Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 1253/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1253/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 4294/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1253
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR – MIȚA M.
JUDECĂTOR –D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat B. R., domiciliat în ..V., împotriva sentinței penale nr.1095 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat B. R., personal, legitimat cu C.I. ._, CNP:_ și asistat de avocat ales Dârdală E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/01.10.2013, lipsă fiind intimata-parte civilă Direcția S. V., cu sediul în Focșani, ..17, jud.V. și intimatul-parte civilă C. M., domiciliat în ..V..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
D-l avocat C. L. depune la dosar referatul privind plata onorariului parțial pentru apărător din oficiu.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat B. R. arată că își menține recursul declarat și că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat Dârdală E., pentru recurentul-inculpat B. R. arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 1095 din 12.06.2013, sentință prin care recurentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În fața instanței de judecată, inculpatul a înțeles să uzeze de prevederile art.3201 Cod procedură penală, în sensul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu reducerea a 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Arată că, în fața instanței de judecată, a solicitat achitarea inculpatului pe motiv că lipsește pericolul social al faptei – art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit.b1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.181 și 91 Cod penal, apreciind că nu există o incompatibilitate între recunoașterea faptei în condițiile art. 3201 Cod procedură penală și reținerea acestui caz de achitare.
Apreciază că din paleta de condiții și elemente care sunt apte să conducă la condamnarea unei persoane, lipsește un element general al infracțiunii, respectiv pericolul social.
Solicită să se aibă în vedere prev. art.181 Cod penal, dar și faptul că la stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, instanța trebuie să țină cont de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, și nu în ultimul rând de persoana și conduita făptuitorului.
Este evident, în opinia sa, că inculpatul nu este un infractor de drept comun, a arătat și a dovedit la instanța de fond că inculpatul este o persoană onestă care a avut dintotdeauna un comportament deosebit în societate, este un bun familist, este o persoană educată care nu a mai săvârșit infracțiuni și este un exemplu în localitatea unde locuiește. Inculpatul a fost consilier local în loc.Gura Caliței, funcție care i-a permis să-și pună amprenta pe dezvoltarea comunei și să urmărească liniștea și bunul mers al acesteia. În acest sens s-au depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
De asemenea, nu în ultimul rând, inculpatul este administratorul unei societăți, și-a câștigat întotdeauna veniturile în mod cinstit, iar aceste venituri au fost substanțiale.
Inculpatul a tăiat arborii crezând că sunt din pădurea tatălui său, la rugămintea acestuia. A dovedit cu actele depuse că inculpatul nu avea nevoie de material lemnos, că acesta a cumpărat în 2012, cu chitanță, 3 mc de material lemnos pentru necesitățile familiei sale.
Ca și o regulă nescrisă a locului, angajații Ocolului Silvic permiteau proprietarilor de pădure să taie arbori, urmând ca aceștia să vină să-i marcheze. Apreciază că prin această conduită, angajații Ocolului Silvic Dumitrești este într-o mare măsură vinovat de situațiile în care se găsesc proprietarii de pădure.
În acest context, apreciază că autorul moral al acestei infracțiuni este chiar Ocolului Silvic Dumitrești.
Inculpatul, în anul 2011 a făcut o cerere prin care solicita să se marcheze arborii, în anul 2012 revine cu aceeași cerere, în 2013 la fel. Nici în acest moment arborii nu au fost marcați de către reprezentanții Ocolului Silvic.
Inculpatul, alături de tatăl său, nu a tăiat arborii, așa cum făcea toată lumea în 2011, ci s-a adresat cu o cerere. A trecut mai bine de un an, motiv pentru care, coroborat cu cutuma locului, acesta a făcut o greșeală și a tăiat arborii, greșeală pe care a recunoscut-o și a regretat-o.
Față de aceste împrejurări, apreciază că fapta inculpatului nu îmbracă caracterul unei infracțiuni și solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei aplicate, pedeapsă care în contextul arătat, este cu mult prea mare, având în vedere că limitele de pedeapsă de 2 ani și 6 ani ar fi trebuit reduse cu o treime. Astfel, apreciază că au fost aplicate în mod greșit criteriile de individualizare a pedepsei.
Individualizarea pedepselor presupune atât analizarea aspectelor nefavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor criteriilor prev. de art.72 Cod penal, dar și cele cu caracter personal care ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.
În concret, în sentința penală recurată, la individualizarea pedepsei s-a luat în considerare lipsa antecedentelor penale, buna reputație anterioară, conduita procesuală privind recunoașterea vinovăției în condițiile art. 3201 Cod procedură penală, faptul că a fost de acord cu achitarea întregului prejudiciu. S-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi realizat prin atenuarea răspunderii penale conform art.74 al.1 lit.a și b Cod penal – art.76 lit.d Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81 Cod penal.
Cu toate acestea, pedeapsa principală stabilită la primul grad de jurisdicție este nelegală. Cuantumul de 1 an și 4 luni închisoare contravine criteriilor de individualizare determinate prin disp. art.72 Cod penal, dar și în cazul concursului dintre recunoașterea vinovăției conform art. 3201 Cod procedură penală și constatarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal. În acest sens, în lumina acestor texte de lege invocate, dar și în modul în care acestea au fost interpretate în jurisprudența recentă, prin nota de probleme de drept din mai 2012 transmisă de secția penală Înaltei Curți prin aplicarea unitară a legii, în situația incidenței legii privind o cauză legală de reducere a pedepsei și efectele circumstanțelor atenuante, instanțele judecătorești sunt obligate să coboare cuantumul pedepsei judiciare potrivit regulilor prev. de art.76 Cod penal sub noul minim special rezultat din reducerea limitelor sancționatorii speciale înscrise în textele incriminatorii.
Curtea face cunoscut apărătorului recurentului inculpat că acest lucru este posibil în cazul în care i se rețin inculpatului circumstanțele atenuante, însă în cazul de față nu s-au reținut.
Avocat Dârdală E., pentru recurentul-inculpat B. R. arată că se specifică în considerentele hotărârii recurate că inculpatul a avut o conduită bună, a recunoscut fapta, nu are antecedente penale. Apreciază că instanța trebuia să dozeze pedeapsa judiciară prin raportarea atenuării sub minimul de 1 an și 4 luni închisoare, rezultat din reducerea legală cu 1/3 înainte de 2 ani, prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare să se rețină aceste circumstanțe atenuante și achitarea inculpatului.
În subsidiar, solicită modificarea pedepsei principale în sensul reducerii acesteia, ținând cont atât de art.3201 Cod procedură penală, cât și de art.72 Cod penal, cu reținerea circumstanțelor atenuante, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul B. R.. În cauză, instanța de fond, în mod corect a reținut în favoarea inculpatului disp. art. 3201 Cod procedură penală și a redus minimul pedepsei de 2 ani la 1 an și 4 luni.
Deși a reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în fața instanței, nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
Fapta pe care a săvârșit-o inculpatul este o faptă gravă, valoarea prejudiciului fiind destul de ridicată, valoarea celor trei arbori este de 16,54 ori mai mare decât masa unui mc de masă lemnoasă pe picior și a celor cinci arbori de peste 20 de ori.
Ca atare, instanța a avut în vedere toate aceste aspecte, a avut în vedere că arborii erau nemarcați și inculpatul cunoștea acest aspect, având în vedere funcțiile pe care le-a deținut și le deține și nivelul său de pregătire acesta știa că este vorba despre o infracțiune.
Consideră că instanța a stabilit pedeapsa în mod corect la minimul posibil.
Avându-se în vedere prejudiciul cauzat, modalitatea de săvârșire a acestei fapte, de pe două proprietăți, precum și faptul că inculpatul a realizat că taie arbori nemarcați, consideră că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recurentul-inculpat B. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și că este de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1095/12.06.2013 a Judecătoriei Focșani s-a dispus Condamnarea inculpatului B. R. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 108 alin 1 lit. c C.pen. din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.proc.pen. În baza art. 71 C.pen., s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul să fie lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. În baza art. 71 alin. 5 și art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni. În baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
Pe latură civilă, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Direcția S. V. - Ocolul Silvic Dumitrești, suma de 1.082,62 lei și părții civile Ocolul Silvic Privat Chiojdeni, suma de 871,50 lei, reprezentând venit la fondul de ameliorare a fondului funciar. De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. M. suma de 2.165,23 lei, cu titlu de despăgubiri.
În fine, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5938/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în ziua de 10.10.2012, a tăiat 3 arbori nemarcați din pădurea proprietatea numitului B. S., precum și 5 arbori nemarcați din proprietatea părții vătămate C. M., producând un prejudiciu total de 3.151,81 lei, fără TVA, prejudiciul astfel produs fiind de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în fapt, partea vătămată C. M. deține o suprafață de pădure ce se învecinează cu pădurea aparținând numitului B. S., tatăl inculpatului B. R..
În ziua de 06.10.2012, inculpatul B. R. și martorul M. D. au mers în pădurea numitului B. S., cu scopul de a aduce lemne de foc. Cei doi au tăiat 8 arbori de diferite specii, din care 5 arbori de pe proprietatea părții vătămate C. M., iar 3 arbori din proprietatea numitului B. S.. Cei doi au pregătit materialul lemnos pe care l-au încărcat în tractorul inculpatului B. R. și l-au transportat la locuința acestuia.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața instanței de fond a precizat că înțelege să uzeze de drepturile prevăzute de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., în sensul că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză cu faptul că inculpatul a fost de acord să achite întreg prejudiciul cauzat, prima instanță a constatat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c C.pen. din Legea nr. 46/2008, infracțiune pentru care s-a și dispus condamnarea.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările comiterii faptei, coroborate cu aspectele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în fața instanței de judecată.
De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Față de toate aceste criterii, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, după reducerea acestuia cu o treime.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a apreciat că, în condițiile art. 71 C.pen., trebuie interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). A apreciat prima instanță, în consens cu cele statuate în mai multe rânduri de C.E.D.O., de exemplu, prin Hotărârea S. și P. împotriva României, că restrângerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. este necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii și moralei publice, o persoană condamnată neputând să-și exercite drepturile menționate pe durata executării pedepsei.
Referitor la dreptul de a alege și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 64 lit. a teza I și lit. c C.pen, a arătat instanța de fond că nu se impune și interzicerea acestor drepturi, deși interzicerea acestora este prevăzută de art. 71 C.pen., ca fiind atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii, față de faptul că inculpatul nu are un loc de muncă și nu ocupă o astfel de funcție, respectiv față de faptul că dreptul la vot reprezintă o opțiune ce poate fi exprimată întrucât nu implică exercițiul autorității ca factor de decizie.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, față de cuantumul acesteia și persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea ei. Astfel, în temeiul art. 81 C.pen și art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare, calculat conform art. 82 C.pen.
În baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe latură civilă, a constatat instanța de fond că partea vătămată C. M. s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului cu suma de 2.165,23 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiați. De asemenea, Direcția S. V. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 1.082,62 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiați, 50% reprezentând venit la fondul de ameliorare a fondului funciar pentru Ocolul Silvic Dumitrești, și 871,50 lei reprezentând contravaloarea arborilor tăiați, 50% reprezentând venit la fondul de ameliorare a fondului funciar pentru Ocolul Silvic Privat Chiojdeni.
Apreciind că vinovăția inculpatului a fost dovedită și că acesta a fost de acord să achite prejudiciul cauzat, instanța de fond a dispus obligarea acestuia la despăgubiri către părțile civile, așa cum au fost solicitate, în baza art. 14 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ.
Împotriva sentinței penale nr. 1095/12.06.2013 a Judecătoriei Focșani a declarat recurs inculpatul B. R., criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.proc.pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate până la minimul prevăzut de lege.
Recursul declarat de inculpatul B. R. este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului B. R..
Astfel, Curtea apreciază că, pe baza unei analize complete a materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului B. R., acesta recunoscând de altfel săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și solicitând a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., referitoare la procedura abreviată de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
Din probatoriile administrate în cauză, analizate pe larg de prima instanță, rezultă mai presus de orice îndoială că, în ziua de 06.10.2012, inculpatul B. R., împreună cu martorul M. D., a tăiat 8 arbori de diferite specii, din care 5 arbori de pe proprietatea părții vătămate C. M., iar 3 arbori din proprietatea numitului B. S., fapta astfel comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c C.pen. din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.
În privința cererii de achitare formulată de inculpatul B. R., Curtea apreciază că, atâta vreme cât acesta a solicitat a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., iar această solicitare a fost admisă, instanța de fond nu putea pronunța decât condamnarea inculpatului, dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. împiedicând instanța să dispună o altă soluție decât aceea de condamnare a inculpatului, care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Pe de altă parte, având în vedere valoarea concretă a prejudiciului cauzat în cauză, Curtea apreciază că în cauză nu ar fi putut fi oricum incidente dispozițiile art. 181 C.pen., neputându-se afirma că, prin conținutul ei concret, fapta comisă de inculpat ar fi adus o atingere minimă, vădit lipsită de importanță valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Totuși, raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului B. R. (acesta solicitând în prealabil marcarea arborilor tăiați, solicitare la care nu s-a dat însă curs de organele silvice), dar mai ales la împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului (acesta nu figurează în evidențe cu antecedente penale, este cunoscut ca fiind o persoană cu un comportament corespunzător în societate, a recunoscut săvârșirea faptei și s-a prezentat în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost solicitat), pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, nereflectând în mod corespunzător nici gravitatea faptei, nici periculozitatea inculpatului. În consecință, Curtea înțelege să acorde relevanță juridică circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen. (în cazul circumstanței prevăzute de lit. c fiind vorba doar despre atitudinea corectă a inculpatului rezultând din prezentarea sa în fața organelor judiciare, comportamentului sincer în ceea ce privește fapta comisă acordându-i-se deja valențe atenuante prin reținerea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.), sens în care – în baza art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. – se va dispune reducerea pedepsei aplicate inculpatului B. R., până la un cuantum ce va fi apreciat ca fiind adecvat, respectiv 6 luni închisoare. În mod corespunzător se va reduce și durata termenului de încercare stabilit de instanța de fond.
Față de cele de mai sus, în baza art. art. 38515 pct. 2 lit. d C.proc.pen., se va admite recursul declarat de inculpatul B. R., în sensul considerentelor mai sus expuse. În rejudecare, se va reduce cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond inculpatului, de la 1 an și 4 luni închisoare la 6 luni închisoare, și se va reduce în mod corespunzător și cuantumul termenului de încercare al suspendării condiționate, de la 3 ani și 4 luni la 2 ani și 6 luni.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 189 C.proc.pen., se va dispune ca onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul B. R. (fiul lui S. si I., născut la data de 27.04.1968, in ., judetul V., cu domiciliul in . V., cetățenia română, studii 12 clase, administrator ., stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._, CNP_).
Casează în parte sentința penală nr.1095/12.06.2013 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1(un) an și 4(patru) luni închisoare la 6(șase) luni închisoare prin reținerea disp. art.74 al.1 lit.a,c Cod penal în referire la art.76 al.1 lit.d Cod penal.
Reduce termenul de încercare stabilit conform art.82 Cod penal pentru pedeapsa principală și cea accesorie de la 3(trei) ani și 4(patru) luni la 2(doi) ani și 6(șase) luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (avocat C. L.).
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
I. Ș.
Red.:jud.D.I.B./22.10.2013
Tehnored.:I.Ș./2 ex./22.10.2013
Fond:jud.L. D.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 333/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 94/2013. Curtea de... → |
|---|
