legea privind asigurările și reasigurările în România, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, asigurații sunt obligați să se apere în proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.
Potrivit art. 24 alin. final C. pr. pen., persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numește parte responsabilă civilmente.
În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limita obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
În consecință, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă (în limitele obligației acestuia – art. 57 din Legea nr. 136/1995).
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că se impune concluzia că asiguratorul . SA are calitatea procesuală legală (penală și civilă) de parte responsabilă civilmente (evident în procesul penal, și evident în limitele contractului de asigurare; natura juridică poate fi aceea de fideiusiune legală.
În cursul urmăririi penale, partea civilă I. M. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 510.000 lei, reprezentând: daune materiale suma de_ lei, daune morale suma de 500.000 lei, solicitând și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice de 400 lei lunar în favoarea părții civile, iar S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 663,19 lei.
Potrivit art. 2223 alin. 1 cod civil „în cazul asigurării de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, art. 2223 alin. 2 Cod civil stabilind ca „asiguratorul poate fi chemat in judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce ii revin acestuia din contractul de asigurare”.
Instanța de fond a retinut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1391 alin. 2 Cod civil potrivit cărora „Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu” și art. 1392 Cod civil ce prevede „Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli”, însă la cuantificarea prejudiciului material și moral a apreciat că un rol important îl constituie și gradul de vinovăție al victimei la producerea prejudiciului .
În acest sens, din ambele rapoarte de expertiză criminalistică efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat culpa concurentă a victimei la producerea accidentului de circulație, concluzie ce este impusă de modul în care s-a derulat dinamica faptelor la momentul respectiv . Astfel, este indubitabil că victima se deplasa pe partea dreapta a drumului, pe sensul de mers ., pe aceasta latură drumul fiind prevăzut cu trotuare amenajate, astfel că, dacă victima ar fi circulat pe trotuar, concluzia raportului fiind clară pe acest aspect și anume că accidentul s-ar fi evitat.
S-a menționat ca obligația victimei de a circula pe trotuar este prevăzută de 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, dispoziție pe care victima a încălcat-o.
Față de aceste împrejurări, prima instanță a apreciat o culpă de 50% a victimei în producerea prejudiciului.
In ceea ce privește despăgubirile materiale, instanța de fond a constatat că partea civilă I. M. în calitatea sa de fiu al defunctului, a dovedit că a suportat cheltuielile ocazionate de taxa privind necropsia defunctului și onorariile experților auto (filele 30-33) în sumă totala de 2.500 lei; de asemenea, din declarațiile martorilor C. M. și N. L. a reieșit ca și inculpatul a contribuit la ceremonia funerară și îndeplinirea ritualurilor creștine legate de înmormântare și pomenirile ulterioare, suma cheltuită fiind de 2.000 lei. Construirea monumentul funerar a fost realizată tot de partea civilă, suma aproximativă în astfel de cazuri fiind de 1.000 lei.
Într-adevăr, nici una dintre martore nu a putut să precizeze cuantumul exact al monumentului funerar, însă din aceleași declarații reiese că și inculpatul a contribuit la aceste cheltuieli .
Potrivit dispozițiilor art. 327 din Codul de procedura civilă coroborat cu art. 2 din același cod, ce stabilește aplicabilitatea generală a acestei legi, prezumțiile sunt consecințele ce legea sau magistratul le trage dintr-un un fapt cunoscut la un fapt necunoscut și conform art. 329 din Codul de procedura civilă prezumțiile care nu sunt stabilite de lege sunt lăsate la luminile și înțelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie să se pronunțe decât întemeindu-se pe prezumții, care să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea; prezumțiile nu sunt permise magistratului decât numai în cazurile când este permisă și dovada prin martor .
În speța de față, instanța de fond s-a întemeiat pe prezumții "cu greutate și puterea de a naște probabilitatea", fiind fără echivoc că, urmare a incidentului rutier din data de 05.12.2012, victima a fost înmormântată conform ritualului statornicit pentru asemenea împrejurări, martorii audiați confirmând că părțile civile au efectuat cheltuieli în acest sens. Față de această concluzie, s-a constatat că partea civila a efectuat cheltuieli în suma de 5.500 lei .
În ceea ce privește onorariul apărătorului parților civile, în cuantum de 10.000 lei, chiar dacă dispozițiile legii penale nu amintesc nimic de posibilitatea judecătorului de a cenzura cuantumul onorariului apărătorilor, în virtutea art. 2 din C. proc. civ. ce reglementează aplicabilitatea generală a dispozițiilor acestei legi în orice materie ce nu cuprinde dispoziții contrare, instanța de fond a apreciat prin urmare aplicabilitatea acestor dispoziții.
Art. 445 din Noul cod de procedură civilă, intitulat Cuantumul cheltuielilor de judecată, prevede, la alin. 2, că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei
Prin urmare, fără a interveni în raporturile dintre avocat și clientul său și fără a nega dreptul avocatului la încasarea onorariului convenit cu clientul, instanța poate diminua cheltuielile de judecată reprezentate de onorariile avocațiale, în cazul în care le apreciază ca fiind disproporționat de mari față de dificultatea cauzei.
Este adevărat că în prezent nu mai există onorarii minimale și maximale, dar aceasta nu înseamnă că prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă nu ar mai putea fi aplicate de către instanțe.
În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 5015/2005 pronunțată în Dosarul nr._/2004, publicată pe pagina de internet a ICCJ, la adresa www.scj.ro, din care cităm: “Legea nr. 51/1995 reglementează contractul de asistență juridică, stabilind regimul juridic aplicabil raportului juridic civil dintre avocat și clientul său, în timp ce prin art. 274 alin. (3) se reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual civil dintre părțile din proces, încât chestiunea supusă recursului vizează cel de al doilea raport juridic în cadrul căruia instanța de judecată este competentă să soluționeze problema lichidării cheltuielilor de judecată, putând potrivit acestui text de lege, pe deplin aplicabil să diminueze cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat în condițiile evocate de text și care se justifică și în fapt, în prezenta cauză”.
Față de modul de formulare a textului legal, instanța de fond a apreciat că sunt criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menționat de sine-stătător în NCPC). Cele două criterii sunt cumulative, așa cum rezultă din formularea legii, „în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată”, ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanță, ceea ce este normal dacă avem în vedere că protecția instituită pentru partea care cade în pretenții este asigurată numai combinând cele două criterii.
Cu alte cuvinte, chiar dacă valoarea obiectului cauzei este una redusă, ea trebuie avută în vedere întotdeauna, chiar și atunci când munca avocatului este complexă și consistentă – de minimis non curat praetor.
Raportat la cazul în speță, în ceea ce privește complexitatea muncii, prima instanță a apreciat că aceasta este un redusă, avocatul rezumându-se la redactarea unei cereri, prin care investește instanța cu cererea părții civile, cerere ce nu presupune cunoștințe juridice aprofundate, existând chiar formulare în acest sens.
În ceea ce privește aprecierea componentei muncă în onorariul avocațial, instanța de fond a constatat că nu există criterii legale și obligatorii, astfel că, în lipsa acestora, s-a raportat la numărul de ore-om alocate în mod necesar de avocat sau structura de care acesta dispune în exercitarea profesiei, pentru cauza în discuție, care să fie înmulțit cu un tarif orar, apreciat liber și el (orientativ ni se pare un reper posibil salariul net al judecătorului cauzei supra numărul de ore pretinse a fi efectuate de angajator pentru plata salariului).
În acest sens, redactarea precum și timpul cheltuit pe parcursul a patru termene de judecată poate necesita în total aproximativ 6 ore (pe parcursul urmăririi penale nu s-a făcut dovada unei activități judiciare), astfel că, raportat la criteriul amintit anterior, instanță apreciază un onorariu de 3.500 lei este satisfăcător lei. Or, așa cum a reieșit din chitanța depusă la dosarul cauzei în suma de 10.000 lei, este de natură a afecta interesele părții responsabile civilmente în prima instanță și mai târziu poate chiar ale inculpatului, nefiind justificat din punct de vedere al cheltuielilor necesare care au fost în mod real făcute de apărător și în limita unui cuantum rezonabil.
Concluzionând, instanța de fond a constatat că totalul cheltuielilor materiale suportate de partea civilă sunt de 9.000 lei, aplicând reducerea de 50 și urmând ca în baza art. art. 1392 Cod civil, art. 2223 alin. 1 Cod civil si art. 2223 alin. 2 Cod civil să oblige partea responsabilă civilmente . SA, pentru inculpat, la plata către partea civilă I. M. a sumei de 4.500 lei reprezentând daune materiale
In ceea ce privește evaluarea prejudiciului afectiv invocat de părțile civile, s-a reținut în speță incidența în cauză a art. 1391 alin. 2 Cod civil, art. 49 pct. 2 lit. d din Anexa Ordinului nr. 14/2011 al CSA, raportat la despăgubirile solicitate de partea civilă, la împrejurrea că aceasta era fiul victimei accidentului rutier, că în urma accidentului a fost lipsită pentru totdeauna de prezența și sprijinul celui cu care se gospodărea, în condițiile în care victima locuia în gospodăria părții civile .
În stabilirea cuantumului prejudiciului, s-a ținut cont de prima instanță și de vârsta înaintată a victimei (78 ani), astfel că, raportat la vârsta medie de viață, victima nu mai avea mult de trăit.
Prin urmare, instanța de fond a admis in parte cererea parții civile I. M. și, în baza art. 1391 alin. 2 Cod civil, art. 2223 alin. 1 Cod civil si art. 2223 alin. 2 Cod civil, art. 49 pct. 2 lit. d din Anexa Ordinului nr. 14/2011 al CSA, a obligat partea responsabilă civilmente . SA către partea civilă la plata sumei de 20.000 lei, apreciind că această sumă reprezintă o despăgubire echitabilă pentru durerea încercată prin moartea soțului., sumă ce a fost redusă prin aplicarea procentului de 50% reprezentând gradul de culpă al victimei la producerea prejudiciului.
În ceea ce privește stabilirea unei rente viagere, instanța de fond a respins cererea părții civile în condițiile în care s-a reținut că partea nu este nici minor (având vârsta de 58 ani) și nici major în continuarea studiilor până la vârsta de 26 ani, așa cum reglementează dispozițiile art. 519 C.civ., numai în aceste condiții putându-se acorda întreținere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel (în termen legal) atât partea civilă I. M., cât și partea responsabilă civilmente S.C. A.-R. A. S.A. - S. C..
Apelanta - parte responsabilă civilmente S.C. A.-R. A. S.A. - S. C. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul modului în care s-a soluționat acțiunea civilă, acordând cheltuieli de înmormântare în sumă de 5.500 lei, deoarece au fost apreciate eronat dovezile prezentate de partea civilă, în condițiile în care aceasta este în speță terț față de raportul juridic rezultat din contractul de asigurare încheiat între asigurat și asigurător.
În acest sens, apelanta a arătat că partea civilă poate primi despăgubiri numai în măsura dovedirii și numai ca efect al dispozițiilor legale ce reglementează regimul juridic legal al poliței R.C.A., dar și a dispozițiilor art. 49 pct. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, la data evenimentului rutier.
Pornind de la aceste dispoziții, apelanta a solicitat să fie acordate doar cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomenirile ulterioare, și care sunt impuse de religie și obiceiurile locale, numai în măsura în care au fost probate cu documente justificative (facturi fiscale, bonuri de casă, chitanțe), din probele existente la dosar, inclusiv declarația părții vătămate, rezultând o sumă mai mică decât cea acordată, diferența până la 4.500 lei bazându-se pe prezumții care reprezintă doar supoziții, nu însă și probe la dosar.
Apelantul - parte civilă I. M. a criticat soluția ca fiind nelegală și netemeinică pe latură civilă, sub trei aspecte, respectiv neacordarea integrală a sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, neacordarea sumei de 400 lei reprezentând prestație periodică începând cu data producerii accidentului (05.12.2012) și până la data rămânerii definitive a hotărârii și neacordarea integrală a onorariului de avocat în cuantum de 10.000 lei (la urmărirea penală și instanță).
Referitor la prima critică, apelantul – parte civilă a arătat că instanța de fond, eronat și nemotivat a redus cuantumul danelor morale de la 500.000 lei la 20.000 lei, în condițiile în care nu trebuia să se aibă în vedere vârsta înaintată a victimei, nu s-a ținut cont de limita maximă de despăgubire pentru deces prevăzută în polița de asigurare-reasigurare ASTA a acesteia și nici de relația apropiată de familie între victimă și partea civilă, în condițiile în care accidentul s-a produs în principal din vina inculpatului, care a circulat neregulamentar pe drumurile publice.
Apelantul a mai criticat soluția fondului și sub aspectul modului de soluționare a cererii de acordare a rentei viagere, în condițiile în care nu a motivat în fapt și în drept respingerea acesteia, iar trimiterea la prevederile art. 519 Cod Civil referitor la ordinea de plată a întreținerii nu era relevantă în cauză.
Ultima critică a apelantului vizează reducerea eronată de către instanța de fond a onorariului de avocat, în condițiile în care referirea la prevederile art. 445 din Noul C. pr. civ. nu are nici o legătură cu cheltuielile de judecată și nu s-a avut în vedere faptul că acestea reprezintă contravaloarea prestației pentru două faze de judecată – urmărirea penală și instanță - care, împreună, au durata aproximativ de 3 ani de zile.
Examinând apelurile formulate prin raportare la criticile expuse, dar având în vedere și caracterul devolutiv al acestor apeluri, precum și limitele sale, reglementate de art. 417 Cod procedură penală, C. urmează a constata următoarele:
În condițiile în care apelanții au criticat soluția instanței de fond numai sub aspectul laturi civile a cauzei, se constată că a intrat în puterea lucrului judecat latura penală, în care s-a stabilit că există, pe de o parte, culpa comună a inculpatului și victimei la producerea accidentului, iar, pe de altă parte, că această culpă a fost împărțită în proporție de 50% între părți.
Pornind de la această premisă, se constată că la dosarul cauzei există declarația părții civile (fila 42) în care aceasta arată că inculpatul a suportat în integralitate cheltuielile de înmormântare și ceremoniile obștești ulterioare, situație confirmată de altfel și de aceasta, astfel încât acordarea unei sume totale de 4.500 lei reprezentând despăgubiri materiale nu ar acoperire în probatoriul administrat în cauză, în condițiile în care declarațiile martorilor sunt contradictorii privitor la acest aspect și nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă de la dosar.
În aceste condiții, C. apreciază că suma de 4.500 lei, reținută de instanța de fond, este fără suport probatoriu, singurele sume dovedite în mod cert ca fiind cheltuite de către partea civilă fiind reprezentate de plata taxei privind necropsia defunctului și onorariile experților auto (filele 30 - 33), în sumă totală de 2.500 lei, or, în condițiile reținerii unei culpe comune de 50% pentru inculpat și victimă, suma urmează a fi redusă la jumătate, respectiv 1.250 lei, astfel încât cuantumul daunelor materiale la care va fi obligată partea responsabilă civilmente față de partea civilă va fi de 1.250 lei, cu consecința admiterii apelului formulat de partea responsabilă civilmente S.C. A.-R. A. S.A. - S. C., sub acest aspect.
Referitor la apelul părții civile I. M., C. constată că este întemeiat primul motiv privitor la cuantumul prea scăzut al daunelor morale acordate, pornind atât de la existența culpei comune în producerea decesului victimei, cât și de la principiul echității în determinarea cuantumului sumei, care are în vedere stabilirea unui echilibru just între prejudiciul suferit și reparația acordată, apreciindu-se astfel că acordarea unei sume de 22.000 lei, cu acest titlu, ar corespunde mai bine necesității acoperirii suferințelor psihice ale fiului victimei.
Este întemeiat în parte și cel de-al treilea motiv de apel al părții civile, referitor la reducerea nejustificată de către instanța de fond a onorariului de avocat, cu atât mai mult cu cât în considerentele sentinței apelate, instanța a motivat detaliat reducerea acestora de la 10.000 lei (conform chitanței de la dosar) la 3.500 lei, fără însă ca această dispoziție să se regăsească în minuta și dispozitivul hotărârii.
Pornind de la criteriile analizate în detaliu de instanța de fond, precum și de la dispozițiile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, urmează a se aprecia că suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată la care va fi obligată partea responsabilă civilmente către partea civilă, potrivit art. 276 Cod procedură penală, reprezintă o reflectare mai reală și corectă a volumului de muncă depus de apărător în cauză.
Nu este însă întemeiat motivul de apel privitor la modul de soluționare a cererii de acordare a rentei viagere, avându-se în vedere în acest sens dispozițiile art. 516 alin. 1 și art. 519 din Codul Civil, din care rezultă o prezumție de stare de nevoie a copilului minor sau copilului major aflat în continuarea studiilor și care nu realizează venituri proprii, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, situație juridică în care nu se regăsește însă partea civilă, acesta având vârsta de aproape 60 de ani.
Examinând din oficiu și ca motiv de ordine publică legalitatea încheierii de înlăturare a omisiunii vădite din data de 30 aprilie 2015, C. va constata că aceasta nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 278 și 279 Cod procedură penală, deoarece nu se referă la situațiile limitativ prevăzute de acest text de lege și s-a dispus înlăturarea omisiunii, dar din dispozitivul sentinței, nu însă și din minuta acesteia.
Pentru aceste motive, C. urmează a admite – conform dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală - apelurile formulate în speță de către partea civilă I. M., respectiv de partea responsabilă civilmente S.C. A.-R. A. S.A. - S. C., cu consecința desființării in parte, sub aspectul laturii civile, a sentinței penale nr. 44/2015 pronunțată de Judecătoria S. si a încheierii de înlăturare a omisiunii vădite pronunțată la data de 30.04.2015, iar în rejudecare, se va reduce cuantumul daunelor materiale la care este obligata partea responsabila civilmente fata de partea civila, de la suma de 4.500 lei, la suma de 1.250 lei și se va majora cuantumul daunelor morale la care este obligata partea responsabila civilmente față de partea civila, la suma de 22.000 lei.
De asemenea, conform art. 276 Cod procedură penală, va fi obligată societatea parte responsabila civilmente la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de partea civila in cursul judecatii in prima instanță, conform chitanței nr. 420/15.01.2015; în baza art 25 si art 397 Cod procedură penală, va fi obligată partea responsabila civilmente la plata sumei de 663,19 lei daune materiale, catre partea civila S. C. de Urgenta C..
Se va mentine restul dispozitiilor sentinței pronunțate de instanța de fond - apelate în speță - care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., admite apelurile formulate de partea civilă I. M. și partea responsabilă civilmente S.C. A.-R. A. S.A. - S. C. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria S. – județ D. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat B. M. C..
Desființează in parte, sub aspectul laturii civile, sentința penala nr. 44/2015 a Judecătoriei S. si incheierea de inlaturare a omisiunii vadite din data de 30.04.2015 si, rejudecand:
Reduce cuantumul daunelor materiale la care este obligata partea responsabila civilmente fata de partea civila, de la suma de 4.500 lei, la suma de 1.250 lei.
Majoreaza cuantumul daunelor morale la care este obligata partea responsabila civilmente fata de partea civila, la suma de 22.000 lei
In baza art. 276 Cod procedură penală, obliga partea responsabila civilmente la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecata efectuate de partea civila in cursul judecatii in prima instanta, conform chitanței nr. 420/15.01.2015.
In baza art 25 si art 397 Cod procedură penală, obliga partea responsabila civilmente la plata sumei de 663,19 lei daune materiale, catre partea civila S. C. de Urgenta C..
Mentine restul dispozitiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale .
In temeiul art. 275 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 30 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. E. M. R. E. C.
- Președinte Secție –
Grefier,
L. M. P.
Red. jud. R. E. C./2ex/04.12.2015
Jud. fond: D. O.
tehnored.: 2 + 1 ex./A.T. – 04 decembrie 2015
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 201/2015.... → |
|---|
