Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1338/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 12534/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1338/R
Ședința publică din data de 16.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. M. M.
Judecător – F. M.
Judecător – M. M. I.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror L. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr. 789/24.04.2013 a Judecătoriei Focșani privind pe inculpatul C. I. fiul lui N. si N., născut in . de 08.02.1943, domiciliat in ., posesor al C.I. ., nr._, CNP_.
La apelul nominal a răspuns inculpatul C. I. asistat de apărătorul desemnat din oficiu – av. G. C. conform delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar un memoriu de către inculpat însoțit de o caracterizare eliberată de Primăria ., adeverință medicală, bilet de trimitere în vederea internării și un extras din Ziarul de V. din data de 30 decembrie 2003.
Întrebat fiind inculpatul C. I. arată că nu solicită termen pentru a-și angaja apărător și nu dorește să facă alte declarații scrise în recurs.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului arată că recursul formulat de Judecătoria Focșani este fondat pentru motive de nelegalitate a sentinței penale nr. 789/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani.
Arată că, critica Parchetului privește faptul că pedeapsa care a fost aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu în formă calificată, este nelegală – 2 ani închisoare, fără reținerea altor circumstanțe, pedeapsa este în alte limite decât cele legale pentru că textul prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal prevede închisoare de la 3 la 10 ani. Astfel, pedeapsa nefiind legală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă în limite legale.
De asemenea, arată că instanța de fond a dispus atașarea fișei de cazier a inculpatului și a celorlalte date care se referă la antecedentele penale ale acestuia și se constata că acesta anterior a fost condamnat prin sentința penală nr. 389/26.02.2013 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin decizia 656/13.05.2013 a Curții de Apel G. prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare cu suspendare condiționată. Astfel, verificând data pronunțării primei hotărâri și a rămânerii definitive și data săvârșirii faptei în prezenta cauză se poate constata că acestea erau concurente, iar în cauză era incident art. 85 Cod penal.
La întrebarea instanței dacă s-a solicitat la fond de către procuror a se constata că faptele sunt concurente, reprezentantul Parchetului arată că instanța avea la dispoziție toate datele pentru a dispune aplicarea art. 85 Cod penal, în sensul soluționării antecedentelor penale ale inculpatului. Astfel, în situația în care se va aprecia că acest aspect invocat este întemeiat, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la aceiași instanță.
Apărătorul inculpatului – av. G. C., cu privire la recursul formulat de către P., arată că într-adevăr este fondat.
Arată că inculpatul nu a formulat recurs întrucât, așa cum rezultă din memoriul depus la dosar, așa a fost sfătuit.
Apreciază că motivul de nelegalitate este întemeiată, sens în care urmează a fi admis recursul.
Cu privire la soluționarea antecedentelor penale, așa cum s-a solicitat la acest termen de către reprezentantul Parchetului, pentru că acest aspect nu poate fi remediat în recurs, urmează, dacă se va aprecia că se impune a fi avut în vedere și acest aspect, să fie trimisă cauza spre rejudecare.
În situația în care se va aprecia de către instanța de recurs că se impune casarea hotărârii instanței de fond doar cu privire la pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului, solicită a i se aplica o pedeapsă care să fie orientată către minimul special prevăzut de lege și ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere în primul rând vârsta înaintată a acestuia - peste 70 de ani, a depus acte din care rezultă că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat în stare de provocare. În acest sens arată că parte dintre martorii audiați în cauză au fost cei care l-au provocat și l-au amenințat și care au lovit pe inculpat, dovadă și înscrisurile pe care inculpatul le-a depus la dosar.
Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, arată că are o pareză și a fost internat pentru probleme cu inima. Lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 789/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani s-a dispus, în baza art.11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. h Cod pr. Penală, încetarea procesului penal privind pe inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin 2 C.pen. si amenințare, prev. de art. 193 alin 1 C.pen.
A fost condamnat inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art. 192 alin 2 C.pen., la 2 ani închisoare.
In baza art. 71 C.pen. pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit a ip. a II-a si lit b C.pen.
In baza art. 71 alin 5 si art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
In baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu (avocat F. D. cu delegatie pentru asistentă judiciară obligatorie nr. 3122/10.12.2012 emisă de BA V.) va fi avansată din fondurile Ministerului de Justitie.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr. 2570/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 Cod penal, violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal și amenințare, prev. de art.193 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 10.05.2012, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, având asupra sa o secure, totodată adresându-i amenințări cu moartea și incendierea locuinței, iar la data de 23.05.2012 a lovit-o cu o piatră, iar în încercarea de a fugi, aceasta a căzut și și-a flexat genunchiul, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt;
P. E. și C. I. au fost căsătoriți, până în 1996, când s-a pronunțat divorțul, totodată procedându-se și la partajarea bunurilor comune, fiecăruia revenindu-i câte o parte din locuință și terenul aferent.
Corpurile de casă sunt separate de un gard din șipci metalice, pe a cărui lungime sunt prevăzute și 2 porți, închise cu lacăt și lanț.
În data de 10.05.2012, C. I. a forțat o poartă și a pătruns în curtea părții vătămate.
În momentul în care a văzut-o pe P. E., inculpatul a scos securea, pe care o ținuse la spate, și a început să-i adreseze amenințări cu moartea și cu incendierea locuinței.
P. E. a reușit să intre în casă, de unde a așteptat ca fostul soț să plece.
În data de 23.05.2012, C. I. a aruncat, peste gard, cu o piatră în P. E., lovind-o în șoldul stâng.
Partea vătămată a încercat să ajungă în casă, dar s-a împiedicat și a căzut.
A ajuns în casă, târându-se, de aici solicitând prezența lucrătorilor de poliție.
Fiindu-i teamă că, până la sosirea patrulei de poliție, C. I. ar putea veni peste ea, P. E. a plecat înaintea agenților de poliție, dar a ajuns doar până în dreptul locuinței unei vecine, O. V., unde a căzut, având și probleme cardio-vasculare.
Conform certificatului medico-legal nr. 370/P/2012 al SML V., P. E. a prezentat sechele post entorsă internă de genunchi drept, leziune ce s-a putut produce prin mecanism indirect-hiperflexie, cu răsucire internă a genunchiului drept și au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și la instanța, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținerile sale fiind infirmate de martorii audiați în cauză.
La termenul din 19.12.2012 partea vătămată a precizat că își retrage plângerea formulată de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și amenințare.
Având în vedere dispozițiile art.131 alin 2 C.pen. care prevăd că retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, prima instanță, în baza art. 11 pct.2 lit b si art. 10 lit h Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin 2 C.pen. si amenințare, prev. de art. 193 alin 1 C.pen.
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept, în locuința părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, pentru care urmează a fi pedepsit.
La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii faptei, coroborate cu persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
Instanța de fond, în condițiile art.71 C.pen, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 alin 1 lit a, teza a II s lit b C.pen., privind dreptul de a fi ales si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
In consens cu cele statuate în mai multe rânduri de CEDO, de exemplu, prin Hotărârea S. si P., instanta de fond a apreciat că restrângerea drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza a II-a lit b C.pen, este necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii si moralei publice, o persoană condamnată neputând să-si exercite drepturile menționate pe durata executării pedepsei.
Cât priveste dreptul de alege si dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natură a celeia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 64 lit a teza I si lit c C.pen, deși interzicerea acestora este prevăzută de art. 71 C.pen, ca fiind atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii, prima instanță a apreciat, fată de faptul că inculpatul nu are un loc de muncă si nu ocupă o astfel de funcție, si fată de faptul că dreptul la vot reprezintă o opțiune ce poate fi exprimată întrucât nu implică exercițiul autoritătii ca factor de decizie, că nu se impune si interzicerea acestor drepturi.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, fată de cuantumul acesteia si persoana inculpatului, instanta de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins si fără executarea ei.
Astfel, in temeiul art. 81 C.pen si art.71 al 5 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare, calculat conform art.82 C.pen.
In baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen., privind revocarea.
În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Focșani invocând faptul că instanța de fond a aplicat inculpatului C. I. o pedeapsă nelegală pentru infracțiunea de „violare de domiciliu” prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal având în vedere că limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 3 la 10 ani iar în cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante care să permită aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Recursul declarat procuror este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea reține că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor administrate în cauză, iar faptele comise de inculpat au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
Referitor la motivul de recurs formulat Curtea constată că acesta este întemeiat.
Astfel, conform art. 192 al. 2 Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de „violare de domiciliu” este închisoarea de la 3 ani și 10 ani, astfel că aplicarea de către instanța de fond a unei pedepse de 2 ani închisoare este nelegală, sancțiunea fiind sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Pe de altă parte Curtea reține că, potrivit art. 76 lit. c Cod penal, în cazul reținerii de circumstanțe atenuante, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, dar nu mai jos de 3 luni.
În speță, Curtea constată că inculpatul C. I. este o persoană în vârstă de 70 de ani, săvârșind fapta pe fondul relațiilor tensionate cu fosta soție, care de altfel a înțeles să îl ierte și și-a retras plângerea prealabilă formulată pentru infracțiunile de „amenințare” și „lovire sau alte violențe”, împrejurări care se pot reține în favoarea acestuia ca și circumstanțe atenuante în sensul art. 74 al. 2 Cod penal.
În consecință, având în vedere că prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante mai sus arătate, pe calea prevăzută de art. 76 lit. c Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond devine legală, Curtea va admite recursul promovat de procuror, va casa în parte sentința penală atacată iar în rejudecare va reține la încadrarea juridică a infracțiunii de „violare de domiciliu” comisă de inculpatul C. I. prevederile art. 74 al. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal, menținând pedeapsa de 2 ani închisoare.
Totodată vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art. 38515 al. 1, lit. d Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Focșani.
Casează în parte sentința penală nr. 789/24.04.2013 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare:
Reține în încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal a disp. art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal (inculpat C. I., fiul lui N. si N., născut in . de 08.02.1943, domiciliat in ., posesor al C.I. ., nr._, CNP_, cetățenie română, studii primare, pensionar, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul apărătorului din oficiu (av. G. C.), în sumă de 200 lei, va fi virat către Baroul G. din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. M. F. M. M. M. I.
Pt. Grefier,
E. M.
Aflat în C.M
Conf. art.312 al.2 CPPO
Grefier,
Red-. M. M. I./30.10.2013
Tehnored. M. I./2 ex/30.10.2013
Fond.L. D.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 138/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 844/2013. Curtea de... → |
|---|
