Uz de fals (art. 291 C.p.). Sentința nr. 3656/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3656/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 12284/245/2009**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 252/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de inculpatul T. O. C. împotriva sentinței penale nr. 3656/12.12.2013 pronunțate de Judecătoria Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
Curtea,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3656/12.12.2013 Judecătoria Iași a hotărât:
I. În baza disp. art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de complicitate la înșelăciune în forma tentativei, prev. și ped. de art.26 din Codul penal rap. la art.20 alin.2 din Codul penal rap. la art.215 alin.2 și 3 din Codul penal și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.37 lit.b) din Codul penal, în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în forma tentativei, prev. și ped. de art.26 din Codul penal rap. la art.20 alin.2 din Codul penal rap. la art.215 alin.2 și 3 din Codul penal și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal
II. Condamnă pe inculpatul T. O.-C., fiul lui T. și M., născut la data de 22.11.1967 în mun.Iași, jud.Iași, domiciliat în mun.Iași, ., ., ., locuiește fără forme legale în mun.Iași, ., etaj 2, ., CNP_, cetățean român, cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, divorțat, cunoscut cu antecedente penale, nerecidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:
- infracțiunea de complicitate la „înșelăciune” în forma tentativei, prev. și ped. de art.26 din Codul penal rap. la art.20 alin.2 din Codul penal rap. la art.215 alin.2 și 3 din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare (faptă comisă în luna ianuarie 2008).
- infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art.290 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare (faptă comisă în luna ianuarie 2008).
În baza disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, contopește pedepsele cu închisoarea stabilite prin prezenta sentință penală, inculpatul T. O.-C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului T. O.-C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal.
În baza disp. art.36 alin.3 din Codul penal, scade din pedeapsa totală rezultantă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, durata deja executată, respectiv: 19.04.2013 – 30.04.2013 (perioadă executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1282/2010, emis la data de 11.05.2010 de către Judecătoria Iași, în baza sent. pen. nr.1105 din 12.04.2010 a Judecătoriei Iași).
În baza art.118 lit. b Cod penal, dispune confiscarea de la inculpatul T. O. C. a unei tușiere, găsite asupra acestuia la data de 31.01.2008.
În baza art.348 Cod procedură penală, dispune anularea înscrisului falsificat aflat la fila 12 din dosarul de urmărire penală, intitulat „Adeverință de salariu”.
Ia act că partea vătămată B.R.D. „G. SOCIETE GENERALE FINANCE I.F.N.” S.A. cu sediul în București, sector 1, . A1-A2, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp. art.189 din Codul de procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegație nr._ din 20.09.2012, emisă de Baroul Iași).
În baza disp. art.349 și art.191 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, suma de 800 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul penal nr.1177/P/2008 la data de 18.05.2009 și înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. O.-C., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în forma tentativei, prev. și ped. de art.26 din Codul penal rap. la art.20 alin.2 din Codul penal rap. la art.215 alin.2 și 3 din Codul penal și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.37 lit.b) din Codul penal și a inculpatului T. FRED V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. și ped. de art.20 alin.2 din Codul penal rap. la art.215 alin.2 și 3 din Codul penal și „uz de fals”, prev. și ped. de art.291 din Codul penal, ambele cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal și art.37 lit.a) și b) din Codul penal.
Prin actul de sesizare a instanței se reține, în esență, că inculpatul inculpatul T. Fred V., la data de 31.01.2008, a încercat să inducă în eroare reprezentanții B.R.D. G. Societe Generale Iași, prin mijloace frauduloase, prezentând la . Iași, o adeverință de salariat completată anterior cu date false de către inculpatul T. O. C., pentru a obține un credit bancar în vederea achiziționării în rate de produse electronice, credit care nu i-ar fi fost acordat în lipsa calității de salariat atestată de adeverință, despre care știa că este contrafăcută. Prin același rechizitoriu se reține că inculpatul T. O.-C., în cursul lunii ianuarie 2008, l-a ajutat pe inculpatul T. Fred V. în încercarea de inducere în eroare a reprezentanților B.R.D. G. Societe Generale pentru obținerea unui credit, în sensul că i-a dat o adeverință de salariu pe care el a contrafăcut-o în prealabil și l-a sprijinit moral, însoțindu-l până la . acesta a folosit-o
Prin sentința penală nr. 1105 din 12.04.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului T. FRED V. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art.20 alin. 2 Cod penal, raportat la art.215 alin.2, 3 Cod penal, cu aplicare art.37 lit. a, b Cod penal și la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicare art.37 lit. a, b Cod penal.
În baza art.61 Cod penal, a fost menținută liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr.389/2007 a Judecătoriei Onești, privind restul rămas neexecutat de 965 de zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.3350/05.07.2005 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr.596/23.08.2005 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.745/17.11.2005 a Curții de Apel Iași.
În baza art.33 lit.b, 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul T. FRED V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Prin aceeași sentință penală s-a dispus condamnarea inculpatului T. O. C. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în forma tentativei, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.20 alin.2 Cod penal, art.215 alin.2, 3 Cod penal, cu aplicare art.37 lit. b Cod penal și la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicare art.37 lit. b Cod penal.
În baza art.33 lit.b, 34 lit.a Cod penal, s-a dispus ca inculpatul T. O. C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare .
A fost interzisă inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal.
În baza art.118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul T. O. C. a unei tușiere, găsite asupra acestuia la data de 31.01.2008, aflată în plicul de la fila 24 din dosarul de urmărire penală.
În baza art.348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisului falsificat aflat la fila 12 din dosarul de urmărire penală, intitulat „Adeverință de salariu”.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel. Prin dec. pen. nr.8 din 26.06.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de inculpatul T. O. C. împotriva sent. pen. nr.1105 din 12.04.2010 a Judecătoriei Iași, sentință ce a fost desființată în parte, exclusiv în ceea ce îl privește pe inculpatul T. O. C., dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași și anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului T. O. C. în baza sent. pen. nr.1105 din 12.04.2010. A constatat instanța de apel faptul că, la data judecării și pronunțării sentinței penale menționate anterior, inculpatul T. era arestat preventiv în altă cauză, de către autoritățile spaniole, fiind depus din data de 22.03.2010 la Establecimiento Penitenciario de Malaga en Alhaurin de la Tore – Spania, împrejurare ce nu a fost cunoscută de către Judecătoria Iași.
Cauza – privind exclusiv pe inculpatul T. O. C. – a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.08.2012, sub nr._ .
Instanța a dispus citarea inculpatului T. O. C. la locul de deținere din Spania, anterior-menționat, cu copie de pe rechizitoriu și cu solicitarea ca acesta să-i fie înmânat inculpatului. Constată instanța faptul că la data de 20.02.2013, autoritățile judiciare spaniole au înmânat inculpatului înscrisurile comunicate de către Judecătoria Iași. Inculpatul T. O. C. a fost eliberat din penitenciarul din Spania la data de 15.04.2013 (unde a executat o pedeapsă privativă de libertate aplicată de instanțele din Spania) – așa cum rezultă din relațiile aflate la filele 97-102, dosar instanță. Față de această împrejurare, instanța a dispus citarea inculpatului la adresa de domiciliu, dispunând emiterea unui mandat de aducere pe numele acestuia, apreciind că audierea sa este necesară pentru justa soluționare a cauzei. Inculpatul T. O. C. s-a prezentat la termenul de judecată din data de 11.06.2013, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, precizând adresa la care locuiește efectiv, fără forme legale și solicitând acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător ales, arătând și faptul că nu are cunoștință de acuzațiile ce i se aduc în prezenta cauză, cerere admisă de către instanță, în virtutea garantării dreptului la apărare ala acestuia. Ulterior acestui termen de judecată, inculpatul T. O. C. nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a fi interogat, deși instanța a dispus și aducerea sa cu mandat, rezultând faptul că inculpatul nu locuiește la niciuna dintre cele două adrese cunoscute de către instanță și indicate de acesta.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească în prezenta cauză penală, conform disp. art.339 alin.2 din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă prin rechizitoriu, probele administrate în cursul cercetării judecătorești neducând vreo modificare, reținând astfel că:
Numitul T. Fred V. (care a avut și el, inițial, calitatea de inculpat în cauză, dispunându-se condamnarea acestuia, așa cum s-a arătat anterior) și inculpatul T. O. C. s-au cunoscut în perioada în care au fost încarcerați în Penitenciarul Iași. La sfârșitul lunii ianuarie 2008, cei doi s-au întâlnit întâmplător în cartierul Dacia din municipiul Iași, ocazie cu care inculpatul T. O. C. i-a propus numitului T. Fred V. să achiziționeze, în rate, bunuri electronice de la o societate comercială, să împartă bunurile respective, iar ulterior să nu mai achite ratele aferente, care ar urma să fie suportate de către societate, aspecte ce rezultă din declarațiile date de numitul T. Fred O., în cursul urmăririi penale.
Fiind de acord, numitul T. Fred V. s-a deplasat în ziua de 29.01.2008 la magazinul aparținând ., situat pe . Iași, unde s-a interesat de condițiile achiziționării prin credit bancar a unui laptop și a unui televizor LCD, solicitând un formular de adeverință de salariu.
Din declarația acestuia rezultă faptul că la data de 30.01.08, pe când se afla în locuința sa, inculpatul T. O. C. a completat cu un pix spațiile libere ale formularului denumit „adeverință de salariu”, a semnat la rubricile „director general” și „director economic” și a aplicat o ștampilă cu sigla societății .., cerându-i numitului T. Fred V. să rețină datele trecute în adeverință. Din adeverința în cauză rezultă faptul că era emisă de . cu nr.26/29.01.08 și că numitul T. Fred V. era de profesie inginer, salariat la acea societate din 15.01.2005 pe o perioadă nedeterminată, având funcția de șef serviciu personal, cu un salariu net - în perioada octombrie-decembrie 2007 - de 1470 lei, toate aceste date fiind neadevărate, lucru confirmat de administratorul .. - martora P. M. (fostă P.) dar și de către numitul T. Fred V., prin declarațiile date de acesta.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul D. G. a confirmat întâlnirea celor doi la domiciliul numitului T. Fred V.. Martorul a declarat însă că nu cunoaște nimic despre înțelegerea avută de numiții T. și T. și nici despre adeverința de salariu nr.26/29.01.08.
În aceeași zi, după completarea adeverinței cu datele false, numitul T. Fred V. s-a deplasat la S.C „Panther” S.R.L Iași pentru a depune actele necesare pentru obținerea creditului, fiind însoțit de inculpatul T. O. C. și de martorul D. G., care au așteptat în afara magazinului.
Martora M. A. M. - angajată la .. - a declarat faptul că, la data de 30.01.2008 numitul T. Fred V. s-a prezentat la societate și a depus o adeverință de salariat, iar ea a completat în sistem electronic cererea de credit a acestuia și a înaintat-o băncii sub nr._, urmând să-l contacteze telefonic după primirea răspunsului. Aceasta a mai declarat că nu a avut cunoștință de faptul că adeverința era falsificată.
Din adresa nr.333/24.03.08 emisă de B. Finance și aflată la dosarul cauzei, rezultă faptul că solicitarea de credit formulată de numitul T. Fred V. a fost analizată la data de 30.01.2008 și a fost respinsă din cauza neîndeplinirii criteriilor de eligibilitate (B.R.D. nu a putut lua legătura cu reprezentanții . la numărul de telefon menționat pe adeverința de salariu).
La data de 31.01.08, în jurul orelor 11.00, numitul T. Fred V. s-a deplasat la S.C. „Panther” S.R.L, inculpatul T. O. C. și martorul D. G., așteptând în afara magazinului. Acolo a aflat că i-a fost respinsă cererea de credit. La ieșirea din magazin, acesta a fost oprit de organele de poliție și identificat, găsindu-se asupra sa adeverința falsificată, în original, pe care o luase înapoi la indicațiile inculpatului T. O.-C.. În apropierea magazinului au fost identificați martorul D. G. și inculpatul T. O. C., toți trei fiind conduși la Secția nr.2 Poliție Iași.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă faptul că asupra inculpatului T. O. C. s-a găsit o tușieră cu cerneală albastră, iar pe bancheta din spate a autoturismului cu care au fost transportați la sediul poliției, pe locul în care a stat acesta s-au găsit două înscrisuri, unul conținând mai multe impresiuni de ștampilă de culoare albastră cu datele de identificare a .. și câteva mențiuni olografe, parte din ele fiind trecute pe adeverința falsificată, iar celălalt fiind o copie a actului de identitate a numitului T. Fred V..
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/28.03.08 întocmit de Serviciul de Criminalistică din cadrul I.P.J Iași și aflat la dosarul cauzei rezultă faptul că scrisul de pe documentul intitulat „adeverință de salariu” tip B.R.D. nr.26/29.01.2008, emisă în numele .. pe numele T. Fred V. a fost executat de inculpatul T. O. C..
Martora P. M. (fostă P.) a declarat faptul că este administratorul ., de care se ocupă singură din anul 2004, de când a divorțat de soțul său, neavând alți angajați. Cu privire la adeverința de salariu tip B.R.D. nr.26/29.01.08 martora a declarat că nu a fost completată de ea, fiind contrafăcută. De asemenea, a mai menționat faptul că numitul T. Fred V. nu a fost angajat la această societate și că nu cunoaște persoanele trecute în adeverință în calitate de director general R. D., respectiv director economic S. R.. În ceea ce privește ștampila aplicată pe înscris, martora a declarat faptul că este contrafăcută, deoarece societatea are o singură ștampilă, valabilă din anul 2003, care are un alt format și tuș negru, însă datele trecute pe ștampila contrafăcută sunt reale. Aceleași aspecte au fost relatate de martoră și în fața instanței, cu ocazia judecării inițiale a cauzei, prilej cu care și-a menținut declarația anterioară.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, numitul T. Fred V. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă mai sus, precizând că nu a fost niciodată angajat la .., că inculpatul T. O. C. i-a spus că ratele vor fi plătite de societatea respectivă, dar și faptul că el și-a dat seama că acesta nu este director la acea firmă, în condițiile în care a semnat pentru cei doi directori. S-a gândit însă că are vreo funcție în societate, datorită faptului că avea asupra sa ștampila. În declarația dată în fața instanței, cu ocazia judecării inițiale a dosarului, numitul T. Fred V. și-a nuanțat susținerile arătând, pentru prima dată, faptul că inculpatul T. O. C. i-a promis că îl va angaja la o societate a sa și că îi va elibera o adeverință de salariat pe care să o folosească la achiziționarea unor produse electrocasnice. Cu același prilej, inculpatul T. i-ar fi spus că o parte din bunuri le va lua el, iar cealaltă parte coinculpatul, urmând a le plăti ulterior. Numitul T. a mai precizat că T. O. C. i-a promis că va rămâne angajat al societății și, în condițiile în care abia fusese liberat din penitenciar și avea 3 copii minori în întreținere, i s-a părut o idee bună, fără a-și da seama că aceasta este o infracțiune.
La data de 31.01.2008, în cursul urmăririi penale, inculpatul T. O. C., fiind audiat olograf nu a recunoscut faptele, iar după ce i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, în prezența apărătorului ales, a menționat că nu își mai menține declarația dată anterior, în care a recunoscut că s-a întâlnit cu coinculpatul T. Fred V., pe când stătea împreună cu martorul D. G. în scara blocului C3 din . fie confruntat cu inculpatul T. Fred V., precizând că se prevalează de dreptul de a nu face declarații, neavând probe de propus în apărarea sa.
Așa cum s-a arătat anterior, inculpatul T. O.-C. nu s-a mai prezentat pentru a fi audiat, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta precizând că a aluat legătura cu inculpatul și că acesta solicită, în apărare, audierea martorilor din lucrări și audierea numitului T. Fred V., precum și probe în circumstanțiere, admise de către instanță.
La termenul de judecată din data de 29.10.2013 a fost audiată martora M. A. M., care a precizat că declarația dată în cursul urmăririi penale (așa cum a fost prezentată anterior) reflectă în totalitate adevărul și l-a recunoscut după fotografie pe numitul T. Fred V. ca fiind persoana care s-a prezentat și a solicitat achiziționarea de produse electronice. În ceea ce îi privește pe numiții T. Fred V. și D. G., instanța a constatat imposibilitatea audierii acestora, din mandatele de aducere emise pe numele lor rezultând că nu locuiesc la adresele de domiciliu, fără a se cunoaște alte adrese pentru cei doi martori, instanța urmând a avea în vedere, la soluționarea cauzei de față, declarațiile celor doi date în cursul urmăririi penale.
Faptele inculpatului T. O.-C. care, în cursul lunii ianuarie 2008, l-a ajutat pe numitul T. Fred V. în încercarea de inducere în eroare a reprezentanților B.R.D. G. Societe Generale Iași pentru obținerea unui credit, în sensul că i-a dat acestuia o adeverință de salariu pe care a contrafăcut-o în prealabil și l-a sprijinit moral, însoțindu-l până la . acesta din urmă a folosit-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la „înșelăciune” în forma tentativei, prev. și ped. de art.26 din Codul penal rap. la art.20 alin.2 din Codul penal rap. la art.215 alin.2 și 3 din Codul penal și ale infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art.290 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 lit.a) din Codul penal, privind concursul real de infracțiuni. Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului T. O.-C., în sensul înlăturării dispozițiilor art.37 lit.b) din Codul penal, motivat de următoarele:
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului T. O.-C., aflată la dosarul cauzei, rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări, ultima dintre acestea fiindu-i aplicată prin sentința penală. nr. 482/19.12.2000 pronunțată de Tribunalul B., definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal; acesta a fost arestat la 30.06.2000 și liberat condiționat la data 06.11.2001, rămânându-i rest de executat 235 zile. Întrucât infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză au fost comise în luna ianuarie 2008, respectiv după considerarea ca execută a acestei pedepse, instanța constată că în cauză nu sunt incidente disp. art.37 lit.b) din Codul penal, privind recidiva postexecutorie, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru această condamnare - de 5 ani, conform disp. art.135 alin.1 lit.a) din Codul penal, calculat de la data când pedeapsa principală de 2 ani a luat sfârșit respectiv, 29.06.2002.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art.72 din Codul penal, instanța, având în vedere – pe de o parte – gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, iar – pe de altă parte – având în vedere persoana inculpatului T. O.-C., care este cunoscut cu antecedente penale, nefiind recidivist, dar care a suferit anterior mai multe condamnări, perseverând astfel în comportamentul infracțional, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în cursul urmăririi penale, nerecunoscând comiterea infracțiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză instanța deci, funcție de toate aceste criterii, prima instanță a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, situată la limita minimă prevăzută de legea penală pentru fiecare infracțiune comisă.
În baza disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) din Codul penal, a contopit pedepsele cu închisoarea stabilite prin prezenta sentință penală, inculpatul T. O.-C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă, de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, în regim de detenție, instanța apreciind că doar astfel – față de gravitatea foarte mare a infracțiunilor comise, de persoana inculpatului și de poziția sa procesuală incorectă – scopul pedepsei și, implicit, reeducarea inculpatului, poate fi atinsă.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal, a aplicat inculpatului T. O.-C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) din Codul penal. Astfel, instanța a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau într-o funcție electivă publică, luând în considerare gravitatea faptei săvârșite, cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicate, constatând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. Instanța apreciază că aplicarea acestei pedepse accesorii este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, în deplină concordanță cu prevederile art.3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența EDO, cauza Hirst c. Marii Britanii.
De asemenea, instanța a apreciat că interzicerea celor două drepturi este justificată și proporțională având în vedere faptul că exercitarea funcțiilor publice și a autorității de stat nu poate fi încredințată decât acelor persoane care posedă probitatea morală necesară și au o conduită ireproșabilă în societate, nefiind de acceptat ca cei care se fac vinovați de comiterea unor fapte penale să acceadă la funcții sau demnități publice, postură din care ar trebui să constituie modele de comportament în societate.
În baza disp. art.36 alin.3 din Codul penal, a scăzut din pedeapsa totală rezultantă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, durata deja executată, respectiv: 19.04.2013 – 30.04.2013 (perioadă executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1282/2010, emis la data de 11.05.2010 de către Judecătoria Iași, în baza sent. pen. nr.1105 din 12.04.2010 a Judecătoriei Iași).Astfel, instanța a constatat – conform referatului întocmit de C. executări penale din cadrul Judecătoriei Iași – că sent. pen. nr.1105 din 12.04.2010 a Judecătoriei Iași (prin care s-a dispus condamnarea inițială a inculpatului T. O. C., a rămas definitivă prin neapelare la data de 11.05.2010, când Judecătoria Iași a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1282/2010. Inculpatul T. O.-C. a declarat apel împotriva acestei sentințe la data de 03.02._, apel admis, cauza fiind trimisă spre rejudecare, așa cum a arătat instanța anterior. La data de 19.04.2013, inculpatul a fost încarcerat în baza mandatului menționat anterior și a fost pus în libertate la data de 30.04.2013, având în vedere că acest mandat a fost anulat prin dec. pen. nr.8 din 26.06.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._ ).
În baza art.118 lit. b Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpatul T. O. C. a unei tușiere, găsite asupra acestuia la data de 31.01.2008.
În baza art.348 Cod procedură penală, instanța a dispus anularea înscrisului falsificat de către inculpat și aflat la fila 12 din dosarul de urmărire penală, intitulat „Adeverință de salariu”.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul T. O. C., care a solicitat achitarea sa.
În cadrul dezbaterilor apărătorul inculpatului a arătat că singura declarație care îl încriminează pe inculpat este cea a martorului T. Fred V., însă fără a fi susținută vreo altă probă, iar martora M. A. M. a declarat că numitul T. Fred V. era însoțit de o persoană, fără a putea preciza cu certitudine dacă acea persoană era inculpatul T. O. C..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că prima instanță a reținut, pe baza probatoriului judicios administrat, o corectă stare de fapt, pe care instanța de control judiciar și-o însușește, stabilind în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului T. O. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în actul de sesizare.
Astfel, cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor D. G., M. A. M., P. M. (fostă P.), date de numitul T. Fred V. în calitate de învinuit în prezenta cauză, declarații date de numitul T. O. C. în calitate de învinuit, așa cum au fost referite anterior, adeverința de salariu nr.26/29.01.08, în original, procese verbale de ridicare de probe de scris, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/28.03.2008, s-a demonstrat că în cursul lunii ianuarie 2008, inculpatul T. O. C. l-a ajutat pe numitul T. Fred V. în încercarea de inducere în eroare a reprezentanților B.R.D. G. Societe Generale Iași pentru obținerea unui credit, în sensul că i-a dat acestuia o adeverință de salariu pe care a contrafăcut-o în prealabil și l-a sprijinit moral, însoțindu-l până la . acesta din urmă a folosit-o.
Soluția de condamnare a inculpatului T. O. C. pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune în forma tentativei și fals în înscrisuri sub semnătură privată este conformă probelor administrate în cauză și în acest context nu poate fi primită susținerea inculpatului că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
Vinovăția inculpatului T. O. C. rezultă fără nici un dubiu din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză care au dovedit completarea de către acest inculpat a adeverinței de salariu pe numele coinculpatului T. Fred V., prezența inculpatului în preajma magazinului (care a avut rolul clar de susținere a numitului T. Fred V. în comiterea faptei) și împrejurarea că inculpatul T. avea asupra sa tușiera, precum și faptul că cei doi au avut o înțelegere anterioară în sensul inducerii în eroare a părții vătămate prin folosirea înscrisului falsificat de către inculpat.
Coroborate, împrejurările ce rezultă din mijloacele de probă amintite, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului T. O. C..
Curtea constată, așadar, că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță și descrisă mai sus, respectiv vinovăția inculpatului T. O. C. au fost pe deplin dovedite, astfel că apare ca nefondată solicitarea inculpatului privind achitarea.
Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Verificând succesiunea de legi în timp, în vederea identificării legii mai favorabile, făcând o evaluare globală și nu pe instituții autonome, nefiind permisă combinarea unor prevederi favorabile dintr-o lege cu prevederi favorabile din cealaltă lege, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, Curtea constată că la data săvârșirii faptei de complicitate la înșelăciune în forma tentativei limitele pedepsei închisorii erau de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.
După . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, limitele pedepsei închisorii sunt, potrivit art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 32 Cod penal, de la 6 luni la 2 ani și 6 luni.
La data săvârșirii faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată limitele pedepsei închisorii erau de la 1 luni și 15 zile la 1 an.
După . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, limitele pedepsei închisorii sunt, potrivit art. 322 Cod penal, de la 3 luni la 1 an și 6 luni.
Sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, Curtea, verificând succesiunea de legi în timp, constată că regulile de sancționare ale concursului de infracțiuni sunt mai severe în noul Cod penal. Astfel, după contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal impune adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Totuși, în concret, comparând global tratamentul prevăzut de Codul penal din 1968 pentru concursul dintre cele două infracțiuni cu tratamentul prevăzut de Codul penal pentru săvârșirea în concurs real a celor două infracțiuni, Curtea constată că legea penală nouă prevede un tratament mai blând, o pedeapsă rezultantă de maxim 7 ani și 6 luni închisoare (aplicată potrivit dispozițiilor vechi, în urma contopirii în temeiul art. 33, 34 Cod penal din 1968 a maximului de 7 ani și 6 luni închisoare prev. de art. 26 Cod penal din 1968 rap. la art. 20 alin. 2 Cod penal din 1968 rap. la art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal din 1968, cu maximul de 1 an închisoare prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1968) fiind mai severă decât o pedeapsă rezultantă de maxim 3 ani închisoare (aplicată potrivit dispozițiilor noi, în urma contopirii în temeiul art. 38, 39 Cod penal a pedepsei de maxim 2 ani și 6 luni închisoare prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 32 Cod penal, cu maximul de 1 an și 6 luni închisoare prev. de art. 322 Cod penal).
Reținând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului T. O. C., Curtea, dând eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, va individualiza pedepsele în raport de limitele din legea nouă, orientându-se spre minimul special, ținând seama și de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise, corelat cu condițiile concrete de săvârșire, de importanța valorilor sociale lezate, urmările produse și cele care s-ar fi putut produce, precum și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului care nu a recunoscut faptele și a suferit mai multe condamnări, ultima dintre acestea fiindu-i aplicată prin sentința penală. nr. 482/19.12.2000 pronunțată de Tribunalul B., definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal; acesta a fost arestat la 30.06.2000 și liberat condiționat la data 06.11.2001, rămânându-i rest de executat 235 zile.
În raport de aceste criterii, Curtea apreciază că în cadrul limitelor de pedeapsă prevăzute de noul cod penal, aplicarea unor pedepse într-un cuantum orientat spre noul minim special corespunde atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce va rezulta în urma aplicării disp. art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, Curtea consideră că executarea în regim de detenție este necesară, suspendarea executării pedepsei principale nefiind suficientă pentru ca scopul pedepsei să fie atins, relevante sub acest aspect fiind circumstanțele reținute și de prima instanță referitoare la persoana inculpatului și comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptelor.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de T. O. C. împotriva sentinței penale nr. 3656/12.12.2013 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o va desființa în parte, în sensul aplicării disp. art. 5 Cod penal.
În rejudecare, Curtea va înlătura pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T. O. C. în pedepsele componente.
Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va reduce la 1 an închisoare pedeapsa stabilită inculpatului T. O. C. pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în forma tentativei prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 32 Cod penal.
Va stabili pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.
Va stabili pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va menține pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului T. O. C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 Cod penal.
În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal, va aplica inculpatului T. O. C. pedeapsa de 1 an închisoare, la care va adăuga un spor de 1 lună, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 1 an și 1 lună închisoare.
În baza art. 45 Cod penal, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Va schimba din art. 36 alin. 3 Cod penal din 1968 în art. 40 alin. 3 Cod penal temeiul deducerii din pedeapsa aplicată a perioadei deja executate de la 19.04.2013 la 30.04.2013.
Va schimba din art. 118 lit. b Cod penal din 1968 în art. 112 alin. lit. b Cod penal temeiul confiscării de la inculpatul T. O. C. a unei tușiere, găsite asupra acestuia la data de 31.01.2008.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de inculpatul T. O. C. împotriva sentinței penale nr. 3656/12.12.2013 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează în parte, în sensul aplicării disp. art. 5 Cod penal.
Rejudecând:
Înlătură pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T. O. C. în pedepsele componente.
Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 1 an închisoare pedeapsa stabilită inculpatului T. O. C. pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în forma tentativei prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 32 Cod penal.
Stabilește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.
Stabilește pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și menține pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului T. O. C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 Cod penal.
În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal, aplică inculpatului T. O. C. pedeapsa de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 1 lună, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 1 an și 1 lună închisoare.
În baza art. 45 Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Schimbă din art. 36 alin. 3 Cod penal din 1968 în art. 40 alin. 3 Cod penal temeiul deducerii din pedeapsa aplicată a perioadei deja executate de la 19.04.2013 la 30.04.2013.
Schimbă din art. 118 lit. b Cod penal din 1968 în art. 112 alin. lit. b Cod penal temeiul confiscării de la inculpatul T. O. C. a unei tușiere, găsite asupra acestuia la data de 31.01.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea apelului apeluri rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
Președinte, Judecător,
I. E. C. A. G. O. M.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red. /Tehnored. O.M.A.G./2 ex.
Judecătoria Iași
Judecător C. A.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 237/2015. Curtea... | Plângere control judiciar (art.213 NCPP). Decizia nr. 30/2015.... → |
|---|
