Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4 C.p.p.. Decizia nr. 1201/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1201/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 6254/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1201/R
Ședința publică din data de 20.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. C. din cadrul
D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpata M. R. – deținută în Penitenciarul G. împotriva încheierii din data de 12.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, a răspuns inculpata M. R., în stare de arest, asistată de avocat P. D. B. – apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebată fiind, inculpata M. R. precizează că își însușește recursul declarat de apărătorul său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, apreciază încheierea tribunalului prin care s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca nelegală.
Arată că, instanța de fond a reținut că există posibilitatea ca inculpata să influențeze modul în care se va desfășura cercetarea judecătorească și de asemenea a apreciat că, raportat la gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatei această cerere nu este temeinică și că se impune respingerea.
Apreciază motivarea instanței de fond ca neavând legătură cu realitatea faptică astfel că se impune în opinia sa, ca aceste argumente să fie înlăturate.
În primul rând condiția prevăzută de art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. se subscrie cazurilor de arestare prevăzute de disp.art. 148 lit. c și d C.pr.pen. – cazuri care nu au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de această inculpată.
De asemenea, textul de lege când se referă la date sau indicii din care rezultă că inculpata ar putea influența cercetarea judecătorească nu poate avea în vedere decât elemente concrete din care să rezulte această posibilitate și nu cum a arătat instanța de fond – o posibilitate abstractă și lipsită de conținut.
Practica judiciară în analizarea acestor condiții a considerat că trebuie avute în vedere chiar și circumstanțele personale ale inculpatului care formulează o astfel de cerere, în cazul de față fiind vorba de o inculpată fără antecedente penale și care la finalul urmăririi penale a dat o declarație de recunoaștere parțială a faptelor reținute în sarcina sa.
Aspectul menționat de instanța de judecată conform căreia există un număr foarte mare de martori de audiat și că prin punerea în libertate inculpata ar putea să-i influențeze, nu poate constitui un argument suficient sau legal câtă vreme această presupunere nu este coroborată cu date din care rezultă că inculpata ar fi încercat să facă acest lucru.
Dacă s-ar admite ipoteza invocată de instanța de fond conform căreia prin punerea în libertate ar putea fi influențați martorii, acest lucru ar însemna îngrădirea inculpatei să formuleze cereri de liberare până la finalizarea cercetării judecătorești.
Toată această conduită viitoare a inculpatei privitoare la posibilitatea influențării cercetării judecătorești poate fi acoperită prin aplicarea obligațiilor prevăzute de art. 1602 alin. 3 și 31 C.pr.pen. în sensul că acesteia i se poate stabili obligația de a nu lua legătura cu martori direcți sau indirecți și în aceste condiții poate fi înlăturată în totalitate aceste riscuri.
În ce privește temeinicia cererii de liberare pe cauțiune formulată, tribunalul a reținut că gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei nu permite la acest moment cercetarea sa în libertate controlată.
Din punctul său de vedere când se analizează temeinicia unei astfel de cereri trebuie ca instanța să se raporteze la criteriile prevăzute de I.C.C.J. prin Decizia 17/2011 – criterii care privesc atât fapta cât și persoana inculpatei.
Nu neagă faptul că în cauză inculpata este acuzată de un număr de 7 infracțiuni care prezintă o gravitate prin perioada de timp în care au fost săvârșite, prin prejudiciul creat, însă în același timp se poate observa că aceeași decizie statuează faptul că gravitatea unei acuzații nu poate constitui de una singură un motiv suficient și pertinent pentru a continua la nesfârșit o stare de detenție provizorie câtă vreme nu se coroborează această gravitate a faptei cu pericolul public pe care inculpata l-ar putea prezenta pentru ordinea publică.
Or, la acest moment, cu urmărirea penală finalizată, cu inculpata trimisă în judecată, consideră că acest pericol concret pentru ordinea publică nu mai există. Apreciază că termenul de 6 luni cât a stat în stare de arest preventiv s-a împlinit și perioada rezonabilă a arestării preventive.
Un alt argument pe care l-a susținut la instanța de fond și care a fost refuzat, se referă la faptul că în cauză, dintr-un număr de 19 inculpați, 17 sunt cercetați în stare de libertate față de aceștia luându-se măsuri preventive mai ușoare – obligarea de a nu părăsi țara.
Nu neagă faptul că în sarcina inculpatei s-a reținut prin rechizitoriu o activitate infracțională mai mare, însă se poate observa că ultimii inculpați au fost puși în libertate la 4 iulie 2013 iar de la acel moment și până în prezent au mai trecut două luni jumătate. Chiar dacă se apreciază această activitate infracțională a inculpatei ca fiind una vastă trebuie să se analizeze și faptul că aceasta a plătit pentru participarea sa în sensul că a stat o perioadă mai îndelungată în stare de arest preventiv.
Atitudinea inculpatei pe durata celor 6 luni de arestare preventivă a fost legală, și-a exercitat legal și corect drepturile procesuale, nu a făcut niciun demers de natură a îngreuna sau a zădărnici ancheta penală.
Instanța a reținut faptul că inculpata a avut o atitudine nesinceră. Însă la momentul analizării unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune nu se poate avea în vedere sinceritatea sau nesinceritatea unei declarații câtă vreme nu a început cercetarea judecătorească.
Singurul criteriul la care instanța trebuie să se raporteze, este dacă prin punerea sa în libertate ar putea influența în vreo modalitate buna desfășurare a procesului penal. Din punctul său de vedere astfel de argumente nu pot fi reținute.
Poate fi reținut faptul că inculpata a fost parțial sinceră, a recunoscut faptele săvârșite, a avut o atitudine corectă pe durata celor 6 luni de arestare preventivă, a stat o durată rezonabilă în arest preventiv, nu se poate reține în sarcina inculpatei criterii care să impună prelungirea acestei detenții provizorii.
A mai arătat că inculpata are o situație familială care s-a degradat de-a lungul celor 6 luni de arest preventiv, respectiv soțul a divorțat, socrul a decedat în urmă cu 10 zile neputându-se prezența la înmormântare. Singurele persoane care se ocupă de starea inculpatei au rămas părinții pensionari, care la acest moment sunt bolnavi.
Consideră că toate aceste elemente coroborate cu faptul că urmărirea penală este finalizată, că probele în acuzare au fost deja administrate pot duce la concluzia că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate existând garanții suficiente prevăzute de obligațiile pe care le poate impune instanța dar și de cuantumul cauțiunii achitate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Procurorul, solicită respingerea recursului apreciind că instanța de fond prin încheierea pronunțată a dispus o soluție legală și temeinică raportat atât la situația inculpatei, contribuția substanțială și rolul decisiv în palierul de comandă.
De asemenea, raportat la complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați trimiși în judecată prin rechizitoriu, numărul actelor materiale și respectiv întinderea activității infracționale, consideră că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei pe care le-a analizat în contextul datelor concrete având în vedere și momentul procesual la care s-a formulat cererea – cerere depusă anterior momentului înaintării rechizitoriului instanței de judecată.
Punerea în libertate a inculpatei cu toate garanțiile și restricțiile prevăzute de lege ar impieta asupra cercetării judecătorești. Chiar dacă în ultimul moment a revenit asupra poziției inițiale, acest lucru nu diminuează pericolul pe care îl prezintă inculpata pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura faptelor deduse judecății, din modul concret în care a acționat făcând parte din palierul de comandă, existând riscul ca inculpata să influențeze poziția coinculpaților din cauză și poziția unor martori care urmează să fie audiați.
Cu privire la termenul rezonabil, arată că acesta trebuie evaluat la datele faptei, iar termenul de 6 luni nu depășește termenul rezonabil care de altfel este la latitudinea instanței având în vedere și practica Curții Europene.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpată.
Inculpata M. R., în ultimul cuvânt, arată că după cele 6 luni de zile petrecute în arest și de aproape 3 săptămâni în Penitenciar, a rămas singură, ultima dintre toți angajații, colegii săi fiind puși în libertate. Arată că a avut același statut ca toți ceilalți, de angajat. A avut o funcție de conducere însă administratorul societății care îi era superior a fost pus în libertate.
Arată că, în cazul său, în permanență s-a invocat posibilitatea influențării martorilor, dar în acest moment activitatea de urmărire penală este finalizată, toți angajații despre care s-a vorbit nu mai sunt angajații societății, i s-a desfăcut contractul de muncă în urmă cu 6 luni. În ultima ședință s-a motivat că există posibilitatea să se sustragă de la cercetarea judecătorească, însă nu înțelege ce anume din comportamentul său în această perioadă a creat această suspiciune pentru că niciodată nu i s-a reproșat ceva. A dat declarație, a recunoscut activitatea desfășurată în afara antrepozitului fiscal. A lămurit situațiile despre care s-a vorbit în fiecare ședință legat de încercarea sa de a influența prefectul județului și un lucrător de poliție și a lămurit aceste lucruri. În legătură cu primul, care i-a fost prieten din copilărie, coleg de școală avea o relație de amiciție și cu care vorbea și se întâlnea foarte des, dar în acel moment nu a avut loc nicio întâlnire.
Despre lucrătorul de poliție, arată că acesta îi devenise colaborator pentru că la fiecare captură de produse alcoolice din V. o contacta în vederea cântăririi produselor, depozitării, eventual a achiziționării lor, fiind singurul antrepozit din județ de asemenea natură. Avea o colaborare cu acest lucrător de poliție în sensul că o contacta de fiecare dată când avea o nelămurire legată de meseria sa, de timbrare, de etichetare, de ambalare.
De asemenea, arată că, probabil problemele sale personale nu sunt relavante însă acestea există. În urma acestei situații soțul său a divorțat, socrul său a decedat a aflat despre acest lucru în sala de judecată în urmă cu 10 zile iar părinții săi sunt în vârstă, singuri, au probleme de sănătate. Solicită instanței să aibă în vedere și pregătirea sa profesională și situația familială și faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu are antecedente penale, înțelege să respecte legea și toate condițiile care se impun. După această perioadă petrecută în stare de arest nu ar putea face nici măcar un gest care să determine întoarcerea sa în acel loc. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.09.2013 pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul G. a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata M. R..
S-a dispus restituirea către inculpată a cauțiunii consemnată la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr._/1 din 28.08.2013 în sumă de 25.000 Ron.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._, inculpata M. R. a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune în conformitate cu art.1602 C.pr.pen. Aceasta motivează faptul că este cercetată într-o cauză instrumentată de DIICOT-Serviciul Teritorial G. și că îndeplinește condițiile prevăzute de acest text de lege pentru a putea fi liberată pe cauțiune și cu motivarea faptului că nu este recidivistă, a recunoscut în timpul anchetei penale faptele care apreciază că le-a săvârșit, are probleme familiale, solicitând să-i fie admisă cererea, să fie liberată provizoriu pe cauțiune.
Tribunalul a apreciat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata M. R. este nefondată, neputând fi admisă deoarece urmărirea penală a fost finalizată, s-a întocmit rechizitoriul, instanța fiind investită cu soluționarea cauzei, stabilindu-se termen la 10.10.2013.
S-a arătat că inculpata este trimisă în judecată pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de un deosebit pericol social în concurs și în formă continuată, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 C.pen. rap.la art.296 ind.1 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin .2 C.pen., art.296 ind.1 alin.1 lit.m din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art.26 C.pen. rap.la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art.193 alin.1 din Legea nr.123/2012 rap.la art.208 alin.2 C.pen., cu aplicareaart.41 alin.2 C.pen. și art.208 alin.1 și 2 C.pen. rap.la art.209 alin.1 lit.a,g,i alin.3 lit.a și alin.4 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., cu prejudicii considerabile, aspecte față de care instanța a apreciat că inculpata, prin faptele comise, constituie un pericol deosebit pentru ordinea publică, lăsarea sa în libertate chiar pe cauțiune, ar crea posibilitatea ca aceasta să influențeze negativ buna desfășurarea a cercetării judecătorești, să influențeze negativ pe ceilalți inculpați liberi cercetați în prezenta cauză care sunt în număr de 19, să influențeze martorii care sunt într-un număr considerabil ce urmează a fi audiați în cauză sau chiar să se sustragă de la cercetarea judecătorească.
S-a apreciat că motivele invocate de inculpată în cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu au niciun suport probator. Probleme personale, respectiv cele de familie nu sunt de natură a forma convingerea că aceasta, raportat la gravitatea faptelor comise, ar putea fi cercetată în libertate pe cauțiune. Aceleași aspecte privesc și celelalte apărări referitoare la faptul că nu are antecedente penale.
În ceea ce privește declarația dată în faza de urmărire penală privitor la infracțiunile comise, s-a arătat că inculpata a dat dovadă de nesinceritate, recunoscând parțial faptele și chiar în această stare a prezentat situații de fapt care nu sunt coroborate cu celelalte declarații ale inculpaților cercetați în aceeași cauză și cu situația de fapt reținută de organul de anchetă.
Instanța a apreciat faptul că inculpata, la acest moment, se află în situația prevăzută de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că a comis fapte infracționale pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol deosebit pentru ordinea publică, aceasta neprezentând în timpul anchetei probe relevante care să convingă instanța că ar putea fi cercetată în stare de libertate, fie sub cauțiune sau printr-o altă formă procedurală prevăzută de Codul de procedură penală.
La momentul formulării cererii de liberare provizorie pe cauțiune, respectiv 21.08.2013, cauza penală în ceea ce o privește, instrumentată de DIICOT- Serviciul Teritorial G. era finalizată, s-a întocmit rechizitoriu și a fost sesizată instanța de judecată competentă material să judece cauza în primă instanță, cercetarea judecătorească urmând să înceapă la termenul din 10.10.2013.
Cu motivările sus arătate, s-a apreciat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatei M. R. este nefondată, astfel că tribunalul a respins-o.
S-a dispus restituirea către aceasta a sumei de 250.000 lei, consemnată la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr._/1/28.08.2013și a fost obligată inculpata la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata M. R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prin apărătorul ales motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.
Potrivit art. 1601 C.pr.pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța putând acorda liberarea provizorie dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 1 și 2 C.pr.pen., respectiv cele prevăzute de art. 1604 alin. 1 C.pr.pen.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci o vocație a acestuia, instanța putând, pe de o parte, să acorde liberarea în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani în condițiile în care nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni.
Pe de altă parte, refuzul liberării pe considerente de netemeinicie trebuie să aibă la bază temeiuri care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este oportună, temeiuri care pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
Astfel cum a statuat ICCJ – Secțiile Unite prin decizia nr.17/2011 dată într-un recurs în interesul legii, aprecierea asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune precum și prelungirea/menținerea acestei măsuri, CEDO a dezvoltat în jurisprudența sa patru motive fundamentale: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, § 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justitiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotararea din 27 iunie 1968, . nr. 7, § 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, § 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr. 207, § 51, și Hendriks împotriva Olandei, dec. nr. 43.701/04, 5 iulie 2007).
În egală măsură, CEDO a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autoritățile trebuie
să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces (Wemhoff împotriva Germaniei) și că pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei, nr. 9.190/03, § 59, 4 octombrie 2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier împotriva Franței).
În cauza de față, inculpata M. R. a fost arestată preventiv la data de 10.03.2013 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din Legea 39/2003 și art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b și al 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal în referire la art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut, în esență, că în luna iulie 2011, inculpata a constituit împreună cu Jîtea M. L., I. Florența M., N. C., Tucan V., Tucan M. V., N. C., B. N., R. N., C. S., B. A., Taranciuc D. V., D. L., P. D., G. M., I. C. M., G. I. Marianov și C. C. un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante foloase materiale din producerea unor cantități de alcool neevidențiate și comercializarea acestora, prin eludarea dispozițiilor fiscale privind producerea, deținerea și marcajul produselor accizabile.
Că, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2011 – martie 2013, în calitate de director al . SRL Focșani, a ajutat prin facilitarea și organizarea transportului, pe alți membri ai grupului, din care unii sunt angajați ai . SRL Focșani, să dețină în afara unui antrepozit fiscal, respectiv în două spații special amenajate, unul în incinta . și unul în punctul de lucru al . situat în . cantități de sute de mii de litri de alcool dublu rafinat precum și să le comercializeze din aceste locații; în calitate de director al . SRL Focșani a participat la amplasarea înaintea contoarelor instalații neautorizate în cadrul liniei tehnologice de producție de alcool dublu rafinat a societății prin care s-au extras cantități de alcool necontorizate; a ajutat, prin organizarea operațiunilor de producție și comercializare a alcoolului, pe I. Florența M., în calitatea acesteia de administrator unic al . SRL Focșani, să omită în totalitate evidențierea în contabilitatea societății a operațiunilor comerciale aferente cantităților de alcool necontorizate produse, cantități de peste 800.000 de litri, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către membrii grupării prin sustragerea de la plata accizelor, taxelor și impozitelor fiind de peste 5.700.000 euro.
La data de 21.08.2013 inculpata, prin apărător, a formulat cerere de liberare provizorie pe cauțiune, iar ulterior, prin rechizitoriul întocmit de DIICOT –Serviciul Teritorial G. nr.218/P/2011 din 28.08.2013, aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 C.pen. rap.la art.296 ind.1 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin .2 C.pen., art.296 ind.1 alin.1 lit.m din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art.26 C.pen. rap.la art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art.193 alin.1 din Legea nr.123/2012 rap.la art.208 alin.2 C.pen., cu aplicareaart.41 alin.2 C.pen. și art.208 alin.1 și 2 C.pen. rap.la art.209 alin.1 lit.a,g,i alin.3 lit.a și alin.4 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.,
După cum reiese din examinarea actelor dosarului în cauză, există probe
și indicii temeinice ce nasc bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un
observator obiectiv că inculpata a comis infracțiunile pentru care s-a solicitat și s-a dispus arestarea preventivă, fiind incontestabil că datele care circumstanțiază faptele, astfel cum au fost reținute de acuzare, pun în evidență gravitatea concretă a acestora, fapt ce a justificat pe deplin luarea și prelungirea măsurii privative de libertate, până în prezent.
Dar, având în vedere natura economică a acestor infracțiuni, ceea ce presupune că esențial și primordial este recuperarea presupuselor prejudicii create, care, potrivit acuzării depășește 5.700.000 euro în timp ce apărarea susține că fizic, instalațiile nu ar fi putut produce cantitatea de alcool luată în calcul, nici dacă ar fi funcționat non stop toată perioada de timp la care s-a raportat acuzarea, că pentru clarificarea cuantumului pagubei funcție de care se pot stabili urmările produse, precum și dacă faptele au adus sau nu o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite de lege, sunt necesare concluziile unei expertize tehnice judiciare complexe, care să stabilească dacă tehnic se putea ajunge la o producție de alcool care să înglobeze atât producția declarată, pentru care s-au plătit taxe, impozite și accize, cât și cantitatea presupus neînregistrată în evidențele contabile, a cărei valoare stă la baza calculării taxelor, impozitelor și accizelor datorate bugetului de stat,
Că, deși în cursul urmăririi penale s-a dispus și efectuat o expertiză tehnico - științifică judiciară, aceasta nu a fost în măsură să clarifice cuantumului pagubei (expertul agreat de acuzare stabilind că s-au omis a fi înregistrați în evidențele contabile 636.371 l alcool în timp ce prin rechizitoriu se reține o cantitate de 1.443.420 l alcool) funcție de care se pot stabili urmările produse, precum și dacă faptele au adus sau nu o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite de lege, având în vedere că obiectivele propuse de inculpați în completarea celor stabilite prin ordonanță de procuror sau nou formulate, au fost respinse, cum de altfel a fost respinsă și expertiza financiar contabilă solicitată în apărare, cu toate că dispozițiile art.202 din Codul de Procedură Penală prevăd imperativ că organul de urmărire penală adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului și că aceste îndatoriri se îndeplinesc chiar dacă învinuitul sau inculpatul recunoaște fapta,
Că, din analiza dispozițiilor art.136 din Codul de Procedură Penală rezultă că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, inculpata prezentând suficiente garanții în acest sens. Astfel, nu există date din care să rezulte că, lăsată în libertate aceasta (necunoscută cu antecedente penale, căsătorită, cu un grad de instrucție superior) va comite alte infracțiuni, că va încerca să influențeze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile prevăzute de lege sau că se va sustrage de la judecată ori de la executarea eventualei pedepse și nici fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a acesteia ar tulbura într-adevăr ordinea publică, săvârșirea de infracțiuni, chiar de o gravitate deosebită – reflectată de prin natura și cuantumul sancțiunii, neconstituind, prin ea însăși temei pentru menținerea sine die a inculpatei în detenție preventivă,
Că, în cadrul măsurii prevăzute de art.1604 și următoarele în referire la art.1602 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut suficiente obligații în sarcina acuzatului de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal, precum și sancțiunea neîndeplinirii acestor obligații, care este luarea din nou a măsurii arestării preventive, precum și facerea ca venit la bugetul de stat a cauțiunii,
Și că, sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanelor învinuite sau inculpate în cauză, astfel cum au fost enumerate în rechizitoriu (filele 1101 – 1173) evaluate de apărare la peste 100 milioane euro (conturile bancare, 17 bunuri imobile și 37 autovehicule aparținând învinuitei . SRL Focșani, 1 autoturism și 16 bunuri imobile aparținând coinculpatului P. D., 7 bunuri imobile aparținând coinculpatului G. M., conturi bancare, bijuterii și 5 bunuri imobile aparținând coinculpatei M. R., 1 autoturism și 2 bunuri imobile aparținând coinculpatei I. Florența M., conturi bancare în lei și valută, bijuterii, ceasuri și 4 bunuri imobile aparținând coinculpatului Jîtea M. L., 2 bunuri imobile aparținând inculpatului D. L., 2 bunuri imobile și un autoturism aparținând coinculpatului C. C., 1 bun imobil aparținând coinculpatului B. A., 1 autoturism aparținând coinculpatului G. I. Marinov, 1 autoturism și 1 bun imobil aparținând coinculpatului Taranciuc D. V., 1 autoturism aparținând coinculpatului Tucan M. V. și importante sume de bani în lei și euro ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare), este de natură să garanteze repararea presupuselor prejudicii, dar și executarea pedepsei amenzii ce eventual se va aplica învinuitei . SRL Focșani,
Curtea, în majoritate, față de cele mai sus expuse apreciază că liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatei este oportună, neexistând date din care să rezulte temerea că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi compromisă, că inculpata ar săvârși alte infracțiuni ori că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru toate aceste motive, constatând că recursul de față este fondat, Curtea îl va admite, conform dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d din Codul de Procedură Penală în referire la art.1609 din Codul de Procedură Penală.
Pe cale de consecință, va casa în totalitate încheierea recurată și, în rejudecare va admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata M. R. și va dispune punerea de îndată în libertate provizorie a inculpatei, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză.
De asemenea, va desemna secția de poliție în circumscripția căreia inculpata își are domiciliul ca organ de supraveghere pe durata liberării provizorii, secție de poliție care va întocmi programul de supraveghere a inculpatei.
Se vor stabili în sarcina inculpatei următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organele de urmărire penală, respectiv la instanța de judecată, ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de supraveghere mai sus desemnat, conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de către acesta, sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Totodată, se va atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare – cu rea-credință – a obligațiilor care i-au fost stabilite, se va lua față de ea măsura arestării preventive.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU OPINIE MAJORITARĂ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata M. R. ( CNP_, fiica lui M. și E., născută la data de 24.09.1972 în mun. Focșani, jud. V., domiciliată în mun. Focșani, ., ., jud. V. – deținută în Penitenciarul G.), împotriva încheierii din data de 12.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în totalitate încheierea recurată și, în rejudecare:
Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpata M. R..
Dispune punerea de îndată în libertate provizorie a inculpatei, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză.
Desemnează ca și organ de supraveghere a inculpatei, pe durata liberării provizorii, secția de poliție în circumscripția căreia inculpata își are domiciliul, care va întocmi un program de supraveghere.
Stabilește în sarcina inculpatei M. R. următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organele de urmărire penală, respectiv la instanța de judecată, ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de supraveghere mai sus desemnat, conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de către acesta, sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare – cu rea-credință – a obligațiilor care îi revin, se va lua față de ea măsura arestării preventive.
Măsura dispusă va fi comunicată de îndată locului de deținere, serviciului de pașapoarte, poliției de frontieră, organului de supraveghere desemnat prin prezenta, precum și Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. B.
Grefier,
Red.M.M./25.09.2013
Tehnored: M.M./25.09.2013
fond: A.C.
OPINIE SEPARATĂ
Recursul declarat de inculpata M. R. este nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală se constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a constatat că, în cauză, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpată este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 1604 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală.
Față de inculpată s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință din 10.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală – condiții care subzistă și la momentul analizei prezentei cereri de liberare provizorie pe cauțiune.
Mai mult decât atât, față de inculpată s-au extins cercetările și pentru săvârșirea unor alte infracțiuni grave (furt calificat cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani), urmărirea penală fiind finalizată și fiind sesizată instanța de judecată.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 218/D/P/2011 din 28.08.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal raportat la art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2961 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2006 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 193 alin. 1 din Legea nr. 123/2012 raportat la art. 208 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 208 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a,g,i, alin. 3 lit. a și alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut în esență, că în cursul anului 2011, pe raza municipiului Focșani, județul V., s-a creeat și închegat un grup infracțional organizat care avea ca principal scop producerea de alcool necontorizat prin utilizarea capacităților de producție ale . SRL Focșani, stocarea acestuia în spațiile de depozitare ce aparțin . și valorificarea „la negru” către diferite persoane fizice.
Acest grup infracțional organizat îi avea în palierul de conducere pe inculpații Jîtea M. L., M. R. și I. Florența M., aceștia având rolul de a organiza activitatea de producere în mod ilegal a alcoolului, sens în care s-au ocupat de achiziționarea de materii prime și materiale de adaos, de punerea la dispoziție a capacităților de producție ale . SRL Focșani, de modificarea instalațiilor de producție a alcoolului și a instalațiilor de contorizare a gazului metan necesar în procesul de producție, de asigurarea mijloacelor și logisticii necesare pentru transportul alcoolului obținut în condiții ilegale precum și de asigurarea spațiilor temporare de stocare a acestuia până la valorificarea către diferite persoane particulare.
Toți cei trei inculpați finanțau, din banii obținuți ca urmare a valorificării „la negru” a alcoolului produs în condiții ilicite, achiziționarea de materii prime și materiale de adaos, cheltuielile necesare pentru mijloacele și logistica necesară transportului.
Aceste cheltuieli și achiziții nu erau evidențiate în documentele contabile ale . SRL Focșani, însă erau menționate de inculpata M. R. în evidențele parțiale ținute de aceasta.
Inculpata M. R. ținea această evidență dublă pentru a putea justifica față de inculpatul Jîtea M. L. cheltuielile și profiturile realizate în activitatea de producție, transport și distribuție a alcoolului obținut prin utilizarea capacităților de producție ale . SRL Focșani.
Liberarea provizorie pe cauțiune este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 1604 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală nu conduce automat la admiterea cererii, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și de datele ce caracterizează persoana inculpatei, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberarea provizorie.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi comise – astfel cum s-a arătat, după luarea măsurii arestării preventive, față de inculpată au fost extinse cercetările și ulterior a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea altor infracțiuni grave (furt calificat cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani) – numărul mare de persoane implicate (19 persoane inculpate în cauză), rolul esențial în cadrul grupului deținut de inculpată, caracterul organizat al activităților, natura și importanța valorilor sociale lezate, urmarea produsă (un prejudiciu însemnat cauzat bugetului de stat precum și DISTRIGAZ- Sud Rețele – Direcția Regională Est de Distribuție G.), perioada îndelungată în care se reține săvârșirea faptelor, activitatea infracțională fiind stopată prin intervenția organelor de urmărire penală – lăsarea în libertate a inculpatei ar avea efecte negative asupra desfășurării procesului penal.
Astfel cum s-a arătat, în sarcina inculpatei se reține un rol esențial în cadrul grupului, activitatea infracțională fiind coordonată de inculpatul Jîtea M. L. prin intermediul inculpatei, aceasta fiind cea care transpunea în practică deciziile inculpatului Jîtea.
De asemenea, există date din care rezultă că, lăsată în libertate, inculpata ar putea influența părți sau martori, precum și buna desfășurare a procesului penal.
Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a comunicațiilor prin mesaje (SMS) aflate în dosarul de urmărire penală rezultă că inculpata a intervenit de mai multe ori către reprezentanți ai unor instituții publice (poliție, administrație publică locală) pentru a limita efectele legale ce ar fi rezultat în urma depistării transporturilor ilegale de alcool efectuate de alți membrii ai grupului.
Datele care circumstanțiază faptele, astfel cum au fost reținute pe baza probelor administrate până la acest moment procesual, evidențiază aspecte concrete de natură a demonstra că lăsarea în libertate a inculpatei M. R. nu este oportună, neputându-se anticipa în mod pozitiv asupra comportamentului său viitor față de situația mai sus expusă dar având în vedere și că aceasta nu și-a asumat săvârșirea faptelor, poziția subiectivă a celorlalți inculpați și persoana inculpatei în raport cu aceștia, precum și de stadiul procesual, cercetarea judecătorească nefiind începută, primul termen de judecată acordat de instanța de fond fiind la 10.10.2013.
Elementele de ordin personal invocate de inculpată sunt preexistente luării măsurii arestării preventive a acesteia și nu pot fi analizate disociat de gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia, de modalitatea concretă de comitere și de urmările produse.
În raport de considerentele expuse, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpată în baza art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
JUDECĂTOR,
D. N.
Red: 02.10.2013
Tehnored: C.T./2 ex./02.10.2013
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 50/2013.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 156/2013. Curtea de... → |
|---|
