Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 289/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 289/2015
Dosar nr._ - art.206 N.C.p.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 289
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. T. O., împotriva încheierii nr.162 din 11.06.2015, pronunțată de T. O. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata C. N. L. asistată de avocat V. I. și avocat I. T., apărători aleși.
Procedura este legal legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică încheierea nr.162 din 11.06.2015 a Tribunalului O. ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive dispuse anterior cu măsura arestului la domiciliu. Instanța a motivat această soluție prin aceea că inculpata a depus la dosar un număr de 8 chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din care rezultă că a achitat din valoarea totală a prejudiciului de 1.977.717 lei, suma de 1.040.000 lei și a precizat în fața instanței că până la începerea cercetării judecătorești va achita și diferența rămasă neachitată pentru ca prejudiciul să fie achitat în totalitate, iar la termenul din 11.06.2015 s-a mai depus o chitanță din 15.05.2015, din care rezultă că s-a mai achitat suma de 24.000 lei în contul prejudiciului.
De asemenea la analiza măsurii, instanța a avut în vedere situația familială a inculpatei care are în întreținere 3 minori și așa cum s-a arătat a avut o comportare sinceră.
În mod greșit, la acest moment procesual, instanța a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară conform.art.242 alin.2 C.p.p., această măsură fiind neîntemeiată, întrucât infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani pentru care inculpata a fost trimisă în judecată au un grad foarte ridicat de pericol social, atât prin prisma modalității în care au fost săvârșite, dar și prejudiciul deosebit de mare produs bugetului de stat de către inculpată, în cuantum de 1.977.717 lei.
De altfel, acest lucru a fost remarcat și de C. de A. C. care a admis prima contestație a Parchetului de pe lângă T. O. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, arătând că, astfel de infracțiuni au luat, în ultimul timp, o amploare deosebită, ele creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale în care inculpata a săvârșit faptele, modul și mijloacele concrete de comitere, multitudinea actelor materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale.
De asemenea, instanța nu s-a raportat la circumstanțele cauzei și nu a arătat de ce măsura preventivă a arestului la domiciliu este oportună, în condițiile în care, de la ultima prelungire, nu s-a administrat nici o probă care să demonstreze diminuarea pericolului social al infracțiunilor.
Astfel, se apreciază că, față de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de pericolul social al acestora, de prejudiciul deosebit de mare creat bugetului de stat, și de frecvența unor astfel de infracțiuni se impunea menținerea în continuare a arestării preventive față de inculpata C. N. L..
Solicită admiterea contestației, desființarea încheierii nr.162 din 11.06.2015 a Tribunalului O. și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Avocat V. I. pentru inculpata C. N. L., solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, având în vederea că instanța de fond a apreciat de două ori că se impune măsura arestului la domiciliu față de inculpată; în încheierea nr.119 din 23 martie 2015 a Curții de A. C., reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a contestației, având în vedere că inculpata are trei copii minori. De la ultima măsură de arestare preventivă luată față de inculpată, s-a achitat o sumă de bani din prejudiciul respectiv. Instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, dar la dosarul cauzei mai este o expertiză efectuată de parchet. Cele 30 de facturi (create din prejudiciu) de 19 miliarde lei sunt întocmite corect, nu sunt false. Lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Avocat I. T. având cuvântul pentru inculpata C. N. L., arată că motivarea contestației se referă la faptul că instanța de fond nu s-a raportat la circumstanțele cauzei, deși din valoarea prejudiciului s-au achitat peste 10 miliarde lei și, în prezent, este sechestru pus pe o vilă și pe o mașină.
În alte cauze, pentru fapte mult mai grave s-a procedat la înlocuirea măsurii arestului preventiv, s-a apreciat că față de practica judiciară se pot efectua erori.
Inculpata a afirmat că recunoaște faptele pentru care a fost trimisă în judecată, dar nu este de acord cu valoarea prejudiciului; contractul de la dosar avea vânzarea pe bucăți – 100 miliarde lei, facturile nu sunt de natură să ducă la prejudiciul cauzei; s-a făcut dovada achitării din prejudiciu. Ne aflăm asupra unei erori, acceptă prejudiciul pentru care a fost trimisă în primă decadă, există indicii de natură să ducă la faptul că s-a schimbat situația de fapt.
Inculpata C. N. L. având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor aleși.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.162 din 11.06.2015, pronunțată de T. O. în dosarul_, în baza art.242 alin. 2 C.p.p. rap. la art.208 C.p.p., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei C. N. L., cercetata pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscala si spălare de bani prev si ped de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea 241/2005, art. 29 alin.1 lit. a din Legea 656/2002, cu aplic art. 35 alin.1 si art. 38 alin. 1 C.p.p. cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art. 218 din NCPP.
În baza art.221 alin.1 din NCPP, a obligat inculpata C. N. L. să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în in B., ., jud. O., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura;
În baza art.221 al.2 lit. a și b din NCPP, a obligat pe inculpata C. N. L. ca, pe durata măsurii arestului la domiciliu, să se supună următoarelor obligații: să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemată;
În baza art. 221 al.8 din NCPP a fost desemnat organul de poliție în a cărui circumscripție domiciliază inculpata, I.P.J. O. - Poliția orașului B. cu supravegherea respectării măsurii și a obligaților impuse inculpatei conform art. 221 al. 9 și 10 din NCPP.
S-a atras atenția inculpatei C. N. L. asupra dispozițiilor art. 221 al. 4 din NCPP privitor la înlocuirea măsurii dispuse cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse.
Conform art. 215 alin. 4 C.p.p. supravegherea respectării de către inculpată a obligațiilor ce-i revin pe durata arestului la domiciliu, se realizează de Biroul Supraveghere Judiciară din cadrul I.P.-J. O. - C. de Supraveghere Judiciară B..
Conform art. 221 alin. 8 C.p.p. copia prezentei încheieri se comunică inculpatei, Poliției orașului B., Biroului de Supraveghere Judiciară din cadrul I.P.J. O. – C. de Supraveghere Judiciară B., Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor și Poliției de Frontieră Române.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei C. N. L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 15 din data de 25.02.2015 emis de T. O. în dosar nr._, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.136/P/2014 din data de 18.03.2015, P. de pe lângă T. O. a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei C. N. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscala si de spălare de bani, fapte prev si ped. de art.9 alin.1, lit. c si alin. 2 din Legea 241/2005 art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 cu aplic art. 35 alin. 1si art. 38 alin. 1 C.p.p.
În fapt, s-a reținut că inculpata C. N. L. în calitate administrator al . B. a înregistrat în evidența contabilă a societății cheltuieli care au la bază operațiuni comerciale nereale, presupus a fi derulate cu cele 30 societăți comerciale menționate în procesul verbal nr.1318/14.04.2014 încheiat de organele de control fiscal și a efectuat depuneri în numerar în contul societății urmate de retrageri cu mențiunea „plăți diverse”, săvârșind astfel infracțiunile de evaziune fiscală prev. de artz.9 alin. 1 lit. c și alin 2 din Legea nr.241/2005 și spălarea de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr.656/2002.
Din cuprinsul extrasului nr._/12.08.2014 emis de Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că inculpata C. N. L. a înființat ca unic asociat și administrator în anul 2011 . S.R.L. B. cu sediul în orașul B., ., cam. 2, jud. O. iar la data de 08.05.2012 a fost înregistrată mențiunea referitoare la schimbarea denumirii societății în . B. cu păstrarea asociatului unic și al administratorului în persoana inculpatei, după care la data de 04.03.2013 a fost înregistrată cesiunea părților sociale către inculpatul M. C. care a devenit astfel unic asociat și administrator al acesteia, obiectul de activitate fiind acela de „intermedieri in comerțul cu produse diverse”.
În actul de control încheiat s-au stabilit de către organul de control fiscal obligațiile fiscale de plata către bugetul de stat prin săvârșirea faptelor de evaziune fiscala si spălare a banilor de către inculpată, acte care emană de la partea civilă, care a stabilit in urma expertizei fiscale ca valoarea TVA si impozit pe profit de la care s-a sustras . Bals, administrată de inculpații C. N. L. C. C. și M. C. prin înregistrarea de achiziții este de 2.097.627 lei, din acest prejudiciu 1.977.717 lei fiind produs de inculpata C. N. L..
Totodată s-a stabilit ca in perioada decembrie 2011- septembrie 2012 din contul . B. au fost efectuate retrageri de către administratori in suma de_ lei, iar în perioada decembrie 2011- septembrie 2013 sumele retrase, sumele încasate de clienți in numerar si sumele depuse de asociați in numerar au avut următoarea destinație: s-au efectuat plăți in numerar pentru furnizori in suma de 13.861.140 lei, s-au plătit salarii in numerar de 27.374 lei, s-au efectuat plăți in numerar către creditori diverși in suma de 132.194 lei.
Din cercetările efectuate si documentele transmise de Primăria B. s-a stabilit ca inculpata C. N. L. figurează in evidențele fiscale cu următoarele bunuri: imobil compus din teren intravilan in suprafața de 1000 mp precum si o casă la adresa din . identificata prin proces verbal de recepție nr._ din 20,11,2013 si un autoturism marca Skoda . TMBBE21Z_.
Din documentele transmise de Primăria B., s-a stabilit ca imobilul deținut de inculpata C. N. L. la adresa din ., Bals este construit in perioada 2012-2013, coroborat cu adresa nr. 664/29.01.2015 a Primăriei B., cu autorizația de construire nr. 16/20.04.2012 si procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor mr._/20.11.2013 si adresa nr._/29.01.2015 a AJFP O. - Serviciul Fiscal Orășenesc B., perioada ce se suprapune cu momentul desfășurării activității infracționale.
S-a reținut că au fost dispuse și realizate constatări de tehnică a documentelor pe impresiunile de ștampilă existente pe facturile de achiziție si chitanțele aferente purtând antetul:
- . SRL, ., ., SC TEXTILE EXPERT SRL, . SRL, ., ., ., . SRL, ., ., concluziile acestora fiind ca impresiunile de ștampila in litigiu au fost create prin mijloace informatice.
- ., ., . si . concluziile acestora fiind ca impresiunile de ștampila în litigiu nu au fost create cu ștampila societăților ale căror impresiuni au fost puse la dispoziție de către organele de cercetare penala.
Din declarațiile date de administratorii ., SC FAN F. SRL, . SRL, ., ., ., SC NORDINIA DAMAT SRL, . SRL, ., . 2011 SRL, ., SC BLUE SPRING TRADE SRL, . a rezultat că nu au avut niciodată relații comerciale cu . B. sau . SRL B. și nu i-au cunoscut pe administratorii societății comerciale menționate și nici nu au înregistrat în contabilitate facturi de livrare produse către aceasta iar facturi cu antetul societăților pretins furnizoare au mai fost puse in circulație fără drept, si de alte societăți din țară.
Cu adresa nr. 2.633.413/16.10.2014 Biroul pentru Imigrări O. a precizat că: numitul CHEN ZHITONG, administrator la . a ieșit din țară la 24.09.2010 și numitul FANG MING, administrator al . a ieșit din țară la data de 04.03.2010, deci anterior datelor înscrise pe facturile de achiziție înregistrate în contabilitatea . B..
S-a arătat de asemenea de către procuror că din verificarea facturilor de achiziție a rezultat că pe acestea sunt înscrise patru mijloace auto de transport, respectiv :_ ,_ ,_ ,_ .
S-a arătat că martorul S. I., în calitate de administrator al . și proprietar al mijlocului de transport înmatriculat sub nr._ și martora T. A. Carleta, în calitate de administrator a . au menționat că nu i-au cunoscut pe reprezentanții . SRL B. si nu au efectuat transporturile înscrise în facturi.
În ce privește mijloacele de transport cu nr. de înmatriculare_ ,_ s-a menționat că din verificările efectuate în baza de date auto a rezultat că aceste numere de înmatriculare nu figurează ca fiind active.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 18.03.2015 sub nr._ 15, fixându-se termen pentru verificarea legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei, în procedura de cameră preliminară conform art.348 C.p.p. și art. 207 C.p.p.
Conform. art. 362 C.p.p. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.p.p.
Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Prin încheierea nr. 20 din data de 25.02.2015 pronunțată de T. O., în dosarul nr._, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. O. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei C. N. L. pe o durata de 30 de zile de la data punerii in executare a mandatului de arestare, constatându-se a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 202 C.p.p., art. 223 alin. 2 C.p.p. și art. 226 C.p.p., în sensul existenței probelor ce conturează presupunerea rezonabilă a implicării inculpatei în comiterea infracțiunilor pentru care era cercetata, pe baza evaluării gravitații acestora a modului și circumstanțelor de comitere, apreciindu-se că lăsarea ei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, rămasă definitivă prin necontestare.
Prin încheierea nr. 59 din data de 20.03.2015, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ 15, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei C. N. L., în procedura de cameră preliminară, rămasă definitivă prin încheierea penală 119 din 23.03.2015 a Curții de A. C., prin care a fost respinsă contestația formulată de inculpată, ca nefondată.
Prin încheierea nr. 84 din 09.04.2015, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ 15, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei C. N. L., cu măsura arestului la domiciliu, prev. de art. 218 din NCPP pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la data de 08 mai 2015, rămasă definitivă prin încheierea penală 171 din 17.04.2015 a Curții de A. C., prin care a fost admisă contestația formulată de P. de pe lângă T. O. și a fost menținută măsura arestării preventive a acesteia.
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatei, în raport cu actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că la acest moment procesual s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, în sensul că inculpata recunoaște și regretă faptele pentru care a fost trimisă în judecată.
Potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Potrivit aliniatului 3 al aceluiași articol ,orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luat și necesar pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
La alegerea măsurii preventive, se ține seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunilor, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că regula o constituie starea de libertate, iar cazurile în care legea națională sau normele internaționale acceptă ca fiind licită privarea de libertate, sunt reglementate norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive (Încheierea nr. 245 din 12 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Astfel, în jurisprudența sa, C. Europeană a Drepturilor Omului a stabilit patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane suspectată că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (cauza Stogmuller c. Austria); riscul ca acuzatul odată repus în libertate să împiedice administrarea justiției (cauza Wemhoff c. Germaniei); să comită noi infracțiuni (cauza Matzenetter c. Austria); să tulbure ordinea publică (cauza Letellier c. Franței și Hendrix c.Olandei).
Totodată, pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale, nu poate fi invocat în mod abstract de autorități ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (cauza Becciev c.Moldovei).
La fel este și în cazul tulburării ordinii publice, dacă un astfel de motiv poate intra în discuție în perspectiva art. 5 din Convenție, în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier c. Franței).
În speță, nu există date că inculpata încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Astfel, urmărirea penală a fost finalizată, inculpata a fost trimisă în judecată și a început cercetarea judecătorească, ocazie cu care aceasta a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor.
Totodată este de observat că aceasta a depus la dosar în afară de cele 8 chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din care rezultă că a achitat din valoarea totală a prejudiciului de 1.977.717 lei, suma de 1.040.000 lei și a precizat în fața instanței că până la începerea cercetării judecătorești va achita și diferența rămasă neachitată pentru ca prejudiciul să fie achitat în totalitate, chitanța nr._ din data de 15 mai 2015 din care rezultă că a mai achitat suma de 24.000 lei în contul prejudiciului.
Având în vedere faptul că inculpata a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor, precum și faptul că a achitat o mare parte din valoarea prejudiciului, instanța a apreciat că lăsarea acesteia în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea la analizarea măsurii, instanța a avut în vedere situația familială a inculpatei care are în întreținere 3 copii minori și așa cum s-a arătat a avut o comportare sinceră și a achitat o sumă substanțială în contul prejudiciului, exprimându-și voința că până la terminarea cercetării judecătorești va achita în totalitate valoarea prejudiciului care este substanțial.
F. de situația de fapt expusă în actul de sesizare și reținută pe parcursul urmăririi penale, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, având în vedere și aspectele expuse anterior (faptul că inculpata a achitat o sumă substanțială din valoarea prejudiciului, urmează să achite în totalitate contravaloarea acestuia și să solicite judecarea în procedură simplificată) la acest moment procesual, instanța a apreciat că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară conform art. 242 alin. 2 C.p.p., câtă vreme în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, a situației de fapt expusă în actul de sesizare și a conduitei procesuale a inculpatei (care recunoaște și regretă acuzațiile aduse), se constată că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p, măsura preventivă fiind încă necesară pentru prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni de către inculpată sau de alte persoane.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Față de actele și lucrările dosarului, stadiul procesual al cauzei, instanța a apreciat că la acest moment procesual scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen, poate fi realizat și prin măsura preventivă a arestului la domiciliu prev. de art.218 N.C.p.p. fiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
În speță, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni economice pe care le-a recunoscut, achitând în același timp mare parte a prejudiciului.
În practica Curții de A. C., în principiu, în cazul săvârșirii acestui gen de infracțiuni au fost cazuri în care s-au luat față de inculpați măsuri preventive mai puțin severe decât arestarea preventivă, deși valoarea prejudiciilor a fost mult mai mare, inculpații nu au recunoscut și nu au achitat nicio sumă în contul prejudiciilor cauzate, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu ( dosar nr._ /a1, decizia nr. 2424/10 decembrie 2013 și dosarul nr._ ).
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă T. O., precizând că încheierea nr.162 din 11.06.2015 a Tribunalului O. este nelegală și netemeinică, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive dispuse anterior cu măsura arestului la domiciliu. Instanța a motivat această soluție prin aceea că inculpata a depus la dosar un număr de 8 chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din care rezultă că a achitat din valoarea totală a prejudiciului de 1.977.717 lei, suma de 1.040.000 lei și a precizat în fața instanței că până la începerea cercetării judecătorești va achita și diferența rămasă neachitată pentru ca prejudiciul să fie achitat în totalitate, iar la termenul din 11.06.2015 s-a mai depus o chitanță din 15.05.2015, din care rezultă că s-a mai achitat suma de 24.000 lei în contul prejudiciului. De asemenea la analiza măsurii, instanța a avut în vedere situația familială a inculpatei care are în întreținere 3 minori și așa cum s-a arătat a avut o comportare sinceră.
În mod greșit, la acest moment procesual, instanța a apreciat greșit că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară conform.art.242 alin.2 C.p.p., această măsură fiind neîntemeiată, întrucât infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani pentru care inculpata a fost trimisă în judecată au un grad foarte ridicat de pericol social, atât prin prisma modalității în care au fost săvârșite, dar și prejudiciul deosebit de mare produs bugetului de stat de către inculpată, în cuantum de 1.977.717 lei.
De altfel, acest lucru a fost remarcat și de C. de A. C. care a admis prima contestație a Parchetului de pe lângă T. O. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, arătând că, astfel de infracțiuni au luat, în ultimul timp, o amploare deosebită, ele creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale în care inculpata a săvârșit faptele, modul și mijloacele concrete de comitere, multitudinea actelor materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale. De asemenea, instanța nu s-a raportat la circumstanțele cauzei și nu a arătat de ce măsura preventivă a arestului la domiciliu este oportună, în condițiile în care, de la ultima prelungire, nu s-a administrat nici o probă care să demonstreze diminuarea pericolului social al infracțiunilor. Astfel, se apreciază că, față de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de pericolul social al acestora, de prejudiciul deosebit de mare creat bugetului de stat, și de frecvența unor astfel de infracțiuni se impunea menținerea în continuare a arestării preventive față de inculpata C. N. L..
Verificând încheierea contestată, instanța de control judiciar reține următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art.208 și 362 C.p.p., rezultă condiția menținerii stării de arest preventiv, în cursul judecății, ca de altfel a menținerii oricărei alte măsuri preventive ce trebuie verificată sistematic conform art.208 alin.4 și 5 C.p.p., și anume, subzistența temeiurilor care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea măsurii preventive.
În cadrul acestei proceduri, instanța va verifica dacă la momentul actual mai prezintă interes juridic temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii preventive și apoi prelungirea și respectiv menținerea acesteia. Condiția esențiala constând in probe din care rezultat suspiciunea rezonabila a savarsirii unei infracțiuni, reglementata de art 223 Cpp, ce se verifica conform art 208 Cpp, presupune următoarele: art. 5 lit. c) din C.E.D.O. condiționează legalitatea privării de libertate de existenta unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C. Europeană în sensul existentei unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul judecății. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a sustine acuzarea, astfel ca daca in final nu se va ajunge la o soluție de condamnare, nu va însemna ca măsura arestării a avut caracter nelegal, întrucât condițiile pentru dispunerea măsurii privative de libertate prev de art. 223 Cpp si cele pentru dispunerea soluției de condamnare prev de art. 396 alin 2 Cpp sunt complet diferite, beneficiind de o fizionomie juridica proprie, individuala, si de sine stătătoare.
Pentru a se dispune înlocuirea măsurii preventive conform art.242 alin.2 C.p.p., cu o altă măsură preventivă mai ușoară este necesar, pe lângă îndeplinirea cerinței fundamentale a condițiilor pentru luarea acestei măsuri preventive mai puțin drastică, și realizarea condiției caracterului suficient al acestei măsuri preventive, pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.p.p. Verificarea acestei din urmă condiții se realizează în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, și a conduitei procesuale a inculpatului, astfel cum dispun condițiile art.242 alin.2 C.p.p. Suficienta măsurii preventive mai ușoare presupune proporționalitatea acesteia raportata la împrejurările cauzei si conduita procesuala a inculpatului, astfel cum rezulta din interpretarea sistematica a prevederilor art.202 alin 3si 242 alin 2 Cpp
Datele personale ale inculpatei, invocate deprima instanță în susținerea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, au un caracter preexistent, au fost cunoscute și analizate încă din momentul luării măsurii arestării preventive prin încheierea nr.20 din 25.02.2015, astfel că nu există nici un temei legal pentru care aceleași împrejurări cu caracter personal ( situația familială, lipsa antecedentelor penale) să dobândească, per se, altă conotație juridică, neintervenind nici o modificare de natură a reevalua aceleași împrejurări cunoscute.
Atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, invocată în susținerea înlocuirii, precum și conduita constând în achitarea unei părți importante din suma reținută în rechizitoriul ca reprezentând prejudiciul produs prin infracțiune, nu corespund realității, întrucât: declarația de recunoaștere formulată în cursul cercetării judecătorești are un caracter formal, întrucât, deși inculpata a cunoscut faptele de care este acuzată și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în rechizitoriu, după cum a precizat în declarație, totuși, atunci când a reliefat datele și împrejurări raportate la conținutul infracțiunilor de care este acuzata, exista indicii că în realitate nu recunoaște acuzația penală.
Trebuie menționat că pentru menținerea stării de arest preventiv nu este necesară o anumită conduită procesuală a inculpatei, în sensul de a recunoaște sau nu săvârșirea infracțiunii, respectiv măsura preventivă nu este condiționată de recunoașterea sau nu a faptelor de care este acuzată o persoană, întrucât drepturile inculpatului prev.de art.83 C.p. se fundamentează pe dreptul esențial al oricărei persoane de a nu contribui la propria acuzare, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.
Caracterul necesar al măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, prev.de art.202 C.p.p., și pentru apărarea ordinii publice, se verifică și raportare la conduita în ansamblu a unei persoane în cadrul procesului penal, respectiv la comportamentul constând în respectarea dreptului și obligației autorităților judiciare de îndeplini principiile fundamentale ale procesului penal, inclusiv aflarea adevărului, prev.de art.5 C.p.p. și în abținerea de la orice faptă prin care se influențează probele, și se încearcă denaturarea faptelor și împrejurărilor care sunt relevate organelor judiciar prin intermediul altor mijloace de probă.
Lipsa studiilor nu poate fi invocată în susținerea înlocuirii cu o măsură preventivă mai ușoară, atâta timp cât, dacă se va ajunge la stabilirea răspunderii penale, conform art.396 alin.2 -4 C.p.p., aceeași carență profesională nu ar fi împiedicat-o pe inculpată să desfășoare activitatea infracționala de care este acuzata .
A fost depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, prev.de art.374-377 C.p.p. pentru ca inculpata să opteze pentru procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, astfel că apărarea de aceasta natura formulata în sprijinul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, nu poate fi reținută.
Opinia procurorului de ședință relevată cu ocazia desfășurării unei alte căi de atac împotriva încheierii instanței de fond sau judecătorului de cameră preliminară ori de drepturi și libertăți, nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, întrucât aceasta din urmă trebuie să pronunțe acea decizie ce corespunde probelor existente la dosar, în temeiul legii si în scopul respectării și aplicării acesteia, iar procurorul formulează concluziile pe care le consideră fundamentale la un anumit moment procesual.
Raportul de expertiză fiscală administrat în cursul cercetării judecătorești, prin concluziile sale și prin modul de desfășurare a expertizei fiscale, prezintă importanță sub aspectul atitudinii inculpatei de recunoaștere a faptelor penale, așa cum a pretins prin declarația formulată în cursul cercetării judecătorești.
Obiectivele expertizei fiscale au fost indicate exclusiv de către inculpată, astfel cum rezultă din încheierea din 21 mai 2015 a Tribunalului O..
Unul dintre obiectivele expertizei constă în posibilitatea stabilirii unui prejudiciu „ în baza unei simple afirmații nedovedită nici de organele fiscale și nici de organul de urmărire penală, că la efectuarea expertizei se va avea în vedere că facturile sunt false”.
Prin modul prin care s-a solicitat expertului desemnat în cursul cercetării judecătorești, a răspunde la acest obiectiv, la acest moment procesual există indicii ale unei posibile influențări a faptelor și împrejurărilor ce constituie obiectul probațiunii în cauza penală, întrucât deși procesul penal este în curs de desfășurare, se invocă nelegalitatea administrării unor probe sau nelegalitatea unor acte de urmărire penală, faza camerei preliminare prev.de art.342-347 C.p.p., fiind încheiată. S-a ajuns ca prin concluziile formulate de expertul fiscal in cursul cercetării judecătorești să se cenzureze o altă probă constând în expertiză fiscală din cursul urmăririi penale, deși numai instanței de judecată îi aparține atribuția de a înlătura acele concluzii ale expertizei care nu se coroborează conform art.103 C.p.p., cu alte fapte sau probe rezultate din probele administrate în cauză, ori sunt ilegale sau lipsite de utilitate..
Înregistrarea în evidența contabilă a facturilor de achiziție, menționată la obiectivul 12 din raportul de expertiză fiscală întocmită în cursul cercetării judecătorești, nu schimbă situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, întrucât această manoperă este de existența infracțiunii prev.de art.9 alin.12 lit.c din legea 241/2005, înregistrarea în evidența contabilă sau în alte documente legale a unor cheltuieli nereale sau operațiuni comerciale fictive. În actul de sesizare s-a reținut că inculpata, administrator al . B., a înregistrat în evidența contabilă a societății cheltuieli care au la bază operațiuni comerciale nereale, consemnate în 30 de facturi fiscale.
Îndeplinirea, în conținutul facturilor fiscale, a condițiilor legale pentru a fi considerate documente justificative, obiectivul 13 al raportului de expertiză fiscală administrată în cursul cercetării judecătorești, nu determină o transformare a situației de fapt cu caracter penal de care este acuzată inculpata, întrucât îndeplinirea condițiilor legale de formă prevăzute de legislația fiscală pentru a constitui document justificativ, în raporturile de drept nu atrage în mod automat și veridicitatea raportului juridic substanțial exprimat, adica realitatea operațiunii comerciale pe care acel documente este destinat să îl ateste. Realitatea sau caracterul simulat al operațiunii comerciale atestate prin facturi fiscale sau alte documente contabile reprezintă o împrejurare ce urmează a fi dovedită în cursul procesului penal, stabilită sau infirmată de instanța de judecată pe baza probelor administrate. Realitatea sau caracterul fals al unei facturi fiscale nu este de competența expertului contabil sau fiscal, excedând dispozițiilor art.172 alin.1 C.p.p., conform cărora rolul expertizei este de a constata, clarifica sau evalua fapte ori împrejurări ce reprezintă importanță pentru aflarea adevărului.
Noțiunea de operațiuni nereale sau fictive trebuie interpretata prin raportare la dispozițiile 321-322 Cp ( art. 289 si art. 290 Cp anterior ) . Infracțiunea prev. de art. 9 alin 1 lit c din legea 241/2005 pentru care inculpata a fost trimisa in judecata absoarbe in conținutul sau infracțiunile prev de art. 321-323 Cp( art 289-291 Cp anterior, ceea ce rezulta din decizia pronunțata in interesul legii nr. 4/2008 a ICCJ ), devenind astfel o infracțiune complexa. Din aceasta perspectiva, falsificarea unui înscris înseamnă alterarea adevărului, operată asupra unui lucru, asupra unei chestiuni, care are legal însușiri probatorii. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată nu este posibilă fără preexistența unei stări de fapt sau de drept, stare în detrimentul căreia se creează o probă falsă, prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris .
Alterarea conținutului unui înscris nereal sau fictiv prin contrafacerea scrierii înseamnă si plăsmuirea, respectiv confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, deoarece o condiție a existenței infracțiunii prevăzute în art. 322 Cp este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecințe juridice în cazul când ar fi folosit, cerință care este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însușirile si conținutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleași efecte ca si acesta din urmă. ( decizia nr. 2696/2011 a ICCJ).
Durata arestării preventive nu a depășit limita caracterului rezonabil, care nu se calculează matematic, ci vor fi luate in considerare principiile care rezulta din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Durata arestării preventive de aproximativ 4 luni până în acest moment, nu a depășit principiul rezonabilității, luând în considerare stadiul procesual, complexitatea cauzei, mijloacele de probă ce au fost administrate de organele judiciare care nu au înregistrat momente de pasivitate inexplicabile, gravitatea infracțiunii ce urmează obiectul acuzației penale, importanța probelor administrate. În jurisprudența C.E.D.O. au existat cazuri în care deși nu se vorbea de cauze complexe, grupuri infracționale organizate, preventia a durat 2 ani (Labita c Italia), 2 ani și 7 luni (Tomasi c Franței), 5 ani și 7 luni (Letellier c Franței) nu s-a decis că s-a încălcat termenul prevăzut de art. 5 parag. 3 C.E.D.O., așa încât nu se poate vorbi în prezenta cauză de o încălcare a termenului rezonabil.
În acest moment procesul subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive, conform art.208 alin.4 C.p.p., condiție ce rezultă a fi îndeplinită și din modul în care au fost administrate probele în cursul procesului penal, complexitatea cauzei ce a presupus un ansamblu de probe a fi administrate în cursul procesului penal, dar și fapte și împrejurări ce necesită a fi lămurite.
O măsură preventivă mai ușoară ar fi de natură a periclita toate eforturile judiciare depuse până în prezent pentru aflarea adevărului cu privire la faptele și persoanele deduse judecății, a perturba ordinea juridică, componentă a ordinii publice la care se referă dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p., prin împiedicarea bunei desfășurări a procesului penal.
Prin încheierea nr.162/2015, a Tribunalului O. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, fără a se stabili o durată de timp pentru care s-a luat această măsură, ceea ce contravine deciziei Curții Constituționale nr. 361 din 7 mai 2015, prin care a declarat neconstituționalitatea dispozițiilor art.222 C.p.p., tocmai ca urmare a lipsei de previzibilitate a duratei de timp pe care se ia măsura preventivă a arestului la domiciliu în cursul camerei preliminare și a judecății, dar și a nedeterminării duratei maxime în aceste etape procesuale a măsurii preventive a arestului la domiciliu.
Achitarea parțială a prejudiciului a mai fost analizată și prin încheierea nr.171/2015 a Curții de A. C., acordându-i-se relevanță în cadrul stabilirii întinderii răspunderii penale dacă se va ajunge la concluzia existenței infracțiunii și săvârșirii ei de inculpată cu vinovăție.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 206 C.p.p. admite contestația formulată de P. de pe lângă T. O., împotriva încheierii nr. 162/ 2015 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ 15. Desființează în parte încheierea contestata, în sensul că înlătură dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei C. N. L., cu măsura arestului la domiciliu. In baza art. 208 si 362 C.p.p. se va menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpata C. N. L., ca fiind legala si temeinica In temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 206 C.p.p. admite contestația formulată de P. de pe lângă T. O., împotriva încheierii nr. 162/ 2015 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ 15.
Desființează în parte încheierea contestata, în sensul că înlătură dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei C. N. L., cu măsura arestului la domiciliu.
In baza art. 208 si 362 C.p.p. menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpata C. N. L., fiica lui natural si M., născuta la data de 03.11.1986 in ., cu domiciliul in B., ., jud. O., CNP-_, prin încheierea nr. 20 din 25.02.2015 a Tribunalului O., ca fiind legala si temeinica
In temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015
Președinte,
M. E. M.
Grefier,
D. L.
Red.MEM/Tehnored. GS
J.fond:G.M.
G.S. 24.06.2015/5ex.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 900/2015. Curtea de... → |
|---|
