Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 742/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 742/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR. 742

Ședința publică de la 26 mai 2015

PREȘEDINTE Ș. B.- judecător

A. C. M.- judecător

Grefier M. V.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpatul I. D. și părțile civile M. G., M. S., M. I. și M. V. împotriva sentinței penale nr. 3460 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Prin sentința penală nr. 3460 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 25 C.proc.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile M. V., M. G., M. S., și M. I..

În temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 25 C.proc.pen. a fost respinsă acțiunea formulată de inculpatul I. D..

În temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 25 C.proc.pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D. și a fost obligată . SA la plata sumei de 7529,24 lei reprezentând jumătate (proporțional culpei) contravaloare îngrijiri medicale parte vătămată M. E., către această partea civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale aferente de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 727/2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosar nr._, s-au dispus următoarele:

" În temeiul art. 386 N.C.p.p. raportat la art. 5 N.C.p.

Dispune reîncadrarea faptei din art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 în art. 196 alin. 2 și 3 N.C.p.

În temeiul art. 196 alin. 2 și 3 N.C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 N.C.p.

Condamnă inculpatul I. D., fiul lui I. și E., născut la data de 10.04.1946 în ., domiciliat în C., bld. Dacia, ., CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 16 alin. 2 Legea nr. 187/2013, art. 5 N.Cp, face aplicarea art. 86¹ Cod penal 1969 și dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 862 Cod penal 1969 compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanță, respectiv pe durata un unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 86³ Cod penal 1969 cu aplicarea art. 16 alin. 2 Legea nr. 187/2013, art. 5 N.Cp

Obligă inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D. și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³alin. 1 C.pen. respectiv:

- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 10 Legea nr. 187/2013

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 N.C.p.

În temeiul art. 274 N.C.p.p.

Obligă inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare statului.

În temeiul art. 27 N.Cpp

Disjunge soluționarea laturii civile, dispune formarea unui nou dosar și acordă termen pentru soluționarea acestuia 04.03.2014, pentru când se citează părțile."

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele:

La data de 19.10.2009 lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului C. - Biroul Rutier au fost sesizați telefonic cu privire la faptul că pe . raza municipiului C. s-a produs un accident de circulație în urmă căruia o persoană a suferit mai multe leziuni. Efectuându-se cercetări în cauză s-a stabilit că învinuitul I. D. în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare_ a accidentat pe partea vătămată M. E. în vârstă de 71 ani care, fără a se asigura s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.

În urma accidentului partea vătămată M. E. a suferit mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale (certificatul medico legal nr. 3094/A2/04.12.2009 al IML C.). Partea vătămată a decedat un timp mai târziu.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 5159/A1/12.01.2013, s-a stabilit: "În urma examinării actelor medico-legale, actelor medicale și a certificatului medical constatator al decesului, apreciem că nu există legătură de cauzalitate între accidentul de circulație suferit la data de 19.10.2009 și decesul sus-numitului, decesul survenind ca urmare a unor afecțiuni patologice".

Din declarația martorului B. D., procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice efectuate, reiese că accidentul s-a produs în condiții de carosabil umed, măsurătorile fiind efectuate imediat după producerea acestuia.

Concluziile raportului de expertiză nr. 5/14 ianuarie 2014 întocmit de LIEC București au fost că nu se poate determina valoarea vitezei inițiale de deplasare a autovehiculului implicat în accident prin intermediul unei relații matematice. S-a considerat că în situația analizată victima putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi angajat în traversarea carosabilului prin loc nepermis și fără să se asigure. S-a mai considerat că în situația analizată s-ar fi putut evita producerea accidentului în condițiile deplasării autoturismului cu o viteză adaptată spațiului de vizibilitate frontală de care dispunea conducătorul auto la acel moment și a acționării de către acesta a sistemului de frânare, în momentul declanșării stării de pericol.

S-a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia "participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private."

De asemenea, a încălcat dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

La rândul său, partea vătămată a încălcat normele de circulație pe drumurile publice, traversând prin loc nepermis, culpa fiind astfel concurentă, în proporție de 50% inculpat, 50% parte vătămată.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I. D. care nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drum public, a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată M. E. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.pen. 1969.

În dosar nr._, la data de 08.03.2012, S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de_,48 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M. E..

În ședința publică de la data de 15.05.2012, apărătorul părților civile, av. G. G., a depus încheiere autentificată nr. 1035/08.05.2012, din care s-a reținut că M. G., M. V., M. S. și M. I. sunt moștenitorii defunctului M. E., aceștia constituindu-se părți civile prin cererea depusă în ședința publică de la data de 10.07.2012, cu suma de_ lei despăgubiri civile, sumă compusă din: 3000 lei cheltuieli cu spitalizarea, constând în plata unei persoane care a stat în spital împreună cu defunctul timp de 30 de zile – 50 lei/zi plus un pachet de țigări și medicamente; 2000 lei cheltuieli cu deplasările la spital ale membrilor familiei în vizită, 25.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, 100.000 lei daune morale. Cererea a fost însoțită de chitanța_/29.06.2012 prin care M. G. a achitat onorariu avocat ales 1000 lei.

Prin cererea înregistrată sub nr._/26.09.2012, asiguratorul E. ROMANIA A. R. a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a părților civile, având în vedere că aceștia nu sunt părți vătămate în cauză, ci au fost introduși în cauză ca și moștenitori ai defunctului, situație în care s-a apreciat că se impune proba calității de moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului, respectiv dovada dezbaterii succesiunii și/sau certificatul de atestare a calității de moștenitor. În ceea ce privește cheltuielile cu spitalizarea și cheltuielile cu deplasările la spital, s-a solicitat a se face proba cu privire la persoana care a efectuat aceste cheltuieli, cu ce titlu, pentru a determina dacă au fost cheltuieli necesare sau voluptuarii. În ceea ce privește suma de_ lei cheltuieli de înmormântare, s-a apreciat că instanța a fost sesizată cu o vătămare corporală din culpă, nu cu ucidere din culpă. Privitor la daunele morale, s-a apreciat că suma solicitată este nejustificată și conduce la o imbogățire fără justă cauză, fiind imperios necesar a se stabili dacă aceste despăgubiri sunt solicitate ca moștenitori ai persoanei vătămate sau în nume propriu de părțile civile.

În ședința publică de la data de 20.11.2012, s-a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente ., având în vedere că nu existau raporturi de muncă între persoana juridică și persoana fizică, ci doar contract de prestări servicii dispecerat.

În aceeași ședință s-a dispus trimiterea dosarului la IML C. pentru a se efectua o expertiză medico – legală, dosarul fiind restituit la 16.01.2013 împreună cu raportul de expertiză medico-legală nr. 5159/A1/12.01.2013, concluziile acestui raport fiind următoarele: "În urma examinării actelor medico-legale, actelor medicale și a certificatului medical constatator al decesului, apreciem că nu există legătură de cauzalitate între accidentul de circulație suferit la data de 19.10.2009 și decesul sus-numitului, decesul survenind ca urmare a unor afecțiuni patologice".

În faza de judecată, s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului, a fost audiat inculpatul I. D. (fila 55), martorul B. D. (fila 80), martorul P. L. I. (fila 116), s-a înaintat dosarul medical al părții vătămate (filele 87 – 107), au fost solicitate și atașate fotografiile operativ – judiciare.

S-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică de către LIEC București, fiind întocmit și înaintat raport de expertiză nr. 5/14 ianuarie 2014. Concluziile acestui raport de expertiză au fost că nu se poate determina valoarea vitezei inițiale de deplasare a autovehiculului implicat în accident prin intermediul unei relații matematice. S-a considerat că în situația analizată victima putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi angajat în traversarea carosabilului prin loc nepermis și fără să se asigure. S-a mai considerat că în situația analizată s-ar fi putut evita producerea accidentului în condițiile deplasării autoturismului cu o viteză adaptată spațiului de vizibilitate frontală de care dispunea conducătorul auto la acel moment și a acționării de către acesta a sistemului de frânare, în momentul declanșării stării de pericol.

În cadrul cercetării judecătorești din dosar nr._, E. Romania A. R. SA a depus un punct de vedere, I. D. a depus o cerere intitulată "cerere reconvențională", prin care a solicitat ca moștenitorii părții vătămate să-i achite contravaloarea reparației autovehiculului, proporțional cu culpa autorului lor.

La termenul de la 01.03.2014, părțile civile și-au precizat acțiunea civilă (fila 104) astfel: M. V. a solicitat suma totală de 40.000 lei, din care 3000 lei cheltuieli cu spitalizare, 2000 lei cheltuieli efectuate cu transportul la spital, 25.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, 20.000 lei daune morale, M. G., M. S. și M. I. au solicitat fiecare câte 20.000 lei daune morale.

Prin cererea înaintată la data de 29.04.2014, I. D. a solicitat și achitarea beneficiului nerealizat de către moștenitorii părții vătămate.

Au fost audiați martorii M. Nicușor C., D. L. V., C. D., M. M..

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut următoarele:

Instanța a calificat aceste excepții drept apărări de fond, având în vedere că tind spre respingerea în fond a pretențiilor părților civile.

Potrivit dispozițiilor art. 1391 C.civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispozițiilor prezentului articol, nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot însă exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct.

S-a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, astfel că dreptul la despăgubire nu putea fi exercitat de către moștenitori.

Privitor la daunele morale solicitate și suma de bani reprezentând contravaloarea înmormântării și pomenirilor ulterioare, prima instanță a reținut că raportul de expertiză medico-legală nr. 5159/A1/12.01.2013 a avut următoarele concluzii: "În urma examinării actelor medico-legale, actelor medicale și a certificatului medical constatator al decesului, apreciem că nu există legătură de cauzalitate între accidentul de circulație suferit la data de 19.10.2009 și decesul sus-numitului, decesul survenind ca urmare a unor afecțiuni patologice".

Din aceste considerente, a fost respinsă cererea de acordare a unor daune morale, precum și a cheltuielilor de înmormântare formulate de moștenitorii părții vătămate. Aceștia nu puteau solicita decât prejudiciul creat direct în patrimoniul propriu.

Analizând prejudiciul suferit efectiv în patrimoniul moștenitorilor, prima instanță a reținut că martorul M. Nicușor C. a declarat că i-a transportat de mai multe ori la spital pe cei din familia M., deoarece persoanele care se duceau la spital nu se puteau deplasa toate în aceeași mașină.

Martora D. L. V. a afirmat că a primit în total aproximativ 800 de lei pentru perioada când a avut grijă de partea vătămată în spital și 400 de lei pentru perioada când a avut grijă de acesta acasă.

În ceea ce privește cheltuielile cu transportul, s-a reținut că unul din membrii familiei avea autovehicul propriu, transportul către spital putând fi asigurat astfel, neputând fi imputat inculpatului faptul că întreaga familie a avut bunăvoința de a-și vizita tatăl.

Referitor la suma de 400 de lei plătită martorei pentru a avea grijă de partea vătămată acasă, prima instanță a reținut că acesta se afla în grija familiei, suma fiind o liberalitate făcută tatălui său, de care trebuia să aibă grijă, neexistând deci un raport de cauzalitate între acest prejudiciu și fapta ilicită a inculpatului.

Contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, suma de aproximativ 800 lei plătită martorei pentru a avea grijă de partea vătămată în spital reprezintă un prejudiciu material în dauna părților civile, prejudiciu în raport de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpatului, respectiv cu accidentul de circulație.

Prima instanță a reținut, din declarația martorului C. D. că inculpatul a plătit familiei suma de 500 de lei și i-a cumpărat părții vătămate alimente și sucuri. Din declarația martorului M. M. s-a reținut de asemenea că inculpatul a vizitat partea vătămată la spital și a mai dat 200 de lei familiei acesteia.

Față de declarațiile celor doi martori, prima instanță a apreciat că inculpatul a acoperit în totalitate prejudiciul material dovedit de părțile civile, achitând suma de 700 de lei și cumpărând alimente pentru bolnav pe care l-a vizitat pe perioada spitalizării.

Din aceste considerente, în temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 25 C.proc.pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile M. V., M. G., M. S. și M. I..

Privitor la așa-zisa "cerere reconvențională" formulată de către inculpatul I. D., prima instanță a reținut că acesta face o confuzie regretabilă între regulile procesuale din cadrul procesului civil și cele din cadrul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 19 C.proc.pen., aplicabil în speță, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente.

Inculpatul nu putea prin urmare să fie titularul vreunei acțiuni civile alăturate cauzei penale, motiv pentru care acțiunea acestuia se va respinge.

Privitor la acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C., prima instanță a reținut că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de_,48 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M. E..

Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Din analiza acestor prevederi legale reiese că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.

Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase. Prin urmare, când infracțiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acțiuni: o acțiune penală și o acțiune civilă, acestea putând fi soluționate și separat.

Pe de altă parte, instanța a reținut că proporția culpelor în producerea accidentului este de 50%, reținând culpă concurentă.

Din aceste considerente, în temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 25 C.proc.pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligată . SA, la plata sumei de 7529,24 lei reprezentând jumătate (proporțional culpei) contravaloare îngrijiri medicale parte vătămată M. E., către această partea civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale aferente de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul I. D. și părțile civile M. G., M. S., M. I. și M. V..

Inculpatul I. D., a criticat hotărârea în privința cheltuielilor de spitalizare solicitate de unitatea medicală, arătându-se că aceleași sume au fost solicitate și de către părțile civile și de asemenea cu privire la respingerea cererii reconvenționale formulată la prima instanță.

Părțile civile G., M. S., M. I., au cerut admiterea acțiunii civile și obligarea asigurătorului la plata sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri morale și materiale.

În principal, s-a invocat că în mod nelegal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor Codului civil în vigoare, în condițiile în care fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost comisă la data de 19 octombrie 2009, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Au invocat de asemenea că sunt îndreptățite să obțină despăgubiri materiale și morale întrucât au făcut cheltuieli în intervalul de timp în care victima a fost spitalizată dar și ulterior, angajând o femeie care să îl sprijine.

Sub aspectul daunelor morale precizează că este evident că victima a suferit fizic ca urmare a leziunilor produse și, chiar dacă nu a apucat să se constituie parte civilă, acest drept l-au preluat moștenitorii săi.

Având în vedere că partea civilă M. V. a decedat la data de 25 august 2014, conform certificatului de deces . nr._ atașat la dosar și în termen de 2 luni moștenitorii aceștia nu și-au exprimat voința de a continua acțiunea civilă, s-a constatat că în cauză sunt incidente disp. art. 24 C.p.p.

Analizând apelurile formulate în raport de motivele invocate și în limitele prev. de art. 417 C.p.p., C. apreciază că acestea sunt nefondate urmând a le respinge în consecință pentru următoarele considerente.

În cazul apelului declarat de inculpat se reține că acțiunea civilă se poate exercita în procesul penal în vederea acoperirii pagubei produse prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, în speță analizându-se o infracțiune de vătămare corporală din culpă care produce prejudicii în dauna persoanei vătămate și nu a inculpatului.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat ca fiind inadmisibilă cererea inculpatului intitulată „cerere reconvențională”.

Cu privire la cererea formulată de unitatea medicală care a asigurat asistența medicală de urgență persoanei vătămate C. constată că nu există o identitate între aceste sume și cele solicitate de urmașii persoanei vătămate așa cum se susține.

Unitatea medicală a solicitat în condițiile Legii 95/2006 cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată (medicamente, obiecte de uz sanitar, etc....), în vreme ce moștenitorii victimei accidentului au solicitat sume de bani care să acopere cheltuielile ocazionate de deplasările la spital, alimentația persoanei internate ș.a.m.d.

Pe fond, pretențiile acestor părți civile au fost analizate în mod detaliat de prima instanță (fila 148 verso și fila 149 – dosar fond), instanța de control judiciar achiesând în totalitate la concluziile exprimate în sentința apelată.

Chiar dacă în cauză nu sunt incidente dispozițiile Noului Cod civil, C. reține că și sub imperiul vechiului Cod civil, succesorii părții civile, ca subiecți activi în latura civilă a procesului penal puteau exercita acțiunea civilă fie nomine .> când infracțiunea care face obiectul dosarului a cauzat în mod direct moartea părții civile fie iure hereditatis, când moartea părții civile s-a datorat altor cauze decât infracțiunea, în acest caz continuând practic acțiunea civilă exercitată anterior de autorul lor.

Este evident în raport de concluziile la care a ajuns instanța în soluționarea laturii penale (conform raportului de expertiză medico – legală nr. 5159/A1/12.01.2013) că în cauză decesul persoanei vătămate nu este cauzat de leziunile produse ca urmare a accidentului de circulație din data de 19 octombrie 2009, prin urmare soția și copii persoanei vătămate nu puteau exercita în procesul penal acțiunea civilă în nume propriu, invocând propriul lor prejudiciu, ci, eventual puteau continua acțiunea civilă exercitată de autorul lor – acționând iure hereditatis.
Întrucât persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă (astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii apelate și cum este de altfel invocat de apelanții părți civile), instanța penală nu era îndreptățită să analizeze pretențiile părților, acestea putând fi eventual solicitate pe calea unor acțiuni civile separate.
Pentru toate aceste considerente se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul I. D. și părțile civile M. G., M. S., M. I. și M. V. Vor fi obligați fiecare dintre apelanții I. D., M. G., M. S. și M. I. la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul I. D. și părțile civile M. G., M. S., M. I. și M. V. împotriva sentinței penale nr. 3460 din data de 24 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă pe fiecare dintre apelanții I. D., M. G., M. S. și M. I. la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. B. A. C. M.
Grefier,
M. V.

← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel CRAIOVA