Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 1799/239/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 538
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător M. C.
Grefier M. G.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași
a fost reprezentat de procuror L. D.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul V. C. împotriva Sentinței penale nr.63/30.04. 2015 a Judecătoriei H..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul – apelant V. C., personal, și partea civilă I. V., personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP);
- stadiul procesual – apel,
- cauza se află la primul termen de judecată,
- apelul este motivat.
Inculpatul – apelant V. C. se legitimează cu CI . nr._ în care figurează cu CNP:_, cu domiciliul în Hîrlău, T., nr. 23, J. IAȘI.
Partea civilă I. V. se legitimează cu CI . nr._ în care figurează cu CNP:_, cu domiciliul în com. . IAȘI.
În ședință publică, Curtea procedează la înmânarea către inculpatul apelant a unui proces – verbal privind drepturile și obligațiile sale procesuale, un exemplar de pe acest proces – verbal fiind atașat la dosarul cauzei.
Interpelat fiind de Curte, inculpatul – apelant V. C. precizează că-și menține apelul formulat, că nu a operat împăcarea cu partea civilă și că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nemaifiind alte probe de solicitat, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului formulat.
Inculpatul – apelant V. C. precizează că daunele solicitate au fost în cuantum prea mare, are un venit foarte mic din care trebuie să-și întrețină și familia. De asemenea, arată că soția sa nu lucrează. Precizează că motivele de apel i-au fost redactate de dl avocat P.. Solicită admiterea apelului și reducerea cheltuielilor la care a fost obligat.
Partea civilă I. V. solicită respingerea apelului formulat, apreciind că s-a făcut dreptate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Având ultimul cuvânt, inculpatul apelant V. C. precizează că nu mai are nimic de spus.
Curtea rămâne în pronunțare, după deliberare dând soluția de față.
CURTEA D E A P E L,
Asupra apelului penal de față;
Judecătoria H., prin Sentința penală nr. 63/ 30.04.2015 a dispus următoarele:
„În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Spitalul Orășenesc H. și obligă pe inculpatul V. C. să plătească acesteia suma de 268,50 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate în perioada spitalizării, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Spitalul Orășenesc H. și obligă pe inculpatul M. D. să plătească acesteia suma de 626,50 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate în perioada spitalizării, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte acțiunea civilă a părții civile I. V. și obligă pe inculpatul V. C. la plata către aceasta a sumei de 600 lei, reprezentând daune materiale de 300 lei și daune morale de 300 lei.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în parte acțiunea civilă a părții civile I. V. și obligă pe inculpatul M. D. la plata către aceasta a sumei de 1400 lei, reprezentând daune materiale de 700 lei și daune morale de 700 lei.
În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., ia act de faptul că nici partea civilă Spitalul Orășenesc H. și nici persoana vătămată, constituită parte civilă, I. V. nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
„Cât privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Orășenesc H., instanța reține faptul că aceasta și-a dovedit în totalitate pretențiile civile, conform actelor depuse la dosarul cauzei.
Cât privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă I. V., instanța reține în fapt și în drept următoarele:
În drept, instanța reține că răspunderea civilă delictuală, ca o sancțiune specifică dreptului civil aplicabilă pentru săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajată numai prin întrunirea cumulativă a patru condiții deduse din interpretarea art. 1349 și 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 și 1357-1358 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Așadar, exigențele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și acest prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, vinovăție care există atât sub forma intenției, cât și a culpei, neglijenței sau a imprudenței.
Instanța reține că, având în vedere că, în cauză, dovada existenței unor fapte ilicite și a vinovăției inculpaților a fost făcută, urmează să se stabilească în ce măsură s-a probat existența și întinderea prejudiciului cauzat părții civile I. V., în lipsa acestuia neputându-se angaja răspunderea civilă delictuală. Cu alte cuvinte, existența unui prejudiciu este condiția sine qua non a răspunderii civile delictuale.
Existența faptei ilicite presupune în această materie o referire atât la încălcarea legii cât și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încălcarea legii.
Cu privire la daunele materiale, instanța reține că sumele solicitate cu acest titlu, reprezentând cheltuieli efectiv efectuate, nu au fost dovedite în totalitate prin probele administrate în cauză. Astfel, sumele cheltuite de partea civilă I. V. și dovedite efectiv cu martorii audiați pe latura civilă sub acest aspect sunt în cuantum total de 1000 lei. A fost avută în vedere declarația sub jurământ a martorului I. maria care a arătat că persoana vătămată a cheltuit aproximativ 1000 lei din cauza faptei inculpaților.
Astfel, instanța reține că rezultă un total al daunelor materiale dovedite de această parte civilă de 1000 lei.
Astfel, instanța reține că întreaga sumă de bani solicitată cu titlu de daune materiale de către partea civilă I. V. nu a putut fi dovedită cu probele administrate nici sub aspectul certitudinii creanței și nici sub aspectul cuantumului solicitat.
În această ordine de idei, instanța reține că partea civilă I. V. nu a depus la dosarul cauzei nicio chitanță sau bon fiscal din care să rezulte cuantumul sumei de bani solicitate cu titlu de daune materiale, deși această obligație procedurală îi incumba.
În ceea ce privește daunele morale, instanța apreciază că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a săvârșirii unei faptei prejudiciabile de către o persoană. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral să fie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Cât privește prejudiciul moral suferit de această parte civilă în prezenta cauză, instanța apreciază că acesta reprezintă rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială al faptelor ilicite și conduitei culpabile a inculpaților, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umană.
Sub acest aspect, instanța apreciază că acțiunile inculpaților, ca manifestări exteriorizate în sfera relațiilor sociale, au provocat în concret părții civile I. V. un prejudiciu cauzat personalității fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice și psihice, efect al leziunilor sau vătămărilor fizice suferite de aceasta.
Orice suferință fizică presupune și o suferință psihică ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial în persoana părții civile, pretinzând reparație corespunzătoare de către inculpați.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispozițiile art. 1349 și 1357-1358 C.civ., respectiv fapta ilicită, constând într-o încălcare a normelor dreptului obiectiv prin care se aduce atingere unor drepturi subiective, prejudiciul, care trebuie să fie cert și nereparat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele arătate mai sus, urmând, deci, a admite cererea părții civile I. V. privind plata de către inculpați a daunelor morale.
Astfel, urmare a acțiunilor de lovire ale inculpaților, partea civilă I. V. a suferit un prejudiciu moral, constând în consecințele negative ale faptei inculpatului, precum și implicațiile acestei fapte pe toate planurile vieții acesteia, respectiv pe plan fizic, psihic, moral, social, profesional și familial, partea civilă fiind în imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitatea.
În concret, instanța, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, după cum s-a dezvoltat și descris mai sus, va aprecia suma de 1000 lei, sumă care urmează a fi plătită de către inculpați, ca fiind o reparație adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de partea civilă I. V. urmare a faptelor inculpaților.
În aprecierea acestui cuantum, instanța a avut în vedere, pe de o parte, împrejurarea că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții civile I. V., ca persoană prejudiciată, o satisfacție echitabilă iar, pe de altă parte, că acestea constituie și o sancțiune pentru inculpați, ca autori ai faptelor ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor.
Instanța apreciază că despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate să repună partea civilă I. V. în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ci reprezintă o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urmă, și nefiind vorba nici de o reparare integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoașterea în patrimoniul persoanei vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, a unui drept de despăgubire se justifică prin aceea că instanța a dorit să ofere acesteia o satisfacție care să compenseze efectul vătămării suferite, fără a-l face însă să dispară.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, având în vedere împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, observând și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echității, instanța apreciază suma acordată cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă I. V..
În drept, instanța reține că, potrivit art. 1370 C.civ., dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă.
Cât privește plata acestor sume de bani, respectiv 1000 lei daune materiale și 1000 lei daune morale, instanța stabilește că inculpații nu vor răspunde solidar în acest caz, ci fiecare dintre ei va răspunde în mod proporțional cu vina acestora în producerea rezultatului socialmente periculos. În această ordine de idei, instanța stabilește că loviturile aplicate persoanei vătămate de către inculpatul V. C. au pricinuit o vătămare acesteia ce a necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, în timp ce loviturile aplicate persoanei vătămate de către inculpatul M. D. au pricinuit o vătămare acesteia ce a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 5881/07.02.2014 emis de I.M.L. Iași.
Pe baza acestor considerente, raportat la faptul că în speța de față s-a putut stabili ce prejudiciu a fost cauzat de către fiecare dintre cei doi inculpați, instanța va face aplicarea art. 1370 C.civ. interpretat per a contrario, stabilind că inculpatul V. C. va răspunde pentru 30% din prejudiciu, în timp ce inculpatul M. D. va răspunde pentru 70% din prejudiciu.
Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Spitalul Orășenesc H. și va obliga pe inculpatul V. C. să plătească acesteia suma de 268,50 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate în perioada spitalizării, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă Spitalul Orășenesc H. și va obliga pe inculpatul M. D. să plătească acesteia suma de 626,50 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordată persoanei vătămate în perioada spitalizării, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în parte acțiunea civilă a părții civile I. V. și va obliga pe inculpatul V. C. la plata către aceasta a sumei de 600 lei, reprezentând daune materiale de 300 lei și daune morale de 300 lei, sumă considerată de către instanță suficientă pentru a repara dauna materială și morală cauzată de către acest inculpat părții civile I. V. în prezenta speță.
Totodată, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va admite în parte acțiunea civilă a părții civile I. V. și va obliga pe inculpatul M. D. la plata către aceasta a sumei de 1400 lei, reprezentând daune materiale de 700 lei și daune morale de 700 lei, sumă considerată de către instanță suficientă pentru a repara dauna materială și morală cauzată de către acest inculpat părții civile I. V. în prezenta speță.
Totodată, în baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., instanța va lua act de faptul că nici partea civilă Spitalul Orășenesc H. și nici persoana vătămată, constituită parte civilă, I. V. nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal, prev. de art. 410 Cod procedură penală inculpatul V. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul V. C. arată că, în mod greșit, instanța de fond a admis în totalitate acțiunile civile și l-a obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de daune morale și 300 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă I. V..
Arată inculpatul V. C. că partea civilă I. V. nu și-a dovedit în nici un fel aceste pretenții, iar instanța de fond le-a acordat în mod nejustificat.
Solicită inculpatul V. C. înlăturarea obligării sale la plata acestor despăgubiri către I. V. sau reducerea lor, fiind prea mari, el neavând posibilități materiale.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de către inculpatul V. C. în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, apreciază ca nefondat apelul inculpatului urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. 131/13.11.2014 a Judecătoriei H. a fost stabilit pentru inculpatul V. C., zis „B.” o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă agravată, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
S-au aplicat dispozițiile art. 83 Cod penal și art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, privind amânarea aplicării pedepsei stabilite inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani, ce constituie termen de supraveghere.
Au fost aplicate dispozițiile art. 85 alin. 1, art. 83 alin. 4, 112 alin. 1 lit. b Cod penal.
S-a reținut că inculpatul V. C. la data de 4.02.2014 i-a aplicat o singură lovitură după cap persoanei vătămate I. V., pricinuindu-i o vătămare ce a necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 5881/7.02.2014 emis de Serviciul Medico Legal Iași, coroborat cu celelalte probe administrate.
Reținând că în cauză s-a făcut dovada existenței unor fapte ilicite și a vinovăției inculpaților V. C. și M. D., instanța de fond a făcut o corectă evaluare a probatoriilor administrate în latura civilă a cauzei și a stabilit temeinic că partea civilă I. V. a dovedit efectiv cheltuirea sumei de 1000 lei din cauza faptei inculpaților.
În mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că partea civilă I. V. a suferit și un prejudiciu moral, datorită faptelor inculpaților, pe care le-a estimat just la cuantumul de 1000 lei.
La stabilirea sumelor de plată de către inculpații V. C. și M. D. instanța de fond a reținut corect că ei nu vor răspunde solidar, ci proporțional cu gradul de vinovăție al acestora la producerea prejudiciului, în raport de faptele comise, apreciind temeinic, un procent de 30% pentru inculpatul V. C. și un procent de 70% pentru inculpatul M. D..
Raportat acestor considerente, în mod legal instanța de fond l-a obligat pe inculpatul V. C. la plata de despăgubiri civile către părțile civile Spitalul Orașului H. și I. V..
Nefiind alte motive de nelegalitate a hotărârii care să poată fi luate în examinare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 63/30.04.2015 a Judecătoriei H., pe care o va menține.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. C. împotriva Sentinței penale nr.63/30.04. 2015 a Judecătoriei H., pe care o menține .
In baza art. 275 alin.2 Cod procedura penala, obligă inculpatul apelant să achite suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat in apel.
Definitivă .
Pronunțată in ședință publică, azi, 23.06.2015.
Președinte, Judecător,
M. M. M. C.
Grefier,
M. G.
Red. M.C (25.06.2015)
Tehnored. M.G.
5ex/ 27 Iunie 2015
Judecătoria H.: judecător C. M. P.
3 comunicări emise:
- Inculpat,
- PCA
- Parte civilă
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 490/2015. Curtea de... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Hotărâre din 03-06-2015,... → |
|---|
