Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1207/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1207/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 19019/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1207/R
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - F. M.
Judecător - M.-M. I.
Judecător – A.-M. M.
Grefier – F. B.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G., împotriva sentinței penale nr. 738/19.04.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpații C. G. A., C. I. M., C. C. M. și T. I. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații- inculpați C. I. M., C. C. M. și T. I. D., personal asistați de avocat din oficiu M. V., în baza delegației nr. 4287, emisă la data de 09.09.2013, care răspunde și pentru intimatul –inculpat, lipsă, C. G. A.; intimatul –parte vătămată T. A. și intimata –parte responsabilă civilmente C. I., pentru inculpatul C. C. M., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată acordat în cauză, după care:
Curtea procedează la identificarea intimaților –inculpați, care se legitimează după cum urmează: C. I. M., cu CI, ., nr._, CNP_, C. C. M., cu CI, ., nr._, CNP_, și T. I. D., cu CI, ., nr._, CNP_.
Intimata –parte responsabilă civilmente C. I. se legitimează cu CI, ., nr._, CNP_.
Intimatul –parte vătămată T. A. se legitimează cu CI, ., nr._, CNP_.
Inculpați prezenți, C. I. M., C. C. M. și T. I. D., întrebați fiind, susțin că sunt de acord să fie reprezentați de avocatul desemnat din oficiu, M. V. și nu doresc amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales.
Curtea, în conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul din oficiu pentru intimații - inculpați, și reprezentantul Parchetului, fiecare având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului în ceea ce privește soluția de restituire, dispusă în temeiul disp. art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, către P. de pe lângă Judecătoria G. în vederea refacerii urmăririi penale referitor la inculpații C. G. A., C. I. M., C. C. M. și T. I. D..
Critica adusă sentinței recurate este, pe de o parte, faptul că instanța și-a fundamentat soluția de restituire pe dispozițiile art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, deși la data de 14.02.2013 s-a constat ca fiind legală sesizată și a verificat regularitatea actului de sesizare, fundamentată pe prevederile art. 300 Cod procedură penală, sub toate aspectele, respectiv a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, de formă și conținut.
În opinia sa, raportat la motivul avut în vedere la pronunțarea soluției de restituire, respectiv acela că nu s-a stabilit cu certitudine actele materiale pentru fiecare inculpat. În contextul în care aceștia au solicitat aplicarea prev. 3201 Cod procedură penală, în fața instanței de fond, exista posibilitatea, în măsura în care instanța considera necesar, să dea curs prevederilor art. 3201 alin. 8 Cod procedură penală, în sensul continuării judecătorești, potrivit dispozițiilor de drept comun, dacă se considera că mai sunt aspecte care mai trebuiau lămurite.
Un alt aspect avut în vedere în soluția de restituire vizează situația părții B. N. și faptul că față de aceasta nu s-a dispus trimiterea în judecată în ceea ce privește comiterea infracțiunii de furt calificat, ci doar neînceperea pentru infracțiunea de distrugere.
În opinia sa, instanța de fond, a fost sesizată conform art. 317 Cod procedură penală, cu privire la faptă (care a fost descrisă în actul de sesizare) și persoană. Pe cale de consecință, instanța trebuia să se pronunțe legat de aspectele cu care a fost sesizată. În caz contrar, dacă se aprecia incidența art. 335 Cod procedură penală, instanța putea să dea curs acesteia privind extinderea acțiunii penale, acestea fiind limitele pe care se fundamenta actul de sesizare întocmit de P. de pe L. Judecătoria G..
Referitor la posibilitatea stabilirii participației inculpaților legat de modalitatea de soluționare a laturii civile, întrucât acesta a fost aspectul care a determinat soluția, consideră că pentru 4 dintre părțile –vătămate, apreciază că art. 3201 alin 8Cod procedură penală, sau chiar simpla audiere a inculpaților cu ocazia faptelor comise, ar fi făcut posibilă lămurirea acestor inadvertențe. Instanța de fond având ulterior posibilitatea de soluționare, raportat la aceste declarații.
În ceea ce privește aspectul legat de încălcarea prevederilor art. 171 al 2 Cod procedură penală, referitor la asistența juridică obligatorie, a inculpatului minor C. C., a constat că acesta a fost audiat doar o singură dată, anterior începerii urmăririi penale, pe o depoziție olografă. Consideră, că în contextul în care inculpatul audiat în fața instanței de fond, în conformitate cu disp. art. 3201 Cod procedură penală, a înțeles să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală și să nu conteste în nici un fel modalitatea reținută în actul de sesizare, această inadvertență a ne audierii în faza actelor premergătoare, cu asistența unui avocat, nu este de natură a justifica o soluție de restituire a prezentei cauze.
Solicită admiterea recursului cu consecința trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății la instanța de fond.
Apărătorul din oficiu pentru intimații - inculpați, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria G.. Consideră că sentința recurată este legală și temeinică. Este adevărat că instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția nelegalei sesizări, însă a motivat-o destul de temeinic. Nu va repeta toate motivele pe care le-a enumerat reprezentantul Parchetului, însă insistă asupra aspectului privind audierea inculpatului C. C., în faza actelor premergătoare. În opinia sa, dreptul acestuia (care era minor, la acea dată), de a i se asigura asistență juridică de către un avocat desemnat din oficiu, a fost încălcat, chiar dacă nu s-a mai procedat la audierea lui în calitate de învinuit. Având în vedere și acest motiv solicită respingerea recursului.
Intimata –parte responsabilă civilmente C. I., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu, avocat M. V..
Intimatul –parte vătămată T. A., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu, avocat M. V..
Intimatul –inculpat C. C. M., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu, avocat M. V..
Intimatul –inculpat T. I. D., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu, avocat M. V..
Intimatul –inculpat C. I. M., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu, avocat M. V..
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 738/19.04.2013 a Judecătoriei G. a fost admisă excepția nelegalei sesizări a instanței, excepție invocată din oficiu de instanța de judecată și, în temeiul art. 332 al. 2 Cod pr. penală, s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria G. în vederea refacerii urmăririi penale față de inculpații C. C. M., T. I. D., C. G. A. și Cotoșa I. M..
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria G. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 5651/P/2011 din 21.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuiților:
- C. C. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e și g C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și distrugere în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen.
În sarcina inculpatului minor C. C. M. s-a reținut faptul că, în noaptea de 21/22.07.2011, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu alte persoane, a sustras conductele de alimentare cu benzină de la patru autoturisme parcate în loc public, aducându-le astfel în stare de neîntrebuințare și cauzând un prejudiciu total de circa 1.400 lei.
- T. I. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e și g C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și distrugere în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. și art. 75 alin. 1 lit. c C. pen.
În sarcina inculpatului major T. I. D. s-a reținut faptul că, în noaptea de 21/22.07.2011, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu alte persoane, printre care una minoră, a sustras conductele de alimentare cu benzină de la patru autoturisme parcate în loc public, aducându-le astfel în stare de neîntrebuințare și cauzând un prejudiciu total de circa 1.400 lei.
- C. G. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e și g C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și distrugere în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. și art. 75 alin. 1 lit. c C. pen.
În sarcina inculpatului major C. G. A. s-a reținut faptul că, în noaptea de 21/22.07.2011, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu alte persoane, printre care una minoră, a sustras conductele de alimentare cu benzină de la patru autoturisme parcate în loc public, aducându-le astfel în stare de neîntrebuințare și cauzând un prejudiciu total de circa 1.400 lei.
- C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e și g C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și distrugere în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. și art. 75 alin. 1 lit. c C. pen.
În sarcina inculpatului major C. I. M. s-a reținut faptul că, în noaptea de 21/22.07.2011, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu alte persoane, printre care una minoră, a sustras conductele de alimentare cu benzină de la patru autoturisme parcate în loc public, aducându-le astfel în stare de neîntrebuințare și cauzând un prejudiciu total de circa 1.400 lei.
Prin același rechizitoriu s-au mai dispus și următoarele:
- neînceperea urmăririi penale față de C. C. M., T. I. D., C. G. A. și C. I. M. pentru comiterea infracțiunii de distrugere, faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C. pen. (pentru autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, aparținând martorei B. N.), deoarece lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
- neînceperea urmăririi penale față de TĂBUȘ C. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
- proces verbal de prindere în flagrant (filele 3-5 dosar urm. pen.);
- proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto aferentă (filele 6-24 dosar urm. pen.);
- plângerile și declarațiile părților vătămate F. I., S. S., P. M., B. C., T. A. și P. D. (filele 25-50 dosar urm. pen.);
- declarația învinuitului C. C. M. (filele 51-52 dosar urm. pen.);
- declarațiile învinuitului T. I. D. (filele 53-57 dosar urm. pen.);
- declarațiile învinuitului C. G. A. (filele 58-62 dosar urm. pen.);
- declarațiile învinuitului C. I. M. (filele 63-67 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorei B. N. (filele 68-69 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorului TĂBUȘ C. (filele 70-72 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorului C. M. (filele 73-74 dosar urm. pen.);
- dovada . nr._ din 31.10.2011 (fila 79 dosar urm.pen.);
- dovada . nr._ din 08.04.2012 (fila 80 dosar urm. pen.);
- proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 88 dosar urm. pen.).
La dosar au fost atașate fișele de cazier judiciar ale învinuiților (filele 75-78 dosar urm. pen.), cât și actele de căutare efectuate pe numele învinuitului C. C. M. (filele 81-86 dosar urm. pen.).
La data de 02.04.2012, învinuiților T. I. D., C. G. A. și C. I. M. le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, astfel cum rezultă din procesele verbale aflat la filele 91-93 din dosarul de urmărire penală.
Pentru a se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor patru învinuiți s-a reținut următoarea situație de fapt:
„În noaptea de 22.07.2011, în jurul orelor 1.20, Secția 2 Poliție din cadrul Poliției Municipiului G. a fost sesizată prin S.N.A.U. 112 de către o persoană anonimă despre faptul că a observat mai mulți tineri care sustrag bunuri din autoturisme parcate în zona blocului SD5A2 de pe . fața locului s-au deplasat polițiști din cadrul Secției 2. Aceștia au observat în parcarea blocului indicat un autoturism marca Dacia L. de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ care, la apariția lor, s-a pus în mișcare.
Lucrătorii de poliție au procedat la oprirea autoturismului și legitimarea ocupanților în prezența martorului asistent C. M.. Cu această ocazie au stabilit că șoferul se numește TĂBUȘ C., iar ceilalți patru ocupanți se numesc C. C. M., T. I.-D., C. G. A. și C. I. M..
Cu acordul conducătorului, s-a efectuat controlul autoturismului, ocazie cu care în portbagaj s-a găsit o cutie plină cu bucăți de conducte dintr-un material roșiatic ce miroseau a benzină, iar în habitaclu mai multe mănuși textile și un clește pentru scos cuie. Bunurile au fost ridicate, iar cele cinci persoane depistate au fost conduse la sediul Secției 2 Poliție pentru continuarea cercetărilor.
Aspectele prezentate mai sus au fost consemnate în procesul-verbal din data de 22.07.2011. (fil. 3,4,5).
Au fost audiați învinuiții, care au recunoscut că bunurile proveneau de la conductele de alimentare cu benzină ale mai multor autoturisme și că le-au sustras în cursul nopții respective cu scopul de a le valorifica la un centru de colectare a fierului vechi. Învinuiții au declarat că în ziua de 21.07.2011, în jurul orelor 23.00, în timp ce se aflau în zona Școlii Generale nr. 10, la propunerea învinuiților T. I.-D. și C. I. M., au hotărât să sustragă conducte de alimentare de la autoturisme pentru a face rost de bani. În continuare, T. I.-D. și C. G. A. au adus de acasă câte două perechi de mănuși și un clește de scos cuie pentru a le folosi la comiterea faptelor.
Cei patru învinuiți au mers apoi în zona blocului PS1D de pe . observat un autoturism Dacia 1310 de culoare galbenă, fără număr de înmatriculare, despre care s-a stabilit că aparține martorei B. N.. Învinuiții C. C. M. și T. I.-D. au tăiat cu cleștele și au sustras țevile de alimentare cu benzină ale autoturismului, timp în care învinuiții C. G. A. și C. I. M. au asigurat paza. După comiterea furtului cei patru învinuiți au mers în zona blocurilor D3-D4 de pe . în două grupuri formate din C. C. M. și T. I.-D., respectiv din C. G. A. și C. I. M.. Membrii fiecărui grup au sustras țevile de alimentare cu benzină de la câte două autoturisme parcate în zonă, un membru al grupului trăgând de conductele de alimentare cu benzină, iar celălalt tăindu-le cu cleștele.
În continuare, învinuiții s-au reunit și au plecat spre parcarea situată între blocurile SD7A și SD7B, unde C. C. M. și T. I.-D. au tăiat conductele de la autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, care aparține părții vătămate F. I.. Învinuiții C. G. A. și C. I. M. au sustras conductele de alimentare cu benzină de la autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ aparținând părții vătămate S. S..
După comiterea faptelor, învinuitul C. C. M. l-a sunat pe făptuitorul TĂBUȘ C., un prieten de-al său și, când a aflat că acesta se plimbă prin oraș cu mașina tatălui său, i-a cerut să vină în zona IREG pentru a-l lua și pe el. Cei doi s-au întâlnit la locul stabilit, învinuitul solicitându-i să meargă în spatele blocurilor pentru a-i lua și pe ceilalți trei învinuiți. TĂBUȘ C. a fost de acord și s-au deplasat împreună în zona blocului SD5A2 unde îi așteptau ceilalți trei învinuiți. Întrucât încuietoarea portbagajului era defectă, învinuiții au rabatat bancheta din spate si au pus în portbagaj cutia în care depozitaseră conductele sustrase. Înainte de a pleca cu autoturismul din locul respectiv, au fost depistați de către polițiști, care i-au legitimat și i-au condus la sediul Secției 2.
Cu ocazia depistării lor, învinuiții au indicat locurile unde au fost parcate cele șapte autoturisme, dar nu au putut preciza exact cine a sustras țevile de la cele patru mașini parcate în zona blocurilor D3-D4.
Proprietarii autoturismelor respective au fost identificați în persoanele părților vătămate P. M. (Dacia 1310 de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ ), T. A. (Dacia 1310 de culoare albă cu numărul de înmatriculare_ ), B. C. (Dacia 1300 de culoare verde cu numărul de înmatriculare_ ) și P. D. (Dacia 1300 de culoare verde cu numărul de înmatriculare_ ).
Părțile vătămate au declarat că autoturismele erau în stare de funcționare, având și diferite cantități de benzină în rezervoare și că, în urma furtului conductelor de alimentare, acestea au fost aduse în stare de neîntrebuințare, iar benzina s-a scurs pe jos.
Martora B. N., proprietara autoturismului parcat în dreptul blocului PS1D de pe . că acesta nu era funcțional, fiind abandonat și ulterior vândut la REMAT. Din acest motiv a menționat că nu se constituie parte civilă cu suma de 200 lei și nu dorește să depună plângere penală, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. f C.proc.pen. se va propune neînceperea urmăririi penale față de învinuiți pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art.217, alin.1 C.pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din declarațiile celor patru învinuiți și a făptuitorului TĂBUȘ C. a rezultat faptul că acesta nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu aceștia pentru a-i ajuta la comiterea furturilor și nici nu a cunoscut proveniența bunurilor găsite în portbagajul mașinii sale. De asemenea, din actele existente la dosar, a mai rezultat faptul că nu i s-a promis nici un folos material în urma valorificării pieselor sustrase, motiv pentru care, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d) C.proc.pen., față de acesta se va propune neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221, alin.1 C.pen., întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Bunurile ridicate cu ocazia depistării au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Poliției Municipiului G.”.
Cauza respectivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 02.10.2012, sub nr._ .
La termenul din data de 11.04.2013 (termen la care a fost procedură completă cu toate părțile, inclusiv cu persoana vătămată B. N.), instanța de judecată a invocat din oficiu excepția nelegalei sesizări a instanței.
Având în vedere actele existente în dosar, instanța a admis această excepție pentru următoarele considerente:
- cei patru inculpați au comis infracțiunea de furt calificat și distrugere și asupra autoturismului aparținând părții vătămate B. N., însă această activitate infracțională a inculpaților nu a fost cuprinsă printre actele materiale reținute în sarcina lor.
Astfel, la paginile 2-3 din rechizitoriu se rețin următoarele:
„Cei patru învinuiți au mers apoi în zona blocului PS1D de pe . observat un autoturism Dacia 1310 de culoare galbenă, fără număr de înmatriculare, despre care s-a stabilit că aparține martorei B. N.. Învinuiții C. C. M. și T. I.-D. au tăiat cu cleștele și au sustras țevile de alimentare cu benzină ale autoturismului, timp în care învinuiții C. G. A. și C. I. M. au asigurat paza”.
În aceste condiții, deși activitatea infracțională a celor patru inculpați, comisă asupra autoturismului aparținând părții vătămate B. N., constituie acte materiale distincte ale celor două infracțiuni reținute în sarcina lor, respectiv de furt calificat în formă continuată și distrugere în formă continuată, organele de urmărire penală au omis să se refere și la acestea.
Instanța a observat că în rechizitoriul întocmit în cauză se prevăd următoarele:
„Martora B. N., proprietara autoturismului parcat în dreptul blocului PS1D de pe . că acesta nu era funcțional, fiind abandonat și ulterior vândut la REMAT. Din acest motiv a menționat că nu se constituie parte civilă cu suma de 200 lei și nu dorește să depună plângere penală, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. f C.proc.pen. se va propune neînceperea urmăririi penale față de învinuiți pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art.217, alin.1 C.pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.
Astfel, instanța a observat că organele de urmărire penală sau pronunțat doar în ce privește infracțiunea de distrugere comisă în paguba părții vătămate B. N., nu însă și în ce privește infracțiunea de furt calificat comisă în paguba acesteia din urmă. De altfel, B. N. nici nu a fost trecută în rechizitoriu ca având calitatea de parte vătămată (fila 10 din rechizitoriu), ea fiind trecută doar ca martor.
- la data de 06.10.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei patru făptuitori, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute și în actul de sesizare a instanței. Astfel, în rezoluția de începere a urmăririi penale și în cea de confirmare nu au fost nominalizate actele materiale care intră în componența infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui făptuitor în parte, așa cum ar fi fost normal (filele 1-2 dosar urm. pen.).
- la data de 02.04.2012, învinuiților T. I. D., C. G. A. și C. I. M. le-au fost aduse la cunoștință faptele reținute în sarcina lor. Astfel, celor trei învinuiți li s-a adus la cunoștință că se fac vinovați de comiterea „infracțiunilor de furt calificat și distrugere în formă continuată, fapte prev. de art. 208 al. 1 – art. 209 al. 1 lit. a, e, g C.P. și art. 217 al. 1 C. P. cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 33 lit. a și art. 75 lit. c C.P.”.
Din lecturarea acestei încadrări juridice se poate observa că doar infracțiunea de distrugere ar fi fost comisă în formă continuată, nu și infracțiunea de furt calificat. În aceste condiții, instanța a apreciat că învinuiților le-a fost încălcat un drept fundamental, respectiv dreptul la apărare, ei neștiind niciun moment pentru ce infracțiuni sunt cercetați și în ce constau acestea. Instanța a făcut această remarcă și motivat de faptul că niciunul dintre cei patru învinuiți nu a fost audiat în prezența vreunui avocat și, astfel, neavând cunoștințe juridice, nu și-au putut formula o apărare temeinică.
Mai mult, deși inculpatul C. C. M. era minor la data comiterii faptelor, s-a procedat la audierea sa fără a fi prezent vreunul dintre părinții săi, vreun reprezentant al Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. și un avocat, deși, potrivit art. 171 alin. 2 C. proc. pen., „asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor”(filele 51-52 dosar urm. pen.).
Totodată, faptul că învinuiții nu au cunoscut pentru ce infracțiuni sunt cercetați rezultă și din descrierea faptelor reținute în sarcina lor. Astfel, potrivit actelor existente la dosar, infracțiunile reținute în sarcina învinuiților T. I. D., C. G. A. și C. I. M. constau în „în noaptea de 21/22.07.2011, împreună cu alte persoane, am sustras de la 7 mașini parcate în loc public conductele de alimentare cu benzină, aducându-le în stare de neîntrebuințare” (filele 53, 55, 58, 60, 63, 65 dosar urm. pen.).
Or, instanța a observat că în această descrie a faptelor reținute în sarcina lor nu se consemnează nimic cu privire la faptul că una dintre persoanele participante la comiterea infracțiunilor era minoră (fapt ce ar justifica reținerea circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. c C. pen.), că ar fi comis mai multe acte materiale, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale (fapt ce ar justifica reținerea formei continuate prevăzute de art. 41 alin. 2 C. pen.) și nici valoarea prejudiciului total creat de fiecare învinuit în parte.
Mai mult, în această descrie a faptelor se arată că fiecare învinuit ar fi „sustras de la 7 mașini”, în condițiile în care, ulterior, au ajuns să fie trimiși în judecată doar pentru comiterea a 4 acte materiale (în ce privește infracțiunea de furt calificat în formă continuată), respectiv 3 acte materiale (în ce privește infracțiunea de distrugere în formă continuată).
De altfel, din chiar descrierea modului de operare folosit de inculpați la comiterea faptelor a rezultat că aceștia s-au despărțit în două grupuri și au comis acte materiale separate și distincte (filele 2-3 din rechizitoriu). Totodată, fiecare dintre cei patru inculpați a fost trimi în judecată pentru că „în noaptea de 21/22.07.2011, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale și împreună cu alte persoane, printre care una minoră (în cazul inculpaților majori – nota instanței), a sustras conductele de alimentare cu benzină de la patru autoturisme parcate în loc public, aducându-le astfel în stare de neîntrebuințare și cauzând un prejudiciu total de circa 1.400 lei”.
Față de cele expuse anterior, instanța a observat că organele de urmărire penală au încălcat dispozițiile art. 70 alin. 2 C. proc. pen., potrivit cărora aveau obligația să aducă la cunoștința fiecărui învinuit „fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia”.
Astfel, instanța nu a putut aprecia dacă la acest moment vreunul dintre cei patru inculpați din prezenta cauză cunoaște faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în ce constau aceste fapte și care este încadrarea lor juridică corectă, aspecte ce ar fi trebuit să fie avute în vedere de organele de urmărire penală.
De asemenea, raportat la mențiunea cuprinsă în actul de sesizare a instanței, potrivit căreia „cu ocazia depistării lor, învinuiții au indicat locurile unde au fost parcate cele șapte autoturisme, dar nu au putut preciza exact cine a sustras țevile de la cele patru mașini parcate în zona blocurilor D3-D4”, instanța a apreciat că nu poate soluționa în mod corect nici latura penală dar nici latura civilă. Astfel, ținând cont de faptul că organele de urmărire penală nu au stabilit cu certitudine actele materiale la care au participat fiecare inculpat în parte, instanța nu a putut ști care este participația fiecărui inculpat la comiterea faptelor deduse judecății și, totodată, nu a putut ști pe care dintre inculpați să-l oblige la plata de despăgubiri civile și către care parte vătămată anume.
În aceste condiții, instanța a constat că organele de urmărire penală au încălcat unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv cel referitor la rolul activ (consacrat de art. 4 C. proc. pen.), potrivit căruia autoritățile judiciare au obligația să soluționeze cauzele penale în mod legal și temeinic.
Totodată, studiind întregul material probator administrat în cauză și ținând cont de cele expuse mai sus, instanța a constata că în cursul urmăririi penale au avut loc unele erori ce au dus la încălcarea dreptului la apărare al inculpaților. Astfel, deși art. 6 alin. 3 C. proc. pen. prevede că una din garanțiile dreptului la apărare o reprezintă și obligația organelor judiciare care „au obligația să-l încunoștințeze, de îndată și mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării”, organele de urmărire penală nu au respectat aceste prevederi.
De altfel, potrivit art. 6 din Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, una din garanțiile procesuale care constituie cerințe ale unui „proces echitabil” o constituie dispozițiile care consacră dreptul la apărare. Trebuie precizat că în însăși Constituția României, la art. 21 alin. 3, se prevede că părțile au dreptul la un „proces echitabil”.
Instanța a apreciat că „procesul echitabil” nu poate fi realizat decât în condițiile în care acesta este așezat pe principii fundamentale unanim admise, care asigură echilibrul ce trebuie să existe între interesul general al societății și interesele legitime ale fiecărei persoane, definite în art. 1 alin. 1 C. proc. pen.
Mai mult, în cauză a fost încălcat și principiul fundamental al aflării adevărului. Astfel, realizarea scopului procesului penal impune autorităților judiciare cunoașterea completă și exactă a faptelor cauzei și a identității făptuitorilor, deoarece numai astfel poate fi condamnată persoana care a săvârșit infracțiunea și este evitată orice eroare judiciară. Ca urmare, în art. 3 C. proc. pen. se prevede că „în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului”. Fapta penală și împrejurările care identifică pe făptuitor, petrecându-se în realitatea obiectivă, pot și trebuie să fie cunoscute exact și complet de autoritățile judiciare, iar realizarea acestei cerințe depinde doar de eforturile care se depun, de profesionalismul celor care efectuează cercetările, de procedeele folosite.
Instanța a mai precizat că toate deficiențele și lipsurile constatate în actul de sesizare a instanței, cât și pe întreaga desfășurare a fazei de urmărire penală, nu pot fi acoperite în cursul judecății, având în vedere că toți cei patru inculpați au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel încât instanța nu poate face o cercetare judecătorească efectivă.
În concluzie, ținând cont și de dispozițiile art. 197 alin. 2 C. proc. pen., potrivit cărora „dispozițiile relative … la sesizarea instanței … sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”, instanța a apreciat că se impune refacerea urmăririi penale în ce-i privește pe cei patru inculpați din prezenta cauză.
Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, privind respingerea excepției de nelegală sesizare a instanței ca fiind tardiv formulată, instanța a precizat că această excepția a fost invocată la termenul din data de 11.04.2013, deci la primul termen de judecată la care a fost procedură completă cu toate părțile din această cauză (deci și cu partea vătămată B. N., parte vătămată care anterior nu a fost citată la niciun termen). În aceste condiții, solicitarea reprezentantului Ministerului Public a părut a fi nefondată.
Pentru toate aceste considerente, s- a admis excepția nelegalei sesizări a instanței, excepția invocată din oficiu de instanța de judecată.
Potrivit art. 332 alin. 2 C. proc. pen. instanța a dispus restituirea prezentei cauze la P. de pe lângă Judecătoria G. în vederea refacerii urmării penale față de inculpații C. C. M., T. I. D., C. G. A. și C. I. M., în sensul celor expuse mai sus.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. susținând că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune restituirea pentru refacerea urmăririi penale.
Recursul declarat de procuror este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 332 al. 2 Cod pr. penală Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
În speță, raportat la dispozițiile mai sus arătate, instanța de fond a dispus restituirea cauzei la procuror pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la întocmirea rechizitoriului și cele referitoare la asistența juridică a învinuitului minor.
Referitor la aspectele invocate de instanța de fond Curtea reține următoarele:
1. Conform dispozițiilor art. 263 al. 1, 2 Cod pr. penală Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
În rechizitoriu se arată de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.
Verificând respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate în cauză, Curtea reține că actul de sesizare al instanței este în conformitate cu prevederile art. 263 Cod pr. penală, cuprinzând toate elementele indicate de acest text de lege și nu se impune refacerea acestuia.
Faptul că în rechizitoriu s-a descris și activitatea infracțională a inculpaților în dauna părții vătămate B. N. dar nu s-a dispus trimiterea în judecată și pentru acest act material, nu poate atrage restituirea cauzei întrucât instanța trebuie să se pronunțe în limitele stabilite de art. 317 Cod pr. penală: Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Pe de altă parte, împrejurarea că descrierea faptelor în rechizitoriu este apreciată de instanța de fond ca nefiind suficient de clară pentru a stabili participația fiecăruia dintre inculpați la actele materiale reținute în sarcina lor nu poate fi considerat ca o încălcare a prevederilor art. 263 Cod pr. penală, câtă vreme faptele sunt expuse în modalitatea în care procurorul a considerat că rezultă din probatoriu, situație de fapt pe care instanța de fond are posibilitatea de a o cenzura urmare a unei analize proprii a probelor.
Nici împrejurarea că prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod pr. penală instanța de fond nu mai poate face cercetare judecătorească nu poate conduce la concluzia participația concretă a inculpaților nu poate fi reevaluată de instanța de fond, câtă vreme prevederile art. 3201 al. 3 Cod pr. penală permit instanței audierea inculpaților cu privire la faptele comise.
În plus, în situația în care instanța aprecia că doar prin audierea inculpaților nu se poate stabili situația de fapt, avea posibilitatea de a proceda la efectuarea cercetării judecătorești, prin respingerea cererii de judecare simplificată, conform art. 3201 al. 8 Cod pr. penală, situație în care avea libertatea de a reține că faptele au fost comise în altă participație decât cea descrisă în rechizitoriu.
2. În ceea ce privește susținerea instanței de fond că prin modalitatea în care s-a dispus începerea urmăririi penale și prin felul în care s-a adus la cunoștința inculpaților învinuirea adusă s-a încălcat dreptul la apărare al acestora, Curtea constată că acestea nu sunt de natură a se încadra în noțiunea de „sesizare a instanței” care permite adoptarea unei soluții de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
În plus, din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că întreaga activitate infracțională a inculpaților a fost clarificată de organele de urmărire penală în principal datorită depozițiilor sincere ale inculpaților, care au recunoscut în detaliu faptele comise.
Nu lipsită de relevanță este împrejurarea că toți inculpații au uzat în fața instanței de procedura instituită de art. 3201 Cod pr. penală, însușindu-și în totalitate materialul probator administrat în faza de urmărire penală, astfel că inadvertențele sesizate de instanța de fond nu le-au produs o vătămare a drepturilor procesuale.
3. Nici susținerile instanței de fond referitoare la faptul că în cursul urmăririi penale s-ar fi încălcat dispozițiile legale relative la asistența juridică a învinuitului minor C. C. M. nu pot justifica restituirea cauzei.
Astfel, din actele aflate la dosar rezultă că acest inculpat a fost audiat o singură dată, în faza actelor premergătoare, la data de 22.07.2011 (fila 51) când încă nu fusese începută urmărirea penală și nu avea deci calitatea de învinuit, astfel încât la luarea declarației să fie asistat de un avocat desemnat din oficiu.
Ulterior începerii urmăririi penale (06.10.2011) învinuitul C. C. M. nu a mai putut fi audiat întrucât acesta s-a sustras de la cercetări.
În aceste împrejurări Curtea constată că dispozițiile relative la prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător nu au fost încălcate astfel că nici din această perspectivă nu se impunea restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Concluzionând, Curtea apreciază că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 332 al. 2 Cod pr. penală, așa încât recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. va fi admis, cu consecința casării sentinței penale pronunțate de Judecătoria G. și trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G., privind pe inculpații C. G. A. (fiul lui Ș. și R.-G., născut la data de 04.07.1992 în G., CNP-_, domiciliat în G., ., ..6), C. I. M. (fiul lui S. și M., născut la data de 11.07.1993 în G., CNP-_, domiciliat în com.Jorăști, ., f.f.l. în G., . nr.151, .), C. C. M. (fiul lui V. și I., născut la data de 22.09.1993 în G., CNP-_, domiciliat în G., ., ..60) și T. I. D. (fiul lui G. și S., născut la data de 10.10.1992 în G., CNP-_, domiciliat în G., . Levaditti nr.12, ..22).
Casează sentința penală nr. 738/19.04.2013 a judecătoriei G. și dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Onorariul apărătorului din oficiu (avocat M. V.) în sumă de 1200 lei va fi virat către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
F. M. M.- M. I. A.-M. M.
- care se află în CO
Semnează
Cf. art. 312 C.proc.pen.
Președintele completului
Grefier,
F. B.
Red.MMI. – 03.10.2013
Tehnored.FB. 03.10.2013–2 ex
Fond: C.P.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1469/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
