Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 545/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 16237/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 545/R
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H. – judecător
JUDECĂTOR – P. D.
JUDECĂTOR – M. T.
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 88 din 14.01.2013 a Judecătoriei B..
La apelul nominal a răspuns, pentru intimatul – inculpat B. D. A. lipsă, avocat D. N. R. – apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind și intimatul – parte civilă M. R..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
CURTEA pune în discuția participanților procesuali împrejurarea că instanța de fond a aplicat pentru infracțiunile prev. de art. 192 și 208 Cod penal și prevederile art. 33 lit. a Cod penal și, nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B..
Primul motiv de recurs vizează nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului întrucât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu, cu aplicarea prevederilor art. 3201 Cod pr.penală, depășește limitele prin recunoașterea vinovăției. De altfel instanța de fond nu a avut intenția recunoașterii de circumstanțe atenuante față de inculpat întrucât nu i-a reținut nici pentru infracțiunea de furt calificat.
Al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea soluționării laturii civile a cauzei în sensul că deși raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză și procesul verbal atestă că valoarea prejudiciului este de 343,50 lei, instanța a dispus obligarea inculpatului la 2.000 lei daune materiale, fără a motiva soluția și fără a ține seama de probele menționate.
De asemenea apreciază că în mod greșit s-au respins ca inadmisibile daunele morale pentru infracțiunea de violare de domiciliu, în condițiile în care acordarea acestora era admisibilă pentru această infracțiune, eventual instanța de fond putea respinge ca neîntemeiată acordarea acestora deși pătrunderea pe timp de noapte ar justifica acordarea acestor daune.
Solicită de asemenea a se avea în vedere și motivul suplimentar invocat de instanță în sensul că nu se impune reținerea prevederilor art. 33 lit.a
Cod penal.
Avocat D. N. R., pentru intimatul – inculpat B. D. A., solicită admiterea motivelor de recurs care vizează latura civilă a cauzei.
Cu privire la motivele care vizează latura penală consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului declarat în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 88/14.01.2013 a Judecătoriei B..
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 88/14.01.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B., în temeiul art. 192 alin 1 si 2 Cod penal cu retinerea art. 75, lit c si art. 33 Cod penal și aplicarea art. 320 indice 1 alin 7 Cod pr.penala a condamnat pe inculpatul B. D. A. pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
În temeiul art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin 1, lit. a ,g si alin 2, lit b Cod penal cu retinerea art. 75, lit. c si 33 lit. a Cod penal si aplicarea art. 320 indice 1, alin. 7 Cod pr.penala a condamnat pe acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat la pedeapsa de doi ani inchisoare.
În baza art. 33-34 lit b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de doi ani inchisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani .
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art. 83 Cod penal.
În baza art 71 alin. 2 Cod penal s-a dispus interzicerea inculpatului a exercitarii drepturilor prevazute de art 64 lit a teza a II a – lit b Cod penal.
În baza art 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei iar în baza art 14 alin 3 lit b raportat la art 346 Cod pr.penala, instanta a admis in parte actiunea civila doar cu privire la daunele materiale si a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei catre partea vatamata M. R. constand in contravaloarea bunurilor sustrase si nerestituite acesteia.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod pr. penală a obligat inculpatul B. D. A. să plătească suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în care se includ și cele din faza urmăririi penale din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. Domniteanu I. – delegație nr._/7.12.2012) s-a dispus a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braila nr. 3039/P/28.11.2012 a fost trimis în judecată inculpatul B. D. A. pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevazuta si pedepsita de art 192, alin 1, 2 Cod penal in concurs cu infractiunea de furt calificat prevazuta de art 208 alin 1- 209 alin 1, lit a, g si alin 2, lit b Cod penal cu aplicarea art 75 alin 1 lit c Cod penal constând în aceea că in noaptea de 26/27 .05.2012 a patruns in locuinta partii vatamate M. R. situata in . de unde a sustras un sacou si un portofel (ce continea cartea sa de identitate, permisul de conducere, pasaportul, un card BRD,suma de 600-700 lei, si un telefon mobil marca Allviev) bunuri aflate in buzunarele unei perechi de pantaloni ce au fost de asemenea sustrasi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braila sub nr._ la data de 29.11.2012.
În cursul urmaririi penale a fost audiat inculpatul, partea vatamata ,martorii B. I. I.,B. G. si s-a efectuat de catre organele de politie un proces – verbal de reconstituire.
Inculpatul a solicitat judecata in baza dispozitiilor art 320, indice 1, alin 2 Cod pr. penala.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 26/27.05.2012 inculpatul B. D. A. impreuna cu invinuitul minor S. D. L. au intrat pe poarta de acces a imobilului partii vatamate M. R. din . inchisa dar neasigurata dupa care inculpatul B. D. A. a patruns singur in locuinta(in timp ce invinuitul minor S. D. L. a asteptat in curte) de unde a sustras mai multe bunuri si suma de 800 lei creând un prejudiciu total in cuantum de 2703,58 lei.
Fiind audiat in faza de cercetare judecatoreasca inculpatul a recunoscut invinuirea adusa prin rechizitoriul parchetului solicitand sa fie judecat in baza dispozitiilor art 320, indice 1, alin 2 Cod pr. penala.
Situația de fapt a fost astfel reținută pe baza coroborării probelor administrate în faza de urmarire penala( declaratii martori, declaratie inculpat, declaratie parte vatamatea fotografii, proces- verbal de cercetare la fata locului).
În drept, faptele savarsite de inculpat intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu prev de art 192 alin 1 si 2 Cod penal in concurs cu infractiunea de furt calificat in varianta prevazuta de art 208-209, alin 1, lit a, g si alin 2, lit b Cod penal cu aplicarea art 75 alin 1 lit c Cod penal.
În baza art 34 Cod penal, instanta a aplicat inculpatului cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune redusa cu 1/3 in baza art 320 indice 1, alin 7 Cod pr. penala ce alcatuieste concursul urmand sa dispuna contopirea pedepselor si sa aplice ulterior pedeapsa cea mai grea de doi ani inchisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatilor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, urmările produse (instanța reținând și valoarea prejudiciului produs faptul ca acesta a fost recuperat partial), circumstanțele în care aceasta a fost comisa.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul educativ al acesteia poate fi atins si fara executarea efectiva a pedepsei motivat de faptul ca inculpatul se afla la primul impact cu legea penala, nemaifiind condamnat anterior) motiv pentru care a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Cu privire la latura civilă, în baza art 14 alin 3 lit b Cod pr.penala a obligat inculpatul la plata catre partea civila M. R. la plata sumei de 2000 lei constand in contravaloarea bunurilor sustrase si nerestituite acesteia.
Au fost respinse pretentiile la daune morale ale partii civile ca inadmisibile in raport de caracterul infractiunilor savarsite ( furt si violare de domiciliu) care nu au produs partii vatamate suferinte fizice sau psihice.
În baza art. 191 alin. 1 Cod pr.penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, în care se includ și cele din faza de urmărire penală .
Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o ca fiind nelegală.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, de 6 luni închisoare, este nelegală, deoarece limita minimă a acestei pedepse, după aplicarea alin.7 a art.3201 Cod pr.penală, este de 2 ani închisoare.
Cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei, recurenta face precizarea că, în mod greșit a fost obligat inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 2000 lei, în condițiile în care din raportul de expertiză rezultă suma de 343,50 lei.
Ca motiv suplimentar de recurs, recurenta arată că, în mod greșit, atât la infracțiunea de furt calificat, cât și la cea de violare de domiciliu, instanța de fond a reținut în încadrarea juridică dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurentei P. de pe lângă Judecătoria B., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
S-a reținut, în fapt, că inculpatul B. D. A., împreună cu minorul S. D. L., au intrat pe poarta de acces a imobilului părții vătămate M. R. din ., care era închisă dar neasigurată, după care inculpatul B. D. A. a pătruns singur în locuință de unde a sustras mai multe bunuri și suma de 800 lei, creând un prejudiciu total de 2703,58 lei.
Faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal și de furt calificat prevăzut de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lti.a, g și alin.1 lit.b Cod penal.
În cauză se va face aplicarea și a dispozițiilor art. 75 alin.1 lit.c Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute împreună cu un minor.
La primul termen de judecată, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod pr.penală, în sensul că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, așa cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței și că dorește ca să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În această situație, instanța a dispus reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform alin.7 din art.3201 Cod pr.penală.
În condițiile în care, instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, aceasta, în mod greșit, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută, de violare de domiciliu, în formă agravantă, în condițiile art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, este închisoare de la 3 la 10 ani.
Prin aplicarea art. 3201 Cod pr.penală, instanța trebuia să reducă cu o treime limitele de pedeapsă pentru fapta dedusă judecății, urmând ca aceasta să se încadreze între 2 ani închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare.
Astfel, instanța de recurs va dispune ca inculpatul să execute 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravantă, reținând acest motiv de recurs invocat.
De asemenea, va înlătura din încadrarea juridică dată faptelor de violare de domiciliu și de furt calificat, dispozițiile art. 33 lit.a din Codul penal, aceste dispoziții referindu-se doar la contopirea pedepselor aflate în concurs și nu la încadrarea juridică dată fiecărei fapte concurente.
Cu privire la latura civilă dată cauzei, instanța de fond, în mod greșit a soluționat această latură, obligând inculpatul la plata sumei de 2000 lei către partea civilă, constând în daune materiale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7000 lei din care 2.500 lei daune materiale iar suma de 4.500 lei daune morale.
La termenul din data de 07.01.2013, inculpatul a precizat că nu dorește să despăgubească partea civilă cu suma cu care aceasta s-a constituit în cauză. In aceste condiții, instanța de judecată, urmează să-l oblige pe inculpat la plata sumei dovedite de către partea civilă.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară aflat la fila 45 dosar urmărire penală, rezultă că valoarea unui portofel este de 67,5 lei și potrivit procesului verbal aflat la fila 46 dosar urmărire penală, costurile de eliberare a unui pașaport sunt de 276 lei, deci, în total suma de 343,50 lei.
Aceasta este suma dovedită în cauză privind daunele materiale la care putea fi obligat inculpatul către partea civilă, situație pe care o va remedia instanța de recurs, prin admiterea și a acestui motiv de recurs invocat.
Cât privește daunele morale solicitate de partea vătămată, în mod greșit, instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
Infracțiunea de violare de domiciliu este o infracțiune care generează un inconfort părții vătămate. Instanța de judecată este aceea care va aprecia dacă acest inconfort este de natură a fi atât de dăunător părții vătămate, încât se impune compensarea acestuia cu plata unei sume de bani de către inculpat.
În cazul de față, față de împrejurările în care s-a săvârșite fapta, poziția făptuitorului și plata daunelor create prin infracțiune, instanța consideră că nu se impune în cauză acordarea și a daunelor morale, deoarece, atingerea adusă psihicului părții vătămate prin săvârșirea acesteia sunt minime.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate și va dispune ca, în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare ocazionate de acest recurs, să rămână în sarcina statului.
Din aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., va casa, în parte, sentința penală nr. 88/14.01.2013 a Judecătoriei B. și, în rejudecare, va înlătura din încadrarea juridică dată faptei de violare de domiciliu săvârșită de inculpatul B. D. A. dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal.
În baza art. 192 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, 320 ind. 1 alin. 7 Cod pr.penală și art. 80 Cod penal, va condamna pe inculpatul B. D. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Va înlătura din încadrarea juridică dată infracțiunii de furt calificat săvârșită de același inculpat dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal, menținând pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de către instanța de fond.
În baza art. 33 lit.a – 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului B. D. A., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Se va reduce de la 2000 lei la 343,50 lei cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul B. D. A. către partea vătămată S. D. L..
Va respinge, ca nefondată, cererea de acordare de daune morale formulată de partea vătămată S. D. L. și va menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 88 din 14.01.2013 a Judecătoriei B..
Casează, în parte, sentința penală nr. 88 din 14.01.2013 a Judecătoriei B. și în rejudecare:
Înlătură din încadrarea juridică dată faptei de violare de domiciliu săvârșită de inculpatul B. D. A. ( fiul lui G. si G., născut la data de 28.01.1987 în Braila, CNP –_) domiciliat in sat Gemenele, ., ., dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal.
În baza art. 192 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, 320 ind. 1 alin. 7 Cod pr.penală și art. 80 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. D. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Înlătură din încadrarea juridică dată infracțiunii de furt calificat săvârșită de același inculpat dispozițiile art. 33 lit.a Cod penal, menținând pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de către instanța de fond.
În baza art. 33 lit.a – 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului B. D. A., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Reduce de la 2000 lei la 343,50 lei cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul B. D. A. către partea vătămată S. D. L..
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare de daune morale formulată de partea vătămată S. D. L..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru intimatul – inculpat ( av. D. N. R. ) se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.
PT. JUDECĂTOR JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. D. M. T.
aflat în concediu de studii
conf.art.312 Cod pr.pen.
PREȘEDINTELE CURȚII
DE APEL G.,
M. N.
Grefier,
A. S.
Red. M.T./16.04.2013
Tehnored.A.S./16.04.2013/2 ex.
Jud. fond: D.M.S.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 216/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
