Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1157/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1157/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 7113/196/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1157 /R
Ședința publică din data de 10.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D. I. B.
Grefier: S. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 985/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, privind pe intimatul-inculpat D. A. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - inculpat D. A. F., în stare de arest, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu – avocat R. A..
Procedura este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimatul - inculpat D. A. F., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat R. A., conform delegației nr.3563/05.07.2013.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că prezentul termen este unul intermediar, acordat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a intimatului - inculpat; dosarul are stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 27.09.2013, conform programului de repartizare aleatorie; după care:
Conform art. 318 Cod procedură penală se procedează la identificarea intimatului - inculpat D. A. F., care confirmă datele de stare civilă existente la dosar.
Curtea aduce la cunoștința participanților procesuali că prezentul termen de judecată a fost stabilit doar pentru discutarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. A. F., termenul pentru soluționarea recursului formulat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria B. fiind acordat potrivit programului de repartizare aleatorie la data de 27.09.2013.
Având în vedere că inculpatul este arestat în prezenta cauză și aspectul că recursul Parchetului vizează doar latura penală a cauzei, Curtea pune în discuție preschimbarea termenului din 27.09.2013 pentru astăzi, 10.09.2013.
Inculpatul arată că este de acord să se judece la acest termen arătând că nu mai are nimic de declarat.
Apărătorul și procurorul nu se opun preschimbării termenului de judecată pentru soluționarea recursului.
Curtea, dispune preschimbarea termenului de judecată acordat din 27.09.2013 pentru astăzi 10.09.2013.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului și cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. A. F..
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauză recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privește legalitatea sentinței penale nr. 985/24.05.2013 a Judecătoriei B.. Precizează că inculpatul D. A. F. a fost condamnat la 2 ani și trei luni pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, 2 ani și 3 luni pentru a altă infracțiune de furt calificat în formă continuată săvârșită în perioada 02.04-12.04.2013 și 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în data de 14.04.2013, în cauză pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.
Consideră că în mod incorect instanța de fond a aplicat inculpatului și art. 61 C. penal revocând un rest de 244 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin nerecurare la 08.06.2010. Cu privire la acel rest de 244 zile, așa cum rezultă din adresa înaintată la dosarul cauzei, referatul din 23.05.2013, fila 30 al dosarului de fond, Biroul executări penale precizează faptul că inculpatul la termen urma să se libereze în 26.03.2012, deci la acea dată se considera pedeapsa executată.
Cum toate infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt comise după împlinirea acelui termen de 244 de zile, consideră că instanța nu ar fi trebuit să dispună revocarea beneficiului liberării condiționate.
Solicită admiterea recursului Parchetului și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 61, urmând ca inculpatul să rămână pedepsit la acea pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni dispusă de instanța de fond, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale acestei hotărâri judecătorești.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D. A. F., solicită menținerea acesteia, avându-se în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor iar în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 3201 C.proc.penală. Faptele sunt multe și prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului, sub aspectul fondului, și anume recursul Parchetului, solicită admiterea recursului, motivat de faptul că este în interesul inculpatului ca individualizarea pedepsei să cuprindă cumulativ toate criteriile de fond și formă care fac să se identifice măsura pedepsei raportat la faptele antisociale efectuate de inculpat. Consideră că este în beneficiu inculpatului să efectueze în mod nemijlocit pedeapsa rezultantă.
Sub aceste aspecte solicită admiterea recursului.
În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D. A. F., precizează că această măsură este consecința nu neapărat a faptului că au dispus instanțele sau parchetul, sau că l-a arestat poliția, ci este o consecință directă a faptelor sale, inculpatul cunoaște acest lucru și se aștepta la aceasta după săvârșirea faptelor, motiv pentru care, sub aceste aspecte, dacă se consideră îndeplinite cumulativ condițiile de fond și formă pentru liberarea sa vor cere eliberarea, dacă nu, solicită menținerea măsurii arestării preventive. Solicită plata onorariului din oficiu.
Inculpatul arată că lasă la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării;
CURTEA
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 985/24.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , s-a dispus, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 320 ind. 1 C.proc.pen., condamnarea inculpatului D. A. F. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (acte materiale comise în perioada 16.12._13). În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art 320 ind. 1 C.proc.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (acte materiale comise în perioada 02.04._13). În fine, în baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul D. A. F. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta comisă la data de 14.04.2013). În baza art. 33 lit. a C.pen., combinat cu art. 34 lit. b C.pen., s-a aplicat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 C.pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 244 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 08.06.2010, și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, de 3 ani și 6 luni închisoarte, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, stabilindu-se astfel ca inculpatul D. A. F. să execute o pedeapsă finală de 3 ani și 9 luni închisoare. În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C.proc.pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului D. A. F., iar în baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 17.04.2013, la zi.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C.proc.pen., art. 346 C.pen. și art. 1357 NCC, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate/civile . B. suma de 400 lei, părții vătămate/civile M. V. A. suma de 500 lei, părții vătămate/civile . B. suma de 124 lei și părții vătămate/civile V. M. suma de 400 lei, sume reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate. Totodată, s-a constatat că părțile vătămate Carrefour Romania SA, R. M., . B. și D. G. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul acestora fiind incluse și onorariile avocaților desemnați din oficiu, cu privire la care s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției, către Baroul B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6956/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., inculpatul D. A. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și tâlhărie, prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (2 acte materiale din perioada 16.12._13), art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (3 acte materiale din perioada 02.04._13) și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen. (faptă din data de 14.04.2013). De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și e C.pen.
În cauză, pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații părți vătămate, declarații inculpat, declarații martori, procese verbale de vizionare a înregistrărilor, proces verbal de conducere în teren.
În fața instanței de fond inculpatul D. A. F. a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., prima instanță apreciind admisibilă această cerere.
A reținut instanța de4 fond că, din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
I.1. La data de 16.12.2012, lucrătorii din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi B. au fost sesizați cu privire la faptul că o persoană de sex masculin a fost surprinsă în timp ce sustrăgea bunuri din supermarketul Carrefour, situat în satul Vărsătura.
Ajunși la fața locului, lucrătorii de jandarmi au constatat că persoana surprinsă că sustrăgea bunuri se numește D. A. F..
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a fost depistat de agenții de pază ai magazinului în timp ce trecuse de casele de marcat cu produse pe care nu le achitase și a precizat că a mers la magazinul Carrefour special pentru a sustrage bunuri.
Martorul M. D., agent de pază al magazinului, a declarat că l-a observat pe inculpat în timp ce a ascuns sub geacă trei sticle de whisky, după care a trecut de casa de marcat fără să achite bunurile.
Bunurile găsite asupra inculpatului, reprezentând 3 sticle de whisky, în valoare totală de 170 lei, au fost restituite reprezentanților magazinului.
Partea vătămată Carrefour Romania SA a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.
I.2. La data de 10.01.2013, partea vătămată R. M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 09.01.2013, în intervalul orar 16:00-18:00, profitând de neatenția sa, persoane necunoscute i-au sustras un telefon mobil marca Samsung B5530 Galaxy de pe mobilierul aflat în incinta magazinului . B., unde își desfășoară activitatea în calitate de vânzătoare.
Din cercetări a rezultat că autorul faptei este inculpatul D. A. F..
Cu ocazia audierii, acesta a recunoscut comiterea faptei, precizând că a sustras telefonul marca Samsung Galaxy de pe tejghea, profitând de neatenția vânzătoarei și de faptul că în magazin nu se aflau clienți.
Inculpatul a vândut telefonul martorei V. M. cu suma de 400 lei, bunul fiind recuperat de la martoră și predat părții vătămate.
V. M. l-a recunoscut pe D. A. F. ca fiind cel care i-a vândut telefonul mobil la începutul lunii ianuarie 2013.
Martora V. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei, reprezentând prețul pe care i l-a plătit acestuia în schimbul telefonului.
Partea vătămată R. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, valoarea telefonului sustras de inculpat este de 538,30 lei.
II. 1. La data de 02.04.2013, partea vătămată S. N., vânzătoare în cadrul ., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în acea seară, în jurul orelor 20:20, profitând de neatenția sa, o persoană necunoscută i-a sustras de pe tejgheaua magazinului suma de 400 lei.
Din cercetări a rezultat că autorul faptei este inculpatul D. A. F..
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarând că a comis fapta profitând de neatenția vânzătoarei.
Cu ocazia efectuării conducerii în teren, inculpatul a indicat organelor de poliție modalitatea de comitere a faptei.
Din procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale magazinului, rezultă că inculpatul D. A. F. a fost cel care a sustras suma de bani de pe tejgheaua magazinului.
Partea vătămată . constituit parte civilă cu suma de 400 lei.
II.2. La data de 04.04.2013, partea vătămată M. V. A., vânzătoare în cadrul . B., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în acea zi, în jurul orelor 16:30, profitând de neatenția sa, o persoană necunoscută i-a sustras de pe tejgheaua magazinului poșeta personală în care avea bani, bijuterii din argint și documente de identitate.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autorul faptei este inculpatul D. A. F..
Cu ocazia prezentării imaginilor din sistemul Imagetrack, M. V. A. l-a recunoscut pe D. A. F. ca fiind cel care a pătruns în magazin și i-a sustras poșeta.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarând că a comis fapta profitând de neatenția vânzătoarei, căreia i-a distras atenția, solicitându-i să-i prezinte mai multe produse de pe rafturile magazinului.
Partea vătămată M. V. A. a declarat că în poșetă se afla suma de 10 lei, acte de identitate, precum și un lănțișor și un inel din argint.
Inculpatul a declarat că a găsit în poșetă suma de 10 lei și acte de identitate. Suma de bani și-a însușit-o, iar poșeta și actele de identitate le-a aruncat la o pubelă. Inculpatul a declarat că nu a găsit în poșetă și bijuteriile din argint.
Cu ocazia efectuării conducerii în teren, inculpatul a indicat organelor de poliție modalitatea de comitere a faptei, precum și locul unde a aruncat poșeta.
Partea vătămată M. V. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei.
II.3. La data de 12.04.2013, partea vătămată S. I., administrator al . B., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în acea zi, în intervalul orar 11:30-13:00, persoane necunoscute au sustras bunuri din incinta magazinului.
Cu ocazia audierii, partea vătămată a declarat că a vizionat imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale magazinului și a observat că două persoane de sex feminin au sustras de pe un raft 10 pachete de cafea.
Partea vătămată a declarat că a observat pe camerele de supraveghere și o persoană de sex masculin în timp ce a sustras două sticle de whisky Ballantines, de 0,7 litri.
Din cercetări a rezultat că persoana care a sustras cele două sticle de whisky este inculpatul D. A. F..
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarând că a ascuns bunurile sub geacă și a trecut de casa de marcat, fără a fi observat.
Cu ocazia efectuării conducerii în teren, inculpatul a indicat organelor de poliție modalitatea de comitere a faptei.
Din procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale magazinului rezultă cum inculpatul a sustras cele două sticle de whisky, acesta recunoscând că el este cel care apare în imaginile surprinse.
Inculpatul a mai declarat că cele două produse sustrase le-a vândut în aceeași zi unei persoane necunoscute, cu suma de 50 lei.
. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 124 lei, reprezentând valoarea celor două sticle de whisky Ballantines și cu 270 lei, reprezentând valoarea celor 10 pachete de cafea.
În cauză s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de autori necunoscuți, cu privire la infracțiunea de furt calificat având ca obiect cele 10 pachete de cafea.
III. La data de 15.04.2013, partea vătămată D. G., vânzătoare în cadrul magazinului . B., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în data de 14.04.2013, un tânăr necunoscut a sustras 2 pachete de țigări și suma de 100 lei din incinta magazinului, iar pentru a-și asigura scăparea a lovit-o cu palma în zona feței.
Ulterior, partea vătămată a revenit în declarații și a precizat că în urma verificării monetarului a constatat că, de fapt, nu îi lipsește suma de 100 lei pe care o reclamase inițial ca fiind sustrasă.
Din cercetări a rezultat că persoana care a sustras cele două pachete de țigări este inculpatul D. A. F..
Fiind audiată, partea vătămată a declarat că l-a observat pe inculpat pe camerele de supraveghere în timp ce sustrăgea 2 pachete de țigări și i-a solicitat acestuia să le returneze.
Întrucât inculpatul a negat că ar fi sustras bunuri, partea vătămată l-a prins de geacă și a început să îl controleze, moment în care a găsit asupra lui cele 2 pachete de țigări.
În acel moment, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a împins-o pe partea vătămată și a lovit-o cu palma în zona feței, apoi a fugit.
Martorul Tăndică G., administrator al . B., a declarat că a ajuns la magazin la scurt timp după comiterea faptei, ocazie cu care partea vătămată i-a spus că a surprins un tânăr că sustrăgea bunuri, iar acesta a lovit-o cu palma peste față pentru a-și asigura scăparea. Martorul a mai precizat că partea vătămată era roșie la față.
Martora M. N., care lucrează în calitate de vânzătoare la un magazin din apropiere, a declarat la rândul său că a observat-o pe partea vătămată că avea obrazul roșu, după ce cu puțin timp înainte o auzise pe aceasta strigând că va chema poliția.
Cu ocazia audierii, în prezența avocatului, inculpatul a recunoscut că în momentul în care partea vătămată a găsit bunurile sustrase asupra lui, s-a smucit din mâinile acesteia și a lovit-o peste față cu palma pentru a-și asigura scăparea.
. B. a apreciat valoarea celor două pachete de țigări sustrase ca fiind de 28,6 lei, însă nu s-a constituit parte civilă, întrucât bunurile au fost recuperate.
Partea vătămată D. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Raportat la situația de fapt mai sus descrisă, recunoscută de inculpat, instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului D. A. F., constând în aceea că, în perioada 16.12._13, în timp ce se afla în locuri publice, a sustras bunuri de la părțile vătămate . și R. M., în perioada 02.04._13, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, a sustras bani, bunuri și acte de identitate de la părțile vătămate ., M. V. A. și ., iar în data de 14.04.2013 a sustras două pachete de țigări din incinta magazinului . B., iar pentru a-și asigura scăparea a întrebuințat acte de violență, lovind-o pe partea vătămată D. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (2 infracțiuni) și tâlhărie, prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (2 acte materiale din perioada 16.12._13), de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (3 acte materiale din perioada 02.04._13), respectiv de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c C.pen. (faptă din data de 14.04.2013).
Audiat fiind în fata instanței de fond, la data de 25.05.2013, inculpatul D. A. F. a recunoscut faptele și a fost de acord să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-a însușit, astfel încât prima instanță a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen.
A arătat instanța de fond că, în situația în care inculpatul recunoaște fapta și este de acord să fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că s-a probat neîndoielnic săvârșirea de către inculpatul D. A. F. a infracțiunilor deduse judecății, declarația sa de recunoaștere coroborându-se cu toate celelalte probe aflate la dosar.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, în baza situației de fapt și a textelor incriminatoare, la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare faptă săvârșită, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. (respectiv, împrejurările săvârșirii infracțiunii, gradul de pericol social al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului care a fost sincer, dar care are antecedente penale din timpul minoratului). A constatat prima instanță că inculpatul a comis faptele din prezenta cauză în interiorul restului de pedeapsă de 244 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 08.06.2010. De asemenea, a mai observat instanța de fond că inculpatul a mai fost trimis în judecată și pentru alte fapte de furt, prin rechizitoriile nr. 4131/P/2011 și nr. 5439/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Față de aspectele mai sus enunțate, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de câte 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, precum și o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, sunt necesare și utile în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și în vederea reeducării inculpatului.
A mai reținut prima instanță că, potrivit art. 61 alin. 1 C.pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea acesteia. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
În speța de față, a reținut instanța de fond că inculpatul D. A. F. a săvârșit faptele deduse judecății înainte de a se împlini durata pedepsei anterioare, iar față de gravitatea acestora s-a apreciat că este necesară revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 244 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 08.06.2010. În consecință, s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, avându-se în vedere perseverența infracțională dovedită de inculpat.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale (respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Având în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 a Î.C.C.J., Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, dar și practica C.E.D.O. în această materie, instanța de fond a constatat că nu se mai poate face aplicarea direct și fără motivare a art. 71 și 64 lit. a și b din Codul penal. A apreciat prima instanță că, în raport de natura faptelor săvârșite și de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se poate trage concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., iar nu și în ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I C.pen.
În baza art. 350 C.proc.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului D. A. F., iar în baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 17.04.2013, la zi.
Pe latură civilă, constatându-se întrunite elementele răspunderii civile delictuale și avându-se în vedere și acordul inculpatului de a despăgubi părțile vătămate care s-au constituit părți civile în cauză, în baza art. 14 C.proc.pen., art. 346 C.pen. și art. 1357 NCC, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate/civile . B. suma de 400 lei, părții vătămate/civile M. V. A. suma de 500 lei, părții vătămate/civile . B. suma de 124 lei și părții vătămate/civile V. M. suma de 400 lei, sume reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate. Totodată, s-a constatat că părțile vătămate Carrefour Romania SA, R. M., . B. și D. G. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În fine, s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 189 C.proc.pen. și art. 191, referitoare avansarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu, respectiv la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B..
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a soluționat în mod greșit antecedentele penale ale inculpatului, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 61 C.pen., referitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate.
Recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea constată că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului D. A. F., acesta recunoscând de altfel săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și solicitând a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., referitoare la procedura abreviată de judecată în cazul recunoașterii de vinovăție.
Totuși, modalitatea în care a procedat instanța de fond în vederea soluționării antecedentelor penale ale inculpatului D. A. F. este greșită.
Astfel, instanța de fond a revocat – în temeiul art. 61 C.pen. – beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 244 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 08.06.2010, și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, de 3 ani și 6 luni închisoare, adăugând la aceasta un spor de 3 luni, ținându-se seama de perseverența infracțională dovedită de inculpat.
Potrivit art. 61 alin. 1 C.pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei B. cu privire la sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei B. (fila 30 dosar fond) rezultă că inculpatul D. A. F. a fost încarcerat în baza mandatului de executare emis în temeiul sentinței penale menționate la data de 27.03.2009, fiind liberat condiționat la data de 26.07.2011, rămânându-i un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 244 zile. Acest rest de pedeapsă ar fi urmat să se împlinească la data de 26.03.2012.
Pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 61 alin. 1 C.pen., ar trebui să se constate că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în cursul termenului de liberare condiționată, respectiv după data de 26.07.2011, dar înainte de data de 26.03.2012. Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul D. A. F. a comis infracțiunile din prezenta cauză în intervalul 16.12._13, așadar după împlinirea termenului de liberare condiționată.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea – în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b C.proc.pen. – va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B.. Observând deficiențele sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va proceda la îndreptarea acestora, sens în care va casa în parte sentința penală recurată, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. 1 C.pen., dispoziții care vor fi înlăturate, urmând ca inculpatul D. A. F. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Totodată, față de dezlegarea dată cauzei pe latură penală, va fi menținută starea de arest a inculpatului D. A. F. și se va computa din pedeapsa finală aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 17.04.2013, până la zi (respectiv, 10.09.2013).
Conform art. 189 C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G., iar potrivit art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B..
Casează în parte sentința penală nr. 985/24.05.2013 a Judecătoriei B. și, în rejudecare:
Înlătură din cuprinsul sentinței penale recurate dispoziția privind revocarea, în temeiul art. 61 Cod penal, a beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 244 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 926/14.05.2010 a Judecătoriei B., urmând ca inculpatul D. A. F. să execute o pedeapsă rezultată de 3 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Menține starea de arest a inculpatului D. A. F. (fiul lui C. si M., născut la data de 2.02.1993, în B., CNP:_, domiciliat în B., ., .. 2 . legale în B., .. 131, .. 155, cetățean român, studii - 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Tichilești) și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la 17.04.2013, până la zi (respectiv, 10.09.2013).
Dispune avansarea, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G., a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat R. A.).
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
Red. D. I. B. /17. 09.2013
Tehnored. S. M./ 2 ex./18.09.2013
Fond: M.S.D.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 427/2013. Curtea de... → |
|---|
