Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1400/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1400/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1400/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 1400/2015

Ședința publică de la 28 Octombrie 2015

PREȘEDINTE C. I. Judecător

A. C. M. Judecător

Grefier F. I.

Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de partea civilă C. M. și inculpații I. M., I. V. și I. I. împotriva sentinței penale nr. 415 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații apelanți, asistați de avocat E. P., apărător ales și partea civilă C. M. asistat de avocat C. D., apărător ales, lipsind părțile vătămate S. Județean de Urgență S., S. Județean de Urgență nr. 1 C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, se depun la dosar caracterizări, după care, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat C. D. solicită admiterea apelului părții civile, desființarea sentinței și majorarea daunelor morale având în vedere modalitatea de acțiune a celor trei inculpați, leziunile provocate și numărul de îngrijiri medicale necesare refacerii sănătății. Învederează că s-a acționat cu intenția de a se suprima viața iar cu privire la despăgubirile materiale arată că leziunile produse au vizat cavitatea bucală, fiind nevoie de o alimentație specială cu costuri mari și ca atare se impune și majorarea acestora. Totodată apreciază că dispozițiile art. 86¹ cod penal nu sunt oportune în cauză și trebuie înlăturate pentru aceleași considerente cu obligarea inculpaților la cheltuieli de judecată. Totodată arată că se impune respingerea apelurilor inculpaților ca nefondate.

Avocat E. P. pentru toți inculpații scoate în evidență lipsa de antecedente penale a acestora, aprecierea de care se bucură în localitate, demonstrată prin caracterizările depuse la dosar eliberate de autoritățile locale, recurgerea la procedura simplificată la instanță, regretul faptelor și disponibilitatea acestora de achitare a despăgubirilor stabilite prin hotărâre. Pentru aceste considerente cumulate solicită în continuare redozarea pedepselor, spre limita minimă a prevederilor legale cu respectarea proporționalității respectiv între gravitatea infracțiunilor reținute și pedepsele aplicate. Pentru aceleași aspecte cere respingerea apelului părții civile ca nefondat cu motivarea că nu se impune majorarea despăgubirilor dar nici agravarea pedepselor așa cum s-a solicitat.

Reprezentantul Parchetului apreciază toate criticile formulate ca nefondate și ca atare cere respingerea tuturor apelurilor cu obligarea apelanților la cheltuieli judiciare statului. Consideră că despăgubirile acordate sunt judicios stabilite, în concordanță cu probele administrate și practica judiciară în materie, iar pedepsele aplicate sunt just individualizate, de natură să satisfacă scopul educativ și preventiv prevăzut de lege în condițiile judecării cauzei prin procedura simplificată dar pe de altă parte având în vedere și gravitatea faptelor și urmările produse.

Inculpații, având cuvântul pe rând recunosc și regretă faptele comise, achiesând la concluziile apărătorului ales.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 415 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

I. În temeiul dispozițiilor art. 377 alin. 4 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel:

1. Inculpatul I. M. – din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a și art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

2. Inculpatul I. V. – din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a și art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

3. Inculpatul I. I. – din infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a și art. 5 din Codul penal în infracțiunea de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

II.1. În baza art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. M., fiul lui P. și E., născut la data de 11.07.1959, în .. O., domiciliat în ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de Vătămare corporală gravă.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1969.

În baza art. 86¹ din Codul penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 86² Cod penal, termen de încercare ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod pena1 din 1969 s-a dispus în sarcina inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II.2. În baza art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. V., fiul lui P. și E., născut la data de 04.06.1967, în .. O., domiciliat în com. Sârbii Măgura, ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de Vătămare corporală gravă.

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II.3. În baza art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. I., fiul lui V. și M., născut la data de 27.12.1992, în mun. S., jud. O., domiciliat în com. Sârbii Măgura, ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de Vătămare corporală gravă.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod pena1 din 1969 s-a stabilit în sarcina inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/partea civilă C. M., domiciliat în . Vitănești, ., jud. O. și îi obligă în solidar pe inculpații I. M., I. V. și I. I. la plata sumei de 17.660 lei către partea civilă C. M., din care suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale iar suma de 2660 lei cu titlu de daune materiale.

S-a constatat că S. Județean de Urgență S. nu s – a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că S. Clinic Județean de Urgență C. nu s – a constituit în mod valabil parte civilă în cauză.

IV. În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală au fost obligați inculpații I. M., I. V. și I. I., la plata sumei de 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 5198/P/2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații I. M., I. V. și I. I. pentru infracțiunea de Lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a din Codul penal și art. 5 din Codul penal, reținându-se în actul de sesizare, în fapt, că inculpații, în data de 23.08.2013, în jurul orei 18.00, au lovit persoana vătămată C. M. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Persoana vătămată C. M. lucrează de mai mulți ani o suprafață de teren de 3,5 ha, situată în extravilanul . punctul Țăcari, suprafață de teren ce aparține martorei P. V.. În data de 23.08.2013, în jurul orelor 13.30-14.00, s–a deplasat împreună cu martorii V. I. și V. V. la suprafața de teren anterior amintită în scopul de a recolta porumb. În jurul orelor 18.00, la terenul respectiv a venit inculpatul I. M., înarmat cu o furcă, și între acesta și persoana vătămată C. M. a avut loc un schimb de replici cu privire la persoana îndreptățită să culeagă porumbul de pe suprafața respectivă de teren, inculpatul revendicând dreptul de proprietate asupra recoltei de porumb. În aceeași împrejurare, inculpatul I. M. a început să lovească persoana vătămată în zona corpului, în mod repetat, cu furca pe care o avea asupra sa, după care cei doi s–au îmbrâncit reciproc, persoana vătămată căzând pe sol în încercarea de a se apăra de loviturile inculpatului. În continuare, după aproximativ 5 – 10 minute, la solicitarea inculpatului I. M., la locul faptei au sosit și inculpații I. V. și I. I., primul înarmat cu o bâtă iar cel de – al doilea cu o furcă, și, pe fondul conflictual preexistent, toți cei trei inculpați au exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor, chiar și după ce aceasta a căzut pe sol, aplicându – i lovituri atât în zona feței și capului cât și pe corp. În timpul agresiunii, persoana vătămată C. M. a încercat să solicite telefonic intervenția poliției în acel loc prin apelarea numărului de urgență 112, însă a fost împiedicată de către inculpatul I. V. care i – a aplicat o lovitură cu bâta peste mâna în care ținea telefonul. Ulterior, la locul faptei au sosit organele de poliție care au pus capăt incidentului iar persoana vătămată a fost transportată la S. Județean de Urgență S. iar, ulterior, la S. Județean de Urgență C. pentru a – i fi acordate îngrijiri medicale. Persoana vătămată a fost internată în perioada 24 – 30.08.2013 la S. Județean de Urgență C. cu diagnosticul – Traumatism Craniofacial acut. Fractură dublă de mandibulă ram orizontal drept cu deplasare și subcondilian joasă stânga. Plagă contuză parietală stânga. Contuzie forte umăr stâng. Multiple echimoze torace posterior. Agresiune umană colectivă.

La data de 04.09.2013 persoana vătămată a fost examinată de către specialiști din cadrul Serviciului Județean O. de Medicină Legală fiind eliberat certificatul medico – legal nr. 946/C din 19.09.2013 în care s – a concluzionat faptul că aceasta prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse în data de 23.08.2013 prin lovire cu și de corpuri contondente și necesită 50 – 55 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Cu această ocazie s – a stabilit că persoana vătămată prezintă plagă contuză de 2,5 cm parieto – temporal, plagă chirurgicală, verticală, de 0,7 cm lungime la nivelul ramurei verticale mandibular stânga, plagă chirurgicală de cca 10 cm lungime la nivelul crestei alveolare mandibulare, dungă echimotică violaceu – albăstrui, cu periferia brună, cu centrul mai palid, de 20/10 cm, toracal postero – lateral stânga, echimoză regulată, violacee – albăstrui, cu periferia brună de 20/13 cm pe fața externă a brațului stâng. Totodată s – a constatat că persoana vătămată prezintă o dublă fractură de mandibulă. La data de 14.10.2013, persoana vătămată C. M. a fost supusă unei reexaminări la Serviciului Județean O. de Medicină Legală ocazie cu care a fost eliberat un supliment la certificatul medico – legal nr. 946/C prin s – a considerat necesară prelungirea cu 15 zile a timpului de îngrijiri medicale acordat inițial, totalizând un număr de 65 – 70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală, pentru a se stabili dacă leziunile survenite au pus în primejdie viața persoanei vătămate sau dacă a intervenit vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 2 din Codul penal din 1969. Prin raportul de expertiză medico – legală nr. 2891/E/92 din 22.08.2014 s – a concluzionat că numitul C. M. prezintă diagnosticul – status post fractură dublă de mandibulă veche de aproximativ 11 luni, operată, consolidată. Acuze de hipoestezie și parestezii labio – mentonier dreapta. Leziunile traumatice prezentate nu au pus în primejdie viața victimei. Nu prezintă infirmitate fizică.

Starea de fapt a fost confirmată și prin declarația martorului V. V., persoană care, în data de 23.08.2013, se afla împreună cu fratele său, martorul V. I., în punctul Țăcari, în extravilanul . culegeau recolta de porumb a persoanei vătămate C. M.. Astfel, acest martor confirmă atât prezența celor trei inculpați la locul faptei cât și exercitarea actelor de violență fizică de către aceștia asupra persoanei vătămate cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor. Aceeași persoană confirmă inclusiv actul împiedicării persoanei vătămate C. M. de a solicita intervenția organelor de poliție prin lovirea cu bâta peste mâna în care ținea telefonul mobil de către inculpatul I. V..

De evidențiat în cauză a fost și declarația martorului I. M., văr cu inculpatul I. M., persoană căreia inculpatul, în data de 23.08.2013, anterior producerii agresiunii, i – a solicitat să plece din zonă, întrucât este posibil să fie scandal. În același interval de timp, martorul s – a întâlnit și cu inculpații I. V. și I. I., care se îndreptau spre punctul Țăcari, respectiv spre locul în care se aflau inculpatul și persoana vătămată. La soluționarea fondului cauzei, instanța a avut în vedere și declarația martorului N. I., persoană care, în data de 23.08.2013, aflându – se în extravilanul .-a văzut pe inculpatul I. M. îndreptându-se spre punctul Țăcari dar și pe inculpații I. I. și I. V., cel din urmă având asupra lui o furcă și afirmând că se îndreaptă spre punctul Țăcari pentru a-l omorî pe C. M..

În concluzie, starea de fapt reținută de către instanță în sarcina inculpaților a rezultat în afara oricărui dubiu din declarațiile persoanei vătămate C. M., ale martorilor audiați în cauză dar și din certificatul medico – legal nr. 1053/C din 04.10.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală O..

Instanța nu a reținut apărările inculpaților I. M., I. V. și I. I. formulate în cursul urmăririi penale, potrivit cu care leziunile prezentate de persoana vătămată ar fi survenit în mod accidental, după ce ar fi alunecat de pe proțapul remorcii tractorului său, datorită stării de ebrietate în care se afla. Pentru a concluziona în acest fel, s-a avut în vedere pe de – o parte că un astfel de incident nu rezultă din probele administrate în cauză, martorii V. I. și V. V. infirmând o astfel de versiune, iar pe de altă parte, concluziile medico – legale cuprinse în certificatul medico – legal nr. 946/C din 19.09.2013 care confirmă mecanismul de producere a leziunilor indicat de către persoana vătămată, concluziile indicând în mod cert caracteristicile agentului traumatic și cauza apariției leziunilor – lovire cu și de corpuri contondente. Pe de altă parte, multitudinea leziunilor prezentate de către persoana vătămată, amplasarea dar și gravitatea acestora – fractură dublă mandibulă ram orizontal drept cu deplasare și subcondilian joasă stânga; plagă contuză parietală stânga; contuzie forte umăr stâng; multiple echimoze torace posterior; agresiune umană colectivă, scot în evidență intensitatea loviturilor aplicate de către inculpați și totodată intenția manifestată în exercitarea acestor acte de violență, astfel că instanța nu poate accepta argumentele inculpaților în legătură cu apariția accidentală a leziunilor. S-a evidențiat și faptul că martora C. E., deși nu a fost prezentă la desfășurarea agresiunii, imediat după incident a luat la cunoștință de la persoana vătămată despre agresiune și a văzut – o totodată pe aceasta acuzând dureri în zonele vizate de lovituri, stare de fapt care se coroborează cu plângerea și declarația persoanei vătămate și concluziile certificatului medico – legal și formează convingerea instanței că fapta a fost săvârșită de către inculpați în modalitatea descrisă de către persoana vătămată.

De altfel, în ceea ce privește apărările inculpaților I. M., I. V. și I. I., instanța a constatat că aceștia, în cursul judecății, au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care nu le – au contestat sub aspectul temeiniciei și nu au solicitat readministrarea lor. Astfel, în ședința de judecată din 23.04.2015, fiecare dintre cei trei inculpați a declarat că în 23.08.2013 a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate C. M.. La același termen de judecată, inculpații au declarat că sunt de acord să achite persoanei vătămate suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale iar în ceea ce privește daunele materiale numai în măsura dovedirii acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în prezenta cauză, instanța, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 potrivit cu care dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, constată ca fiind mai favorabile inculpaților, prin aplicare globală, dispozițiile Codului penal din 1969. Fapta penală dedusă judecății, la data săvârșirii era reglementată de dispozițiile art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 pentru ca la data soluționării prezentei cauze aceeași faptă penală să fie incriminată de art. 193 alin. 2 din Codul penal. Modificarea legii penale pe parcursul procesului penal, determină aplicarea art. 5 din Codul penal și cum instanța constituantă a apreciat că cele două coduri penale succesive vor fi aplicate în mod global, din punct de vedere a legii penale mai favorabile instanța va analiza faptele penale deduse judecății, sub aspectul incriminării, sancțiunii penale aplicate, dar și a modalității de executare a pedepsei din perspectiva unei legi penale unice, respectiv prin compararea celor două legi penale ce au reglementat fapta penală, în mod succesiv. Se constată astfel că, dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpaților, aceasta raportat atât la incriminarea faptei dar și la modalitatea de executare a pedepsei, regimul sancționator răspunzând exigențelor impuse de art. 72 și 52 din Codul penal din 1969. Este adevărat că limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă sunt mai mari(2 – 7 ani față de 1 – 5 ani în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe) însă, la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai limitele de pedeapsă ci și modalitatea de individualizare a pedepsei și executarea acesteia, legea penală anterioară fiind mai favorabilă în situațiile în care se apreciază că este îndestulător a se aplica doar o pedeapsă fără a fi necesar ca aceasta să fie executată efectiv. În concret, instanța are în vedere faptul că în cazul instituțiilor amânării aplicării pedepsei și suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de dispozițiile actualei legi penale sunt stabilite obligații pentru inculpat care nu se regăsesc în legislația penală anterioară(art. 81 și urm. art. 86¹ și urm.) împrejurare care determină un caracter mai favorabil al acesteia din urmă.

Pentru aceste considerente, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților I. M., I. V. și I. I. care, în data de 23.08.2013, în jurul orelor 18.00, au exercitat în mod repetat acte de violență fizică cu corpuri contondente asupra persoanei vătămate C. M., fiindu–i pricinuite astfel vătămări care au necesitat pentru vindecare 65 – 70 zile de îngrjiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de Vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă.

Starea de fapt reținută și vinovăția inculpaților este dovedită prin plângerea și declarațiile persoanei vătămate, declarații martorilor, declarațiile inculpaților, raportul de expertiză medico – legală, certificatul medico – legal, alte înscrisuri.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpaților instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, reținând: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare (închisoare de la 2 ani la 7 ani), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la asigurarea securității fizice a persoanei; reliefat de: modalitatea concretă de comitere a faptei – săvârșirea faptei de către trei autori – împrejurare care sporește șansele de reușită a activității infracționale în limitele planificate de către autori și diminuează semnificativ posibilitățile persoanei vătămate de a se apăra, intensifică și întreține curajul manifestat de către făptuitori în comiterea actului infracțional; - prin folosirea de corpuri contondente(furci, bâte) și prin împiedicarea persoanei vătămate de a sesiza organele de poliție și de a solicita intervenția acestora – împrejurare care denotă o periculozitate sporită a făptuitorilor dar și o abordare arhaică a acestora în soluționarea unui diferend, abordare care impune o reacție adecvată a statului, aptă să asigure reconsiderarea atitudinii făptuitorilor pe viitor în raport cu normele de conviețuire socială, urmarea faptei – numărul mare de zile de îngrijiri medicale, suferințele de lungă durată cauzate victimei, atitudinea inculpaților după săvârșirea faptelor – negarea vinovăției de către inculpați în faza urmăririi penale în pofida probelor existente, aceștia încercând să inducă organele de urmărire penală în eroare în scopul vădit al zădărnicirii aflării adevărului) dar și persoanele inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale – fișele de cazier judiciar fila 34 - 36 și se bucură de apreciere la nivelul comunităților locale în cadrul cărora își desfășoară viața socială(fila 72 - 74).

Totodată instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală în sensul că va pronunța condamnarea inculpaților care vor beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, s-a dispus condamnarea inculpaților I. M., I. V. și I. I. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ și preventiv prev. de art. 52 Codul penal din 1969.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite și ținând cont de considerentele anterior expuse, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situată peste minimul prevăzut de lege, chiar orientată către limita superioară a pedepsei, pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.

Astfel, instanța a aplicat fiecăruia dintre inculpați pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, în referire la art. 5 din Codul penal.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 – În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Instanța a apreciat ca inculpații sunt nedemni in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpaților aceste drepturi.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 86 ind. 1 din Codul penal din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, față de atitudinea sinceră a inculpaților și conduita acestora în cursul judecății, prezentându – se în mod constant în fața instanței la chemarea acestora și manifestând disponibilitatea de a achita persoanei vătămate o sumă considerabilă de bani pentru repararea prejudiciului moral, astfel încât s-a apreciat că scopul pedepsei și al legii penale se poate realiza și fără privarea de libertate, iar această modalitate de executare va constitui un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpații să nu mai persevereze în săvârșirea de noi infracțiuni.

Instanța a apreciat că nu este întemeiată solicitarea inculpaților de aplicare în ceea ce îi privește a dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969 referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pentru a ajunge la această concluzie s-a avut în vedere gradul de pericol social pe care îl prezintă infracțiunea săvârșită de către inculpați, infracțiune care prin modul de reglementare a fost situată de către legiuitor, în anumite circumstanțe, în proximitatea infracțiunii de tentativă la omor, infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, diferențierea vizând doar forma de vinovăție cu care este săvârșită fapta, modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările acesteia – trei persoane, acte de violență exercitate în mod repetat, folosirea unor instrumente – bâtă, furci – care, folosite în anumite condiții, sunt apte să producă leziuni mult mai grave, suferințele de lungă durată ale victimei, dar și conduita inculpaților astfel cum a fost manifestată în faza de urmărire penală – de negare totală a vinovăției și de încercare de a induce în eroare organele de urmărire penală cu privire la contextul în care ar fi apărut leziunile prezentate de către persoana vătămată, împrejurări care scot în evidență periculozitatea făptuitorilor și predispoziția lor pentru crearea unor situații generatoare de conflicte penale și solicită, totodată, stabilirea unor măsuri de supraveghere în sarcina fiecăruia dintre inculpați apte să conducă la îndreptarea conduitei lor viitoare. Aplicarea față de inculpați doar a dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969 nu oferă destule garanții asupra faptului că aceștia vor evita, în viitor, implicarea în comiterea de fapte sancționate de legea penală. În concluzie, s-a apreciat că scopurile pedepsei pot fi satisfăcute numai prin impunerea unor măsuri de supraveghere pe durata unui termen de încercare, stabilite potrivit dispozițiilor art. 86² și 86³ din Codul penal din 1969.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, întrucât s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, în baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată C. M. și au fost obligați în solidar inculpați la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă C. M., cu titlu de daune morale.

Pentru a aprecia în acest fel instanța a avut în vedere faptul că inculpații se fac vinovați de săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale, existând o strânsă legătură de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de persoana vătămată victimă a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prejudiciu ce trebuie acoperit prin obligarea inculpaților la o sumă de bani corespunzătoare faptei comise și gravității acesteia, fiind incontestabil faptul că persoana vătămată în urma leziunilor provocate de inculpați a suferit pe plan moral, psihic. Instanța, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor astfel cum au fost descrise în certificatul medico – legal nr. 946/C din 19.09.2013, apreciază că suma de 15.000 lei reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacție morală victimei cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia. De altfel, s-a constatat că inculpații și – au manifestat disponibilitatea de a achita această sumă de bani persoanei vătămate cu titlu de daune morale cu ocazia audierii acestora la termenul de judecată din 23.04.2015

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de persoana vătămată, în cuantum de 7000 lei, s-a constatat faptul că aceasta nu a făcut dovada existenței integrale a acestor cheltuieli prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul din 23.04.2015(filele 49 - 71). Astfel, la stabilirea daunelor materiale, nu s-au avut în vedere decât sumele menționate în următoarele înscrisuri: chitanța . SCJUC nr._ din 09.09.2013 – consult BMF S. Clinic Județean de Urgență C. – 35 lei(fila 57), chitanța . nr._ din 05.08.2014 – consult Neurologie S. Județean de Urgență S. – 35 lei(fila 57), chitanța . SCJUC nr._ din 03.09.2013 – consult BMF S. Clinic Județean de Urgență C. – 35 lei(fila 58), chitanța . SCJUC nr._ din 05.08.2014 – consult BMF S. Clinic Județean de Urgență C. – 35 lei(fila 58), factura nr._ din 30.08.2013 – 1050 lei – material osteosinteză(fila 69), factura . – A, nr. 3932 din 26.08.2013 – 1450 lei – matrix mandible subcondylar lambda pl, left, 7 ho, thick 1.0 mm(fila 70), bilet de călătorie transport în comun ruta C. – S. 09.09.2013 – 10 lei(fila 51) și bilet de călătorie transport în comun S. – C. 09.09.2013 – 10 lei(fila 51), înscrisuri din care rezultă sumele de bani cheltuite de către persoana vătămată pentru acordarea de îngrijiri medicale în urma leziunilor suferite și pentru refacerea sănătății afectate prin fapta comisă de către inculpați. Așadar, instanța l-a obligat în solidar pe inculpații I. M., I. V. și I. I. la plata sumei de 2660 lei către partea civilă C. M. cu titlu de daune materiale. Cu privire la celelalte bonuri fiscale(combustibil) și bilete de călătorie depuse de către partea civilă la dosarul cauzei în dovedirea pretențiilor materiale(filele 50, 51 – zona inferioară a paginii, 52 - 56), instanța constată că acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea daunelor materiale ce s – ar cuveni părții civile în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada că întrebuințarea sumelor menționate în aceste înscrisuri ar fi rezultatul faptei ilicite săvârșite de către inculpați. Mai departe, în ceea ce privește suma de 160 de euro care ar fi fost plătită martorului V. I. pentru călătoria realizată pe ruta Spania – România și retur în scopul de a fi audiat de către procuror în faza de urmărire penală, instanța constată că aceasta nu poate fi avută în vedere la stabilirea prejudiciului material în condițiile în care, pe de – o parte, nu poate fi apreciată ca rezultat al faptei ilicite, putând fi solicitată de către partea civilă doar cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe de altă parte, prin probele solicitate în cauză de către partea civilă și încuviințate de către instanță, nu s – a făcut dovada unei astfel de plăți.

Pentru aceste din urmă motive instanța a constatat neîntemeiată și cererea părții civile de obligarea a inculpaților la plata sumei de 480 de euro, reprezentând contravaloarea activităților ce ar fi fost prestate de către martorul V. I. pe teritoriul Spaniei în perioada în care s – a deplasat pe teritoriul României pentru a fi ascultat ca martor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă solicitând majorarea despăgubirilor civile acordate și schimbarea modalității de executare a pedepselor prin privare de libertate și de asemenea inculpații care au cerut atenuarea regimului sancționator și orientarea pedepselor spre limita minimă a prevederilor legale criticile fiind evidențiate pe larg în practicaua hotărârii de față.

Apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 421 alin.1 lit. b Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză, analiza obiectivă a probelor dosarului relevă justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența faptei și vinovăția inculpaților și în egală măsură evidențiază caracterul adecvat al pedepselor aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare adoptată, nefiind oportună nici atenuarea regimului sancționator dar nici agravarea acestuia.

S-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite determinat de modul de concepere și realizare a activității infracționale, respectiv că cei trei inculpați au exercitat acte de violență prin folosirea de bâte și furci, leziunile produse, reținerea circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. a cod penal dar și conduita inculpaților înainte de fapte și în timpul cercetărilor.

Față de aceste circumstanțe se poate aprecia că în cauză nu este oportună aplicarea disp. art. 81 cod penal privind suspendarea executării pedepselor, dar nici executarea lor prin privarea de libertate întrucât respectarea măsurilor de supraveghere stabilite de instanță pe durata termenului de încercare fixat este aptă să conducă la îndreptarea inculpaților, care la instanța de fond au solicitat între altele judecarea cauzei prin procedura simplificată dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 396¹⁰ cod pr.penală ce obligă la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Despăgubirile materiale acordate de instanța de fond în sumă de 266o lei, s-au probat între altele cu înscrisurile depuse la dosar: chitanțe, facturi, bilete călătorii, bonuri fiscale, în aceste limite realizându-se o justă și integrală reparație în temeiul răspunderii civile delictuale fără a se impune majorarea acestora, diferența solicitată neavând acoperire în probele administrate.

În ceea ce privește daunele morale la care au fost obligați în solidar cei trei inculpați, în sumă de 15.000 lei, acestea au efecte compensatorii în cauză față de suferințele morale, fizice și psihice cauzate persoanei vătămate, dimensiunea acestora fiind în concordanță cu leziunile provocate, numărul de zile îngrijiri medicale necesare refacerii sănătății dar și de modul de operare al inculpaților.

Acestea nu trebuie să fie față de datele cauzei nici amenzi excesive pentru autorii daunelor respectiv, cei trei inculpați și nici venituri nejustificate pentru partea vătămată care le-a suferit pentru că altfel s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.

Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate apelurile declarate în cauză de partea civilă C. M. și inculpații I. M., I. V. și I. I. împotriva sentinței penale nr. 415 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

Obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Obligă partea civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Sumele reprezentând onorarii avocați oficiu (delegațiile nr. 6736/2015; 6734/2015; 6735/2015) se vor avansa din fondurile M.J..

Respinge cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2015.

C. I. A. C. M.

Grefier,

F. I.

red.jud. C.i.

j.f.C.N.Ghircuși

I.B.

← Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1351/2015....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 63/2016. Curtea de... →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1400/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1400/2015. Curtea de Apel CRAIOVA