Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 270/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 270/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 1274/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 270/F
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. L. C. - judecător
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul V. și Tribunalul B. cu privire la soluționarea plângerii formulată de petentul N. C., domiciliat în municipiul Focșani, ., județul V., în conformitate cu dispozițiile art. 2781 Cod procedură penală, împotriva rezoluției de respingere a plângerii nr. 1733/P/2011 din 12.06.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
La apelul nominal a lipsit petentul N. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA pune în discuție conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul B. și Tribunalul V. cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect plângerea formulată, în conformitate cu art. 2781 Cod procedură penală, de către petentul N. C. împotriva rezoluției de respingere a plângerii nr. 1205/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V.. În prezenta cauză, prin sentința penală 212 din 09.10.2013, Tribunalul V. a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului B., iar această instanță, prin sentința penală 137 din 15.11.2013, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului V. și, totodată, a sesizat Curtea de Apel G. cu soluționarea conflictului negativ de competență creat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în cauză competența de soluționare a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 2781 Cod procedură penală, formulată de petentul N. C., revine Tribunalului V.. Ca atare, solicită să se dispună trimiterea dosarului la această instanță, pentru a proceda conform regulilor de procedură privind judecata cauzei în temeiul art. 2781 Cod procedură penală.
Precizează că își argumentează concluziile pe considerentul că nu are importanță instanța la care s-a strămutat judecarea cauzei cuprinzând rechizitoriul întocmit în cauză, deoarece acea strămutare vizează efectiv cauza care are ca obiect rechizitoriul, nicidecum eventualele plângeri împotriva soluțiilor de neurmărire dispuse în acel dosar și împotriva cărora persoanele vizate prin acele soluții ar formula plângere în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.
În sensul celor susținute, va depune la sfârșitul ședinței de judecată încheierea nr. 3592 din 05.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, care se referă la o situație identică, cu precizarea că la acest moment nu deține o copie de pe această încheiere.
Într-adevăr, această încheiere este pronunțată atunci când Înalta Curte de Casație și Justiție era competentă să se pronunțe cu privire la strămutare, dar situația este identică din punct de vedere al rezolvării fondului cauzei; la acest moment nu s-a făcut decât să se schimbe organul judiciar competent să se pronunțe cu privire la o cerere de strămutare.
Precizează că în cuprinsul acestei decizii definitive se relevă că în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781 Cod procedură penală, competența de judecată a plângerii aparține instanței căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță, sesizată inițial prin rechizitoriu, iar nu instanței la care s-a strămutat judecarea cauzei privind pe inculpatul trimis în judecată.
Având în vedere aceste considerente, solicită să se stabilească ca instanță competentă să judece cauza Tribunalul V..
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 212 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului V. s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată potrivit art. 2781 Cod procedură penală, de petentul N. C., în favoarea Tribunalului B..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul V. a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului V., petentul N. C., în calitate de învinuit în dosarul penal nr. 1733/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1205/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
La termenul din 09 octombrie 2013, atât petentul printr-un memoriu depus la dosar, cât și reprezentantul Ministerului Public au invocat excepția de necompetență a Tribunalului V., motivat de faptul că, în dosarul penal finalizat de procuror și trimis instanței de judecată a fost admisă cererea de strămutare, cauza fiind scoasă de pe rolul Tribunalului V. și înaintată Tribunalului B..
Și cum instanța competentă să judece cauza pe fond este Tribunalul B., s-a apreciat că tot această instanță este competentă să soluționeze și plângerea formulată in baza art. 2781 Cod procedură penală.
Verificând susținerile procurorului și ale petentului cât și actele dosarului, instanța a constatat că Tribunalul V. nu este competent să soluționeze prezenta cauză.
Astfel, conform dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de ….încetare a urmăriri penale, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termenul de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Cum dosarul de fond înregistrat la Tribunalul V. sub nr._ a fost strămutat, conform sentinței penale nr. 164/F/29.08.2013 a Curții de Apel G., la Tribunalul B., s-a apreciat că acestei instanțe îi revine competența să soluționeze și plângerea formulată în baza art. 2781 Cod procedură penală, de petentul N. C., ca acțiune secundară actului de sesizare a instanței.
Așa fiind, s-a admis excepția, iar în temeiul art. 42 Cod procedură penală s-a declinat competența în favoarea Tribunalului B., instanță competentă să soluționeze și plângerea formulată potrivit dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală împotriva soluției procurorului dată în dosarul nr. 1733/P/2011.
Prin sentința penală nr. 137 din 15.11.2013 a Tribunalului B., în baza art. 42 Cod procedură penală s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere formulată în conformitate cu art. 2781 Cod procedură penală, de către petentul N. C. împotriva rezoluției de respingere a plângerii în dosarul nr. 1733/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., în favoarea Tribunalului V..
În temeiul art. 43 alin. 3 teza a II-a Cod procedură penală, s-a constatat că în cauză s-a creat conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel G., spre a hotărî asupra acestui conflict.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul B. a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, petentul N. C. a solicitat desființarea rezoluției nr. 1205/II/2/2013 dată de P. procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul V., privind dispoziția de încetare a urmăririi penale față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, din dosarul nr. 1733/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului V., care prin sentința penală nr. 212/2013 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului B..
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul de pe lângă Tribunalul V. cu nr. 1733/P/2011, pe lângă alți 19 inculpați s-a dispus trimiterea în judecată și a petentului N. C., și neînceperea urmăririi penale, respectiv scoaterea de sub urmărire penală cu privire la alte fapte și alți inculpați.
După sesizarea Tribunalului V. cu rechizitoriul de mai sus, cauza a fost strămutată în favoarea Tribunalului B. și a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2013.
Pentru că plângerea dedusă judecății, vizează măsuri dispuse conform Rechizitoriului nr. 1733/P/2011, care se află pe rolul Tribunalului B., Tribunalul V. a declinat și soluționarea acestei cauze tot în favoarea Tribunalului B..
Analizând plângerea prin prisma dispozițiilor legale, incidente în cauză instanța a constatat că competența de soluționare a acesteia revine Tribunalului V. pentru următoarele considerente:
Parchetul de pe lângă Tribunalul V., a sesizat Tribunalul V. cu judecarea infracțiunilor săvârșite de cei 20 de inculpați - infracțiuni de evaziune fiscală – apreciind că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
Prin sentința penală nr. 164/F/29.08.2013, Curtea de Apel G. a dispus strămutarea judecării dosarului de fond, la Tribunalul B..
Strămutarea este un remediu procesual reglementat de Codul de procedură penală, în vederea înlăturării situațiilor care pun în pericol normala desfășurare a unui proces penal, datorită unor stări de fapt, neconvenabile existente la locul unde urmează să fie judecata cauzei penale care face obiectul procesului.
Strămutarea are, prin urmare, procesual caracterul unei deplasări de competența teritorială între instanțe de același grad.
Potrivit prevederilor art. 60 alin. 2 cod procedură penală, în cazul în care Curtea de Apel, găsește cererea de strămutare întemeiată, dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat se mențin.
Din aceste prevederi rezultă că strămutarea nu produce efecte asupra actelor îndeplinite în cursul urmăririi penale, întrucât art. 60 alin. 2 Cod procedură penală, se referă numai la actele îndeplinite în fața instanței, iar strămutarea privește numai judecarea cauzei penale.
Întrucât prin sentința penală nr. 164/F/29.08.2013 Curtea de Apel G., s-a dispus strămutarea de la Tribunalul V. la Tribunalul B., numai a judecării cauzei penale, privindu-i pe cei 20 de inculpați, rezultă că efectele strămutării nu pot fi extinse și asupra încetării urmăririi penale a altor persoane sau altor măsuri dispuse prin același act de inculpare.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este de competența instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii competența să judece cauza în prima instanță și cum aceasta competență materială și teritorială aparține Tribunalului V., care a fost inițial sesizat de către P. de pe lângă Tribunalul V., ea este instanța competentă să soluționeze plângerea petentului N. C..
S-a precizat că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală prin încheierea nr. 3592/05.06.2006.
Față de aceste aspecte instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V. și a sesizat Curtea de Apel G. conform art. 43 alin. 3 Cod procedură penală pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel G. la data de 22.11.2013, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin cele două hotărâri arătate mai sus, respectiv sentința penală nr. 212 din 09.10.2013 a Tribunalului V. și sentința penală nr. 137 din 15.11.2013 a Tribunalului B., s-a creat un conflict negativ de competență, Curtea de Apel G. fiind instanța ierarhic superioară comună celor două tribunale.
Petentul N. C. a formulat plângere conform art. 2781 Cod procedură penală împotriva unei dispoziții de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriul nr. 1733/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., soluționată prin rezoluția nr. 1205/II/2/2013 din 18.07.2013 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
Ulterior, conform dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, petentul a formulat plângere la Tribunalul V..
Dosarul format la Tribunalul V., în urma sesizării instanței cu rechizitoriul menționat anterior, a fost strămutat la Tribunalul B. prin sentința penală nr. 164/F din 29.08.2013 a Curții de Apel G..
Strămutarea judecării unei cauze este o procedură cu caracter de excepție, având temeiuri stricte și limitative conform art. 55 Cod procedură penală.
Nu pot fi extinse aceste temeiuri, prin interpretare, la alte cauze care nu au format obiectul acestei proceduri.
Plângerea petentului N. C., formulată conform art. 2781 Cod procedură penală, la Tribunalul V., nu a urmat procedura vizând strămutarea judecării, neputând fi înaintată la Tribunalul B. pe considerentul că dosarul cu rechizitoriul conținând dispoziția de netrimitere în judecată a fost strămutată la respectiva instanță.
Cele două cauze au obiecte diferite, proceduri de judecată distincte neexistând astfel un temei legal pentru declinarea de competență în favoarea Tribunalului B..
Pe de altă parte, strămutarea judecării unei cauze și declinarea de competență sunt instituții juridice diferite, au temeiuri distincte, neexistând conexiuni între acestea de natură a produce efecte identice asupra unor cauze cu obiecte diferite cum sunt cele de față.
Conform art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul V. este instanța căreia i-ar reveni, conform legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Față de cele arătate și de dispozițiile art. 43 Cod procedură penală, Curtea de Apel G. va stabili competența de soluționare a cauzei înregistrată inițial sub nr._ la Tribunalul V., respectiv plângerea formulată de petentul N. C., conform art. 2781 Cod procedură penală, împotriva rezoluției nr. 1205/II/2/2013 din 18.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V., în favoarea Tribunalului V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei înregistrată inițial sub nr._ la Tribunalul V., respectiv plângerea formulată de petentul N. C., domiciliat în municipiul Focșani, ., județul V. conform art. 2781 Cod procedură penal, împotriva rezoluției nr. 1205/II/2/2013 din 18.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V. în favoarea Tribunalului V..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
D. L. C.
Grefier,
G. V.
Red./D.L. C./24.12.2013
Tehnored. G.V./2 ex./24.12.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
