Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 5905/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 50/A
Ședința publică din data de 12 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
JUDECĂTOR: M. T.
GREFIER: M. N.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: G. L. – procuror șef secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de revizuentul condamnat N. M. împotriva sentinței penale nr. 56 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ .
La apelul nominal a răspuns apelantul revizuent condamnat N. M., în stare de arest, asistat de av. D. D. – apărător desemnat din oficiu, în baza delegației depusă la dosar și numita L. L. – interpret al limbajului mimică-gestual care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de Poliția G. la data de 31 martie 2005, domiciliată în G., ., .. 4, ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea procedează la identificarea inculpatului N. M. care conformă datele de stare civilă existente la dosarul cauzei prin interpret.
Întrebat fiind, apelantul inculpat N. M. menține apelul formulat, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu mai are cereri de formulat.
Arată că este nemulțumit de pedeapsa aplicată și dorește o reducere a acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată apelul declarat în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. D. D. arată că revizuentul apelant N. M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 56 din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. prin care cererea de revizuire formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Motivul de revizuire vizează cuantumul pedepsei rezultante de 22 ani închisoare, cuantum pe care îl consideră prea mare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.
Cu privire la motivul invocat, acesta nu se regăsește prevăzut expres și limitativ de art. 394 Cod procedură penală, astfel că lasă la aprecierea instanței apelul formulat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că apelul declarat de revizuentul N. M. este nefondat, sentința penală apelată fiind legală și temeinică.
În mod legal instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de apelant întrucât verificând temeiul pe care s-a întemeiat cererea de revizuire s-a constatat în mod corect că motivul invocat respectiv netemeinicia hotărârilor – pedepse greșit individualizate, acesta nu se regăsește printre motivele strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac pentru care legiuitorul prevede limitativ cazurile pentru care o hotărâre judecătorească poate fi supusă revizuirii iar motivul în susținerea cererii cel al cuantumului pedepsei este un motiv care a ținut de judecata în fond și căile ordinare de atac și nu de o cale extraordinară de atac.
Solicită respingerea apelului cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Apelantul revizuent N. M., în ultimul cuvânt, prin interpret solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA :
Asupra apelului penal de față:
Condamnatul revizuent N. M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr.56/14.12.2012 pronunțată de Tribunalul B..
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 56 din 14.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul B., în baza art.403 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea revizuentului – condamnat N. M. de revizuire a sentinței penale154/06.10.2012 pronunțată de Tribunalul B., definitivă la data de 10.05.2011.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul B. a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, revizuentul-condamnat N. M., deținut în Penitenciarul G., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 154/6.10.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă la data de 10.05.2011.
În motivarea cererii formulată, revizuentul N. M. a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, deși a recunoscut săvârșirea faptelor și solicită ca instanța să reducă pedeapsa aplicata.
Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosar instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 154/6.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, inculpatul N. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare, compusă din: 21 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin.1-175 alin.1 lit. f-art. 176 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și un spor de 6 luni închisoare. În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 937 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 635/12.12.2002 a Judecătoriei Făurei, și urmare contopirii, i-a mai fost aplicat un spor de 6 luni închisoare, în total 22 ani închisoare.
S-a reținut că la data de 26.08.2009 între orele 11.00-12.00, în timp ce se afla în biroul A.N.S.R. - Filiala B., din . nr. 186, fiind invitat anterior și programat pentru acea data pentru a-și plăti cotizația pentru anul 2009, în urma unor discuții mimico - gestice cu victima D. E. care i-a cerut să părăsească biroul, s-a enervat și a lovit-o în mod repetat cu o sticlă goală, gen sticlă de șampanie-în zona membrelor superioare, a toracelui și în zona capului, producându-i . completă a craniului și viscero-craniului, leziuni ce au dus direct și imediat la rezultatul letal.
S-a mai reținut că în aceleași împrejurări după exercitarea violențelor fizice mai sus expuse, asupra victimei, în timpul cât aceasta mai era încă în viață, fiind în imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apăra, a sustras 2 telefoane mobile și 12 tichete valorice de pe biroul victimei.
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul N. M. a solicitat ca instanța să reducă pedeapsa în a cărei executare se află, motivat de faptul că este surdo-mut.
Analizând cererea revizuentului-condamnat N. M. prin prisma motivelor invocate în cerere, a susținerilor din referatului întocmit de P. de pe Tribunalul B., a actelor și lucrărilor aflate la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că motivele invocate de revizuentul-condamnat nu se regăsesc printre cazurile de revizuire, expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală.
Revizuirea nu este o cale de atac devolutivă, în sensul că în soluționarea ei nu se procedează la readministrarea probelor administrate la soluționarea cauzei în fond, decât dacă se probează existența unuia din cazurile prevăzute de art. 394 alin. 1 Cod procedură penală.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt datorate necunoașterii adevăratei situației de fapt de către instanța de judecată; folosirea unor probe denaturate (datorate unor activități infracționale); corupția organelor care au rezolvat cauza; existența unor hotărâri contradictorii. Readministrarea probelor nu poate constitui motiv de revizuire.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul a reținut că motivele de revizuire invocate nu au fost admisibile și potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 Cod procedură penală în referire la art. 394 Cod procedură penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul N. M..
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a obligat revizuentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva hotărârii Tribunalului B., a declarat apel condamnatul N. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând ca în rejudecare să fie redusă pedeapsa aplicată.
Apelul este nefondat.
Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelantului-condamnat, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 271 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de apel constată că Tribunalul B. a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.
În mod corect, a constatat instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv, cauzele limitativ prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac și poate fi analizată doar în condițiile în care hotărârea ce se cere revizuită a încălcat prevederile legale stabilite de lege.
În această cale extraordinară de atac, nu se reevaluează probele administrate pentru a se stabili un cuantum mai mic al pedepsei aplicate ci, doar prin eventuala încălcare prevăzută de art. 394 alin.1 Cod procedură penală, se pronunță o hotărâre ce ar urma să stabilească netemeinicia hotărârii de condamnare, încetare a procesului penal sau de achitare, conform alineatului 2 al acestui articol.
Având în vedere faptul că motivele invocate de condamnatul revizuent nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 394 alin.1 lit. a – e Cod procedură penală, instanța de apel urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul-revizuent N. M. împotriva sentinței penale nr. 56 din 14.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. și să-l oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul condamnat N. M. (fiul lui I. și Rița, născut la data de 11 septembrie 1975 în ., cu domiciliul în ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G., cetățean român, școală prof. specială Iași, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale – recidivist) împotriva sentinței penale nr. 56 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe revizuentul condamnat să plătească către stat suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției (avocat D. D.).
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru revizuentul condamnat N. M. – deținut în Penitenciarul G..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. M. M. T.
Pt. G r e f i e r,
Conf.art.312 C.p.p. aflat în C.O.
Grefier șef secție
Red. M. T./18.02.2013
Tehnored.M. V.
2 ex./26.02.2013
Fond: R.B.
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4... → |
|---|
