Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1242/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1242/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 6686/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1242/R
Ședința publică din data de 30.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C.
Judecător – D. L. C.
Judecător – A. B.
Grefier – E. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror - F. Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. M. C. (CNP_, fiul lui M. și P., născut la data de 14.05.1975 în municipiul G., județul G., domiciliat în mun. G., ., județul G., în prezent aflat în Arestul IPJ G.) împotriva încheierii de ședință nr._ din 23.09.2013 a Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu – av. M. A. conform delegației emisă de Baroul de Avocați G. și depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se procedează la identificarea recurentului – inculpat, care confirmă datele de stare civilă existente la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului – inculpat, Av. M. A. – solicită admiterea recursului. Consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este temeinică și legală. Arată că din probele administrate în cauză nu se poate trage concluzia cu privire la rolul inculpatului în constituirea grupului infracțional respectiv, ce cantitate de țigări a traficat și care este valoarea acestora. De asemenea, apreciază că urmărirea penală se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate, deoarece nu există indicii care să conducă la ideea că acesta în libertate ar putea influența aflarea adevărului. Consideră că sunt condiții pentru admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat. Apreciază că încheierea Tribunalului G. prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, este legală și temeinică. Arată că în cauză dispozițiile art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite doar din punct de vedere formal. Consideră că sunt îndeplinite și se mențin condițiile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, iar în raport de activitatea infracțională desfășurată de acesta, de împrejurarea că urmărirea penală nu este încă finalizată, urmând a fi efectuate acte specifice acestei faze. Apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă.
Pentru considerentele de mai sus solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, că are o familie săracă și nu își poate permite să-și angajeze un apărător, că nu a participat la săvârșirea acestor fapte și că promite pe proprie răspundere că dacă va fi pus în libertate se va prezenta ori de câte ori va fi chemat. De asemenea, arată că are un copil minor care are probleme de sănătate. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. M. C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul B. M. C. solicită liberarea provizorie sub control judiciar invocând ca temei de drept disp. art. 160 ind. 2 al. 1 din C.p.
În motivarea cererii sale acesta a învederat Tribunalului faptul că este cercetat . instrumentată de DIICOT - Serviciul Teritorial G. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39 /2003 și contrabandă în formă continuată prev. de art. 270 al. 1 și 3 din C.p.p.
În motivarea cererii a mai arătat faptul că regula este starea de libertate și excepția este cercetarea în forma de arest. Apreciază faptul că probele din dosar nu îl acuză că a făcut parte din grupul infracțional organizat, nu a transportat cantități de țigări din Republica M., în concret nu are implicare infracțională in dosarul in care este cercetat și în plus are probleme de familie în sensul că are în îngrijire un copil bolnav și este singurul susținător al familiei.
Aceste aspecte în aprecierea sa pot determina instanța să–l pună în libertate angajându-se să nu influențeze negativ ancheta sau să se sustragă de la judecată.
Tribunalul a pus în discuția părților admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Atât avocatul inculpatului cât si reprezentantul parchetului au pus concluzii de admisibilitate în principiu.
Instanța in conformitate cu art. 160 ind. 8 din C.p.p. a examinat cererea inculpatului și a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu și a constat faptul că în conf. cu art. 160 ind. 2 din C.p.p. cererea inculpatului este admisibilă în principiu deoarece acesta este cercetat pentru fapte infracționale intenționate pentru care legea le pedepsește cu închisoarea ce nu depășește 18 ani.
Fată de acest aspect instanța a procedat la audierea inculpatului privitor la motivarea cererii sale de liberare sub control judiciar. Acesta arătând faptul că nu este vinovat de faptele pentru care este cercetat, nu a participat la constituire de grup infracțional si are probleme de familie.
Potrivit art. 160 ind. 2 pct. 2 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată in cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalți inculpați, a martorilor sau a altor mijloace de probă. Ori în cauza de față inculpatul B. M. C. este cercetat în stare de arest preventiv alături de inculpați Ș. M., C. N. T., N. D., A. S., Nevodaru C. și Cotlogut Nicușor pentru infracțiuni deosebit de grave în formă continuată și în concurs.
Mai mult de atât s-a reținut că inculpatului B. M. C. alături de disp. art. 148 lit f din C.p.p. îi sunt aplicabile si disp. art. 148 al. 1 lit d din C.p.p în sensul că acesta a comis cu intenție infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și contrabandă, ambele în formă continuată deși avea cunoștință despre faptul că este cercetat pentru săvârșirea anterioară a acelorași infracțiuni, aspect ce reiese din cuprinsul dosarului nr. 87/D/P/2012, dosar ce este conexat la dosarul nr._/121/2013, aspect ce dovedește perseverența infracțională a inculpatului și sfidarea ordinii și disciplinei economice și sociale.
Față de aspectul relatat, prima instanță a reținut că cererea inculpatului B. M. C. de a fi liberat provizoriu sub control judiciar nu are nici un suport probator.
Acesta deși cercetat într-un dosar pentru aceleași fapte sfidează organul de anchetă și se angajează în continuare în comiterea de fapte de același gen în formă continuată și in concurs. Astfel, instanța de fond a reținut că, prin punerea în libertate a inculpatului B. M. C. acesta care si-a făcut o practică în a comite fapte infracționale de același gen ar avea posibilitatea fie să continue ceea ce a început, respectiv săvârșirea faptelor de contrabandă prin constituire de grup organizat, fie să se sustragă de la ancheta penală sau să influențeze negativ martorii și alte persoane care urmează să fie audiate în cauză, conduită ce ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului și la îngreunarea bunei desfășurări a anchetei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. M. C. criticând-o pe motive de netemeinicie.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă rolul său în constituirea grupului, cantitatea de țigări traficată și valoarea acestora.
A mai susținut inculpatul că urmărirea penală se poate desfășura și în condițiile în care el se află în stare de libertate întrucât nu există indicii că ar influența aflarea adevărului.
Prin recursul promovat inculpatul B. M. C. a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Conform art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se acordă în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
Conform art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul B. M. C. este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 și respectiv art. 270 alin. 1 și 3 în referire la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se ca temeiuri pentru luarea acestei măsuri dispozițiile art. 148 lit. f și d Cod procedură penală.
Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar se impune verificarea condițiilor prevăzute de art. 160b Cod procedură penală și a aptitudinii pe care această măsură o va avea în asigurarea efectivă a scopului măsurilor preventive.
La soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele care privesc faptele aduse ca învinuire inculpatului cât și la datele care circumstanțiază persoana acestuia.
Față de dispozițiile art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală constatăm că la dosarul cauzei există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni.
În acest sens avem în vedere actele și lucrările dosarului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiuni grave, în formă continuată, în participație penală, prin implicarea mai multor persoane și prin constituirea unui grup infracțional organizat.
Mai mult, la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au avut în vedere pe lângă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. d Cod procedură penală.
Or, comiterea faptelor în formă continuată și comiterea unor infracțiuni noi deși era cercetat sub aspectul săvârșirii unor fapte similare (în cauza penală nr. 85/D/P/2012), confirmă presupunerea rezonabilă a existenței unei perseverențe infracționale cu consecința posibilității săvârșirii altor infracțiuni și după momentul lăsării în libertate.
Raportat la momentul procesual prezent considerăm că lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună.
Astfel, față și de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală considerăm că menținerea inculpatului în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În cauza Tonosi contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor și desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Aspectele favorabile inculpatului și eventualele probleme familiale nu impun în mod automat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. C..
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. C. (CNP_, fiul lui M. și P., născut la data de 14.05.1975 în municipiul G., județul G., domiciliat în mun. G., ., județul G., în prezent aflat în Arestul IPJ G.) împotriva încheierii de ședință nr._ din 23.09.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul B. M. C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs avocat M. A. va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. D. L. C. A. B.
Grefier,
E. M.
Red. M.C./04.10.2013
Tehnored. E.M.
2ex/10.10.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
