Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 466/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 466/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol judecarea contestatiei formulată de inculpatul T. D., detinut în P. C., împotriva încheierii de ședință din data de 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul-inculpat T. D., personal si asistat de avocat M. G., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciind cauza în stare de solutionare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. G., pentru contestatorul-inculpat, a solicitat admiterea contestatiei, desființarea încheierii atacate si, invocând dispozițiile art. 242 alin 2 Cpp, consideră că se impune schimbarea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere perioada scursă de la luarea acestei măsuri cât si faptul că nu există indicii că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu inculpatul ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în conditiile în care martorii au fost audiati.
A solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, inculpatul obligându-se la respectarea tuturor conditiilor impuse prin această măsură.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestatiei ca nefondată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
A sustinut că solutia atacată este una legală și temeinică si menținerea măsurii arestării preventive dispusă de tribunal se impune în continuare, raportat la conduita inculpatului, la fapta comisă.
Contestatorul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu sustinerile apărătorului său, pe care si le însușește.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 15, în baza art. 362 alin. 2 Cpp rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul T. D., fiul lui M. și A., născut la data de 11.07.1961 în com.Robănești, .. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., posesor CI, ., nr._, CNP_, în prezent deținut în P. C., prin încheierea nr.62 din 16 martie 2015 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului D. .
Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv privind pe inculpatul T. D., s-au constatat următoarele;
Prin rechizitoriul nr.182/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru al familiei prevăzută de art. 188 al.1 din C.p. rap.la art. 199 al.1 din C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, sub aspectul stării de fapt și a încadrării juridice că, fapta inculpatului T. D. care în dimineața zilei de 14.03.2015 a obturat căile respiratorii mamei sale T. A., acțiune ce a condus la decesul acesteia, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de omor săvârșit asupra unui membru al familiei, prev. și ped. de art. 188 al.1 rap.la art. 199 al.1 din C.pen.
În rechizitoriul Parchetului s-a reținut că inculpatul T. D. a locuit împreună cu mama sa victima T. A. în comuna Robănești, . data de 14.03.2015 când a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Așa cum s-a stabilit în cursul cercetărilor efectuate în cauză în decursul timpului inculpatul a exercitat acte de violență asupra mamei sale motiv pentru care aceasta a și sesizat poliția, ultima sesizare fiind cea din data de 15.01.2015 la Secția 5 Poliție Pielești urmare căreia s-a stabilit că inculpatul o lovise pe mama sa cu pumnii în zona feței cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare circa 25 zile îngrijiri medicale. Ca de fiecare dată și de această dată victima T. A. s-a împăcat cu fiul său și astfel s-a dispus clasarea cauzei.
În seara de 13.03.2015 inculpatul fiind în stare de ebrietate a exercitat acte de violență asupra mamei sale și a dat-o afară din casă motiv pentru care T. A. s-a deplasat la nepotul ei – numitul G. I. și i-a relatat cele întâmplate. Acesta a mers la vărul său – inculpatul T. D.- i-a reproșat cele întâmplate și i-a precizat acestuia că dacă o mai lovește pe mătușa sa v-a anunța organele de poliție .
Astfel s-a încheiat conflictul din seara de 13.03.2015 între inculpat și mama sa, aceasta întorcându-se la domiciliul comun.
În dimineața de 14.03.2015 inculpatul a fost iarăși violent cu mama sa –victima T. A., motiv ce a determinat-o pe aceasta să plece de acasă la vecinii săi. Aici a întâlnit-o pe martora T. M. căreia i-a relatat faptul că fiul său – inculpatul T. D., vrea să o omoare, că e violent cu ea .
Victima a fost urmată de inculpat în curtea vecinilor și a ajuns-o pe mama sa tocmai când aceasta îi povestea martorei T. M. ce face fiul său cu ea.
In aceste împrejurări martora le-a cerut inculpatului și victimei să meargă acasă liniștiți, astfel că inculpatul a luat-o de braț pe mama sa și a dus-o la domiciliul comun.
Această împrejurare a fost observată de către martorul F. M. B. care l-a văzut pe inculpat când o trăgea pe mama sa în curtea lor, zicându-i să meargă acasă că nu îi face nimic.
La puțin timp după acest eveniment, martorul sus-mentionat l-a observat pe inculpat ieșind din curtea locuinței sale, spunând vecinilor că mama sa a decedat.
In această perioadă de timp de la momentul în care inculpatul și victima au intrat în curte până la momentul în care inculpatul a ieșit la poartă și a relatat vecinilor că mama sa este decedată, din cercetări s-a stabilit că nici o altă persoană nu a pătruns în curtea locuinței victimei și inculpatului.
Ulterior, inculpatul a mers la vărul său G. I. căruia i-a relatat că mama sa a decedat, motiv ce l-a determinat pe acesta să meargă la domiciliul mătușii și vărului său să vadă ce s-a întâmplat.
Cu această ocazie G. I. a observat că mătusa sa victima T. A. prezenta leziuni în zona nasului și al gurii, motiv ce l-a determinat să aibă suspiciuni cu privire la decesul acesteia, fapt pentru care a sesizat organele de poliție.
Din raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. 962/A3/04.05.2015 reiese că moartea victimei T. A. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice prin obturarea orificiilor respiratorii și între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
În timpul urmăririi penale inculpatul T. D. nu a recunoscut fapta comisă deși așa cum s-a stabilit din cercetările efectuate în cauză este singura persoană care putea să-i producă victimei T. A. leziunile care au condus la decesul acesteia.
Ca de fiecare dată când a avut conflicte cu mama sa, inculpatul nu a recunoscut fapta și a susținut că aceasta s-a accidentat involuntar prin cădere și lovire cu sau de corpuri dure, fapt ce este exclus prin raportul de constatare medico-legală de necropsie, menționat mai sus, din care rezultă că, leziunile pe care le prezenta victima pe corp sunt anterioare datei decesului și nu au legătură de cauzalitate cu moartea victimei, singurele leziuni care au condus la decesul acesteia fiind cele produse la gură și nas, urmare a obturării căilor respiratorii.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, fișă de constatări preliminare, raport medico-legal de necropsie, declarații martori, declarație învinuit, declarație inculpat.
Prin ordonanța nr. 182/P/2015 din 15.03.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul T. D. pentru infracțiunea de omor săvârșită asupra unui membru al familiei, prevăzută și pedepsită de art. 188 al.1 rap.la art. 199 al.1 din Codul Penal .
Prin ordonanța nr. 182/P/2015 din 15.03..2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul T. D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor săvârșită asupra unui membru al familiei, prevăzută și pedepsită de art. 188 al.1 rap.la art. 199 al.1 din Codul Penal .
Prin ordonanța cu nr.182/P/2015 din data de 15.03.2015 s-a dispus reținerea, pe o durată de 24 ore, a inculpatului T. D., cu începere de la 15.03.2015, ora 14.30 până la 16.03.2015, orele 14.30.
Prin încheierea nr. 62 din 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. D. pe o durată de 30 de zile, începând cu data 16.03.2015 până la data de 14.04.2015 inclusiv .
A fost emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 30/16.03.2015.
Prin încheierea nr.132 din 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ /a2 s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul D. și pe fond s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive începând cu data de 15.05.2015 până la data de 13.06.2015 inclusiv.
La data de 28.05.2015 P. de pe lângă Tribunalul D. a înaintat Tribunalului D., în conformitate cu dispozițiile art.329 C.p.p., rechizitoriul cu nr. 182/P/2015 din 28.05.2015, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la la data de 29.05.2015, sub nr._ 15 și repartizată aleatoriu completului C 2- cauze directe, stabilindu-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la data de 02.06.2015.
Analizând măsura arestului preventiv luată față de inculpatul T. D., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale prev. de art. 362 și 208 C.p.p., instanța a apreciat că această măsură este legală si temeinică întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.362 C.p.p. care reglementează instituția măsurile preventive în procedurii în cursul judecății se reține că, judecătorul se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Potrivit art.208 alin 4 C.p.p. " În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu dispuse față de inculpat".
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Nici o măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța a constatat că, de la data sesizării instantei cu rechizitoriu, atunci când s-a verificat temeinicia și implicit legalitatea măsurii procesuale dispuse prin încheierea nr.62 din 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, temeiurile inițiale avute în vedere la data adoptării măsurii preventive nu s-au schimbat.
Ultima verificare a temeiniciei și, implicit legalității măsurii procesuale dispusă față de inculpatul T. D. s-a realizat la data de 14.08.2015, constatându-se că, temeiurile inițiale avute în vedere la data adoptării măsurii preventive nu s-au schimbat.
La termenul din data de 05.10.2015 au fost audiați martorii T. F. I., G. I., F. M. B., T. M. care au relatat împrejurări ale stării de fapt menite să creeze indicii temeinice cu privire la vinovăția inculpatului, înlăturând astfel susținerea acestuia cu privire la autolezarea părții vătămate în urmă căreia a intervenit decesul.
Circumstanțele reale relatate de către martori creează indicii, de asemenea temeinice, cu privire la o violență deosebită ce a fost manifestată de către inculpat la data comiterii faptei, fapt ce denotă un pericol public efectiv pentru mediul social, în contextul în care inculpatului i s-ar impune o altă măsură procesuală menită să asigure prezența acestuia în colectivitate.
Totodată, s-a constatat că relațiile de rudenie dintre el și martori, părți vătămate, reprezintă un cadru propice influențării probatoriului, ancheta judiciară fiind în curs de desfășurare.
Pornind de la scopul măsurilor preventive, s-a apreciat că în cauză există proporționalitate între natura măsurii procesuale ce a fost dispusă față de inculpat și fapta săvârșită, iar interesul judiciar reclamă menținerea acestei măsuri.
Față de cele precizate, s-a reținut ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii preventive, cât și caracterul insuficient al unei măsuri preventive mai puțin coercitive, în speță arestul la domiciliu.
În condițiile in care sesizarea instanței s-a făcut pentru o infracțiune, precum cea prevăzută de art. 188 alin.1 Cp rap la art.199 alin.1 Cp, pentru care există indicii, probe temeinice cu privire la vinovăția penală a inculpatului și în urma căreia au fost lezate relații sociale de o maximă importanță, precum viața și integritatea fizică a unei persoane, menținerea măsurii procesuale dispuse anterior s-a impus cu necesitate.
Pentru aceste motive, în baza art. 362 Cpp rap. la art. 208 alin 4 Cpp s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul T. D., prin încheierea nr.62 din 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul solicitând admiterea contestatiei, desființarea încheierii atacate si, invocând dispozițiile art. 242 alin 2 Cpp, consideră că se impune schimbarea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere perioada scursă de la luarea acestei măsuri cât si faptul că nu există indicii că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu inculpatul ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în conditiile în care martorii au fost audiati.
A solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, inculpatul obligându-se la respectarea tuturor conditiilor impuse prin această măsură preventivă.
Examinând încheierea atacata, prin prisma dispozițiilor art. 206 Cpp,C. constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 223 Cpp rap la art. 206 Cpp, pentru menținerea stării de arest preventiv a unei persoane, este necesar ca temeiurile care au determinat luarea acestei masuri preventive sa se mențină, temeiuri de fapt si de drept care la rândul lor sunt supuse cerințelor de legalitate impuse de dispozițiile art. 223 alin 1 sau art. 223 alin 2 Cpp.
Din probele administrate, se retine că inculpatul la data de 14.03.2015 a obturat căile respiratorii mamei sale T. A., acțiune ce a condus la decesul acesteia, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor săvârșit asupra unui membru al familiei, prevăzută și pedepsită de art. 188 al.1 rap. la art. 199 al.1 din C.pen.
Necesitatea, proporționalitatea si oportunitatea privării de libertate a inculpatului rezulta din coroborarea probelor administrate in cursul procesului penal, întrucât modalitatea de săvârșire a faptei, atingerea adusă celui mai important drept subiectiv-viața consecințele faptei de care acesta este acuzat, reprezintă argumente de natura a forma convingerea ca in acest moment procesual măsura privării de libertate este singura apta să răspundă scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În prezenta cauză, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, sens în care temeiurile avute în vedere la luarea și, respectiv, menținerea până în prezent a acestei măsuri nu s-au schimbat, iar în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri ce ar impune cercetarea în stare de libertate a inculpatului sau înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu a fost depășit în cauză având în vedere gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei și stadiul în care se află cercetarea judecătorească.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.4251 alin.7 lit.b Cod pr.penală, C. va respinge contestația formulată de contestatorul T. D., împotriva încheierii de ședință din data de 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. împotriva încheierii de ședință din data de 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 15, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul T. D., împotriva încheierii de ședință din data de 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. împotriva încheierii de ședință din data de 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 15, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Președinte,
I. G.
Grefier,
M. N.
Red.judI.G.
j.f.M.N.
M.N. /IB/28.10.2015
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1542/2014. Curtea... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 914/2015. Curtea... → |
|---|
