Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1108/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1108/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 1108/2012

Dosar nr._ - art.184 C.p., OUG.195/2002-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE RECURS

DECIZIA PENALA NR.1108

Ședința publică de la 14 Mai 2012

PREȘEDINTE G. V. judecător

C. Mereanujudecător

C. A. G. judecător

Grefier F. I.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror T. N. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, judecarea recursului declarat de asigurătorul . S. și partea civilă L. I. E., împotriva sentinței penale nr.25 din data de 10 Februarie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, privind pe inculpatul N. R. D..

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta parte civilă L. I. E., asistat de apărător ales, avocat A. I., inculpatul N. R. D., asistat de apărător ales, avocat L. M., lipsind recurentul asigurător . S. și partea civilă S. Județean de Urgență S..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat A. I. pentru partea civilă L. I. E., dezvoltă oral motivele de recurs depuse la dosar și critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând soluționarea laturii civile.

În cadrul primului motiv de recurs se susține că deși s-a făcut dovada cu martori și cu acte în legătură cu prejudiciul patrimonial înregistrat de recurent, prima instanță nu i-a acordat despăgubiri, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.14 și art.346 alin.1 Cod pr.penală, dar și prevederile art.998, 999 Cod civil.

Sub acest aspect, solicită casarea sentinței și acordarea de despăgubiri pentru daune patrimoniale în raport cu materialul probator administrat de recurent și în cuantumul pretins la instanța de fond.

Cel de-al doilea motiv de recurs, vizează nelegalitatea sentinței sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru daunele morale, raportat la suma pretinsă, motivându-se că cea acordată de instanța de fond nu reprezintă repararea prejudiciului moral înregistrat prin evenimentul rutier, în urma căruia există posibilitatea ca recurentul să rămână cu o infirmitate fizică permanentă, dar și starea sa fizică actuală, care implică dificultăți majore de deplasare, folosirea unui cadru metalic pentru deplasări mai lungi și perspectiva unor intervenții chirurgicale ortopedice.

Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței sub aspectul soluționării laturii civile și obligării inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă la despăgubiri în cuantumul solicitat la instanța de fond, respectiv suma de 10.000 lei despăgubiri pentru daune patrimoniale și suma de 90.000 lei despăgubiri pentru daune morale.

Referitor la recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă, apreciază că acesta este fondat și solicită respingerea acestuia în consecință.

Avocat L. M. pentru inculpat, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, motivând că sentința recurată este legală și temeinică sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.

Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că prin sentința recurată s-a soluționat în mod legal și temeinic latura civilă a cauzei.

Inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.

CURTEA

Asupra recursului de față,

Din actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.25 din data de 10 Februarie 2012, Judecătoria B., în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen și a art. 3201 C.proc.pen. a condamnat pe inculpatul N. R. D., fiul lui G. și G., născut la data de 27.05.1990 în B., jud. O., domiciliat în B., .. 66, jud. O., cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și a art. 3201 C.proc.pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 C.penal, s-au contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aceasta fiind aplicată inculpatului.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

În baza art. 861 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 862 C.pen.

În baza art. 863 C.pen, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C.pen.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.proc.pen., coroborat cu art. 998 – 999 din vechiul cod civil și cu art. 49-55 din Legea 136/1995, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență S., cu sediul în S., .-11, jud. O., și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă Societatea de asigurare – Reasigurare A. S.A., cu sediul în București, .. 3, ., sector 3, să-i plătească suma de 5672,628 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.proc.pen., coroborat cu art. 998 – 999 din vechiul Cod civil și cu art. 49-55 din Legea nr. 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. I. E. domiciliat în B., .. 191, . și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. să-i plătească suma de 40.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.proc.pen, coroborat cu art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. la plata sumei de 1000 lei către partea civilă L. I. E., cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligat inculpatul la 160 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 02.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., întocmit în dosarul nr. 266/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe la nr._ în data de 04.11.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului N. R. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

S-a reținut în actul de trimitere în judecată că la data de 06.03.2011 organele de politie din orașul B. s-au sesizat din oficiu că pe DJ 643C, pe raza localității Găvănești, a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de către inculpat, victimă fiind partea civilă L. I. E., care a suferit leziuni a căror vindecare a necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că în seara zilei respective, inculpatul a consumat în jurul orei 20,00 aproximativ 1 litru de vin la o aniversare, iar cu o jumătate de oră înainte de producerea accidentului a mai consumat cca. 500 ml de vin, după care s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală spre localitatea Găvănești, împreună cu partea civilă L. I. E.; la un moment dat, din cauza carosabilului umed și a vitezei neadaptate la condițiile meteo, precum și pe fondul consumului de alcool, autoturismul a derapat, inculpatul pierzând controlul volanului și intrând într-un cap de pod, în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a părții civile, căreia i-au fost fracturate ambele picioare.

S-a mai reținut în rechizitoriu că viteza autoturismului în momentul survenirii pericolului de accident a fost de 72,3 km/h, inculpatul având la ora 00,05 o alcoolemie de 1,35 g %0 iar la ora 01,05 - 1,20 g %0.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare și planșe foto, plângerea și declarațiile părții civile L. I. E., raportul de constatare medico-legală, declarații martori, raport de expertiză tehnică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, copia permisului de conducere al inculpatului, copia poliței de asigurare de răspundere civilă auto, declarații inculpat.

În conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. 1 C.proc.pen., date fiind declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptei, sub aspect penal în fața instanței nu a mai fost administrată nicio probă, judecarea cauzei făcându-se în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

În cauză s-au constituit părți civile S. Județean de Urgență S., cu suma de 5672,628 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și victima accidentului, numitul L. I. E., cu suma de 100.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 90.000 lei daune morale. Pentru lămurirea aspectelor civile ale cauzei, în timpul cercetării judecătorești au fost audiați martorii B. A. și M. I. M. propuși de către partea civilă L. I. E.. De asemenea, au fost depuse le dosar decontul de cheltuieli de spitalizare, un extras de pe portalul Tribunalului O., copia adresei nr._ din 21.12.2011 trimise de S.C. Groupama Asigurări S.A. în dosarul nr._ și o caracterizare psiho-pedagogică a părții civile L. I. E..

În cauză a fost citată și Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 C.proc.pen., instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 06.03.2011, după ce consumase alcool împreună cu partea civilă L. I. E. și alte persoane în ., inculpatul a urcat la volanul autoturismului proprietate personală și a plecat spre satul Broșteni împreună cu partea civilă, la inițiativa acesteia. La întoarcerea spre . starea provocată de consumul de alcool, inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare a autoturismului la condițiile de drum și a pierdut controlul asupra vehiculului, intrând cu partea din dreapta-față într-un cap de pod. În urma impactului, partea civilă L. I. E., care se afla pe locul din dreapta-față a autoturismului, a suferit fracturi la ambele membre inferioare, vătămările necesitând pentru vindecare 90-100 de zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din Raportul de constatare medico-legală aflat la dosar (fila 24 – dosar UP).

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză (filele 34-42 – dosar UP) instanța a reținut că viteza autoturismului condus de către inculpat în momentul survenirii pericolului de accident a fost de 72,3 km/h, fiind încălcate, așadar, dispozițiile art. 45 din OUG 195/2002 și ale art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, inculpatul neadaptând viteza de deplasare a vehiculului la condițiile concrete de drum și depășind limita de 50 km/h reglementată pentru respectivul sector de drum.

După accident, inculpatul a fost condus la spital unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în urma analizelor de laborator reieșind că acesta avea la ora 0005 o alcoolemie de 1,35 g %0, o oră mai târziu alcoolemia fiind de 1,20 g %0, aceste aspecte rezultând din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 281/282 din 14.03.2011 (fila 54 – dosar UP).

În drept, fapta inculpatului N. R. D., care în seara zilei de 06.03.2011, a condus autoturismul înmatriculat sub nr._ pe un drum public sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie peste limita legală admisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002. De asemenea, fapta inculpatului prin care i-a produs părți civile L. I. E. vătămări care au necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. Cele două infracțiuni se află în concurs real, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a C.pen.

La alegerea și individualizarea pedepsei instanța a făcut mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și a arătat că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor de la urmărirea penală, astfel încât va reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile arătate. În aceste condiții, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 va fi stabilită între limitele de 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, iar pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. va fi stabilită între limitele de 4 luni și 2 ani închisoare.

De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 72 C.pen., astfel că va ține cont de dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială (arătate mai sus), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a cooperat cu organele judiciare în timpul procedurilor. Au fost avute în vedere și împrejurările concrete ale comiterii celor două infracțiuni; s-a ținut cont de faptul că inculpatul a manifestat o lipsa vădită de responsabilitate conducând autoturismul pe drumurile publice, deși consumase o cantitate considerabilă de alcool, fapta lui prezentând o periculozitate sporită, riscul producerii de accidente concretizându-se cu urmări grave, arătate în cele ce preced.

Instanța nu a dat curs solicitării apărătorului inculpatului de a se reține în cauză existența unor circumstanțe atenuante facultative prevăzute de art. 74 din Codul penal, având în vedere faptul că atitudinea inculpatului și conduita acestuia au fost luate în considerare la individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată, nefiind de natură a reprezenta circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, față de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii și de urmările acesteia.

În temeiul art. 71 C.pen. instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

Totodată, în baza art. 861 C.pen., date fiind vârsta și atitudinea inculpatului de după comiterea infracțiunilor, apreciind că șansele de integrare în societate a inculpatului sunt ridicate și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 862 C.pen.

În temeiul art. 863 C.pen. a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de alineatul 1 al respectivului text de lege.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că, față de momentul nașterii raportului juridic dedus judecății, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 – 999 din vechiul Cod civil, conform cărora orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin imprudenta sa. În cauză sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce-l privește pe inculpat, așa cum acestea reies din textele legale citate.

Din copia poliței de asigurare ./02/X1/SP nr._ din data de 18.01.2011 aflată la dosar (fila 56 – dosar UP) instanța a reținut că la momentul producerii accidentului rutier, pentru autoturismul condus de inculpat era încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă auto, asigurător fiind Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A., aceasta participând la proces în calitate de asigurător de răspundere civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 163/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, legea reglementând, așadar, un raport direct între persoanele arătate mai sus. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din același act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

În împrejurările arătate, instanța a admis acțiunea civilă a părții civile S. Județean de Urgență S. și a obligat asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. să-i plătească suma de 5672,628 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, această sumă fiind solicitată și încadrându-se în decontul de cheltuieli aflat la dosar (fila 31). Nu pot fi avute în vedere apărările formulate de către asigurătorul de răspundere civilă prin notele scrise depuse la dosar, referitoare la neacoperirea cheltuielilor de spitalizare de polița de asigurare. Instanța a arătat că, în formularea acestei apărări, asigurătorul de răspundere civilă a ignorat dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 enunțate mai sus, aceste dispoziții justificând întru totul obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare, acestea reprezentând, în concret, prejudiciul de care asiguratul (inculpatul din speță) răspunde față de terța persoană păgubită (partea civilă S. Județean de Urgență S.) prin accidentul de vehicul.

În ceea ce privește cererea părții civile L. I. E. referitoare la daunele materiale, instanța a constatat că aceasta nu a făcut dovada concretă a cheltuirii sumei solicitate, nedepunând niciun înscris din care să rezulte acest lucru. Nu pot fi apreciate ca fiind suficiente în acest sens declarațiile martorilor propuși de către partea civilă, martorii fiind subiectivi date fiind relațiile în care se află cu partea civilă (unul este coleg de clasă cu partea civilă, iar celălalt este implicat într-o relație sentimentală cu sora părții civile). Este imperios necesar ca, pentru a putea fi admisă cererea și obligat asigurătorul la plata sumei solicitat cu titlu de daune materiale, instanța să-și formeze convingerea fermă în privința existenței creanței solicitate cu titlu de daune materiale, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii sale, dar și a persoanei care a suportat respectivele cheltuieli. În speță, acest lucru nu s-a întâmplat, condiții în care nu poate fi admisă cererea sub acest aspect.

În privința daunelor morale solicitate, instanța a constatat că este lipsit de orice urmă de îndoială faptul că partea civilă L. I. E. a suferit un prejudiciu moral, reprezentat de suferința cauzată de urmările accidentului rutier a cărui victimă a fost. La fel de evident este și faptul că se impune ca acest prejudiciu să fie acoperit. Trebuie avut în vedere, însă, că obligarea asigurătorului la plata daunelor morale nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire pentru partea civilă, iar valoarea sumei reprezentând daune morale trebuie apreciată de către instanță în concret, în funcție de toate împrejurările relevante ale cauzei. Făcând acest lucru, instanța constată că suferința părți civile a fost una însemnată, aceasta având în continuare probleme locomotorii. Nu se poate stabili cu certitudine, însă, că problemele respective sunt permanente, existând posibilitatea ca, în urma unor noi intervenții medicale de specialitate, partea civilă să își recapete în totalitate abilitățile fizice de dinainte de accident.

Un alt aspect care nu poate fi ignorat este cel legat de modul de derulare a evenimentelor, de faptul că, așa cum reiese chiar din declarația părții civile dată în timpul urmăririi penale (filele 18-19 – dosar UP), inițiativa plecării cu autoturismul i-a aparținut acesteia, inculpatul acceptând solicitarea de a merge împreună în satul Broșteni. Astfel, instanța a reținut că, prin această atitudine de minimizare a importanței posibilelor urmări ale acțiunii sale, urcând în mașina condusă de inculpatul care consumase alcool, partea civilă și-a asumat riscul producerii unui accident. Legat tot de acest aspect, instanța a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, referitoare la posibilitățile de evitare a accidentului, în care se arată că accidentul ar fi fost evitat dacă inculpatul și partea civilă nu ar fi avut o atitudine de bravadă, de sfidare a pericolului, prin hotărârea comună de a pleca în cursă după consumarea băuturilor alcoolice.

În lumina considerentelor expuse, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. I. E. și a obligat asigurătorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. să-i plătească suma de 40.000 lei reprezentând daune morale, apreciind că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În temeiul art. 193 alin. 1 și 2 C.proc.pen, coroborat cu art. 50 din Legea nr. 136/1995, instanța a obligat asigurătorul Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. la plata sumei de 1000 lei către partea civilă L. I. E., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs asigurătorul . S. și partea civilă L. I. E..

Asigurătorul . S., critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:

În cauza dedusă judecății, se susține că își găsesc aplicabilitatea dispozițiile Ordinului comisiei de supraveghere a asigurărilor nr.5/2010, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, recurenta plătind despăgubiri nu pe bază delictuală, ci în baza contractului de asigurare obligatorie RCA, în conformitate cu termenii și condițiile stabilite de Ordinul CSA nr.5/2010.

În cadrul acestui motiv de susține că despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu urmează în totalitate dezdăunarea pe care persoana vinovată este obligată să o plătească în conformitate cu dispozițiile art.998, 999 Cod civil.

Cel de-al doilea motiv de recurs critică sentința pentru nelegalitate, sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce pot fi acordate, susținându-se că acestea nu trebuie să depășească limita maximă de despăgubire prevăzută de Ordinul CSA nr.5/2010, în care se includ atât pretenții materiale, cât și pretențiile morale, solicitate de părțile civile, inclusiv pretențiile spitalelor pentru cheltuielile de spitalizare.

Referitor la cheltuielile de spitalizare solicitate de S. Județean de Urgență S., se susține că acestea nu sunt acoperite de asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto, astfel că în mod nelegal s-a dispus obligarea recurentei la plata sumei de 5.676 lei.

În sfârșit, referitor la despăgubirile pentru daune morale pretinse de recurentul L. I. E. se evocă faptul că este obligatorie dovedirea pretențiilor cu documente fiscale, respectiv facturi, chitanțe sau bonuri, apreciindu-se că proba testimonială este una subiectivă și în mod temeinic a fost înlăturată de instanța de fond.

Raportat la daunele morale solicitate de partea civilă L. I. E., susține că instanța de judecată are obligația ca la calculul sumelor să țină seama de efectul compensatoriu pe care astfel de sume trebuie să-l aibă și nicidecum să nu constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței, exonerării de plata despăgubirilor către intimatul S. Județean de Urgență S., menținerea dispoziției instanței de fond vizând respingerea cererii de despăgubiri pentru daune patrimoniale și diminuarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale.

Partea civilă L. I. E., a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând soluționarea laturii civile.

În cadrul primului motiv de recurs a susținut că deși s-a făcut dovada cu martori și cu acte în legătură cu prejudiciul patrimonial înregistrat de recurent, prima instanță nu i-a acordat despăgubiri, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.14 și art.346 alin.1 Cod pr.penală, dar și prevederile art.998, 999 Cod civil.

Sub acest aspect, a solicitat casarea sentinței și acordarea de despăgubiri pentru daune patrimoniale în raport cu materialul probator administrat de recurent și în cuantumul pretins la instanța de fond.

Cel de-al doilea motiv de recurs, a vizat nelegalitatea sentinței sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru daunele morale, raportat la suma pretinsă, motivându-se că cea acordată de instanța de fond nu reprezintă repararea prejudiciului moral înregistrat prin evenimentul rutier, în urma căruia există posibilitatea ca recurentul să rămână cu o infirmitate fizică permanentă, dar și starea sa fizică actuală, care implică dificultăți majore de deplasare, folosirea unui cadru metalic pentru deplasări mai lungi și perspectiva unor intervenții chirurgicale ortopedice.

A concluzionat în sensul admiterii recursului, casării sentinței sub aspectul soluționării laturii civile și obligării inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă la despăgubiri în cuantumul solicitat la instanța de fond, respectiv suma de 10.000 lei despăgubiri pentru daune patrimoniale și suma de 90.000 lei despăgubiri pentru daune morale.

Recursurile sunt fondate și urmează să fie admise, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă L. I. E., Curtea constată că primul motiv este nefondat.

Prima instanță a constatat în mod legal că evenimentul rutier produs la data de 6 martie 2011, pe raza localității Găvănești, județul O., a fost determinat de viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul N. R. D. și de starea de ebrietate în care se afla acesta (1,35 gr%0 alcool în sânge), dar și de conduita recurentului parte civilă care consumase anterior băuturi alcoolice cu inculpatul și care a acceptat să se deplaseze în autoturism cu inculpatul, deși știa că acesta se află în stare de ebrietate, asumându-și în acest mod riscul producerii unui accident, cu consecința afectării stării de sănătate fizică.

Prin urmare, în mod legal s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.14 și 346 alin.1 Cod pr.penală și art.998 și urm. Cod civil, pentru acordarea de despăgubiri pentru daune patrimoniale.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de partea civilă este fondat.

Curtea constată că prejudiciul moral cauzat prin evenimentul rutier a fost dovedit în cauză cu actele medicale depuse la dosar și în prezent recurentul înregistrând un prejudiciu de imagine cu perspectiva de a fi supus în continuare unor intervenții chirurgicale, astfel că suma acordată se apreciază că este necorespunzător cuantificată.

Pentru considerentele expuse, se va majora suma la care urmează să fie obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă la 60.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În ceea ce privește recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă, se constată că este întemeiat primul motiv invocat în scris, în sensul că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010, care reglementează termenii și condițiile în care se constituie clauzele contractului de asigurare pentru răspundere civilă.

Celelalte critici sunt nefondate, instanța dispunând obligarea la despăgubiri către S. Județean de Urgență S., pentru suma menționată anterior.

În consecință, urmează să se dispună admiterea recursurilor, casarea sentinței în parte sub aspectul soluționării laturii civile și obligarea intimatului inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale pentru partea civilă L. I. E..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Inculpatul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare în recurs, reprezentând onorariu de avocat către partea civilă L. I. E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile asiguratorului de răspundere civilă . S. și al părții civile L. I. E., împotriva sentinței penale nr.25 din data de 10 Februarie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Casează sentința în parte, sub aspectul laturii civile și rejudecând:

Obligă intimatul inculpat alături de asiguratorul de răspundere civilă la 60.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă L. I. E..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă inculpatul la 1.000 lei cheltuieli de judecată- în recurs către partea civilă L. I. E..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2012.

G. V. C. M. C. A. G.

Grefier

F. I.

red.C.M.

J.F.C.I.

AR/3.07.2012

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1108/2012. Curtea de Apel CRAIOVA