Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 322/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 12639/121/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 322/A
Ședința publică din data de 12.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. Mița
Judecător – D. I. B.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. L. M. – din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de revizuentul M. M. (fiul lui V. și P., născut la data de 18.11.1976 în mun. B., jud. B., CNP_, domiciliat în ., jud. G., deținut în Penitenciarul G.), împotriva sentinței penale nr. 353/12.09.2013 a Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns apelantul – condamnat M. M., în stare de deținere, asistat de av. M. A., care răspunde în substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu – av. P. M., conform delegației aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind revizuentul – condamnat M. M., arată că își menține apelul declarat.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul condamnatului – revizuent, având în vedere motivele invocate de către acesta, precum și dispozițiile legale în materie – art. 394 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză. Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului și să se constate că motivele invocate și criticile aduse sentinței penale nr. 515/29.10.2010 a Tribunalului G., definitivă la 23.11.2010 prin neapelare, nu se pot încadra în dispozițiile art. 394 Cod procedură penală, respectiv în cazurile limitativ și expres prevăzute de lege. Arată că încadrarea juridică a faptelor și probele pe care revizuentul a încercat să le propună cu ocazia cercetării și întocmirii referatului de către procuror, nu pot face obiectul prezentului proces și a cererii de revizuire.
Solicită respingerea apelului și obligarea revizuentului – condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Revizuentul M. M., având ultimul cuvânt, arată că pentru motivele invocate în cerere, solicită admiterea apelului și revizuirea sentinței penale de condamnare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 353/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost respinsă ca fiind nefondată, cererea de revizuire promovată de condamnatul M. M., în privința sentinței penale nr. 515/29.10.2010 pronunțată de Tribunalul G.,
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 2 din Codul de procedură penală, revizuentul fiind obligat la plata către stat a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 515/29.10.2010 a Tribunalului G. a fost condamnat petentul M. M. la o pedeapsă principală a închisorii în cuantum de 7 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit. b și al.2 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 C.p. și a art.37 lit. a C.p.
În baza art.61 al.1 teza a II-a C.p. i-a fost revocat condamnatului beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1197/1999 a Judecătoriei T., din care a rămas de executat un rest de 629 zile închisoare; în conformitate cu disp. art.61 al.1 teza III C.p. a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b și c C.p. pe o durată de 3 ani, aplicată în cauză, cu restul de 629 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa obiect al sentinței 1197/1999, mai sus menționate, astfel încât s-a stabilit în sarcina condamnatului petent M. M. o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b și c C.p. pe o durată de 3 ani.
Conform art.71 al.2 C.p. i-a fost aplicată condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a, lit. b și c C.p. pe durata executării pedepsei principale, iar în temeiul art.14 Cod procedură penală, art.346 al.1 Cod procedură penală raportat la art.998 C.civ. și art.1000 al.3 C.civ. s-a dispus în privința laturii civile a cauzei.
Sentința penală nr.515/2010 a Tribunalului G. a rămas definitivă prin neapelare pentru condamnatul M. M. la data de 23.11.2010, în baza acesteia fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.643/2010/29.11.2010;
S-a reținut în fapt că, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, în perioada 2004-2008, în calitate de administrator al .. Ivești, .. Grivița și .. Ivești, inculpatul M. M. a omis în totalitate evidențierea în contabilitățile celor trei societăți comerciale a relațiilor comerciale desfășurate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 1.418.851,92 lei Ron.
Petentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale 515/2010 a Tribunalului G. arătând că dorește să fie audiat din nou în fața instanței pentru a propune noi probe, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este foarte mare în raport de fapta comisă și de participația sa, că încadrarea juridică dată faptei este greșită și că nu a beneficiat de reducerea pedepsei urmare a noilor modificări de procedură penală.
Prin referatul întocmit la 30.11.2011 de P. de pe lângă I.C.C.J. – DIICOT - Serviciul Teritorial G. s-a propus respingerea, ca fiind nefondată, a cererii de revizuire promovată de petentul în cauză reținându-se că împrejurările invocate de acesta nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute limitativ de dispozițiile art.394 Cod procedură penală.
Analizând situația reclamată în faza admiterii în principiu instanța de fond a apreciat că cererea nu este fondată, reținând că în procedura revizuirii unei hotărâri judecătorești nu poate fi reinterpretat și nici suplimentat probatoriul deja administrat cauzei și că nu poate fi adusă în discuție vreo cerere de schimbare a încadrării juridice ori de reindividualizare a pedepsei, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei ori a instanțelor investite cu soluționarea căilor ordinare de atac - căi de care revizuentul nu a uzat.
Nemulțumit de această soluție, revizuentul M. M. a declarat apel, criticând sentința penală pentru netemeinicie, apreciind că motivele invocate în cererea sa sunt întemeiate.
S-a solicitat admiterea apelului și în consecință admiterea cererii de revizuire.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 393 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Din prevederile art. 394 din Codul de procedură penală rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față.
Condamnatul a susținut că încadrarea juridică dată faptei este greșită, el acționând în calitate de complice și nu de autor și că pedeapsa aplicată este prea aspră, cu alte cuvinte că instanța nu a procedat corect la individualizarea pedepsei.
Or, împrejurările săvârșirii faptei au fost evaluate și sancționate corect de instanța de fond, fapt confirmat și prin poziția adoptată de condamnat, care nu a mai înțeles să atace cu apel sentința penală nr.515/29.10.2010 a Tribunalului G..
Verificând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, în mod corect Tribunalul a constatat că motivele invocate de cel condamnat nu se regăsesc între cazurile limitativ și expres prevăzute în art.394 cpp și, pe cale de consecință a respins cererea.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct.1 lit.b cpp, apelul de față va fi respins ca nefondat, cu consecința obligării apelantului la plata către stat, conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului, cheltuieli în care va fi inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul M. M. (fiul lui V. și P., născut la data de 18.11.1976 în mun. B., jud. B., CNP_, domiciliat în ., jud. G., deținut în Penitenciarul G.), împotriva sentinței penale nr. 353/12.09.2013 a Tribunalului G..
Obligă apelantul - revizuent la plata, către stat, a sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. P. M.), va fi avansată din fondurile Ministerul Justiției, către Baroul G..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru revizuentul - condamnat M. M. - Penitenciarul G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
Președinte, Judecător,
M. Mița D. I. B.
Grefier,
E. M.
Red. M.M./08.01.2014
Tehnored. E.M.
2ex/09.01.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 361/2013.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
