Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 973/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 3312/121/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 973/R
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. L. C. - judecător
Judecător - A. B.
Judecător - M. C.
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul S. M., deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat S. M., asistat de av. S. C., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 3315/17.06.2013 emisă de Baroul G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat S. M., care întrebat fiind, a precizat că este fiul lui F. și Ș., născut la data de 25.04.1984, date care corespund cu cele care rezultă din dosar.
Întrebat fiind, recurentul inculpat S. M. precizează că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat S. M., av. S. C., susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul G., prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Precizează că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal în referire la art. 174 alin. 1 Cod penal.
Susține că recurentul și-a recunoscut fapta, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Dar având în vedere fapta comisă de inculpat și vârsta părții vătămate, lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpatul S. M. împotriva încheierii de ședință din data de_ a Tribunalului G. este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
În cauză, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de natura infracțiunii dedusă judecății și reținută de altfel în sarcina inculpatului, consideră că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât recursul declarat în prezenta cauză îl apreciază ca fiind nefondat.
În cauză totuși este vorba de o infracțiune de tentativă la omor comisă asupra unui minor de către inculpat în colaborare cu un alt inculpat care în prezenta cauză nu are calitatea de recurent, pentru că nu a înțeles să critice hotărârea de menținere a măsurii arestării preventive.
Toate aceste aspecte pe care le-a relevat duc la concluzia că temeiurile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală subzistă, motiv pentru care în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Recurentul inculpat S. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3002 C.p.p. raportat la art.160 b alin. 1si 3 C.pr.pen, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților S. M. și I. C., măsura fiind legală și temeinică.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul S. M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 202/P/2013 din 21.03.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” în cauza privind pe partea vătămată Minjineanu P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C.pen. în ref. la art. 174 alin. 1 C.pen., constând în aceea că la data de 15.03.2013, în zona „fântânii C.” de pe raza Poligonului M., la aproximativ 8 km de . au aplicat părții vătămate Minjineanu P., în vârstă de 15 ani, lovituri repetate cu obiecte/corpuri/mijloace contondente peste corp, inclusiv în zone vitale, cauzându-i traumatism cranio-cerebral cu fractură complexă multieschiloasă denivelată cu hematom extradural, contuzie cerebrală cu zone hemoragice și hemiplegie stânga, fractură de cubitus stâng și fractură de apofiză transversă vertebră toracică, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate.
Prin ordonanțele cu nr. 202/P/2013 din 21.03.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. M. și I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C.pen. în ref. la art. 174 alin. 1 C.pen..
S-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 15.03.2013, în zona fântânii denumite „C.” în apropierea Poligonului M., pe fondul unui conflict anterior, în baza unei înțelegeri spontane, inculpații au aplicat concomitent/simultan părții vătămate Minjineanu P., în vârstă de 15 ani, lovituri repetate cu obiecte/corpuri contondente (ghioagă/bâtă) peste corp, inclusiv în zone vitale, cauzându-i traumatism cranio-cerebral cu fractură complexă multieschiloasă denivelată cu hematom extradural, contuzie cerebrală cu zone hemoragice și hemiplegie stânga și fractură de apofiză transversă vertebră toracică, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate.
La data de 22.03.2013 la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a luat măsura arestării preventive față de inculpații S. M. și I. C. pentru o perioadă de 29 de zile.
S-a apreciat că în cauză sunt probe și indicii temeinice de vinovăție și că inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările și condițiile concrete în care a fost comisă fapta, rezultă date certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând dispozițiile legale aplicabile în cauză, precum și față de materialul probator existent până la această dată, Tribunalul a apreciat că este îndeplinită cerința art. 136 și art. 143 C.pr.pen. rap. la art. 148 lit. f C.pr.pen..
S-a arătat in coroborarea probelor existente la acest moment procesual și fără a fi vorba de o pronunțare pe fondul cauzei, rezultă că sunt indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpații S. M. și I. C. au săvârșit fapta reținută în sarcina lor, respectiv că la data de 15.03.2013, în zona fântânii denumite „C.” în apropierea Poligonului M., pe fondul unui conflict anterior, în baza unei înțelegeri spontane, au aplicat concomitent/simultan părții vătămate Minjineanu P., în vârstă de 15 ani, lovituri repetate cu obiecte/corpuri contondente (ghioagă/bâtă) peste corp.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. M. criticând-o pe motive de netemeinicie.
În motivarea recursului promovat inculpatul a solicitat să se țină cont de faptul că a recunoscut comiterea faptei și e la primul impact cu legea penală.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum a reținut instanța de fond, considerăm că în speță se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Mijloacele de probă administrate până la acest moment relevă existența unor indicii temeinice din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Curtea reține totodată că în cauză sunt incidente în continuare condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală – apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, pentru infracțiunea presupus a fi comisă de inculpat (prevăzută de art. 20 Cod penal în referire la art. 174 alin. 1 Cod penal) legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și având în vedere gradul ridicat de pericol social al acesteia, modalitatea și împrejurările concrete de comitere (ușurința cu care inculpatul S. M. împreună cu celălalt coinculpat au adoptat o atitudine excesiv de agresivă, folosind bâte pentru a o lovi pe partea vătămată, în vârstă de 15 ani, în condițiile în care aceasta era singură, iar inculpații nu aveau certitudinea că partea vătămată l-ar fi agresat anterior pe martorul N. N., prietenul lor), natura și importanța valorilor sociale lezare, cât și urmarea produsă, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că inculpatul S. M. s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală nu duce la înlăturarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța urmând a ține cont de acest fapt la momentul pronunțării pe fond a hotărârii.
Având în vederea practica Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța e datoare să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție al cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor și din consecințele acestora.
În speță, la acest moment interesul general prevalează în raport de interesul inculpatului de a fi pus în libertate.
În cauza Tomasi contra Franței, Curtea a statuat că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților judiciare în administrarea probatoriilor și desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Prin raportare la art. 136 Cod procedură penală, considerăm că la acest moment, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea stării de arest a inculpatului, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistând și la acest moment.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. împotriva încheierii din 06.06.2013 a Tribunalului G..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. M. (fiul lui F. și Ș., născut la data de 25.04.1984 în mun. G., CNP_, domiciliat în comuna Scânteiești, ., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință nr._ 13 din 06.06.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul S. M. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat S. C., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. C. A. B. M. C.
Grefier,
Red. D.L. C./20.06.2013
Tehnord. G.V./2 ex./28.06.2013
Fond: C. A. M.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
