Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Decizia nr. 314/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 14201/233/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 314 /R
Ședința publică din data de 26.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de partea vătămată/civilă . SRL București, împotriva sentinței penale nr. 1752/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria G. (dosar nr._ ).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.02.2013 apoi azi, data de mai sus.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, declarat de partea vătămată/civilă . SRL București, înregistrat sub nr._ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1752/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea inculpatului B. M. P. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa din infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind.1 alin.1 C.penal în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. 1 C.penal.
În temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.penală în referire la art. 10 lit. d C.pr.penală, a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.penal, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a constatat că partea vătămată . SRL București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 94.611,023 lei reprezentând daune materiale.
A respins pretențiile civile formulate de partea civilă . SRL București, ca fiind nefondate.
În temeiul art. 191 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, a obligat pe . SRL București la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2009 din 16.07.2009, petenta S.C. C. B. Service S.R.L. București a solicitat instanței desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărirea penală pronunțată în dosarul nr. 4536/P/2008 din 01.04.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., cu consecința trimiterii dosarului la procuror în vederea redeschiderea urmăririi penale față de învinuitul B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. 1 C. pen. și a începerii urmăririi penale față de numiții B. M. și Ț. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220 C. pen., art. 243 C. pen. și art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a C. penal.
Prin sentința penală nr. 209/29.01.2010 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul nr._/233/2009 s-a dispus în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta S.C. C. B. Service S.R.L. București, împotriva ordonanței nr. 4536/P/2008 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., cât și împotriva ordonanței nr. 907/II/2/2009 din 07.07.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Totodată, instanța a menținut, ca fiind legale și temeinice, ordonanța nr. 4536/P/2008 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., precum și ordonanța nr. 907/II/2/2009 din 07.07.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța a dispus obligarea petentei S.C. C. B. Service S.R.L. București la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe petenta . SRL București a declarat recurs, cauza fiind înregistrată la data de 10.03.2010 pe rolul Tribunalul G..
Prin decizia penală nr. 264/21.05.2010 a Tribunalului G. s-a admis recursul declarat de petenta S.C. C. B. SERVICE S.R.L. București și în consecință s-a dispus casarea sentinței penale nr. 209/29.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosar_/233/2009 și în rejudecare: s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. C. B. SERVICE S.R.L. București.
S-a dispus totodată, desființarea, în parte, a ordonanței nr. 4536/P/2008 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., numai sub aspectul soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 2151 alin. 1 C.pen. față de învinuitul B. M. P., și trimiterea cauzei la Judecătoria G. pentru judecarea în fond.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale ordonanței nr. 4536/P/2008 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
În motivarea deciziei Tribunalul G. a arătat că sentința penală recurată este netemeinică și că probele ce au fost administrate de organul de urmărire penală ofereau suficiente indicii în sensul că învinuitul B. M. P. cu ocazia gestionării bunurilor . SRL BUCUREȘTI a pricinuit acesteia o pagubă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 08.07.2010 sub nr._ .
În cursul cercetării judecătorești, instanța a audiat nemijlocit inculpatul B. M. P. (fila 137 dosar fond), precum și martorii din lucrări, respectiv M. G. (fila 29 dosar fond), D. C. M. (fila 30 dosar fond), C. L. (fila 31 dosar fond), F. P. A. (fila 42 dosar fond), P. G. (fila 54 dosar fond), Ț. G. L. (file 55 dosar fond), C. V. L. (fila 74 dosar fond), M. G. A. (fila 75 dosar fond), C. G. (fila 99 dosar fond), G. G. (fila 119 dosar fond), B. V. (fila 120 dosar fond), B. L. C. (fila 121 dosar fond), M. G. C. (fila 138 dosar fond).
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, partea vătămată S.C. C. B. Service S.R.L. București, are ca obiect de activitate fasonare-vânzare de sticlă și are deschis în mun. G. un punct de lucru situat pe șoseaua de centură a orașului.
Începând cu data de 01.03.2004, inculpatul B. M. P. a fost angajat la S.C. C. B. Service S.R.L. București – punct de lucru G., pe o perioadă nedeterminată, având funcția de gestionar, conform contractului individual de muncă nr. 721 (fila 15 dosar urm. pen.).
Conform fișei postului, învinuitul avea atribuțiuni de a organiza și controla recepția mărfurilor primite și a asigura expediția acestora la beneficiari, completarea documentelor de vânzare și urmărirea încasărilor la termen (fila 16 dosar urm. pen.).
La data de 09.05.2002, inculpatul B. M. P. a înregistrat la O. R. C. G. societatea B. Glass S.R.L., societate care are ca obiect principal de activitate – lucrări de vopsitorie, zugrăveli și montări de geamuri și la care inculpatul era numit administrator (filele 17-19 dosar urm. pen.).
La data de 20.05.2002, între S.C. C. B. Service S.R.L. București reprezentată de martorul B. P., administrator și S.C. B. Glass S.R.L. administrată de inculpatul B. M. P., s-a încheiat contractul de consultare pentru afaceri și management având ca obiect organizarea, conducerea și gestionarea activității din punctul de lucru G. și din punctul de lucru C. (filele 20-22 dosar urm. pen.).
În baza acestui contract de consultare pentru afaceri și management inculpatul B. M. P. a încasat de la partea vătămată în anul 2002 suma de 63.500 lei iar în anul 2003 suma de 160.946,2575 lei (filele 23-48 dosar urm. pen.).
Prin adresa cu nr. 252/22.09.2003 a S.C. C. B. Service S.R.L. București, adresată punctului de lucru G., sunt stabilite o . măsuri organizatorice privind întocmirea registrelor de casă, a NIR - urilor, a foilor de parcurs, a facturilor și a altor documente care să asigure transparența afacerilor punctului de lucru (filele 51-55 dosar urm. pen.).
Întrucât inculpatul B. M. P. nu a respectat o . prevederi ale contractului de consultare pentru afaceri și management, în sensul că nu a întocmit rapoartele privind activitatea desfășurată pentru lunile ianuarie-octombrie 2003, prin adresa cu nr. 321/12.11.2002, acesta este atenționat cu privire la acest lucru stabilindu-se în acest sens ca termen limită data de 20.11.2003 (fila 56 dosar urm. pen.).
La data de 31.12.2003, comisia de inventariere formată din inculpatul B. M. P. și martorul Ț. G., angajat al punctului de lucru, a efectuat inventarierea mărfurilor și a mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar din punctul de lucru G. și au înaintat societății din București lista de inventar (filele 57-58 dosar urm. pen.).
Datorită faptului că inculpatul B. M. P. nu a întocmit la timp rapoartele privind activitatea desfășurată (nerespectând astfel prevederile contractului de consultare pentru afaceri și management încheiat), între reprezentantul legal al părții vătămate S.C. C. B. Service S.R.L. București, martorul B. P. și inculpatul B. M. P. au avut loc discuții contradictorii, fapt pentru care, la data de 22.03.2004 martorul B. P. îl înștiințează pe inculpat că în ziua de 23.03.2004 va veni la G. și va efectua un control asupra gestiunii acestuia (filele 349-352 dosar urm. pen.).
În ziua de 23.03.2004, martorul B. P. împreună cu martorii D. M., C. L. și M. G., contabilă, s-au deplasat la punctul de lucru din G. în vederea efectuării unui control asupra gestiunii făptuitorului B. M. P..
Cu ocazia efectuării inventarierii și a corelării stocurilor cu avizele de trimitere de la depozitul central al societății din București, au rezultat o . lipsuri în gestiune care au fost înscrise în liste de inventariere (filele 81-84 dosar urm. pen.).
Totodată, conducerea . SRL București a luat măsura suspendării din funcție a gestionarului, precum și denunțarea unilaterală a contractului de consultare pentru afaceri și management încheiat anterior cu . G., sigilarea punctului de lucru și apoi ulterior la data de 25.03.2004 și predarea gestiunii altui angajat, respectiv martorului M. G..
Inculpatul B. M. P. a refuzat semnarea procesului verbal întocmit de persoanele care au efectuat controlul întrucât în procesul verbal întocmit cu ocazia controlului nu au fost inventariate toate bunurile. (fila 93 dosar urm.penală)
Aspectele arătate de inculpat, în sensul că, cu ocazia efectuării controlului nu au fost inventariate toate bunurile sunt susținute și de martorii P. G. (fila 377 dosar urm.penală), C. L. și D. C. M. (fila 357-358 dosar urm.penală). Acest din urmă martor a arătat că nu au fost cuprinse în inventar ștraifurile de geam sub 0,5 m2/buc, iar lăzile de geam deteriorate/distruse au fost trecute în valoarea finală a prejudiciului, fiindu-i astfel imputate inculpatului. Din declarația acestor martori mai rezultă că nu s-a realizat o evaluare finală a spărturilor constatate. (declarație fila 360-361 dosar urm.penală)
La data de 06.04.2004, partea vătămată . SRL București, a formulat o plângere penală la Inspectoratul de Poliție al Județului G., prin care solicita efectuarea de cercetări față de făptuitorii B. L., S. S. – avocați în cadrul Baroului G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie, rupere de sigilii și furt calificat prevăzute de art. 220 C. pen., art. 243 C. pen. și art.208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 C. pen., precum și față de făptuitorii B. M. P. și Ț. G. sub aspectul infracțiunilor de tulburare de posesie, rupere de sigilii, furt calificat și delapidare, prevăzute de art. 220 C. pen., art. 243 C. pen. și art.208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 C. pen. și art. 2151 C. pen., plângere ce a fost înregistrată sub nr. 2660/P/2004 (filele 8-9 dosar urm. pen.).
Întrucât Tribunalul G. prin decizia penală nr. 264/21.05.2010, a admis recursul părții vătămate S.C. C. B. Service S.R.L. București, însă numai sub aspectul soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 2151 alin. 1 C.pen. față de învinuitul B. M. P., instanța în cele ce urmează va face referiri doar cu privire la aceste aspecte, respectiv cu privire la inculpatul B. M. P. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind.1 C.penal.
Astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal nr. 187/15.04.2004, comisia de inventariere din cadrul . SRL București a stabilit o diferență imputabilă inculpatului B. M. P., în sumă totală de_ lei (ROL)
Ulterior, partea vătămată . SRL București, a imputat inculpatului B. M. P. suma totală de 1._ lei (ROL) reprezentând:
- 11.693.571 lei (ROL) alimentare combustibil autovehicule care nu aparțin societății conform procesului verbal nr. 209/26.04.2004
- 25.059.067 lei (ROL) cheltuieli neaprobate de societate, conform situației cheltuielilor neaprobate nr. 268/31.05.2004
- 95.618.539 lei (ROL) contravaloare marfă pentru clienți neidentificați/fictivi, conform situației nr. 272/31.05.2004
- 13.443.866 lei contravaloare carburanți nejustificați, conform situației nr. 273/31.05.2004
-_ lei (ROL) lipsă inventar, conform situației nr. 275/31.05.2004
-_ lei (ROL) lipsă bani în bancă, conform referatului nr. 284/03.06.2004. (fila 12 dosar urm.penală)
Organele de urmărire penală au dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, pentru stabilirea întinderii prejudiciului încercat de partea vătămată, precum și determinarea cauzelor ce au determinat producerea acestui prejudiciu.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară, înregistrat cu nr. 212/20.08.2007 (filele 323-328 dosar urm.penală) rezultă că:
S-au alimentat cu combustibil autovehicule străine de societate, respectiv_ ,_ ,_ ,_ și B-_ creându-se astfel un prejudiciu de 11.693.571 lei (ROL), astfel cu benzină, 102 litri în valoare de 2.101.428 lei fără TVA și cu motorină, 403 litri în valoare de 7.725.102 lei fără TVA.
Suma de 25.059.067 lei (ROL) reprezentând cheltuieli neaprobate de societate a fost eliminată de la decontare de către partea vătămată unilateral, fără explicații, fiind considerată ca fiind cheltuieli neeconomicoase. Partea vătămată nu a făcut însă dovada că facturile însumând valoarea arătată au fost înregistrate în debitul numitului B. M. P., existând posibilitatea ca ele să fi fost înregistrate inițial pe cheltuieli sau pe protocol.
Suma de 95.618.539 lei (ROL) contravaloare marfă pentru clienți neidentificați/fictivi, este la data efectuării expertizei în valoarea de 75.125.262 lei (ROL), deoarece debitul inițial a fost achitat în sumă de_ lei (ROL), conform noii situații emisă la data de 31.05.2007.
Suma de 13.443.866 lei contravaloare carburanți nejustificați, conform situației nr. 273/31.05.2004 întocmită de partea vătămată, este reală întrucât la data predării gestiunii (23.03.2004), exista un stoc scriptic de carburanți de 49 litri de benzină și 654,65 litri motorină, care nu au fost menționați în actele de predare-primire, prin urmare se concluzionează că sunt lipsă.
Se înregistrează suma de_ lei (ROL) lipsă inventar - întrucât pe perioada 01.03._04, raportat la rulajul efectuat și la faptul că procentul de spărturi a fost declarat de societate la 8% din cantitate începând cu data de 05.01.2004, iar cel aprobat prin HCM nr. 190 din data de 27.10.1984 pentru transport, depozitare și desfacere cu amănuntul pentru aceeași perioadă este de 4 % din cantitate.
Suma de_ lei (ROL) reprezintă lipsă bani în bancă, conform registrului de casă din data de 02.06.2004, inculpatul încasând diverse sume de bani pe chitanțierul nepredat - evidențiat cu numere de la_ la_-aparținând societății. Se arată în continuare că inculpatul ar fi încasat următoarele sume până la data efectuării expertizei: 1.166.903 lei (ROL) reprezentând soldul casei la data de 23.03.2004, 55.502.100 lei din soldul casei Punctului de lucru C. și 80.963.722 lei (ROL) încasări cu chitanțierul sus arătat.
Se concluzionează în raportul de expertiză contabilă că valoarea prejudiciului la data efectuării expertizei actualizată cu indicii de inflație și care este dobânda legală aferentă prejudiciului, stabilit prin expertiză este de_ lei (ROL).
Ulterior, prin răspunsurile la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză, se arată de expertul desemnat în cauză că valoarea prejudiciului urmează a fi diminuată cu suma de 9.158,50 lei (RON), sumă pe care inculpatul a virat-o părții vătămate la data de 29.06.2006.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, prima instanță a ținut cont doar de unele concluzii ale expertului, având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în ceea ce privește punctul 1 al acesteia, respectiv folosirea unor autoturisme ce nu aparțineau părții vătămate și implicit alimentarea acestora cu combustibil, prima instanță a reținut că acestea s-au făcut în interesul părții vătămate.
S-a arătat că, mai mult, la dosarul cauzei există contractul de consultare pentru afaceri și management încheiat între partea vătămată și . G. – administrată de inculpat, în care la punctul nr. 4 se precizează că prestatorul, respectiv societatea administrată de inculpat are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare, transport și a alte cheltuieli pentru deplasările în interes de serviciu. De asemenea, pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, există încheiat contractul de comodat nr. 18/01.06.2002. (filele 332-333 dosar urm.penală). În ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare B-_, deși partea vătămată a precizat prin adresa nr. 716/19.09.2007 că nu îi aparține, inculpatul susține că acesta aparține părții vătămate, iar din relațiile furnizate de MAI-Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor rezultă că nr. de înmatriculare este incorect. (fila 123 dosar urm.penală)
Din declarațiile martorului M. G. C., proprietar al autoturismului_ rezultă că în perioada septembrie - octombrie 2003 între partea vătămată și . C. - societate furnizoare de combustibil a existat un contract în baza căruia mașinile aparținând părții vătămate sau care desfășurau activități în interesul societății se aprovizionau cu combustibil pe bază de tabel, iar după o anumită perioadă se întocmea o factură care urma a se deconta.(declarație fila 384 dosar urm.penală)
Un alt asemenea contract de furnizare combustibil există și la fila 316 dosar urm.penală încheiat între partea vătămată și . G..
Analizând tabelele depuse la dosarul cauzei despre care a făcut vorbire martorul M. G. C., prima instanță a observat că în numele acestui martor, s-au alimentat și autoturismele având numerele de înmatriculare_ și_ . (filele 107-111 dosar urm.penală)
S-a constatat că, în cauză, chiar dacă între partea vătămată și societățile furnizoare de combustibil s-au încheiat respectivele contracte, posesia asupra combustibilului nu s-a transmis odată cu proprietatea acesteia ci se transmitea, conform celor relatate de martorul audiat în cauză, cu fiecare alimentare în parte.
Prima instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unei legături între autoturismele_ și_, a căror proprietari, martorii F. P. A. și C. V. L. (filele 379-382 dosar urm.penală) au arătat că nu au alimentat niciodată în numele . SRL G. și inculpatul B. M. P., neexistând vreo încuviințare a acestuia ca aceste autoturisme să fie alimentate în numele părții vătămate, la dosarul cauzei neexistând decât respectivele tabele din a căror rubrici rezultă că semnătura în dreptul acestora aparține martorului M. G. C..
Față de cele arătate anterior, prima instanță a apreciat că pentru autoturismele care au alimentat în numele părții vătămate și care au folosit activității acesteia, nu poate imputa vreo sumă de bani inculpatului, iar în ceea ce privește cele două autoturisme_ și_, care așa cum s-a arătat anterior spre deosebire de celelalte nu au alimentat în interesul activității desfășurate de partea vătămată, astfel cum rezultă din declarațiile proprietarilor acestora, prima instanță nu a putut reține vreo culpă a inculpatului B. M. P., pentru a-i fi imputată acestuia.
Referitor la punctul 2, respectiv cheltuieli neaprobate de societate, expertul desemnat în cauză în mod corect a arătat că unele cheltuieli au fost eliminate de la decontare de către partea vătămată unilateral, fără explicații, fiind considerate ca fiind cheltuieli neeconomicoase însă partea vătămată nu a făcut dovada că facturile însumând valoarea arătată au fost înregistrate în debitul numitului B. M. P., existând posibilitatea ca ele să fi fost înregistrate inițial pe cheltuieli sau pe protocol și ulterior imputate inculpatului în modalitatea arătată, adică nejustificat.
Astfel, prima instanță nu a putut reține că aceste sume îi sunt imputabile inculpatului câtă vreme nu s-a stabilit în mod cert dacă acestea au fost sau nu decontate inițial de partea vătămată în maniera arătată de expert și imputate ulterior inculpatului.
Cu privire la punctul 3, respectiv contravaloarea sumei de 95.618.539 lei (ROL) reprezentând marfă pentru clienți neidentificați/fictivi, stabilită de partea vătămată, și reluată de expert în raportul întocmit, prima instanță a reținut că aceasta nu poate să-i fie imputabilă inculpatului întrucât pe de o parte așa cum rezultă și din raportul de expertiză, din debitul inițial clienții denumiți de partea vătămată neidentificați sau fictivi au achitat sumă de_ lei (ROL), conform noii situații emisă la data de 31.05.2007, iar pe de altă parte aceste debite sunt rezultatul încheierii unor contracte între partea vătămată și societățile debitoare, partea vătămată având posibilități legale de recuperare a debitelor restante. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă că aceste debite ar fi fost încasate de inculpat și nepredate părții vătămate.
Pentru motivele arătate, prima instanță a apreciat că nu poate imputa inculpatului vreo sumă cu titlu de contravaloare marfă pentru anumiți clienți, câtă vreme partea vătămată are posibilități de acționare în judecată a acestora pentru a recupera debitele restante, rezultate ca urmare a neexecutării dispozițiilor contractuale, privind plata prețului.
Cu privire la punctul 4, respectiv contravaloarea carburanților nejustificați, prima instanță a observat că se invocă lipsa unei cantități atât de benzină cât și de motorină de la punctul de lucru G., însă din probele administrate în cauză, respectiv fișa de magazie aflată la filele 250-251 dosar urm.penală, rezultă doar o evidență scriptică privind cantitatea de motorină de 654,65 litri, astfel încât atât susținerile părții vătămate cuprinse în referatul aflat la fila 249 dosar urm.penală cât și susținerile expertului stabilesc în mod arbitrar atât cantitatea de benzină cât și cantitatea de motorină ce ar lipsi din gestiunea inculpatului. Acest dubiu, care constă atât cu privire la cantitatea de combustibil cât și cu privire la însușirea acesteia de către inculpatul B. M. P. (însușire, de altfel nedovedită) urmează a profita acestuia. Pe cale de consecință, neexistând o cantitate de carburanți certă, prima instanță nu a dispus obligarea inculpatului la plata contravalorii acesteia.
În ceea ce privește punctul 5, respectiv suma de_ lei (ROL)- lipsa inventar, stabilită de raportul de expertiză, prima instanță a apreciat că această sumă nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, întrucât din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal întocmit cu ocazia controlului de organele de conducere ale părții vătămate dar și din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că la momentul efectuării inventarului nu au fost avute în vedere mai multe lăzi de geamuri care erau sparte – inventarul nefiind astfel complet, pe de o parte, iar pe de altă parte nu există la dosarul cauzei documente din care să rezulte o inventariere anuală, pentru a se putea constata cu certitudine valoarea unui eventual prejudiciu cauzat părții vătămate.
Cu privire la punctul 6, respectiv lipsă bani în bancă, deși controlul efectuat de conducerea părții vătămate a fost efectuat la punctul de lucru din G., prima instanță a observat că în raportul de expertiză se reține ca imputabilă inculpatului suma de 55.502.100 lei din soldul casei Punctului de lucru C. (pe care partea vătămată a inclus-o în situația nr. 284/03.06.2004, iar expertul a transcris-o fără vreo altă mențiune, fără a exista și verifica documente justificative, constând într-un stoc scriptic - stoc faptic, consum ș.a).
Această sumă, în opinia instanței de fond, evident nu poate fi imputată inculpatului cu privire la gestiunea punctului de lucru din G., întrucât aceasta a fost stabilită de partea vătămată pentru punctul de lucru C., sumă pentru care de altfel nici organele de anchetă și nici expertul desemnat în cauză nu a efectuat verificări pentru a fi stabilită în sarcina inculpatului.
Totodată se reține ca fiind imputabilă de către expertul desemnat în cauză, și suma de 1.166.903 lei (ROL) reprezentând soldul casei la data de 23.03.2004 și suma de 80.963.722 lei (ROL) încasări efectuate de inculpat și nepredate de acesta.
S-a arătat că, deși inculpatul a virat în contul părții vătămate suma de 9.158,50 lei (RON), conform extrasului de cont emis de Banca Românească SA, expertul nu a avut în vedere această sumă nici la momentul la care a răspuns obiecțiunilor formulate în cauză, existând astfel posibilitatea ca suma virată să reprezintă chiar cuantumul încasărilor presupus a fi nevirate de către inculpat.
În ceea ce privește soldul casei la data de 23.03.2004, deși persoanele din conducerea părții vătămate la momentul efectuării controlului la punctul de lucru din G. au găsit suma de 38.000.000 lei (RON), aceasta nu a fost justificată în nici un fel nici de către partea vătămată și nici de către expert, acesta din urmă rezumându-se la a constata doar lipsa soldului din casă arătat mai sus, fără a se preciza dacă suma de 1.166.903 lei (ROL) s-ar putea regăsi sau nu în suma de bani găsită la momentul efectuării controlului.
Astfel, față de cele reținute prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de disp. art. 215 ind.1 alin.1 C.penal, lipsind latura obiectivă a elementului material al acestei infracțiuni.
S-a arătat că infracțiunea de delapidare astfel cum este prev. de disp. art. 215 ind.1 alin.1 C.penal, presupune însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Prima instanță a avut în vedere că elementul material al laturii obiective la infracțiunea de delapidare constă într-o acțiune de sustragere de bani, valori sau alte bunuri, care poate fi realizat așadar prin modalitățile de însușire, traficare sau folosire.
În cauză, raportat la argumentele expuse anterior, reținute în situația de fapt, prima instanță a apreciat că nu a fost identificată niciuna din modalitățile posibile de săvârșire a acestei infracțiuni, neexistând dovada certă că inculpatul și-ar fi însușit, folosit sau traficat bunuri aparținând părții vătămate, toate aceste acțiuni presupunând scoaterea ilicită a unui bun din cele gestionate sau administrate din sfera patrimonială a unității respective.
În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului solicitată de acesta, respectiv din infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind.1 alin.1 C.penal prima instanță a apreciat că aceasta nu se justifică, motiv pentru care a dispus respingerea acestei cereri.
S-a arătat că, ambele infracțiuni, atât cea de delapidare cât și cea de gestiune frauduloasă au unele aspecte comune, însă nu în totalitate. Astfel, dacă la ambele infracțiuni, latura obiectivă a acestora include urmarea imediată și legătura de cauzalitate, iar prin săvârșirea lor se cauzează o pagubă patrimoniului public sau privat, una dintre deosebiri, de altfel element esențial ce duce la distincția dintre cele două infracțiuni este subiectul activ al acestora, aspect care de altfel interesează în prezenta cauză.
S-a arătat că, la infracțiunea de delapidare - fiind o infracțiune proprie - se cere ca subiectul activ nemijlocit să fie calificat; să aibă o dublă calitate, și anume, de funcționar - gestionar sau funcționar - administrator, în timp ce la infracțiunea de gestiunea frauduloasă nu se cere ca persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile unei alte persoane, să aibă calitatea de funcționar.
S-a reținut că în speța de față calitatea specială a inculpatului B. M. P., aceea de funcționar gestionar al punctului de lucru din G. a societății vătămate, potrivit disp. art. 147 alin. 2 C.penal, aspect rezultat în mod cert din atribuțiile pe care acesta le avea, atrage fără vreun dubiu încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de delapidare.
Astfel, pentru motivele arătate, prima instanță a apreciat că schimbarea de încadrare juridică a faptei, astfel cum a fost solicitată nu se impune în prezenta cauză.
Pe latură civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată . SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 94.611,023 lei reprezentând daune materiale.
Față de împrejurarea că în cauză, astfel cum s-a arătat anterior punctual, partea vătămată nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, care să fie imputat inculpatului, în temeiul disp. art. 346 alin.2 C.pr.penală, instanța a respins pretențiile civile formulate de partea civilă ca fiind nefondate.
În temeiul art. 191 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, a obligat pe partea vătămată . SRL București la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen egal, a declarat recurs partea vătămată/civilă . SRL București invocând motivul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct. 18 C.pr.pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, pe latură penală condamnarea inculpatului B. M. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2151 alin. 1 Cod penal și, pe latură civilă obligarea inculpatului la plata sumei de 94.611.023 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație pentru perioada aprilie 2001 – iunie 2007 reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat.
S-a apreciat că soluția de achitare a inculpatului este nelegală fiind în contradicție cu materialul probator existent, deoarece din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare.
S-a arătat că, din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză contabilă și declarațiile martorilor, date în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, rezultă caracterul cert al unei lipse din gestiunea inculpatului.
Astfel, din expertiza contabilă dispusă în cauză de către organele de urmărire penală, rezultă faptul că, în dauna părții civile s-a constatat un prejudiciu în legătură cu activitatea inculpatului în sumă de 76.262 lei, sumă care actualizată cu indicele de inflație pentru perioada aprilie 2001 – iunie 2007 este în cuantum de 94.611 lei.
S-a mai arătat că, de altfel, Tribunalul G., în urma admiterii recursului declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 209/29.01.2010 pronunțată de Judecătoria G. în primul ciclu procesual, a constatat prin decizia penală nr. 264/21.05.2010 faptul că s-a cauzat un prejudiciu părții civile în legătură cu activitatea inculpatului.
Astfel, se arată în decizie, „..tribunalul observă că prin raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 212/20.08.2007, s-a constatat în dauna părții vătămate . SRL un prejudiciu în legătură cu activitatea inculpatului B. M. P. în sumă totală de 76.262.311 lei, sumă care, actualizată cu indicele de inflație în perioada aprilie 2001-iunie 2007 se ridică la 94.611.023 lei, apreciind în consecință, că probele de la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei…”
„Analizând insuficient probele ce au fost administrate în cauză, în mod eronat prima instanță și-a însușit concluzia că nu s-a demonstrat faptul că inculpatul B. M. P. și-ar fi însușit, folosit sau traficat bani sau celelalte valori sau bunuri ale persoanei vătămate, pe care aceste la gestiona”.
S-a constatat că, din păcate, această concluzie a tribunalului rămâne valabilă și în ce privește sentința penală nr. 1752/01.10.2012.
S-a apreciat că, este indiscutabil că, în speță, inculpatul și-a însușit și folosit bani aparținând părții vătămate.
S-a susținut că, în speță, însușirea ca modalitate de realizare a infracțiunii de delapidare rezultă prin reținerea/încasarea și nepredarea de către inculpat către partea vătămată a sumei în cuantum de 13.763 lei (reprezentând lipsa de bani în bancă), inculpatul a încasat bani pe baza chitanțierului nepredat și aparținând părții vătămate, chitanțier evidențiat cu numerele_ la_.
Raportul de expertiză contabilă este o probă clară, necontestată prin care expertul a precizat că inculpatul a încasat suma și nu a predat-o societății (prin nedepunere în bancă).
S-a mai arătat că, un alt element care demonstrează faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare, cauzând un prejudiciu în legătură cu activitatea sa de gestionar al punctului de lucru din G., îl reprezintă lipsa în inventar marfă în valoare de_ lei (ROL), conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, „fără a se lua în calcul și cele 11 lăzi geam sparte din neglijența la depozitare, conform listei de inventar din data de 25.03.2004”.
Deși expertul a demonstrat pe baza documentelor că această sumă reprezintă lipsa marfa la inventar, instanța a constatat că această sumă nu poate fi rezultatul administrării defectuoase a gestiunii, cu atât mai mult nu poate fi imputată inculpatului, apreciind instanța „posibilitatea” ca suma de 52.382 lei să reprezinte contravaloarea unor lăzi de geamuri care erau sparte la momentul efectuării inventarului.
S-a considerat că o astfel de motivare nu poate fi primită atâta timp cât proveniența debitului a fost clar stabilit și dovedit, pe bază de probe, de către expert, ca reprezentând lipsa de marfă la inventar, iar pe de altă parte, tot expertul a arătat că lipsa în inventar marfa de_ lei (ROL) nu a luat în calcul cele 11 lăzi geam sparte.
Cât privește suma de 1.169 lei reprezentând c/valoarea alimentării cu combustibil, s-a arătat că, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că proprietarii celor două autoturisme nu au alimentat niciodată autoturismele în numele societății.
Mai mult, martorii F. P. și C. V. – proprietarii autoturismelor, au arătat că nu au alimentat niciodată în numele societății . SRL.
Consideră că, și sub acest aspect hotărârea instanței este netemeinică în raport de probele administrate, întrucât, din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, rezultă faptul că proprietarii autoturismelor nu au alimentat niciodată în numele societății, motivarea instanței fiind vădit subiectivă, dorindu-se ca printr-un astfel de raționament să-l scoată „basma curată” pe inculpat, deși probele susțin contrariul.
S-a arătat că, în ceea ce privește suma de 1.344 lei reprezentând c/valoare carburant nejustificat din gestiune, aceasta este echivalentul stocului scriptic de carburanți aflat în gestiunea inculpatului până la 23.04.2004, data efectuării controlului de către reprezentanții societății.
S-a mai arătat că, acțiunea de folosire reprezintă, întrebuințarea temporară a unor sume de bani sau bunuri, constând în scoaterea temporară a bunului din patrimoniu și trecerea în stăpânirea făptuitorului, ori prin sustragerea repetată a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea unor lipsuri.
Prin virarea de către inculpat în contul societății a sumei de 9.158 lei, reprezentând c/valoare marfă clienți fictivi, la data de 19.06.2006, la o perioadă de timp de peste 2 ani de la data formulării plângerii de către societate împotriva acestuia (plângerea fiind formulată la data de 06.04.2004 la IGP G. – Serviciul de Investigare a Fraudelor), demonstrează săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de delapidare în dauna părții vătămate prin însușirea pe nedrept și folosirea sumei de bani sus-arătate pentru o perioadă bună de timp pentru ca, ulterior să o înapoieze prin depunerea directă a acesteia în contul societății.
S-a arătat că, deși instanța a reținut în hotărâre că „față de calitatea inculpatului de funcționar –gestionar aparținând societății, aspect ce rezultă din atribuțiile pe care acesta le aveam atrage, fără nici un dubiu încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de delapidare”, în mod nepermis, ignorând materialul probator administrat în cauză, a respins pretențiile părții vătămate, considerându-le ca fiind nefondate.
S-a apreciat că, în cauză, subzistă elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, inclusiv sub aspectul elementului material, prin modalitățile concrete de realizare a acesteia, constând în însușirea, folosirea sau traficarea de către inculpat în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, aflate în gestiunea sau administrarea inculpatului.
De asemenea, s-a considerat că, faptele inculpatului prezintă pericol social deoarece, prin actele sale a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial care implică încrederea și buna credință a celor ce intră în aceste relații, iar probele administrate în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței erau concordante în dovedirea vinovăției inculpatului astfel încât, pe baza acestora s-a solicitat instanței de recurs, să constate săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de delapidare și să dispună condamnarea acestuia dar și obligarea la plata prejudiciului cauzat de inculpat în legătură cu activitatea sa.
S-a arătat că, probele dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii de delapidare prin modalitățile prevăzute de lege, consistența probelor fiind lămuritoare pentru a confirma vinovăția și nu poate fi de conceput ca prima instanță, pe baza unor simple aprecieri, constatări lipsite de orice legătură cu materialul probator, să dispună achitarea acestuia, pe motiv că lipsește elementul material al infracțiunii de delapidare.
În consecință, având în vedere aspectele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și obligarea acestuia la plata sumei de 94.611,023 lei reprezentând prejudiciu cauzat părții vătămate, sumă care se compune din 13.763 lei – lipsă de bani în bancă, 52.382 lei – lipsă marfă la inventar și 9.158 lei c/va. lipsă clienți fictivi).
Recursul declarat este nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 ind. 6 alin. 3 C.pr.pen. Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motivată în mod corespunzător în fapt și în drept.
Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, la instanța de fond, după admiterea plângerii formulate conform art. 278 ind. 1 C.pr.pen. de partea vătămată, nu a rezultat că inculpatul și-a însușit și folosit suma de bani aparținând părții vătămate.
Astfel, partea vătămată a imputat inculpatului suma de 1._ lei (ROL), prejudiciu stabilit conform expertizei contabile efectuate în cauză, cu nr. 212/20.08.2007 (f.323-328 dosar u.p.).
În ce privește suma de 11.693.571 lei (ROL) reprezentând c/valoare combustibil cu care au fost alimentate autovehiculele ce nu aparțin societății, în contractul de consultanță încheiat la 25 mai 2012 între societatea administrată de inculpat și partea vătămată, la pct. 4, se precizează că societatea administrată de inculpat are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare, transport și alte cheltuieli pentru deplasările în interes de serviciu.
Pentru autoturismul cu nr._ s-a încheiat un contract de comodat – nr. 18/02.06.2002 (f. 332-333 dosar u.p.) iar în privința autoturismului cu nr. de înmatriculare B-_, deși partea vătămată a arătat că nu îi aparține (adresa nr. 716/19.09.2007), inculpatul a arătat că aparține părții vătămate iar din relațiile furnizate de MAI – Direcția Regim Permise și Înmatriculare a Autovehiculelor a rezultat că numărul de înmatriculare este incorect (f.123 –dosar u.p.).
Pentru perioada septembrie-octombrie 2003 între partea vătămată și . C. s-a încheiat un contract în baza căruia autovehiculele aparținând părții vătămate se aprovizionau cu combustibil pe bază de tabel, iar după o anumită perioadă se întocmea o factură care urma a fi decontată – astfel cum rezultă din declarațiile martorului M. G. C.. De asemenea, un astfel de contract a fost încheiat și cu . G..
În ce privește autoturismele cu numerele de înmatriculare_ și_ ai căror proprietari – martorii C. V. L. și F. P. A., au arătat că nu au alimentat niciodată în numele părții vătămate – se constată că la dosarul cauzei există doar tabelele din ale căror rubrici rezultă că semnătura în dreptul acestora aparține martorului M. G. C., or din coroborarea acestor probe nu rezultă că alimentarea cu combustibil a respectivelor autoturisme s-a făcut din dispoziția inculpatului.
De altfel, se constată că acest mod de lucru a fost acceptat de partea vătămată, având în vedere că timp de 3 ani, în care inculpatul a gestionat punctul de lucru G., a primit spre decontare astfel de cheltuieli.
Referitor la cheltuielile neaprobate de societate, în cuantum de 25.059.067 lei (ROL) în raportul de expertiză s-a arătat că unele cheltuieli au fost eliminate de la decontare de către partea vătămată unilateral, fără explicații, fiind considerate cheltuieli neeconomicoase și de asemenea, aceasta nu a făcut dovada că facturile însumând valoarea respectivă au fost înregistrate în debitul inculpatului, existând posibilitatea, ca ele să fi fost înregistrate inițial pe cheltuieli sau pe protocol și ulterior imputate acestuia în mod nejustificat –situație față de care, în mod corect instanța de fond a constatat că suma respectivă nu poate fi imputată inculpatului.
În ce privește suma de 95.618.539 lei (ROL) reprezentând c/valoare marfă pentru clienți neidentificați/ fictivi, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, din debitul inițial clienții neidentificați sau fictivi au achitat suma de_ lei (ROL) astfel cum rezultă din situația întocmită de partea vătămată la 31 mai 2007, pentru restul debitelor restante neexistând la dosarul cauzei probe certe care să conducă la concluzia că au fost încasate și însușite de către inculpat.
Referitor la contravaloarea carburanților nejustificați, din fișa de magazie (f.250-257 dosar u.p.) rezultă doar o evidență scriptică, partea vătămată și expertul stabilind în mod arbitrar cantitatea ce ar lipsi din gestiunea inculpatului, existând astfel un dubiu, atât în privința cantității cât și a faptului însușirii acesteia de către inculpat, dubiu care nu poate profita decât acestuia.
Cu privire la suma de_ lei (ROL) stabilită ca fiind lipsă inventar, din probele administrate în cauză rezultă că în decursul celor trei ani în care inculpatul a gestionat punctul de lucru G., partea vătămată nu a făcut nicio verificare anuală, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine un eventual prejudiciu cauzat în patrimoniul acesteia.
În ce privește suma de 55.502.000 lei reprezentând lipsă bani în bancă, deși controlul efectuat de partea vătămată a vizat punctul de lucru G., în raportul de expertiză se reține ca imputabilă această sumă din soldul casei punctului de lucru C..
În raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reținut ca fiind imputabilă inculpatului și suma de 1.166.903 lei (ROL) reprezentând soldul casei la 23.03.2004, precum și suma de 80.963.722 lei (ROL) încasări efectuate de acesta și nepredate, deși inculpatul a virat în contul părții vătămate suma de 9.158,90 lei (ROL) iar la momentul controlului, din 23.04.2004, la punctul de lucru G., s-a găsit suma de 38.000.000 lei (ROL).
Față de situația expusă, în mod corect instanța de fond a constatat că, în cauză, nu există dovada certă că inculpatul și-a însușit, folosit sau traficat bunuri aparținând părții vătămate, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal din perspectiva laturii obiective, soluția de achitare a acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în ref. la art. 10 lit. d C.pr.pen. fiind legală și temeinică.
În privința laturii civile a cauzei, în mod corect s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert cauzat părții vătămate, astfel încât pretențiile civile formulate de aceasta sunt nefondate, fiind respinse ca atare.
În raport de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ond. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată . SRL București.
Văzând și disp.art. 192 alin. 2 C.pr.pen., precum și art. 189 C.pr.pen.(onorariul parțial apărător desemnat din oficiu).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată-civilă . SRL București împotriva sentinței penale nr. 1752/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ privind pe inculpatul B. M. P. (fiul lui I. și A., ns.la 03.10.1974, domiciliat în G., ., 157, .).
Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul parțial apărător din oficiu, în sumă de 50 lei (avocat M. A.), va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă pe partea vătămată -civilă . SRL București la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Mița M. D.-I. B. D. N.
Grefier,
Red.D.N./22.03.2013
Tehnored: C.T./ 2 ex./25.02.2013
fond: C.I.C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1595/2013. Curtea... → |
|---|
