Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 486/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 486/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 291/233/2011

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 486/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 27 MARTIE 2013

PREȘEDINTE - M. T. - judecător

JUDECĂTORI - L. H.

P. D.

GREFIER - S. G.

MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de

PROCUROR - G. L.- procuror șef Secția judiciară

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de părțile civile P. M. și P. M. A., asigurator . și de inculpatul F. A. F., împotriva Sentinței penale nr.1640 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. (dosar nr._ ) – trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-parte civilă P. M. A., personal, și asistat de avocat S. F. care reprezintă și recurenta-parte civilă P. M., lipsă - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 28.02.2013 (fila 28 dosar), lipsă fiind recurentul-inculpat F. A. F. care a fost reprezentat de avocat L. R. – apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 03.12.2012 (fila 26 dosar), reprezentantul recurentului-asigurat ., intimații-părți civile Z. A. E. și Z. P. care au fost reprezentanți de avocat B. P. – apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 12.02.2013 (fila 35 dosar).

Procedura de citare legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că:

- este al patrulea termen de judecată – ultim termen acordat pentru lipsa de apărare a recurentului-asigurator .;

- s-au depus la dosar:

- dovada cererii de amânare din termenul de 22.02.2013 de către recurentul-asigurator .>

- cerere din partea apărătorului ales al recurentului-inculpat, avocat L. R., prin care solicită amânarea judecării cauzei întrucât se află la Tribunalul Miliar Iași și nu a reușit să asigure substituirea;

- cerere din partea apărătorului ales al intimatelor-părți civile, avocat B. P., solicită strigarea cauzei după ora 11,00 după care:

Apărătorul recurentului-inculpat, avocat L. R.,depune la dosar acte în circumstanțiere cu precizarea că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Apărătorul recurentelor-părți civile, avocat S. F., invederează instanței că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Apărătorul intimatelor-părți civile, avocat B. P., depune la dosar acte medicale și chitanța onorariu avocat ales precizând că nu mai are cereri prealabile de formulat

Reprezentantul Ministerului Public nu mai are cereri prealabile de formulat.

Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.385¹³ Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului-inculpat F. A. F., avocat L. R., arată că acesta critică Sentința penală nr.1640 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. sub mai multe aspecte, respectiv:

Cu privire la latura penală:

- între dispozitivul Sentinței și motivarea acesteia există o evidentă contradicție în privința pedepsei rezultante ceea ce, în opinia apărării, reprezintă un motiv de casare prevăzut de art.385⁹pct.9 Cpp. La fila 4 a sentinței, după ce se arată că va dispune condamnarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni reținute, în continuare se motivează „…instanța va face aplicarea disp. art.33 lit.b în referire la art.34 lit.b Cp respectiv va dispune contopirea celor patru pedepse aplicate inculpatului și va dispune ca acesta să o execute pe cea mai grea dintre ele.” Prin urmare, apreciază că nu s-a avut în vedere sporirea pedepsei cele mai grele, instanța considerând (cel puțin la motivare) că nu este necesar acest spor. În dispozitivul sentinței însă, instanța de fond a dispus contopirea celor patru pedepse și executarea celei mai grele de 5 luni care a fost sporită la 8 luni închisoare. Consideră că este evidentă contradicția dintre motivarea soluției și dispozitivul acesteia, situație care, în opinia apărării ar trebui să conducă la casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare dar, mai există o soluție respectiv casarea și înlăturarea sporului ca cărui motivare nu există.

- instanța de fond a aplicat pedeapsa rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, motiv de casare prevăzut de art.385⁹pct.14 teza II Cpp – efectul circumstanțelor atenuante este coborârea pedepselor pentru fiecare dintre infracțiuni aflate în concurs sub minimul special așa cum este prevăzut în art.76 lit.e Cp, respectiv sub 3 luni pentru cele două infracțiuni de vătămare corporală simplă și sub 6 luni pentru celelalte două infracțiuni (vătămare corporală gravă din culpă), aceasta însemnând că pentru primele două infracțiuni limitele de pedeapsă se circumscriu de această dată între 15 zile și 3 luni iar pentru celelalte între 15 zile și 6 luni închisoare. Dacă în prima etapă, pedepsele stabilite se încadrează în aceste limite, cu prilejul contopirii lor nu s-au respectat limitele în care putea fi sporită pedeapsa rezultantă conform, disp. art.34 lit.b Cod penal care a depășit maximul special, acela de 6 luni, fără niciun fel de motivare în sensul că nu ar fi îndestulătoare sporirea pedepsei până la acel maxim și că ar fi necesar adăugarea unui spor peste acesta. În acest fel, fără nicio justificare și practic fără nicio motivare s-a ajuns la pedeapsa de 8 luni a cărui cuantum anulează efectele circumstanțelor atenuante câștigate și nu respectă limitele legale la care se putea ajunge prin efectul actelor și a dispozițiilor legale aplicate. Prin urmare, consideră că și sub acest aspect hotărârea instanței apare a fi nelegală și pe cale de consecință ar trebui casată.

- consideră că instanța de fond a individualizat greșit pedepsele stabilite pentru cele patru infracțiuni în condițiile în care au fost recunoscute circumstanțe atenuante și legea permitea aplicarea unor pedepse până la minimul general, respectiv până la 15 zile închisoare sau chiar amendă în limitele arătate în art.76 lit.e Cod penal, motiv de casare prevăzut de art.385⁹pct.14 teza I Cpp. Într-adevăr reducerea pedepselor doar cu câte o lună sub minimul special este aproape nesemnificativă în raport cu situațiile și motivele care au condus la recunoașterea circumstanțelor atenuante încât se poate aprecia că efectele acestora sunt practic insesizabile. Aplicarea nemotivată și justificată a sporului a condus la anularea totală a efectelor circumstanțelor atenuante. În opinia apărării, instanța de recurs pornind de la circumstanțele atenuante câștigate prev. de art.74 lit.a, c cod penal poate să dea o mai mare eficiență acestora în sensul reducerii mai substanțiale a pedepselor în limitele permise de art.76 lit.e Cod penal fără însă ca la contopirea lor să se adauge un spor la pedeapsa cea mai grea, care potrivit considerentelor sentinței nici nu a fost avut în vedere și nici nu a fost motivat.

Cu privire la latura civilă inculpatul, consideră că, cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale și morale acordate părților civile este exagerat și neacoperit decât în mică măsură cu probe care pot fi luate în considerare (mai ales în privința daunelor materiale). Atât în privința daunelor materiale cât și a celor morale, inculpatul contestă acordarea lor în moneda EURO. în condițiile în care pe teritoriul țării potrivit art.136 alin.2 din Constituție moneda națională cu deplină putere circulatorie este leul și nu a existat nicio înțelegere și nicio prevedere legală care să justifice alegerea monedei EURO ca etalon de acordare a despăgubirilor. Pe de altă parte, inculpatul nu a contestat dreptul persoanelor vătămate de a fi despăgubite pentru pierderile materiale suferite și pentru suferințele fizice și psihice pricinuite de culpa penală a acestuia, dar solicită ca pretențiile formulate să fie justificate cu probe certe întrucât este vorba de cuantumul acestora și nu de aprecieri de genul „ …știu că partea vătămată s-a împrumutat..” sau „…știu că partea vătămată ar fi cheltuit aproximativ nu știu câți lei …” În privința părților civile Z. singura probă administrată a fost declarația martorului C. I. D., martor comun și cu celelalte părți civile P., care a arătat că are cunoștință despre soții Z. că ar fi cheltuit aproximativ 20.000 lei pentru îngrijiri medicale care au fost necesare acestora. Ori, în opinia apărării, consideră că această declarație evazivă, cu caracter de probă practic indirectă nu ar putea sta la baza acordării de despăgubiri pentru daunele materiale în valoare de totală de 4.500 euro. În aceeași manieră, consideră că trebuie socotită și situația soților P. cărora li s-au acordat despăgubiri materiale cumulate de 15.000 lei care nu se justifică în totalitate cu actele depuse, și cu declarațiile martorilor Carajea I. și C. I. D., declarații, care în opinia apărării, sunt evazive și neclare. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpat și de asigurator, casarea sentinței și în privința laturii civile, cu consecința reducerii cu o treime a cuantumului despăgubirilor materiale și morale și stabilirea lor în moneda națională.

Apărătorul recurentelor-părți civile P. M. și P. M. A., avocat S. F., în cadrul căii de atac a recursului părților civile consideră că acțiunea penală a fost corect soluționată neexistând critici în acest sens, dar în ceea ce privește acțiunea civilă sub aspectul cenzurării cuantumului daunelor morale a fost greșit soluționată. În fața instanței de fond, părțile civile P. M. și P. M. s-au constituit parte civilă atât cu daune materiale cât și cu daune morale. Prima instanță a reținut că probele administrate pentru dovedirea pretențiilor civile confirmă constituirea de parte civilă sub aspectul daunelor materiale solicitate, astfel că a acordat părții vătămate P. M. suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale iar soției acestuia numita P. M. suma de 5.000 lei și a considerat că declarațiile martorilor ascultați pe latură civilă confirmă situația expusă de părțile civile. În schimb, prima instanța a considerat că a acorda daune morale în cuantumul solicitat de către părțile civile P. M. și P. M. s-ar circumscrie îmbogățirii fără justă cauză și pe cale de consecință acestea au fost cenzurate. Solicită, ca instanța de recurs să cenzureze, la rândul său, opinia primei instanțe, să rețină că nu poate fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză atunci când se încearcă acoperirea unui prejudiciu moral, și pe cale de consecință casarea - sub acest aspect – a hotărârii recurate și majorarea (dacă nu acordarea în totalitate a daunelor așa cum s-a solicitat în fața instanței de fond respectiv 10.000 euro pentru partea civilă P. M. și 6.000 euro pentru partea civilă P. M.) în mod considerabil a cuantumului acestora față de situația și cuantumul reținut de prima instanță. Pentru cele expuse, consideră că hotărârea poate fi reformată doar sub aspectul invocat în cadrul căii de atac al recursului. Cu privire la recursul declarat de către inculpat, arată că acesta critică latura penală sub trei aspecte, respectiv: contradicție între dispozitiv și considerente solicitând casarea cu trimitere în rejudecare a cauzei, greșita soluționare a concursului de infracțiuni, netemeinicia hotărârii sub aspectul pedepselor aplicate. De asemenea critică și latura civilă considerând că pretențiile materiale acordate nu au fost pe deplin dovedite. Sub aspect penal arată că este de acord cu prima critică adusă arătând că într-adevăr, în considerente judecătorul primei instanțe nu vorbește despre aplicarea unui spor face trimitere la textul art.34 lit.b cod penal. Fiind vorba de o cale de atac devolutivă arată că această critică poate fi rejudecată de către instanța de recurs. Cu privire la celelalte două critici, în ceea ce privește latura penală, consideră că acestea nu pot fi primite întrucât consideră că regulile privind concursul de infracțiuni au fost corect aplicate, textul art.34 alin.1 lit.b Cod penal prevede posibilitatea acordarea unui spor până la maximul pedepsei ori, în acest caz maximul este de până la 2 ani instanța aplicând o pedeapsă rezultă de 8 luni. Sub aspectul temeiniciei hotărârii, raportat la punctul de vedere expus în calea de atac a recursului hotărârea este una corectă, solicită ca instanța de recurs să constate că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și pedepsele au fost corect individualizate. Sub aspectul criticilor aduse soluționării laturii civile, arată că acestea nu au corespondent în actele și lucrările dosarului martorii propuși de părțile civile și audiați în fața primei instanțe au dovedit faptul că părțile vătămate au suferit prejudicii, au expus cuantumul prejudiciilor instanța de fond stabilind corect daunele materiale.

Cu privire la recursul declarat de asigurator, pentru considerentele expuse în calea de atac a recursului, consideră că nu poate fi primit punctul de vedere al asiguratorului.

Apărătorul recurentului-inculpat F. A. F., avocat L. R., arată că recursul declarat de asigurator este admisibil alături de recursul inculpatului. Cu privire la recursurile declarate de părțile civile arată că este contrar punctului de vedere exprimat prin ultimul motiv de recurs, nu poate fi susținut, și pe cale de consecință solicită respingerea recursurilor.

Apărătorul intimatelor-părți civile Z. A. E. și Z. P., avocat B. P., cu privire la recursul părților civile arată că este de acord cu acesta considerând că instanța ar trebui să majoreze cuantumul daunelor acordate. Cu privire la recursul inculpatului, pe latură penală, pentru primul motiv de recurs – există o contradicție între dispozitiv și considerente – este de acord cu admiterea recursului, dar apreciază că instanța de recurs poate să rețină această cauză spre rejudecare; cu privire la celelalte două motive consideră că în mod corect instanța de fond a aplicat circumstanțele atenuante. Cu privire la latura civilă (atât în ceea ce privește recursul inculpatului cât și al asiguratorului) consideră că susținerile sunt nefondate. Cu privire la critica formulată la cuantumul daunelor morale consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că părții vătămate Z. P. i se cuvine suma de 2.000 euro având în vedere că a suferit o traumă, suferințele fizice și psihice prin care părțile civile au trecut. Consideră că acest cuantum nu reprezintă o îmbogățire fără just temei și mai mult decât atât arată că nu acoperă în totalitate traumele pe care acestea le-au suferit. De asemenea, se invocă faptul că ar trebui să se diminueze aceste daune raportat la pedeapsa care i-a fost aplicată inculpatului. Apreciază acest aspect ca fiind greșit, întrucât în condițiile în care ar fi vorba despre un recidivist instanța nu ar acorda o sumă incomensurabilă raportată la persoana inculpatului ci se are în vedere persoana părții care a suferit un prejudiciu. Cu privire la cuantumul daunelor materiale consideră că și acestea în mod corect au fost apreciate de către instanța de fond și a dispus obligarea asiguratorului alături de inculpat, părțile civile suferind anumite cheltuieli, existând o declarație la dosar a unui martor care precizează că părțile civile au împrumutat o sumă de 20.000 lei pentru îngrijirile medicale. Cu privire la faptul că daunele au fost acordate în moneda euro în echivalent lei la cursul din data plății consideră că și acest lucru s-a făcut în mod corect de către instanța de fond având în vedere că prin ordinul nr.8/2008 la art.24 alin.3 se precizează faptul că limita de despăgubire se stabilește la un nivel de 750.000 euro în echivalent lei la cursul de schimb al pieții valutare de la data producerii accidentului, însă aceasta este o limită pentru a se stabili cuantumul în care asiguratorul va răspunde. Nu este făcută nicio mențiune că aceste despăgubiri trebuie acordate în echivalent lei la data producerii accidentului iar practica Curții de Apel G. este acela de echivalent lei la cursul din data plății. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului asiguratorului și pe latură –civilă și în parte pe latură penală a inculpatului; cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care țo depune la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de inculpat, de părțile civile și de către asigurator sunt nefondate considerând că hotărârea pronunțată de Judecătoria G. este legală și temeinică. În privința criticilor privind latura penală apreciază că acestea sunt neîntemeiate astfel că în cauză nu există o contradicție între considerente și dispozitiv instanța aplicând câte o pedeapsă pentru fiecare din cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului făcându-se mențiunea în motivarea hotărârii că va face aplicarea dispozițiilor art.34 lit.b Cod penal iar ulterior pedeapsa care a fost aplicată este chiar aplicată în temeiul acestor dispoziții, fiind în limitele legale motivat de faptul că prin aplicarea circumstanțelor atenuante pentru fiecare din cele patru infracțiuni s-au aplicat pedepse sub limita prevăzută de lege potrivit dispozițiilor art.76 Cod penal ulterior instanța, conform art.34 lit.b cod penal, în caz de concurs de infracțiuni aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special (maximul special pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 era de 3 ani), prin urmare se putea aplica până la 3 ani, eventual, închisoare. Pentru aceste considerente, apreciază că pedeapsa care a fost aplicată cea mai grea de 5 luni cu spor la 8 luni este în limitele legale și nu poate fi asimilată în sensul înțelegerii dispozițiilor contradicției între considerente și dispozitiv a faptului că s-a aplicat un spor atât timp cât instanța a menționat că va avea în vedere art.34 lit.b Cod penal. Consideră că pedeapsa este just individualizată. Cu privire la latura civilă apreciază că și recursul declarat de părțile civile și de asigurator sunt neîntemeiate, instanța făcând o analiză a întregului material și a tuturor probelor care s-au administrat (în ceea ce privește latura civilă ) având în vedere atât înscrisurile cât și depozițiile martorilor care au fost audiați în ceea ce privesc daunele materiale. Cu privire la cuantumul daunelor morale, apreciază că sumele care au fost acordate de către instanța de fond au fost corect individualizate, avându-se în vedere și natura infracțiunilor și numărul de zile de îngrijiri medicale precum și urmările produse accidentului de circulație. Pentru cele expuse, apreciază că hotărârea este legală și temeinică, solicitând respingerea căilor de atac promovate cu obligarea la cheltuieli.

În replică, apărătorul recurentului-inculpat F. A. F., avocat L. R., dorește să facă următoarea precizare: Este adevărat că instanța face trimitere la dispozițiile art.34 dar adaugă „ …urmând să execute pedeapsa cea mai grea.” Nu a motivat numai pe art.34 și justificat neaplicarea sporului în motivare, dar în considerente îl aplică. Consideră că a fost greșit înțeleasă noțiunea maximul special respectiv din moment ce s-a recunoscut circumstanțe atenuante limita minimă devine limita maximă specială care nu poate fi depășită prin aplicarea unui spor care nici nu este justificat și nici nu este motivat în nici un fel.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față;

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._, inculpatul F. A. F., părțile civile P. M. și P. M. A., precum și asigurătorul de răspundere civilă auto . – Sucursala G., au formulat recurs împotriva sentinței penale nr.1540/11.09.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._/2011.

Prin sentința penală nr. 1640/11.09.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului F. A. F., la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 20.12.2008, parte vătămată Z. E. A.).

A fost condamnat inculpatul F. A. F. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 20.12.2008, parte vătămată P. M. A.).

A fost condamnat inculpatul F. A. F. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 20.12.2008, parte vătămată P. M. ).

A mai fost condamnat inculpatulul F. A. F. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 20.12.2008, parte vătămată Z. P.).

În temeiul disp. art. 33 lit. b în referire la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, stabilindu-se ca inculpatul F. A. F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 luni închisoare, sporită la 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

A fost aplicată inculpatului F. A. F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni.

S-a constatat că partea vătămată Z. A. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.000 euro reprezentând daune materiale și 10.000 euro daune morale, partea vătămată Z. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 euro, reprezentând daune materiale și cu suma de 10.000 euro daune morale, partea vătămată P. M. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale, și partea vătămată P. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 6.000 euro reprezentând daune morale.

S-a constatat că în cauză Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.654,98 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. E. A., suma de 6.989,84 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M., suma de 3.071,47 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M., suma de 1.226,29 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. P..

În temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul F. A. F., alături de asigurătorul . SA la plata următoarelor sume:

- 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 2.500 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă P. M. A.;

- 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, și 1.000 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă P. M.;

- 3.500 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri materiale, și 5.000 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă Z. E. A.;

- 1.000 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri materiale, și 2.000 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă Z. P.;

- 12.942,58 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul A. A.” din G., (din care suma de 1.654,98 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. E. A., suma de 6.989,84 lei, reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M., suma de 3.071,47 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M., suma de 1.226,29 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. P.).

S-a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretențiile civile formulate de părțile vătămate P. M. A., P. M. Z. E. A. și Z. P..

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul F. A. F. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 240 lei aferentă urmăririi penale).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, Judecătoria G., a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 7625/P/2008 din 19.08.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F. A. F. pentru săvârșirea a 2 (două) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de disp. art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal (părți vătămate Z. P. și P. M.) și 2 (două) infracțiuni de vătămare din culpă prevăzute de disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal ( părți vătămate Z. A. E. și P. M. A.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 09.09.2009 sub nr._/233/2009.

Prin sentința penală nr. 83/15.01.2010 a Judecătoriei G., definitivă la data de 17.05.2010 s-a admis excepția nelegalei sesizări a instanței invocată de inculpatul F. A. F., și în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria G. în vederea refacerii urmării penale față de inculpatul F. A. F., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 7625/P/2008 din 19.08.2009.

Prin rechizitoriul nr. 7625/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. din data de 21.12.2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. A. F. pentru săvârșirea a patru infracțiuni de vătămare corporală din culpă respectiv 2 (două) infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de disp. art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal (părți vătămate Z. P. și P. M.) și 2 (două) infracțiuni de vătămare din culpă prevăzute de disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (părți vătămate Z. A. E. și P. M. A.), toate cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

În sarcina inculpatului F. A. F. s-a reținut că în data 20.12.2008, în jurul orei 17.30 lângă localitatea Șendreni, jud. G., conducând autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare GL –_, a pătruns pe contrasens avariind autoturismul marca Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ condus de partea vătămată Z. A. E. producând rănirea părților vătămate Z. A. E. (care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 70-75 zile îngrijiri medicale), P. M. (care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 12-15 zile îngrijiri medicale) Z. P. (care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale), P. M. A. (care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale și i-a fost pusă viața în pericol).

Pe parcursul urmăririi penale, s-au efectuat acte de cercetare specifice, care s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 78-92 dosar urm.penală);

- declarația părții vătămate Z. A. E. (filele 7, 17-18, 94-96 dosar urm. pen.);

- declarație parte vătămată P. M. (f. 6, 21-22, 98-100 dosar urm.penală);

- declarație parte vătămată Z. P. (f. 9, 19-20, 105-106 dosar urm.penală);

- declarație P. M. A. (f. 8, 102-103 dosar urm.penală);

- declarație martor S. G. A. (f. 28-29, 122-123 dosar urm.penală);

- declarație martor C. M. V. (f. 125-126 dosar urm.penală);

- declarație martor C. S. C. (f. 26-27, 119 - 120 dosar urm.penală);

- declarație inculpat F. A. F. (f. 13-16, 114-118 dosar urm.penală);

- raport de constatare medico legal Z. P. (f. 107 dosar urm.penală);

- raport de constatare medico-legal P. M. A. (f. 104 dosar urm.penală);

- raport de constatare medico legal P. M. (f. 101 dosar urm.penală);

- raport de constatarea medico legal Z. A. E. (f. 97 dosar urm.penală);

- buletin analiză toxicologică inculpat F. A. F. (f. 97-98 dosar urm.penală).

Inculpatului F. A. F. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 10.11.2010 conform procesului verbal aflat la fila 36 dosar urm.penală.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a audiat părțile vătămate P. M. (fila 37 dosar fond), Z. A. E. (fila 38 dosar fond), P. M. A. (fila 221 dosar fond), martorii C. S. C. (fila 86 dosar fond), S. G. A. (fila 153 dosar fond), C. M. V. (fila 171 dosar fond), C. D. (fila 194 dosar fond), Codirlă I. D. (fila 195 dosar fond), B. I. (fila 220 dosar fond) .

Inculpatul, prezentat în fața instanței de judecată a arătat că nu dorește să se prevaleze de disp. art. 320 ind.1 Cod procedură penală (fila 42 dosar fond) și că se prevalează de disp. art. 70 Cod procedură penală,(fila 39 dosar urm.penală)

Partea vătămată T. A. N. (fila 42 dosar fond), a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 15.000 lei, din care 10.000 lei reprezentând daune materiale și 5000 lei daune morale.

În cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. cu suma de 1.654,98 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. E. A.(fila 34 dosar fond), suma de 6.989,84 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M. (fila 128 dosar fond), suma de 3.071,47 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M. (fila 129 dosar fond), suma de 1.226,29 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. P. (fila 130 dosar fond).

Din verificările efectuate de instanța de judecată a rezultat că autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului era asigurat de Societatea de Asigurare- Reasigurare A. SA, motiv pentru care această societate a fost introdusă în cauză în calitate de asigurător. (fila 50 dosar fond)

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut asigurată asistența juridică de un avocat ales conform delegației aflate la fila 19 dosar fond, iar părțile vătămate au fost asistate de apărător ales conform delegației avocațiale fila 18 dosar fond.

La dosarul cauzei a fost atașată și fișa de antecedente penale a inculpatului (filele 6, 202, 238, dosar fond).

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, la data de 20.12.2008, în jurul orei 17.30, un echipaj de poliție din cadrul S.P.R G. a fost sesizat de către Dispeceratul de urgență 112 despre faptul că lângă localitatea Șendreni, jud. G. s-a produs un accident rutier soldat cu rănirea mai multor persoane.

Deplasându-se la locul accidentului lucrătorii de poliție au constatat că la km. 65 + 900 de m, pe sensul de mers G. – T. se afla autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare GL –_ avariat și parțial în afara părții carosabile.

Pe celălalt sens de mers se afla un alt autoturism marca Dacia Solenza orientat oblic, cu fața spre . tot în partea din față.

La fața locului au fost identificați: conducătorul autoturismului BMW în persoana inculpatului F. A. F., precum și conducătorul autoturismului Dacia Solenza în persoana părții vătămate Z. A. E.. Din accident a rezultat rănirea pasagerilor din autoturismul condus de partea vătămată Z. A. E., respectiv P. M. A., P. M. și Z. P., care de altfel s-au constituit și părți civile în prezenta cauză (proces – verbal de cercetare la fața locului filele 3-6 dosar urm.penală).

În urma cercetărilor a rezultat că inculpatul a încercat să evite o căruță nesemnalizată care se deplasa în același sens cu direcția sa de mers și a virat stânga pătrunzând pe contrasens intrând astfel în coliziune cu autoturismul Dacia Solenza care circula regulamentar pe sens opus, condus de partea vătămată Z. A. E..

Ambii conducători auto au fost testați în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ (buletin analiză toxicologică inculpat F. A. F. f. 97-98 dosar urm.penală; buletin analiză toxicologică parte vătămată Z. A. E. f. 90-92 dosar urm.penală).

Din certificatele medico-legale atașate la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată Z. A. E. a suferit leziuni pentru care au fost necesare 70 – 75 de zile îngrijiri medicale, partea vătămată P. M. a suferit leziuni pentru care au fost necesare 12-15 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată P. M. A. a suferit leziuni pentru care au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale, iar traumatismul abdominal cu perforație de ansă ileală i-au pus viața în pericol, partea vătămată Z. P. a suferit leziuni pentru care au fost necesare 30-35 de zile de îngrijiri medicale

Situația de fapt reținută este probată de declarațiile martorei S. G. A., ocupanta locului din dreapta șoferului a autoturismului condus de inculpatul F. A. F., care a declarat că după ce au ieșit din localitatea Șendreni a observat în fața lor, la o distanță mică, o căruță nesemnalizată și inculpatul F. A. F. a virat brusc la stânga, intrând pe contrasens, intrând astfel în coliziune cu autoturimsul Dacia Solenza care circula regulamentar pe sens opus.

Declarația acestei martore se coroborează cu depoziția martorului C. S. C. și a celorlalte părți audiate în cauză, respectiv părțile vătămate Z. A. E., P. M., P. M. și Z. P. dar și cu declarația inculpatului F. A. F..

Cu ocazia audierii, inculpatul F. A. F. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a observat în ultimul timp în fața sa o căruță nesemnalizată care se deplasa în același sens cu direcția sa de mers. În aceste condiții inculpatul F. A. F. a încercat să evite coliziunea cu căruța și a virat stânga pătrunzând pe contrasens intrând astfel în coliziune cu autoturismul Dacia Solenza care circula regulamentar pe sens opus. Inculpatul F. A. F. a mai menționat că se deplasa cu o viteză de aproximativ 70–80 km/h la momentul impactului, și că intenționa să reintre pe sensul său imediat după ce depășea căruța însă nu a mai reușit (declarație învinuit F. A. F. f. 114-118).

Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului F. A. F. care în data 20.12.2008, în jurul orei 17.30 lângă localitatea Șendreni, jud. G., conducând autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare GL –_, a pătruns pe contrasens avariind autoturismul marca Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ condus de Z. A. E. producând rănirea părții vătămate Z. A. E. care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 70-75 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.

Fapta inculpatului F. A. F. care în data 20.12.2008, în jurul orei 17³⁰ lângă localitatea Șendreni, jud. G., conducând autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare GL -_ a pătruns pe contrasens avariind autoturismul marca Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ condus de Z. A. E. producând rănirea părții vătămate P. M. A. care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale și i-a fost pusă viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.

Fapta inculpatului F. A. F. care în data 20.12.2008, în jurul orei 17.30 lângă localitatea Șendreni, jud. G., conducând autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare GL –_, a pătruns pe contrasens avariind autoturismul marca Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ condus de Z. A. E. producând rănirea părții vătămate P. M. care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 12-15 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.

Fapta inculpatului F. A. F. care în data 20.12.2008, în jurul orei 17³⁰ lângă localitatea Șendreni, jud. G., conducând autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare GL –_, a pătruns pe contrasens avariind autoturismul marca Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_ condus de Z. A. E. producând rănirea părții vătămate Z. P. care a suferit leziuni pentru care au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.

În cauză sunt incidente și disp. art. 33 lit. b Cod penal, întrucât acțiunea inculpatului, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni, respectiv cele mai sus arătate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite (respectiv de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal, și de la 6 luni la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal), de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului (vârsta acestuia, nivelul de instruire – a urmat cursurile masteratului organizat în cadrul Facultății de Mecanică, Universitatea Dunării de Jos – adeverință fila 40 doar fond).

Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte, care nu are antecedente penale așa cum rezultă din fișa sa de cazier (fila 238 dosar urm. pen.), cât și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea sa în fața autorităților, recunoscând și regretând sincer fapta comisă, instanța a rețint în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal cu consecința aplicării disp. art. 76 lit. e Cod penal.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din cele patru infracțiuni reținute în sarcina sa, apreciind că astfel poate fi restabilită ordinea de drept.

În continuare, instanța a făcut aplicarea disp. art. 33 lit.b Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal, respective a dispus contopirea celor patru pedepse aplicate inculpatului prin hotărâre și a dispus ca acesta să o execute pe cea mai grea dintre ele.

Având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei rezultante stabilită acestuia în cauză, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 52 Cod penal, pot fi atinse și fără privarea sa efectivă de libertate. În consecință, observând că inculpatul întrunește condițiile prevăzute de art. 81 și urm. Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului F. A. F. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, intenționate, în interiorul termenului de încercare stabilit.

În considerarea naturii și a gravității infracțiunii reținute în sarcina inculpatului L. I. A., instanța a aplicat acestuia pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen de încercare stabilit cu privire la pedeapsa principală.

În referire la latura civilă, prima instanță a constata că partea vătămată Z. A. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.000 euro reprezentând daune materiale și 10.000 euro daune morale, partea vătămată Z. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 euro, reprezentând daune materiale și cu suma de 10.000 euro daune morale, partea vătămată P. M. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale, și partea vătămată P. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 6.000 euro reprezentând daune morale.

De asemenea, în cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. cu suma de 1.654,98 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. E. A.(fila 34 dosar fond), suma de 6.989,84 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M. (fila 128 dosar fond), suma de 3.071,47 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate P. M. (fila 129 dosar fond), suma de 1.226,29 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. P. (fila 130 dosar fond).

Instanța a reținut că potrivit art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 – 999 Cod civil, orice faptă a omului săvârșită cu intenție, sau prin neglijență, ori prin imprudență, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Obligația răspunderii civile delictuale nu este condiționată de alte împrejurări, în afara producerii unui prejudiciu. În temeiul acestor dispoziții legale, prejudiciul nepatrimonial constituie un element structural al răspunderii civile delictuale, alături de fapta ilicită, din culpa autorului și de raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

În raport de aceste considerente, coroborate cu actele dosarului, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, astfel că s-a apreciat cererile părților vătămate Z. E. A., P. M., P. M. și Z. P. ca fiind întemeiate, motiv pentru care acestea au fost admise.

Totuși, potrivit art. 1191 Cod civil, articol aplicabil în egală măsură la soluționarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Instanța nu poate acorda o sumă cu titlu de despăgubiri materiale doar la simpla cerere, în absența unor probe care să dovedească întinderea daunelor materiale cauzate.

Astfel, cu privire la daunele materiale solicitate de părțile vătămate, la solicitarea acestora instanța a audiat martorii C. D. (fila 194 dosar fond) și Codirlă I. D. (fila 195 dosar fond).

Din declarația martorului C. D. (fila 194 dosar fond), rezultă că soții P. M. A. și P. M., au împrumutat de la acesta suma de 4.000 lei, bani ce au fost necesari pentru spitalizare și îngrijiri medicale. De asemenea, martorul a arătat că soții P. au cheltuit în total aproximativ 15.000 lei pentru tratarea afecțiunilor rezultate în urma accidentului în care au fost implicați.

Din declarația martorului Codirlă I. D. (fila 195 dosar fond), rezultă că soții P. au împrumutat de la el suma totală de 3.500 lei, sumă necesară îngrijirilor medicale suportate. Același martor a arătat că părțile vătămate P. M. A. și P. M. au împrumutat de la părinții acestora suma de 3.000 lei folosită tot pentru îngrijirile medicale necesare, partea vătămată P. M. A. având nevoie de două intervenții chirurgicale până în prezent. De asemenea, martorul a arătat că are cunoștință despre soții Z. că au cheltuit aproximativ 20.000 lei pentru îngrijirile medicale ce au fost necesare acestora.

Atât martorul C. D. cât și martorul Codirlă I. D. au declarat că partea vătămată P. M., ce era însărcinată în luna a opta la data producerii accidentului rutier, s-a speriat foarte tare, însă nu a suferit leziuni majore nici ea și nici sarcina acesteia, fiindu-i efectuat doar controlul de rutină necesar în astfel de situații.

Deși martorii C. D. și Codirlă I. D. au arătat că au cunoștință de împrejurarea că partea vătămată P. M. A. nu a mai putut merge la locul de muncă pe care îl avea în acel moment, și că aproximativ 7 luni de zile nu a mai lucrat din cauza sănătății care nu-i mai permitea acest lucru și că la un moment dat chiar și-ar fi pierdut locul de muncă, instanța nu a putut reține aceste susțineri întrucât aceste aspecte nu rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de partea vătămată P. M. A. (filele 204-213 dosar fond).

Astfel, analizând aceste înscrisuri, instanța a observat că partea vătămată P. M. A. s-a angajat la data de 29.08.2007 în funcția de conducător auto (conform contractului individual de muncă nr.226/29.08.2007) și că la data de 17.03.2008 (anterior producerii accidentului) a intervenit schimbarea funcției din conducător auto în primitor, distribuitor. Din înscrisurile depuse la dosar mai rezultă într-adevăr că la data de 27.05.2010, contractul individual de muncă al părții vătămate P. M. A. a suferit modificări cu privire la durata timpului de muncă, respectiv de la 8 ore la 4 ore, iar la data de 17.10.2011 s-a angajat la o altă societate, însă aceste înscrisuri nu dovedesc că aceste modificări s-ar fi produs ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului produs din culpa inculpatului la data de 20.12.2008.

De asemenea, înscrisurile depuse la dosarul cauzei filele 228-230 dosar fond, de partea vătămată P. M. A. relevă împrejurarea că aceasta s-a aflat în concediu medical în perioadele 20.12._08, 01.01._09 și 06.01._09, însă acestea nu au fost de natură a-i diminua în vreun fel veniturile salariale. Toate aspectele arătate anterior au fost avute în vedere de instanța de judecată la stabilirea atât a cuantumului despăgubirilor materiale cât și a celor morale pe care le va acorda părților vătămate.

Deși părțile vătămate au beneficiat pe parcursul cercetării judecătorești, de serviciile unui avocat ales, acestea nu au depus alte înscrisuri în dovedirea pretențiilor de natură materială.

Instanța a avut în vedere, totodată, că . SA a achitat părții vătămate Z. A. E. contravaloarea cheltuielilor necesare reparării avariilor produse autoturismului proprietate, marca Dacia Solenza, în urma accidentului produs din vina inculpatului, în cuantum de 6.000 lei. (fila 87 dosar fond)

Astfel, față de cele arătate anterior, instanța a redus cuantumul daunelor materiale solicitate de partea vătămată Z. E. A. într-un cuantum pe care l-a apreciat ca fiind dovedit.

Referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale,instanța a avut în vedere suferința fizică și psihică pe care a încercat-o fiecare parte vătămată.

Sumele acordate părților vătămate pentru repararea prejudiciului fizic și psihic suferit au fost raportate de instanță la importanța valorilor lezate, la măsura în care au fost lezate aceste valori, natura leziunilor, precum și la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare fiecărei părți vătămate.

Totodată, instanța a avut în vedere că prejudiciului moral nu reprezintă „prețul" suferinței fizice și psihice care de altfel sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale faptei și a implicației acesteia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Este evident că leziunile suferite au avut implicații negative în viața părților vătămate prin disconfortul produs, dar a apreciat, totodată, că despăgubirile la care a fost obligat inculpatul nu trebuie să reprezintă pentru părțile vătămate constituite părți civile o îmbogățire fără justă cauză, acesta fiind de fapt motivul pentru care instanța a înțeles să reducă cuantumul pretențiilor solicitate de acestea.

În opinia instanței, inculpatul singur, este autorul faptului juridic ilicit cauzator de prejudicii iar asigurătorul răspunde alături de inculpat, în baza contractului de asigurare R.C.A., obligatoriu prin voința legii, aflându-ne în prezența unei obligații in solidium.

Temeiul răspunderii juridice a inculpatului își are sorgintea așadar, în faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii (art. 998-999 Cod civil), în timp ce asigurătorul răspunde alături de asigurat, în temeiul prevăzut de art. 49, 50 Legea 136/1995, prin voința legiuitorului, însă până la concurența unei anumite sume, stabilite unilateral de către asigurător.

Față de cele arătate, în temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul F. A. F., alături de asigurătorul . SA, la plata următoarelor sume:

- 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, și 2.500 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă P. M. A.

- 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, și 1.000 euro (la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă P. M.

- 12.942,58 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul A. A.” din G., (din care suma de 1.654,98 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătmate Z. E. A., suma de 6.989,84 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătmate P. M., suma de 3.071,47 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătmate P. M., suma de 1.226,29 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate Z. P.).

Instanța a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretențiile civile formulate de părțile vătămate P. M. A., P. M. Z. E. A. și Z. P..

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul L. I. A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 1640/11.09.2012 a Judecătoriei G. au formulat recurs inculpatul F. A. F., părțile civile P. M. și P. M. A., precum și asigurătorul de răspundere civilă auto . – Sucursala G..

În recursul formulat, inculpatul F. A. F. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că:

- între dispozitivul sentinței și motivarea acesteia există contradicție, în sensul că deși în motivare se arată că instanța, cu prilejul contopirii nu i-a acordat niciun spor de pedeapsă, în dispozitiv, cu prilejul efectuării contopirii, s-a acordat un spor de 3 luni închisoare;

- pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului;

- cuantumul despăgubirilor materiale și al daunelor morale acordate părților civile este exagerat de mare și neacoperit decât în mică măsură cu probele care pot fi luate în considerare din oficiu;

- cuantumul despăgubirilor civile în euro și nu în lei.

În recursul formular, părțile civile P. M. și P. M. A. au criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul daunelor morale acordate, solicitând majorarea acestora până la suma de 10.000 euro (echivalent în lei la data plății) pentru partea civilă P. M. A. și până la suma de 6.000 euro (echivalent în lei la data plății) pentru partea civilă P. M..

În recursul formulat de asigurătorul de răspundere civilă auto . – Sucursala G. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că pretențiile civile nu au fost probate cu documente fiscale și documente justificative și că daunele morale acordate părților civile sunt nejustificat de mari raportat la suferința încercată de acestea.

Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.385⁶ alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, din următoarele motive:

Recursul inculpatului F. A. F. este nefondat.

Potrivit art.309 Cod procedură penală, coroborat cu art.357 Cod procedură penală, rezultantul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Se constată că atât minuta cât și dispozitivul sentinței penale recurate concordă, în ele indicându-se temeiul de drept și rezultând sporul de pedeapsă acordat în urma contopirii, acela de 3 luni.

Sporul de pedeapsă acordat este just individualizat în raport de natura infracțiunilor săvârșite și se situează în limite legale.

Motivarea sentinței penale nr.1640/11.09.2012 a Judecătoriei G. respectă cerințele prevăzute de art.356 Cod procedură penală, judecătorul indicând temeiurile de drept în baza cărora a pronunțat hotărârea recurată.

Împrejurarea că, la motivare, nu s-a trecut că după realizarea operațiunii de contopire pe lângă pedeapsa cea mai grea se va aplica inculpatului și un spor de pedeapsă, poate constitui o omisiune vădită, dar care nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât art.356 Cod procedură penală pune accent asupra indicării temeiurilor de drept și a împrejurărilor care au dus la stabilirea vinovăției inculpatului și a încadrării în drept a faptelor acestuia.

Din aceste motive, Curtea apreciază că nu există o contradicție între motivarea și dispozitivul sentinței penale nr.1640/11.09.2012 a Judecătoriei G., întrucât judecătorul fondului a indicat temeiurile de drept în baza cărora urma să se facă contopirea pedepselor aplicate inculpatului, iar motivarea respectă cerințele art.356 Cod procedură penală.

Pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, se situează în limitele prevăzute de lege și rezultate din aplicarea disp. art. 76 alin.1 lit.e Cod penal la limitele inferioare ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat.

Sporul de pedeapsă aplicat respectă prevederile art.34 alin.1 lit.b și alin.2 Cod penal situându-se în limitele legale.

Pedepsele aplicate sunt corect individualizate raportat la natura infracțiunilor, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, numărul victimelor și a persoanei inculpatului, sens în care se constată că instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului care au avut ca efect coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, daunele materiale și morale acordate părților civile au fost corect individualizate.

Instanța de fond a avut în vedere, sub aspectul despăgubirilor materiale atât înscrisurile depuse la dosar cât și declarații de martori și prezumții simple referitoare la cheltuielile necesare pentru recuperarea și refacerea sănătății părților vătămate.

Sub aspectul daunelor morale, instanța de fond a realizat o justă individualizare a acestora, în funcție de natura infracțiunii comise, persoana părții vătămate, vârsta acesteia, leziunile suferite, numărul de zile de îngrijiri medico-legale necesar pentru vindecare, capacitatea de recuperare a fiecărei persoane în parte, etc.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.136/1997 și ale Ordinului nr.8/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Potrivit acestui ordin, suma ce urmează a fi plătită fiecărei persoane vătămate într-un accident rutier este stabilită în euro, echivalentul în lei la data plății.

Recursul părților vătămate P. M. și P. M. A. apare ca nefondat.

Așa cum am arătat, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut-o corectă cuantificare a cuantumului daunelor morale acordate fiecărei părți civile, astfel încât nu se mai impune modificarea acestui cuantum.

În plus, instanța de fond a obligat ca aceste sume în euro, să fie plătite în lei, la cursul BNR din data efectuării plății și nu la cursul de schimb comunicat de BNR la data producerii accidentului, conform Ordinului nr.8/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, scutind astfel părțile civile de un proces civil ulterior, având ca obiect actualizarea cuantumului sumei datorate.

Recursul asigurătorului de răspundere civilă auto . – Sucursala G. este nefondat.

Sub aspectul daunelor materiale, așa cum am arătat, instanța de fond a avut în vedere actele și înscrisurile de la dosar, care se completează, potrivit regulilor de la răspundere civilă delictuală, cu declarații de martori și prezumții simple.

Sub aspectul daunelor morale, Curtea apreciază că acestea au fost corect individualizate în cuantumul lor, din considerentele mai sus arătate.

În plus, instanța a avut în vedere interesul superior al persoanelor vătămate acordând despăgubirile în sume actualizate la cursul de schimb valutar euro = leu, comunicat de BNR la data producerii accidentului rutier (așa cum prevede Ordinul nr.8/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), tocmai pentru a evita procesele civile ulterioare între părțile legate de actualizarea acestor sume.

Așa fiind și văzând prev.de art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpatul F. A. F., părțile civile P. M. și P. M. A., precum și asigurătorul de răspundere civilă auto . – Sucursala G., împotriva sentinței penale nr.1640/11.09.2012 a Judecătoriei G..

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, fiecare dintre recurenți va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.

În baza art.193 Cod procedură penală, fiecare dintre recurenți va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către fiecare dintre intimații-părți civile Z. A. E. și Z. P., cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs (onorariu avocat din oficiu).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul F. A. F., fiul lui V. și L., născut la data 30.06.1987 în G., CNP-_, domiciliat în G., ..16, ..3, ., părțile civile P. M., P. M. A., domiciliați în G., ., ..24, și asiguratorul de răspundere civilă auto . - Sucursala G., cu sediul în G., ..61, împotriva Sentinței penale nr.1640/11.09.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenți la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza prev. art.193 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenți la plata a câte 500 lei către intimații Z. P. și Z. A. (câte 1.000 lei pentru fiecare dintre intimați) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs (onorariu avocat ales).

D e f i n i t i v ă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 martie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

M. T. L. H. P. D.

Grefier,

S. G.

Red. L.H. -2.04.2013

Tehnored. S.G./2 ex. – 3.04.2013

Fond: C.I.C.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 322/2013. Curtea...		Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 486/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 486/2013. Curtea de Apel GALAŢI