Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1737/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1737/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 27-12-2013 în dosarul nr. 7777/121/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1737/R
Ședința publică de la 27 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. – președinte secție
Judecător: D. N.
Judecător: M. T.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P.
-din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații U. F. ( fiul lui M. și N., născut la data de 16.12.1985, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) și N. L. D. ( zis „L.” sau „Lorenzo”, fiul lui C. și A., născut la data de 15.02.1981, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) împotriva încheierii de ședință din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent U. F.,în stare de arest, asistat de av. G. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 8.10.2013 eliberată de Baroul G. – Cabinet individual și inculpatul recurent N. L. D., în stare de arest, asistat de av. H. D., în baza împuternicirii avocațiale nr. 49 din 27.12.2013 eliberată de Baroul G. – Cabinet individual și de av. L. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 8.10.2013 eliberată de Baroul G. – Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat la identificarea inculpatului U. F. - care a declarat că este fiul lui M. și N., născut la data de 16.12.1985 și a inculpatului N. L. D. - care a declarat că este fiul lui C. și A., născut la data de 15.02.1981.
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații U. F. și N. D. L. arată că își mențin recursurile declarate împotriva încheierii de ședință din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G..
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.H. D. - apărătorul inculpatului N. L. D., critică încheierea din 11.12.2013 prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, așa cum a procedat de fiecare dată când instanța de fond s-a pronunțat asupra măsurii preventive, și când, în mod constant a susținut că motivul informal pentru care face acest lucru constă în acela că, inculpatul N. L. D., deși prezent la fața locului unde s-a produs infracțiunea de omor calificat, nu se numără printre persoanele care să fi contribuit la imobilizarea victimei sau la agresarea acesteia prin aplicarea de lovituri care să conducă în final la deces.
Nu numai că nu face afirmații de genul că a avut contribuții neînsemnate sau lovituri neimportante în complexitatea lanțului cauzal ce a determinat decesul victimei, dar inculpatul este persoana care nu a contribuit în niciun fel la imobilizarea victimei și nu a lovit-o. Acest lucru rezultă din declarațiile a cel puțin jumătate dintre martorii cu identitate protejată audiați în prezenta cauză și a martorilor cu identitate reală, din declarațiile date de către inculpat în mod constant în cursul urmăririi penale - și crede că odată cu finalizarea anchetei și întocmirea rechizitoriului se poate forma o anumită imagine față de contribuția inculpatului la săvârșirea faptei.
Firește că în această fază procesuală instanța de control judiciar nu poate pronunța o soluție pe fond din care să rezulte în mod clar că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, dar instanța, constatând stadiul procesual al cauzei, observând că nu mai există posibilitatea administrării unor noi probatorii în acuzare, care să susțină bănuiala inițială, poate trage o concluzie față de oportunitatea și de necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Instanța de fond reține că dacă inculpatul a fost prezent la fața locului, este suficient în acest moment . Susține că acest lucru a fost suficient la luarea măsurii arestării preventive, la prelungirea măsurii în timpul anchetei, dar după finalizarea urmăririi penale nu mai este suficientă dovada împrejurării că inculpatul a fost prezent în zonă în momentul comiterii faptei. Până la urmă, acesta este un aspect pe care îl confirmă inculpatul și pe care nu l-a negat niciodată. Dar, nu este suficient. Până la urmă, și martorii cu identitate protejată au fost în zona comiterii faptei, poate mai aproape decât inculpatul, în anumite momente.
Crede că din această perspectivă instanța poate aprecia posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Până la urmă, nu știe dacă în mod formal poate fi neapărat justificată la litera legii, întrucât acest lucru presupune până la urmă existența temeiului prev. de art.143 și dispariția temeiului prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, dar se gândește ca o măsură de siguranță, ca o măsură preventivă care să ofere instanței de fond certitudinea că inculpatul nu se va sustrage de la judecată ori de la executarea eventualei pedepse stabilite la finalul judecății, că nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, deși acest lucru este clar imposibil, atâta vreme cât se discută despre martori cu identitate protejată, ca și probe consistente în stabilirea situației faptice și în aceste condiții crede că instanța poate lua în calcul această posibilitate.
Solicită a se face aplicarea art. 160b alin.2 C. procedură penală raportat la art.139 alin.1 și art.145 Cod procedură penală, urmare a admiterii recursului declarat de către inculpat și casării în parte a încheierii instanței de fond.
Av.L. B. - apărătorul inculpatului N. L. D. arată că este de acord cu susținerile av.H. D. și solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanța de fond în motivare reține că există indicii suficiente din care rezultă presupunerea rezonabilă, legitimă, că acesta ar fi fost prezent la locul desfășurării conflictului. În opinia sa, locul desfășurării conflictului îl reprezintă locul efectiv unde a fost lovită victima și a fost lovită de către participanții la acest conflict.
Există în schimb probe clare, certe, nu indicii care sunt indicate, sunt prezentate de către acuzare, de către parchet, și acestea se referă la următoarele aspecte:
Majoritatea martorilor indică faptul că au existat simultan doar trei participanți la această încăierare. Mai mut, chiar dacă nu va face o analiză a probelor, se poate observa chiar de pe planșele foto ,respectiv fotografiile 8, 9 aflate la fila 16 din volumul II al dosarului de urmărire penală ,care indică foarte clar că inculpatul N. L. D. a ajuns la locul desfășurării incidentului cu o întârziere de cel puțin 10 secunde. În același timp i se pare relevantă declarația martorei cu identitate protejată D. G. care afirmă că incidentul în sine a durat cel mult 10 secunde . Apreciază că este exact timpul în care inculpatul N. ar fi putut ajunge la locul desfășurării faptei. Practic, el când a ajuns acolo, fapta deja se consumase. Tot această martoră declară că l-a indicat pe el ca fiind cel care a lovit victima cu toporul, dar același martor îl descrie pe cel care a lovit victima ca fiind cel mai mic de statură dintre cei trei –iar inculpatul nu este cel mai mic de statură dintre cei trei - și că cel care a lovit cu toporul avea un tricou de culoare închisă, iar din planșele foto rezultă că inculpatul purta un tricou de culoare deschisă.
Solicită a se constata că nu există probe certe care să îl așeze pe inculpat exact la locul desfășurării infracțiunii, ci doar în preajma acestuia și solicită a se constata că nu prezintă pericol concret, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la sustragerea sa de la urmărire sau la împiedicarea bunei desfășurări a procesului penal.
Av.G. C. - apărătorul inculpatului recurent U. F. arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință a Tribunalului G. prin care i-a fost menținută măsura arestului preventiv.
Criticile vizează netemeinicia acestei încheieri, întrucât la acest moment nu mai există temeiuri care să justifice menținerea în stare de arest a inculpatului.
Așa cum a precizat și susținut inculpatul încă de la luarea măsurii arestării preventive, acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat, reținută în sarcina sa. A precizat că a fost în perimetrul ariei infracționale, a alergat din pură curiozitate după ceilalți doi inculpați care au aplicat victimei lovituri și care aveau un motiv rezonabil să reacționeze într-un mod atât de violent, însă nu a lovit în niciun fel victima.
Chiar dacă la acest moment nu se poate discuta asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci doar despre indiciile care permit instanței de judecată să aprecieze dacă inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, însă aceste indicii sunt suficiente doar atunci când se dispune luarea măsurii arestării preventive pentru o anumită perioadă de timp, pentru a menține arestarea preventivă, dar inculpatul se află acum în faza de judecată, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu și pentru acest motiv la acest moment nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive .
Așa cum a susținut și av. H., probele de vinovăție rezultă din declarațiile martorilor cu identitate protejată. Dacă va fi pus în libertate, inculpatul nu va putea în nici un fel să influențeze desfășurarea procesului penal, nu va putea să intre în legătură cu martorii care au făcut aceste declarații pentru că nu le cunoaște identitatea și, de asemenea, inculpatul are tot interesul să declare adevărul și să se afle adevărul cu privire la această infracțiune.
Solicită a se avea în vedere că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile ,independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă și că starea de libertate este starea normală .
Inculpatul nu are antecedente penale și cu siguranță că, pus în libertate,nu va exista riscul ca acesta să comită noi infracțiuni. De asemenea, nu există nici pericolul că inculpatul ar putea să fugă pentru că are tot interesul să facă declarații și să își susțină nevinovăția și nu există nici riscul ca, odată pus în libertate, acesta ar putea să împiedice administrarea justiției sau să tulbure în vreun fel ordinea publică.
Este adevărat că fapta pentru care este acuzat este foarte violentă, dar crede că opinia publică este satisfăcută datorită faptului că organele de urmărire penală au luat atitudine, inculpații au fost arestați preventiv, au fost îndepărtați din rândul persoanelor care au repulsii față de infracțiuni atât de grave, însă nu este suficient ca doar pericolul concret al faptei să fie suficient pentru menținerea stării de arest.
De aceea, în temeiul art.160b alin.2 Cod pr. penală raportat la art.139 alin.1 Cod procedură penală solicită ca în privința inculpatului U. F. să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate obligațiile prevăzute de textul de lege, astfel încât să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal prin prezentarea inculpatului la judecată.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că încheierea Tribunalului G. este legală și temeinică. Instanța a apreciat corect să se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru finalizarea în bune condiții a procesului penal, pentru a se efectua cercetarea judecătorească. Acesta nu este cadrul procesual pentru a se analiza contribuția fiecărui inculpat în parte, deci se impun a fi administrate probatorii. Cauza este complexă, s-au audiat și martori cu identitate protejată.
Instanța a verificat, cum de altfel a procedat și anterior ,cu ocazia luării, prelungirii și judecării recursurilor împotriva încheierilor amintite ,când s-a apreciat că la dosar sunt probe și indicii temeinice de natură să inducă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, pe care instanța le-a enumerat.
A apreciat, de asemenea, că față de modalitatea săvârșirii faptelor - inculpații au urmărit, au prins și au aplicat, concomitent/simultan, victimei Chiselița L. E. lovituri repetate cu obiecte/corpuri/mijloace contondente, posibil bâte, cozi de topor, picioare, peste corp, inclusiv în zona vitală a capului, cauzându-i traumatism cranio-cerebral mediu, cu plagă contuză parietală stângă, cu fractură cominutivă fronto-parietală și plagă durală subdiacentă, hematom subdural acut emisferic stâng, contuzii cerebrale, hemoragie subarahnoidiană, precum și echimoze la nivelul feței și membrelor și fractură deschisă gamba stângă, leziuni care au condus la decesul victimei - subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură. Solicită respingerea recursurilor inculpaților, ca nefondate.
Inculpatul U. F. arată că este de acord cu avocata sa și solicită să fie pus în libertate. Arată că nu a participat la faptă .
Inculpatul recurent N. L. D. arată că este de acord cu avocații săi. Consideră că a avut cel mai mare ghinion din univers, doar prin simplul fapt să s-a aflat la locul și momentul nepotrivit. Lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul G. a dispus, în temeiul art.3002 ,în referire la art.160b alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților B. I., U. F. și N. L. D..
A respins ca nefondate cererile formulate de inculpați privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații U. F. și N. L. D., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorii aleși ai inculpatului N. L. D. au susținut, în esență, că inculpatul a ajuns la locul faptei după consumarea acesteia și că nu a avut nicio contribuție la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul U. F., prin apărătorul ales, a susținut că, deși a fost prezent la locul faptei, nu a aplicat nicio lovitură victimei, care a fost lovită de ceilalți inculpați.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente :
Inculpații B. I., U. F. și N. L. D. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 601/P/2013 din 01.11.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. art. 321 alin. 2 Cod penal,constând în aceea că la data de 31.08.2013, în jurul orelor 15:00, în loc public – zona grădiniței „Motanul Încălțat” din cartierul Micro 20, . unei înțelegeri spontane, au urmărit, prins și aplicat, concomitent/simultan, victimei Chiselița L. E. zis „H.”, lovituri repetate cu obiecte/corpuri/mijloace contondente (posibil bâte, cozi de topor, picioare) peste corp, inclusiv în zona vitală a capului, cauzându-i traumatism cranio-cerebral mediu, cu plagă contuză parietală stânga, cu fractură cominutivă fronto-parietală și plagă durală subiacentă, hematom subdural acut emisferic stâng, contuzii cerebrale, hemoragie subarahnoidiană, precum și echimoze la nivelul feței și membrelor și fractură deschisă gamba stângă, leziuni care au condus la decesul victimei; de asemenea, în aceleași condiții și împrejurări, prin săvârșirea de acte violente asupra unei persoane în zona comiterii infracțiunii mai sus menționate, au tulburat grav liniștea și ordinea publică.
Împotriva inculpaților s-a luat ,în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice în sensul că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar celor susținute de inculpații recurenți U. F. și N. L. D. prin motivele de recurs ,Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale ( sens în care Curtea are în vedere: procesul-verbal de sesizare; procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice; suporturi optice tip DVD ce conțin imaginile camerelor de supraveghere de la ., . G. și . G.; procese- verbale de valorificare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere mai sus menționate și planșele fotografice cu capturi video; proces- verbal de perchiziție auto și examinare criminalistică a autoturismului marca „Seat L.” cu numărul de înmatriculare_ aparținând inculpatului B. I. zis „B.”; raportul medico-legal de necropsie; declarațiile martorilor H. T., P. I., Hotin I., L. A., A. B. I., I. G., S. M. A., D. G., C. I., S. E., D. Stelu, F. G., B. A.; declarațiile martorilor cu identitate protejată „L. D.”, „B. A.”, „D. G.”, „G. M.”, „D. A.”, „C. L.”, declarațiile inculpaților B. I., U. F. și N. L. D.) rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art.681 ref. la art.143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată
Aspectele invocate de inculpații recurenți, privind gradul diferit de participație la săvârșirea faptelor – fiecare dintre ei susținând că loviturile care au cauzat decesul victimei au fost aplicate de ceilalți participanți – exced cadrului procesual al prezentului recurs, urmând a fi examinate de către instanța de fond, după efectuarea cercetării judecătorești.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și la acest moment condițiile prev. art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală – text de lege care constituie temeiul arestării.
În acest sens, Curtea reține că ambele infracțiuni pentru care inculpații sunt trimiși în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite, natura și importanța valorilor sociale lezate ( în special prin săvârșirea infracțiunii de omor), conotația socială a unor astfel de fapte și impactul pe care l-ar provoca asupra societății lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele care au săvârșit astfel de fapte – toate acestea sunt elemente de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea constată, totodată, că sunt îndeplinite și cerințele art.136 Cod procedură penală, deoarece restrângerea exercițiului dreptului la libertate a inculpaților este proporțională cu situația care a creat-o, iar menținerea arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-i împiedica pe aceștia să se sustragă judecății și executării pedepselor.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu deplina respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea lor de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp. art.3002 în referire la art.160b alin.1 și 3 Cod de procedură penală, a menținut arestarea preventivă .
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,urmează a fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților. Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații U. F. ( fiul lui M. și N., născut la data de 16.12.1985 în mun. G., jud. G., domiciliat în G., ., ., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) și N. L. D. ( zis „L.” sau „Lorenzo” fiul lui C. și A., născut la data de 15.02.1981 în mun. G., jud. G., domiciliat în G., ., ., . mun. G., ., ., etj. 1, ap. 40, CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) împotriva încheierii de ședință din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
Obligă pe fiecare dintre inculpații recurenți la plata a câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.12. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. D. N. M. T.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.C.C./06.01.2014
Jud.fond R.Z.
Tehnored.C.G. / 2 ex./06 Ianuarie 2014
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 302/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
