Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 25480/233/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 361/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 8 MARTIE 2013
PREȘEDINTE - M. M. I. - judecător
JUDECĂTORI - A. M. M.
F. M.
GREFIER - I. R. - grefier șef secție
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR - M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de condamnatul V. A., domiciliat în Bacău, ., scara A, . penale nr.61/18.01.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, în cerere de revizuire sentință penală.
La apelul nominal a răspuns pentru recurent avocat U. C., avocat ales conform împuternicirii avocațiale nr.BC/_/8.03.2012.
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care ;
Curtea, în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul inculpatului și procurorul, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, avocat U. C., susține că un prim motiv de nemulțumire este legat de modalitatea în care cauza s-a judecat la instanța de fond. Deși la termenul la care instanța a judecat cauza, a depus o cerere de amânare, motivat de faptul că era plecat la București și s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta, instanța a procedat la judecarea cauzei, revizuientul fiind lipsit la acel moment de apărare.
Pentru aceste motive, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește situația de fapt, cererea de revizuire este întemeiată pe disp.art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv pe fapte noi necunoscute de instanță. La acea dată o hotărârea, de care s-a ținut cont și despre care revizuientul nu avea cunoștință, nu era definitivă, ceea ce a dus, în mod greșit, la revocarea suspendării condiționate. Conform deciziei penale pronunțată de Curtea de Apel Bacău, acea hotărâre a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva acesteia s-a formulat o cale de atac și s-a depus la dosar o confirmare de trimitere a cererii de recurs. Urmează a se aprecia în legătură cu acest aspect.
Susține că, cel puțin sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a cunoscut la momentul când a săvârșit a doua infracțiune, că era recidivist, că hotărârea rămăsese definitive. În opinia sa, la momentul săvârșirii faptei, inculpatul nu era recidivist și nu se impunea revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei prin privare de libertate.
Depune la dosar actele despre care a făcut vorbire în susținerea recursului.
Procurorul susține că sentința pronunțată de Judecătoria G. este legală și temeinică. Motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în disp.art.394 lit.a Cod procedură penală și vizează o împrejurare cunoscută de instanță la momentul soluționării recursului, care era un recurs peste termen, tardiv, hotărârea fiind rămasă definitivă anterior. Astfel că, în mod corect s-a reținut starea de recidivă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.61/18.01.2013 a Judecătoriei G. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V. A. împotriva sentinței penale nr. 2360 / 28.10.2011 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 192(2) Cod Procedură Penală a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 30 lei.
În motivarea hotărârii s-a arătat că petentul-condamnat V. A. a solicitat de revizuirea sentinței penale nr. 2360 / 28.10.2011 a Judecătoriei G. motivat de faptul că la data soluționării cauzei instanța de judecată nu cunoștea fapte si împrejurări noi de natură a dovedi netemeinicia sentinței. Astfel, revizuentul a arătat că în mod greșit s-a dispus revocarea unei condamnări anterioare (sentința penală nr. 682 / 12.12.2008 a Judecătoriei R.), în condițiile în care această hotărâre nu rămăsese încă definitivă. De asemenea, a mai invocat faptul că organele de urmărire penală au refuzat audierea martorului Tudoarea N. si a fiicei sale, că a fost audiat înainte de a fi începută urmărirea penală si cu încălcarea dreptului de a beneficia de asistenta juridică din partea unui avocat, aceeași modalitate de audiere fiind întrebuințată si în privința martorilor M. M. si M. F.
Instanța de fond a soluționat cauza în camera de consiliu, fără prezenta procurorului si fără citarea inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 2360 / 28.10.2011 a Judecătoriei G. (definitivă prin respingerea recursului declarat prin decizia penală nr. 464 / R / 02.04.2012 a Curții de Apel G.) s-a dispus condamnarea inculpatului V. A. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (faptă săvârșită la data de 30.06.2009).
De asemenea, acesta a mai fost condamnat si la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (faptă săvârșită la data de 30.06.2009).
S-a constatat că cele două infracțiuni din prezenta cauză sunt în concurs real, fiindu-le aplicabile și dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal, iar în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și a art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus ca V. A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, sporită la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-a constatat că cele două infracțiuni din prezenta cauză au fost comise de V. A. în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit prin sentința penală nr. 682/12.12.2008 a Judecătoriei R., definitivă la data de 22.12.2008 prin neapelare, iar în temeiul art. 83 alin. 1 teza I Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare (aplicată inculpatului V. A. prin sentința penală nr. 682/12.12.2008 a Judecătoriei R., definitivă la data de 22.12.2008 prin neapelare) si executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 682/12.12.2008 a Judecătoriei R.) alături de pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare (stabilită în cauză), în final V. A. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost aplicată pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Analizând motivele invocate de revizuent prin prima prevederilor legale, instanța a apreciat că cererea cu care a fost sesizată este inadmisibilă întrucât modul în care organele de urmărire penală au procedat si audierea unor persoane (inculpat ori martori) sau modul de administrare a probatoriului nu se circumscrie în nici un fel celor patru motive expres si limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 Cod Procedură Penală.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește ”greșita” revocare a suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 682/12.12.2008 a Judecătoriei R., instanța a constatat că această împrejurare a fost invocată de către revizuent în cadrul procedurii de judecată a recursului, Curtea de Apel pronunțându-se asupra sa în cadrul considerentelor deciziei penale nr. nr. 464 / R / 02.04.2012. În aceste condiții, împrejurarea invocată de V. A. a fost cunoscută de către instanța de control judiciar la pronunțarea hotărârii sale, astfel că nu mai poate fi invocată în cadrul căii de atac extraordinare a revizuirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul V. A. arătând că judecata cauzei s-a făcut cu lipsă de apărare, deși a depus cerere de amânarea a cauzei, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare. A mai arătat că în mod greșit s-a revocat suspendarea condiționată și că nu a cunoscut, la momentul când a săvârșit a doua infracțiune, că era recidivist, că hotărârea rămăsese definitive
Recursul declarat de condamnatul V. A. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al .3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.394 C.pr.pen..
Susținerea condamnatului cum că instanța de fond a soluționat cererea de revizuire cu lipsă de apărare este nefondată întrucât, potrivit art.403 al.1 C.pr.pen., examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire se face de către instanță în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.
În cauză această dispoziție legală a fost respectată de prima instanță, astfel că cererea revizuentului de trimitere a cauzei spre rejudecare este nefondată.
Pe fondul cauze, Curtea reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește cazuri stricte și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 394 al 1 C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere ;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals.
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoane care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cerere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia .
Susținerea condamnatului cum că s-a refuzat audierea martorului Tudorea Nicușor, nu constituie o împrejurare nouă, necunoscută instanței, întrucât această apărare a fost folosită de aceasta și la judecarea cauzei, martorul fiind audiat olograf la urmărirea penală, în faza de judecată neputând fi audiat s-a făcut aplicarea art.327 al.3 C.pr.pen., declarația acestui martor fiind înlăturată motivat de instanțele care au soluționat cauza în fond și în căile ordinare de atac.
Nici susținerile că în mod greșit s-a revocat suspendarea condiționată și că nu a cunoscut, la momentul când a săvârșit a doua infracțiune, că era recidivist, nu constituie împrejurări noi, necunoscute instanței, deoarece și aceste aspecte au fost cunoscute de instanțele care au soluționat cauza în fond, recursul peste termen declarat de revizuent împotriva sentinței penale nr. 682/12.12.2008 a Judecătoriei R. fiind respins ca tardiv.
Totodată, motivul invocat de petent nu îndeplinește nici cerințele prevăzute de art. 394 al.2 C.pr.pen. întrucât acesta nu conduce la o soluție diametral opusă celei dispuse prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv aceea de achitare sau de încetare a procesului penal, din actele dosarului rezultând pe deplin vinovăția revizuentului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii, o nouă apreciere a materialului probator ori reindividualizarea pedepsei, în lipsa vreunui caz din cele prev. de art. 394 al 1 C.pr.pen., aceasta fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond precum și a instanțelor învestite cu soluționarea căilor ordinare de atac ( apel, recurs), căi pe care revizuentul le-a epuizat.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va fi respins ca fiind nefondat recursul declarat de condamnatul V. A..
Văzând și disp.192 al.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de condamnatul V. A., fiul lui G. și P., născut la data de 17.04.1968 în Somova, județul Tulcea, CNP –_, domiciliat în Bacău, ., scara A, . sentinței penale nr.61/18.01.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe condamnat să plătească către stat suma de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs.
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. I. A. M. M. F. M.
Grefier,
I. R.
Red. F.M. – 21.03.2013
Tehnored. I.R. – 21.03.2013
2 ex
Fond: F.C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 322/2013. Curtea... → |
|---|
