Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 214/99/2015/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA NR. 16/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte D. A.
Grefier C.-M. Ș.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Componența completului de judecată a fost alcătuită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2014, prin participarea judecătorului din programarea de permanență judecător A. D., față de lipsa motivată din instanță a titularului completului de judecată – judecător C. C. A., fiind întocmit proces verbal în acest sens și atașat la dosar.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva Încheierii penale din data 09.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat B. L., în calitate de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța, văzând că nu sunt de formulat cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, asupra contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva Încheierii penale din data 09.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 15.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva Încheierii penale din data 09.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 15. Apreciază că toate împrejurările care au condus la luarea măsurii arestării preventive au rămas neschimbate iar instanța de fond în mod greșit a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Susține că situația familială a inculpatului este cunoscută iar faptul că acesta s-a dus la partea civilă să-și ceară iertare nu constituie un motiv care să dea valoare probelor din dosar care ulterior să fie avută în vedere la stabilirea unei eventuale pedepse.
În concluzie arată că motivele pentru care instanța de fond a dispus față de inculpat măsura preventivă a arestului la domiciliu nu subzistă, întrucât motivele familiale invocate, nu realizează scopul măsurii în condițiile în care inculpatului i s-a impus obligația de a nu părăsi domiciliu, aspect ce conduce la ideea că inculpatul nu ar avea posibilitatea de a îmbunătăți situația familiei sale.
Avocat B. L. pentru inculpat, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus față de inculpat luarea măsurii arestului la domiciliu, întrucât a considerat că acesta nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Precizează că există și o . argumente de ordin personal care ar asigura că procesul urmează să decurgă în mod normal. În acest sens face referire la situația destul de grea a inculpatului, în sensul că are trei copii, iar el era singurul întreținător al familiei. Mai arată că inculpatul a greșit însă și-a recunoscut fapta și a avut o poziție procesuală corectă, regretând fapta și adoptând un comportament corect iar la acest moment inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În concluzie solicită respingerea contestației.
Inculpatul, având ultimul cuvântul, arată că este de acord cu soluția instanței de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 09 Februarie 2015, Tribunalul Iasi, data in dosarul nr._ 15 judecătorul de camera preliminara a dispus:
„I. În baza art. 242 alin. 2 Cod proc. pen., admite cererea inculpatului M. P. și, pe cale de consecință:
Înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inc. M. P., fiul lui P. și A., născut la data de 20.03.1971, în ., CNP_, domiciliat în satul Trifești, ., în prezent aflat în Penitenciarul Iași, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prevăzută de art. 221 Cod proc. pen., constând în obligația impusă inculpatului M. P. ca, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, să nu părăsească imobilul unde locuiește, din satul Trifești, ., fără permisiunea instanței de judecată, și de a se supune restricțiilor stabilite de aceasta.
În baza art. 221 alin. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul ca, pe durata acestei măsuri, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
b) să nu comunice direct sau prin persoane interpuse cu persoana vătămată A. I.-A., cu martorii din lucrări, respectiv cu numiții P. P., G. Costeluș, M. E. V., P. O. M., G. D. D. și A. C., și cu orice altă persoană cu privire la care inculpatul dorește să o propună spre audiere în fața instanței în cauza de față, în calitate de martor.
În baza art.221 alin.4 C.p.p. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului M. P., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 83/UP din 17.12.2014 emis de Judecătorul de Drepturi și Libertăți de la Tribunalul Iași, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri și dacă acesta nu se află arestat în altă cauză.
În baza art. 125 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, dispune ca, îndeplinirea obligațiilor impuse de instanța de judecată în sarcina inculpatului M. P., să fie supravegheată de organul de poliție în a cărui circumscripție se află imobilul în care locuiește inculpatul, respectiv, de Postul de Poliție al comunei Trifești, jud. Iași, care va proceda în conformitate cu disp. art. 129 și urm. din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În baza art. 221 alin. 8 Cod pr. pen. dispune ca o copie a prezentei încheieri să fie comunicată: a) inculpatului; b) Postului de Poliție al comunei Trifești, jud. Iași; c) I.G.P.F. București; d) Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Iași; e) Biroului de Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului de Investigații Criminale – IPJ Iași; f) procurorului.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul nr. 1222/P/2014 din 12.01.2015, a fost trimis în judecată inculpatul M. P., sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor”, prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal, rap. la art. 188 alin. 1 Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că: în noaptea de 15/16.12.2014, în jurul orelor 01:00, în timp ce se aflau în incinta unui bar situat pe raza satului Trifești, ., pe fondului consumului de alcool și al unui conflict spontan, i-a aplicat persoanei vătămate A. I. A. o lovitură de cuțit, în zona abdominală, cauzându-i leziuni care au fost de natură să-i pună în primejdie viața (plagă înjunghiată abdominală de 7 cm. cu eviscerație de mezocolon, situată pe linie mediană).
Pentru această faptă reținută în sarcina inculpatului, prin încheierea penală nr. 197/JDL din 17.12.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași, în dosarul nr._, în baza art. 226 din noul Cod de procedură penală, rap. la art. 202 alin. 1, alin. 3, alin. 4 lit. e din noul Cod de procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P., pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17.12.2014 și până la data de 15.01.2015, inclusiv, măsură ce a fost menținută și la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din data de 13.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15.
La termenul de judecată in data de 09.02.2015, inculpatul M. P., prin apărător, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, invocând în susținerea cererii aspecte de ordin personal dar și aspecte care țin de circumstanțele de săvârșire a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 6 Noul Cod de Procedură Penală, „În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive”.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată în cauză față de inculpatul M. P., judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
La luarea măsurii preventive și, ulterior, la prelungirea și menținerea acesteia s-au avut în vedere următoarele:
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv față de inculpatul M. P. sunt cele înscrise la art. 202 Cod procedură penală coroborat cu art. 223 Cod procedură penală
De asemenea, instanța a constatat că în cauză erau incidente temeiurile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că, din probe rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune de tentativă la omor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult decât atât, verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că măsura arestării preventive a fost luată, prelungită și menținută până în prezent, față de inculpat, cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, neputând astfel fi invocate aspecte care să conducă la concluzia că această măsură preventivă ar fi una nelegală,
Cu privire la temeinicia măsurii arestului preventiv, astfel cum am precizat și anterior, judecătorul de cameră preliminară reține că nu au intervenit aspecte sau împrejurări noi de natură să înlăture sau să modifice probele în baza cărora a fost dispusă, prelungită și ulterior menținută măsura arestării preventive, existând în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă incriminată de legea penală. Cu toate acestea, analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată, în conformitate cu dispozițiile art. 242, 218, art. 220 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul M. P..
Astfel, potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. pen., măsura arestului preventiv se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin, 1 Cod proc. pen..
De asemenea, potrivit art. 218 alin. (1) și (2) C. proc. pen., „(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). (2) Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.”
Potrivit art. 223 C. proc. pen., “ (1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
a) Cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru luarea măsurii arestului la domiciliu (art. 242 alin. 2 cu referire la art. 218 Cod proc. pen.), respectiv, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre situațiile prev. de art. 223 Cod proc. pen.
Din examinarea și evaluarea actelor de urmărire penală și a probelor administrate până în acest moment în faza de urmărire penală, se reține că se conturează suspiciunea rezonabilă privind posibila comitere a unei fapte incriminată de normele de drept penal român, aptă să se circumscrie infracțiunii pentru care inculpatul M. P. a fost trimis în judecată.
Analiza coroborată a tuturor actelor și probelor administrate în cursul urmărire penală este de natură să conducă la bănuiala rezonabilă că situația de fapt descrisă detaliat în actul de sesizare are un important corespondent factual și probator, de natură să legitimeze bănuiala legitimă că s-ar fi comis anterior o infracțiune de genul aceleia pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cu implicarea inculpatului M. P.. Există deci probe care converg către concluzia legitimă a unei posibile implicări active a acestui inculpat în activitatea cu caracter infracțional ce face obiectul cauzei de față.
În considerentele încheierilor anterioare de menținere a măsuri arestării preventive a fost enumerat și prezentat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cu exemplificări concrete, pe baza cărora s-a tras concluzia că, la acel moment, existau probe, indicii temeinice și suspiciunea rezonabilă de implicare a inculpatului M. P. în săvârșirea unei infracțiuni de genul celei ce face obiectul prezentului dosar. De aceea, facem trimitere la această încheiere, din care rezultă probele care conturează suspiciunea rezonabilă de implicare a acestuia în această activitate infracțională.
În concret, suspiciunile rezonabile care sunt de natură să susțină situația de fapt ce formează obiectul cercetării judecătorești prezente și, deci, posibila implicare a inculpatului M. P., rezultă din analiza coroborată a actelor și lucrările dosarului, a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv:
a) declarațiile martorilor din lucrări: P. P., G. Costeluș, M. E. V., P. O. M., G. D. D. și A. C.;
b) procesul – verbal de cercetare la fața locului, planșa foto aferentă;
c) raportul de constatare medico-legală nr. 6561/08.01.2015 întocmit de IML Iași (care concluzionează că „Numitul A. I.-A. a prezentat o plagă înjunghiată abdominală de 7 cm. cu eviscerare de mezocolon, situată pe linia mediană. Asupra victimei a fost aplicată o singură lovitură. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit). Leziunile prezentate nu sunt leziuni de apărare. Leziunile au interesat organe cu rol esențial în menținerea vieții și au fost de natură să pună în pericol viața victimei. Direcția de aplicare a loviturii a fost dinspre anterior spre posterior (dinainte-înapoi), în plan orizontal, în acest caz poziția victimă agresor putând fi: ambii în ortostatism și față în față. Leziunile necesită 23-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.”);
d) declarația persoanei vătămate A. I.-A.;
e) declarațiile inculpatului M. P., date în cursul urmăririi penale și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, însă a încercat să susțină ipoteza unei eventuale provocări din partea persoanei vătămate.
Această analiză a mijloacelor probatorii sus-exemplificate relevă suspiciuni temeinice și rezonabile că inculpatul ar fi fost implicat în posibila comitere a unei fapte de tentativă la omor.
În concluzie, condiția referitoare la existența de probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor cu implicarea activă a inculpatului M. P. este îndeplinită.
Evident, însă, că toate aceste aspecte trebuie verificate și probate dincolo de orice echivoc, pentru a stabili în ce măsură suspiciunile rezonabile obținute până în prezent și interesul față de o anumită acțiune a persoanei vizate are sau nu conotația penală suspicionată.
În speță, instanța are la dispoziție un set importat de probe din care rezultă suspiciuni rezonabile, pe care nu le poate ignora, și al căror fundament factual trebuie verificat.
b) Cu privire la îndeplinirea condiției referitoare la suficiența măsurii preventive mai ușoare pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin, 1 Cod proc. pen., rezultat al evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a circumstanțelor personale ale inculpatului.
Dincolo de faptul că este îndeplinită condiția referitoare la existența unor suspiciuni rezonabile, în cauză, este îndeplinită și această condiție pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Infracțiunea de tentativă la omor, în modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită de inculpatul M. P., poate prezenta un nivel de intensitate și riscuri de natură să amenințe direct liniștea și siguranța fizică a comunității din care inculpatul provine, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un mediu restrâns, rural. În aceste condiții, este cu atât mai evident interesul fundamental al societății de a se lua măsurile corespunzătoare în situația săvârșirii unei fapte de genul celei presupus comise de inculpat.
Prin luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestului preventiv, instanța a urmărit realizarea scopului circumscris de legiuitor în dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, apreciindu-se că buna desfășurare a procesului penal nu se poate asigura decât cu luarea celei mai severe dintre măsurile preventive, cu atât mai mult cu cât fapta presupus a fi fost comisă de inculpat este una foarte gravă. Măsura arestării preventive a răspuns întru totul acestei necesități, însă, instanța apreciază că măsura preventivă a arestului la domiciliu, la momentul de față, este proporțională cu scopul identificat mai sus, tocmai prin natura pe care o are și prin posibilitatea stabilirii de către instanță a unor obligații clare în sarcina inculpatului.
În plus, evaluând împrejurările concrete ale cauzei, circumstanțele personale ale inculpatului (situația sa familială, în sensul că inculpatul are patru copii minori, care frecventează toți cursurile școlare, iar la momentul arestării sale preventive era singurul care asigura un venit familiei), se apreciază că scopul urmărit prin luarea acestei măsuri va fi realizat, în acest stadiu procesual, și prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare.
În formarea unei atare convingeri, judecătorul de cameră preliminară are în vedere și susținerile părții civile A. I.-A., prezentă personal la termenul de judecată din data de 09.02.2015 ocazie cu care, interpelată fiind, a recunoscut faptul că a fost contactat de mai multe ori de soția inculpatului M. P., însă doar cu scopul de a-i transmite că inculpatului îi pare rău pentru ceea ce a făcut. Mai mult decât atât, partea civilă a declarat că nu i s-a propus nicio sumă de bani pentru a se împăca și nici nu a fost amenințat, ceea ce conturează lipsa unei încercări de realizare a unei înțelegeri frauduloase.
Față de considerentele expuse, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 218 Cod proc. pen., precum și, analizând împrejurările concrete ale cauzei, care justifică aprecierea că măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu este suficientă și necesară pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (1) C. proc. pen., în baza art.242 alin. 2 Cod proc. pen., va admite solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și, pe cale de consecință, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inc. M. P. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prevăzută de art. 221 NCPP, constând în obligația impusă inculpatului M. P. de a nu părăsi imobilul unde locuiește, din satul și ., fără permisiunea instanței de judecată, și de a se supune restricțiilor stabilite de aceasta.”
** *
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 48 de ore, a declarat contestație parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care, prin motivele scrise si cu ocazia dezbaterilor, a criticat încheierea invocând faptul că toate împrejurările care au condus la luarea măsurii arestării preventive au rămas neschimbate iar instanța de fond în mod greșit a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. A mai invocat faptul că situația familială a inculpatului este cunoscută iar împrejurarea că acesta s-a dus la partea civilă să-și ceară iertare nu constituie un motiv care să dea valoare probelor din dosar care ulterior să fie avută în vedere la stabilirea unei eventuale pedepse. Motivele familiale invocate, nu realizează scopul măsurii în condițiile în care inculpatului i s-a impus obligația de a nu părăsi domiciliu, aspect ce conduce la ideea că inculpatul nu ar avea posibilitatea de a îmbunătăți situația familiei sale.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de parchet ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a constatat ca in stadiul actual al procesului penal se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. P., cu măsura arestului la domiciliu.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
In speta de fata, corect a reținut judecătorul de camera preliminara de la instanța de fond că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete ale cauzei penale de față putând conduce la concluzia că măsura arestului la domiciliu ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în situația inculpatului M. P., pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop:
- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;
- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;
- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Nu poate fi primita critica conform căreia temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive in privința inculpatului M. P. se mențin, cu motivarea ca, din actele si lucrările dosarului nu există nici un indiciu concret că inculpatul, odată schimbata măsura preventivă a arestului cu arestul la domiciliu ar putea împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Concluzionăm că, la momentul procesual in care se afla inculpatul M. P. cu datele care îl particularizează, daca se afla in arest la domiciliu, nu va influenta negativ desfășurarea procesului penal si nici nu ar exista pericolul ca el sa se sustragă de la judecata ori, ca ar săvârși alte infracțiuni.
Odată schimbata măsura preventive, instanța a impus inculpatului si o . obligații care sunt în măsura să-îl monitorizeze, așa încât este greu de crezut ca inculpatul va avea un comportament necorespunzător.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 205 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva încheierii atacate încheiere pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva Încheierii penale din data 09.02.2015, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
Cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul Iași, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.02.2015.
Președinte,
D. A.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./tehnoredactat A.D.
2 ex./18.02.2015
Tribunalul Iași - T. L.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 127/2015. Curtea de... → |
|---|
