Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 6313/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 531/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător M. M.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, împotriva sentinței penale nr. 97/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect tâlhărie calificată (art.234 NCP), inculpați fiind P. F. și I. I..
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul P. a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 22.06.2015, când:
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 97/2015 din data de 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-a hotărât:
,, 1. Condamnă pe inculpatul P. F., fiul lui I. și A., născut la data de 12.04.1980 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, 5 copii minori, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal pentru o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, în dauna persoanei vătămate V. I..
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod procedură penală interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n și lit. o Cod penal constă în interdicția inculpatului P. F. de a comunica cu victima V. I. și cu inculpatul I. Irimea, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect și de a se apropia de orice locuință prezentă și viitoare a victimei V. I., domiciliat în prezent în ., jud. V..
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal impune condamnatului să execute următoarea obligație:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Unității administrativ teritoriale ., în cadrul a 2 ( două ) instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atenționează pe condamnat asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care:
- pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege,
- pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
În baza, în baza art. 72 Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului la domiciliu dispus de Judecătorul de drepturi și Libertăți prin încheierea nr. 50 din 05.12.2014 a Judecătoriei Bârlad, de la data de 05.12.2014 la data de 30.12.2014. ( 04.01.2015).
Încetează de drept măsura controlului judiciar, dispusă de Judecătorul de Cameră preliminară prin încheierea din 30.12.2014 a Judecătoriei Bârlad și menținută pe parcursul judecății, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 112 lit. b Cod penal confiscă de la inculpat o bâtă depusă la Camera de corpuri Delicte a Judecătoriei Bârlad.
2. Condamnă pe inculpatul I. I., fiul lui G. și R., născut la data de 28.04.1961 în ., CNP –_, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în ., la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare și pedeapsa complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal pentru o durată de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, în dauna persoanei vătămate V. I..
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod procedură penală interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membrii de familie ai acesteia, cu inculpatul P. F. și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n și lit. o Cod penal constă în interdicția inculpatului I. I. de a comunica cu victima V. I. și cu inculpatul P. F., prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect și de a se apropia de orice locuință prezentă și viitoare a victimei V. I., domiciliat în prezent în ..
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul P. F. și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal impune condamnatului să execute următoarea obligație:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Unității administrativ teritoriale ., în cadrul a 2 ( două ) instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atenționează pe condamnat asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care:
- pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege,
- pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
Încetează de drept măsura controlului judiciar, dispusă de Judecătorul de Cameră preliminară prin încheierea din 30.12.2014 a Judecătoriei Bârlad și menținută pe parcursul judecății, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Respinge cererea părții civile V. I. pentru despăgubiri.
1. Obligă pe inculpatul P. F. să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, în cuantum de 100 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului P..
2. Obligă pe inculpatul I. I. să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului P..”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Sub nr._ din 22.12.2014 a fost înregistrat la instanță dosarul nr. 5265/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 22.12.2014 prin care s-a dispus:
1. - Trimiterea în judecată – sub măsura preventivă a arestului la domiciliu - a inculpatului major P. F. fiul lui I. și A., născut la data de 12.04.1980 în mun. Bârlad, județ V., domiciliat în . V., CNP_, cetățean român, cinci copii minori, stagiu militar nesatisfăcut, fară antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) Cod penal.
2. - Trimiterea în judecată - sub măsura preventivă controlului judiciar - a inculpatului major I. I. fiul lui G. și R., născut la data de 28.04.1961 în . V., domiciliat în ., CNP_, cetățean român, stagiu militar satisfăcut, cunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal.
In temeiul art. 202 alin.l, alin.3, alin. 4 lit. b) C.pr.pen., art. 203 alin. 2 C.pr.pen. și art. 214 C.pr.pen. procurorul a solicitat, prin același rechizitoriu, judecătorului de cameră preliminară, luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul I. I. pe o perioadă de 60 de zile.
1. Prin încheierea din 30.12.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art. 207, art. 211, art. 214, art. 215, art. 348 alin. 1 raportat la art. 330 Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 06.12.2014 și până la data de 04.01.2015, luată prin Încheierea nr. 50 din 05.12.2014 pronunțată de Judecătorul de Drepturi și Libertăți – Judecătoria Bârlad, în dosar nr._, față de inculpatul major P. F., cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 30.12.2014 până la 27.02.2015, inclusiv.
2. Prin încheierea din 30.12.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art. 211, art. 214, art. 215, art. 348 alin.1 raportat la art. 330 Cod procedură penală, a luat măsura controlului judiciar față de inculpatul I. I., fiul lui G. și R., născut la data de 28.04.1961 în ..V., CNP_, cetățenia română, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, domiciliat în ., cunoscut cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal, pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 30.12.2014 până la 27.02.2015, inclusiv.
După începerea judecății, instanța a menținut măsurile preventive – control judiciar - față de inculpații P. F. și I. I..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:
La data de 03.12.2014 organele judiciare au fost sesizate de persoana vătămată V. I. cu privire la faptul că, la data de 02.12.2014, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla pe drumul sătesc din satul Fruntișeni, județ V. a fost deposedat prin violență de bani și bunuri de numiții P. F. și I. I..
La data de 02.12.2014, în jurul orelor 18.00, persoana vătămată V. I. s-a deplasat la magazinul . situat în satul Fruntișeni, corn. Fruntișeni, județ V. unde a consumat băuturi alcoolice și a achiziționat o pereche de cizme de culoare albastră, o lanternă cu baterii și un tacâm de pui.
Persoana vătămată s-a deplasat către domiciliu iar pe drum s-a întâlnit cu inculpatul P. F. care s-a oferit să îl ajute și să-1 conducă până acasă.
Persoana vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul P. F. până în apropierea locuinței inculpatului I. I. unde au fost abordați de acesta și s-au oprit pentru a sta de vorbă.
Aici, vătămatul împreună cu cei doi inculpați, au consumat băuturi alcoolice, vin roșu și țuică din două recipiente pe care vătămatul le avea asupra sa iar, la un moment dat, inculpatul P. F. a încercat să sustragă din posesia persoanei vătămate un sac din rafie în care numitul V. I. avea mai multe bunuri personale.
Întrucât vătămatul s-a opus și a ținut de un capăt al sacului, inculpatul P. F. 1-a lovit cu pumnul în zona feței și, din cauza faptului că vătămatul nu a căzut la pământ și nu-i putea sustrage sacul, inculpatul 1-a lovit pe vătămat cu o bâtă în zona capului. în urma loviturii, persoana vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul P. F., profitând de acest fapt, 1-a controlat prin buzunare și a sustras suma de 8 lei.
După comiterea faptei, inculpatul P. F., având sacul din rafie asupra sa, s-a deplasat împreună cu inculpatul I. I. la locuința acestuia și au scos bunurile din sac.
In prezența martorei R. C., concubina inculpatului I. I., inculpatul P. F. a luat tacâmul de pui, trei perechi de șosete și cizmele de culoare albastră iar inculpatul I. I. a luat sticla de vin, cea de țuică precum și suma de 8 lei, cunoscând că aceste bunuri provin din săvârșirea unei infracțiuni.
Celelalte bunuri din sacul ce aparținea persoanei vătămate V. I. au fost abandonate de inculpatul P. F. în apropierea locuinței inculpatului I. I..
În urma agresiunii, persoana vătămată V. I. a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 58/E din data de 03.12.2014 întocmit de SML V..
Pe parcursul urmării penale, martora P. A., mama inculpatului P. F., a predat organelor de poliție cizmele sustrase de fiul său iar inculpatul I. I. a restituit un recipient cu capacitate de 2 litri, din plastic, ce conținuse vin și fusese primit de la inculpatul P. F..
Totodată, soția inculpatului P. F., numita P. P., a predat organelor de poliție bâta foloxită de soțul său la comiterea faptei.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului se probează cu declarația persoanei vătămate V. I. care a declarat că, la data de 03.12.2014 s-a întors la domiciliu din . angajat la o stână și când a ajuns în satul Fruntișeni s-a oprit la magazinul .. Vătămatul declară că aici a consumat băuturi alcoolice și a achiziționat o lanternă, un tacâm de pui și o pereche de cizme de culoare albastră. în timp ce se deplasa către locuință, vătămatul s-a întâlnit cu inculpatul P. F. care s-a oferit să-1 conducă și să-1 ajute să care sacul ce-1 avea asupra sa, fapt cu care vătămatul s-a arătat a fi de acord.
Persoana vătămată precizează că a ajuns împreună cu inculpatul P. F. în dreptul locuinței inculpatului I. I. unde au fost abordați de acesta, motiv pentru care s-au oprit să stea de vorbă.
Persoana vătămată V. I. le-a oferit celor doi inculpați țigări și băuturi alcoolice, vin și țuică din două recipiente ce le avea asupra sa iar, la un moment dat, inculpatul P. F. a încercat să-i sustragă sacul cu bunurile sale personale.
Persoana vătămată menționează că s-a opus și a ținut de un capăt al sacului, moment în care inculpatul P. F. l-a lovit inițial cu pumnul în zona feței și din cauza faptului că a continuat opoziția, inculpatul 1-a lovit din nou cu o bâtă în zona ochiului drept. Vătămatul arată că în urma acestei lovituri a căzut la pământ iar inculpatul P. F. 1-a controlat prin buzunare și i-a sustras suma de 8 lei după care s-a deplasat împreună cu inculpatul I. I. în locuința acestuia, având sacul cu bunurile sale asupra sa.
După ce comiterea faptei, vătămatul s-a deplasat către locuința sa și i-a anunțat pe fiii săi.
Persoana vătămată V. I. a fost examinat fizic de organele de cercetare penală și expertizat din punct de vedere medico-legal iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 58/E din data de 03.12.2014 rezultă că vătămatul prezintă leziuni „ traumatice de tipul plăgii contuze, tumefierii, excoriației și echimozei. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente. Pot data din 02.12.2014. Necesită un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale".
În cauză a fost audiat martorul V. C. care a declarat faptul că la data de 02.12.2014, în jurul orelor 19.00, în timp ce se afla la domiciliu 1-a auzit strigând pe tatăl său V. I. motiv pentru care a ieșit în drumul sătesc unde s-a întâlnit cu tatăl său care era lovit deasupra ochiului drept. Martorul declară că 1-a întrebat pe tatăl său ce s-a întâmplat iar acesta i-a răspuns că numiții I. I. și P. F. i-au sustras sacul cu bunurile sale personale iar numitul P. F. 1-a bătut. Martorul precizează că s-a deplasat către locuința inculpatului I. I. și a găsit un sac din rafie de culoare albă ce conținea o geacă de culoare neagră, o oglindă de culoare roșie și mai multe ustensile de bărbierit, bunuri pe care le-a recunoscut ca fiind ale tatălui său iar în locul în care tatăl său i-a spus că a fost lovit de inculpatul P. F. a observat că zăpada era " tăvălită". Numitul V. C. declară că s-a dus până la locuința inculpatului I. I., a văzut că acesta era împreună cu concubina sa prin curte moment în care 1-a strigat însă cei doi nu au răspuns și au intrat în locuință.
Fiind audiată, martora C. V., gestionară la . din satul Fruntișeni, județ V., confirm faptul că la data de 02.12.2014, în jurul orelor 18.00, persoana vătămată V. I. a venit la magazin, a consumat băuturi alcoolice și a achiziționat un tacâm de pui și o pereche de cizme de culoare albastră, bunuri ce au fost sustrase din posesia sa de către inculpatul P. F..
La data de 05.12.2014, a fost audiată martora R. C., concubina inculpatului I. I., care a declarat că la data de 02.12.2014, în jurul orelor 18.00, concubinul său a părăsit locuința și a revenit după aproximativ 30 de minute însoțit de inculpatul P. F. care avea asupra sa un sac de rafie de culoare albă. Martora arată că 1-a întrebat pe inculpatul P. F. despre sac iar acesta i-a răspuns că nu e treaba ei și a început să scoată bunurile din sac. Martora susține că a observat că în sac se aflau următoarele bunuri: un recipient din plastic de doi litri conținea vin, două recipiente mai mici în care cei doi inculpați spuneau că se afla țuică, un tacâm de pui și o pereche de cizme. Numita R. C. arată că inculpatul P. F. a luat tacâmul de pui și perechea de cizme, concubinul său a luat recipientele cu băuturi alcoolice iar ulterior, după ce cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice, la solicitarea concubinului său, inculpatul P. F. a luat sacul din rafie și 1-a aruncat peste gard. Martora precizează că a doua zi a găsit suma de 8 lei în locuință și a aflat de la concubinul său că atât banii cât și băuturile alcoolice fuseseră sustrase de inculpatul P. F. de la numitul V. I..
Pe parcursul urmăririi penale a fost audiată numita P. A., mama inculpatului P. F., care a declarat că la data de 04.12.2014 a venit la locuința ei nepoata sa N. A., care i-a adus o pereche de cizme de culoare albastră despre care i-a spus că au fost trimise de fiul ei P. F.. Martora declară că a doua zi s-a deplasat la locuința fiului său unde a discutat cu soția acestuia, P. P., care i-a spus că perechea de cizme a fost sutrasă de inculpatul P. F. de la numitul V. I.. De asemenea, numita P. A. declară că nora sa i-a spus că soțul ei 1-a bătut pe V. I. și i-a sustras și un tacâm de pui.
Declarația martorei P. A. este confirmată și de declarațiile martorelor P. P. și N. A..
întrucât existau neconcordanțe între declarațiile celor doi inculpați și declarația persoanei vătămate, organele judiciare au efectuat atât confruntări cât și procedeul probatoriu al reconstituirii, iar în urma administrării acestor mijloace de probă a rezultat situația de fapt reținută anterior.
În cauză au fost audiați martorii S. T. și A. S., persoane care au participat în calitate de martor asistent la efectuarea reconstituirii, care au declarat că au asistat la efectuarea reconstituirii și la momentul în care atât persoana vătămată cât și cei doi inculpați au descris modalitatea în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, inculpatul I. I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tăinuire în sensul că a primit de la inculpatul P. F. suma de 8 lei și trei recipiente cu băuturi alcoolice, vin și țuică, bunuri despre care cunoștea că provin din săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. în plus, inculpatul a arătat că a văzut momentul în care inculpatul P. F. 1-a lovit pe vătămatul V. I. atât cu pumnul în zona feței cât și cu o bâtă în zona capului, i-a sustras sacul din rafie ce îl avea asupra sa după care, profitând de faptul că vătămatul se afla căzut la pământ, 1-a controlat prin buzunare și i-a sustras suma de 8 lei. Inculpatul I. I. precizează că nu 1-a agresat pe vătămat ci a văzut cele descrise de la o distantă de câțiva metri.
Fiind audiat, inculpatul P. F. recunoaște săvârșirea faptei însă precizează că inculpatul I. I. a avut o participare activă la săvârșirea faptei de tâlhărie, în sensul că 1-a imobilizat pe vătămat cu mâinile la spate, timp în care el i-a sustras banii din buzunar, iar în urma loviturilor pe care i le-a dat vătămatului ,acesta nu a căzut la pământ.
Persoana vătămată declară că în momentul în care inculpatul P. F., încerca să-i smulgă sacul din mâini, celălat inculpat, I. I., 1-a prins de o mână după care inculpatul P. F. 1-a lovit cu pumnul și cu o bâtă în zona feței, a căzut la pământ, iar P. F. 1-a controlat prin buzunare și i-a sustras suma de 8 lei.
În urma analizei celor trei declarații sus-mentionate si a coroborării acestora cu declarația martorului V. C., procurorul a apreciat că există o stare de dubiu cu privire la reținerea în sarcina inculpatului I. I. a unei participații la infracțiunea de tâlhărie.
Astfel, starea de dubiu reiese din faptul că inculpatul P. F. și persoana vătămată V. I. descriu momente diferite în care inculpatul I. I. ar fi participat la comiterea faptei ( P. F. arată că inculpatul I. I. 1-a imobilizat pe vătămat cu mâinile la spate, timp în care el i-a sustras banii din buzunar, iar vătămatul declară că inculpatul I. I. 1-a ținut de mână în timp ce P. F. încerca să-i smulgă sacul și nu 1-a imobilizat niciodată mâinile la spate, de fapt P. F. i-a sustras banii din buzunar după ce a căzut la pământ ca urmare a loviturilor acestuia ).
Coroborând aceste aspecte cu declarația martorului V. C. care arată că în locul în care vătămatul i-a spus că a fost deposedat de bunuri a observat că zăpada era " tăvălită" rezultă că vătămatul a căzut la pământ în urma loviturilor, motiv pentru care această parte din declarația inculpatului P. F. nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, fapt ce creează o stare de dubiu de care va beneficia inculpatul I. I. în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 Cod procedură penală.
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:
Prin ordonanța din data de 03.12.2014 organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) 1 C.pen. constând în aceea că la data de 02.12.2014, numiții P. F. și I. I., prin exercitarea de violențe, au deposedat persoana vătămată V. I. de mai multe bunuri.
Prin ordonanța nr. 5265/P/2014 din data de 04.12.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de numiții P. F. și I. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) C.pen.
Prin ordonanța nr. 5265/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina suspectului I. I. din infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) C.pen. în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 C.pen.
Prin ordonanța nr. 5265/P/2014 din data de 05.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) C.pen. și față de inculpatul I. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 C.pen.
Pe parcursul urmăririi penale inculpații au fost asistat de către apărător desemnat din oficiu, cu împuternicire la dosar f. 103-104.
Înainte de a i se lua primele declarații, conform art. 10 C.p.p., art. 108 C.p.p. și art. 309 alin. 2 C.p.p., inculpaților le-a fost adusă la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptelor și dreptul la apărare fiind întocmite procesele-verbale și comunicările din datele de 04.12.2014 și 05.12.2014.
Măsuri preventive:
Prin Ordonanța nr. 5265/P/2014 din data de 05.12.2014 a organelor de cercetare penală din cadrul Poliției mun. Bârlad inculpatul P. F. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 05.12.2014 orele 15.30 până la data de 06.12.2014 orele 15.30.
Prin încheierea nr. 50 din data de 05.12.2014 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus arestarea la domiciliu a inculpatului P. F. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 06.12.2014 și până la data de 04.01.2015.
Prin ordonanța nr. 5265/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul I. I. pe toată durata desfășurării urmăririi penale începând cu data de 05.12.2014.
După trimiterea în judecată a inculpaților, cu ocazia înregistrării dosarului la Judecătoria Bârlad:
Prin încheierea din 30.12.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară, a înlocuit măsura arestului la domiciliu, luată prin Încheierea nr. 50 din 05.12.2014 pronunțată de Judecătorul de Drepturi și Libertăți – Judecătoria Bârlad, în dosar nr._, față de inculpatul major P. F., cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 30.12.2014 până la 27.02.2015, inclusiv.
Prin încheierea din 30.12.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară a luat măsura controlului judiciar față de inculpatul I. I., pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 30.12.2014 până la 27.02.2015, inclusiv.
După începerea judecății, instanța a menținut măsurile preventive – control judiciar - față de cei doi inculpați.
Cu privire la latura civilă în timpul urmăririi penale:
Persoana vătămată V. I. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1500 de lei, sumă de bani ce reprezintă daune materiale și morale ( f. 26 ).
Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba: declarația persoanei vătămate V. I. f. 26-31;raport de expertiză medico-legală și concluzii provizorii f. 34-35;proces-verbal de examinare fizică și planșă fotografică f. 37-39;proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică f. 40-46;procese-verbale de predare-primire f. 48-51;declarație martor R. C. f. 53-54;declarație martor V. C. f. 55-57 ;declarație martor S. T. f. 58-59 ;declarație martor A. S. f. 60-61;declarație martor C. V. f. 62-63;declarație martor P. A. f. 64;declarație martor P. P. f. 65;declarație martor N. A.-F. f.66;proces-verbal de confruntare între inculpați f. 68-70;proces-verbal de reconstituire f. 72-80;declarații inculpat P. F. f. 88-93;declarații inculpat I. I. f. 96-102;, actele dosarului.
A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de Cameră preliminară a constat următoarele:
- rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
- nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.
- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 5265/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același Cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.
Prin încheierea din 04.02.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.. 5265/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, din 22.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpații P. F. și I. I., trimiși în judecată, pentru infracțiunile mai sus menționate în actul de sesizare al instanței.
B)- A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații P. F. și I. I. .
La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere fiecărui inculpat că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
1. La termenul de judecată din 24.03.2015, inculpatul P. F., a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .
Inculpatul P. F. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.
Audiat fiind inculpatul P. F. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.
Și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.
2. La termenul de judecată din 24.03.2015, inculpatul I. I., a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .
Inculpatul I. I. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.
Audiat fiind inculpatul I. I. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.
Și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.
Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpații au solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., nefiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.
F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpați, existând probele necesare si legal administrate.
Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați.
1. Faptele mai sus descrise sunt prevăzute de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului P. F..
Conform art. 233, art.234 alin. 1 lit. a, d Cod penal constituie infracțiunea de tâlhărie calificată:
Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, săvârșită în următoarele împrejurări: a) prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante; d) în timpul nopții; se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
2. Faptele mai sus descrise sunt prevăzute de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului I. I..
Conform art. 270 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de tăinuire:
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor.
Față de probele administrate în cauză, în modalitatea mai sus descrisă, instanța apreciază că faptele săvârșite de inculpați au următoarea încadrarea juridică, stabilită corect și prin actul de sesizare al instanței:
1. Fapta inculpatului P. F. care la data de 02.12.2014, în jurul orelor 18.30, prin exercitarea de violențe ( lovituri cu pumnul și cu o bâtă în zona capului) a deposedat persoana vătămată V. I. de un sac ce conținea mai multe bunuri precum și de suma de 8 lei constituie infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) Cod penal.
În sarcina inculpatului au fost reținute circumstanțele agravante speciale sus-menționate întrucât infracțiunea a fost săvârșită pe timp de noapte și prin folosirea unei arme asimilate conform prev. art. 179 alin. 2 C.pen. care definesc noțiunea de armă asimilată " sunt assimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac".
2. Fapta inculpatului I. I. care la data de 02.12.2014 a primit de la inculpatul P. F. suma de 8 lei și trei recipiente ce conțineau băuturi alcoolice, bunuri despre care cunoștea că provin din săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constituie infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal.
Obiect juridic special al infracțiunii constă în relațiile sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei fizice. Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, faptele fiind comisă cu intenție potrivit art. 16 punctul 1-3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale..
Soluționând acțiunea penală:
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpații P. F. și I. I. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de fiecare inculpat.
În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice fiecărui inculpat câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Gravitatea infracțiunilor săvârșite este determinată de următoarele aspecte:
Instanța apreciază ca infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpat P. F., care se reține în sarcina inculpatului, tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși.
Inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, stări de pericol pentru ordinea publică.
Modul concret de comitere a faptei penale, dovedesc un curaj infracțional de natură să pună în pericol siguranța cetățenilor, creând o puternică stare de insecuritate și încredere în forța ocrotitoare a normei legale penale.
Instanța apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpați este sporit, prin mijloacele violente, gravitatea acesteia rezultând din însăși modul de comitere, modul de concepere a faptei, într-un loc public, care dă acestora un pericol social ridicat inculpatul mizând pe încrederea publică și pe condițiile favorabile de săvârșire a faptei în conceperea planului său infracțional.
În prezenta cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și circumstanțele de comitere a faptei și anume prin lovirea persoanei vătămate, atât cu pumnul în zona feței cât și cu o bâtă în zona capului pentru a-l deposeda de bunuri. În continuare, inculpatul, profitând de faptul că vătămatul era căzut la pământ și în stare avansată de ebrietate și nu putea să reacționeze, inculpatul a profitat de această stare și i-a sustras din buzunare suma de 8 lei.
Caracterul violent al inculpatului rezultă și din fișa de cazier a acestuia care a fost condamnat în trecut la două pedepse cu amenda penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe.
Având în vedere cele mai-sus expuse, condamnarea la pedeapsa închisorii este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.
Nu mai puțin gravă este și fapta de tăinuire I. I. prin primirea unui bun provenit dintr-o faptă penală gravă cum este cea de tâlhărie, inculpat cunoscut la rândul său cunoscut pentru caracterul violent, reiterând comportamentul infracțional, așa cum rezultă și din fișa de cazier a acestuia, a fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni de violență, lovire, tentativă de omor, complicitate la tâlhărie.
Instanța apreciază că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este sporit fiind determinat modalitatea de săvârșire a acestora, comportamentul inculpaților, fiind sporită în aceste circumstanțe reale .
Având în vedere cele mai-sus expuse, condamnarea la pedeapsa închisorii este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.
Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
1. Inculpatul P. F. este cetățean român, în vârstă de 34 de ani, fară studii, căsătorit, cinci copii minori în întreținere, fară ocupație, cu antecedente penale.
Conform fișei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat la două pedepse cu amenda penală pentru săvârșirea a două infracțiuni cu violență în minorat, respectiv lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 și vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969.
2. Inculpatul I. I. este cetățean român, în vârstă de 53 de ani, absolvent a 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale.
Conform fișei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor și a unei infracțiuni de tâlhărie cât și la pedepse cu amenda penală pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de lovire sau alte violente.
Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că inculpații figurează cu antecedente penale, faptele din prezenta cauză neconstituind un aspect izolat în comportamentul antisocial al acestora .
În acest context instanța apreciază că faptele inculpaților nu sunt o excepție, aceștia manifestând și anterior un comportament antisocial caracterizat prin fapte de violență și fapte împotriva patrimoniului.
Instanța va pronunța condamnarea inculpaților P. F. și I. I. la pedeapsa închisorii, aceștia beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu privire la aprecierea oportunității modalității de executare a pedepselor închisorii la care a fost condamnat fiecare inculpat, instanța apreciază că, deși fapta inculpaților este gravă, motiv pentru care instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei închisorii, raportat la vârsta, persoana, educația, gradul de pregătire școlară, relația cu persoana vătămată, contextul săvârșirii faptelor, părțile fiind în stare avansată de ebrietate după ce au petrecut împreună consumând alcool, disponibilitatea persoanei vătămate de a se împăca cu inculpații, valoarea redusă a prejudiciului material, instanța apreciază că finalitatea pedepsei, respectiv reeducarea fiecărui inculpat se poate realiza mai eficient prin lăsarea în libertate, decât prin izolarea de societate .
Exemplaritatea pentru societate, sentimentul de securitate în rândul societății civile, convingerea că justiția acționează ferm și nu încurajează săvârșirea unor asemenea fapte, se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse a cărei modalitate de executare să fie exemplară pentru societate, în care primează acordarea șansei reale de a se reeduca și reintegra în societate a unei persoane, dându-i fiecăruia posibilitatea să-și manifeste utilitatea .
Pericolul pentru ordinea publică care ar putea determinat privarea de liberate a inculpaților, rezultând din modul și împrejurările săvârșirii faptelor, este înlăturat în condițiile în care instanța, lăsându-l în libertate pe fiecare inculpat, va substitui efectele măsurii privative de libertate prin care se înlătura acest pericol, cu o . interdicții a unor drepturi, fiind importantă impunerea unui set de obligații și interdicții, pe o perioadă suficientă, care să-l izoleze de drept pe fiecare inculpat de o viață socială normală, dar și șansele unei reeducări și a unei mai bune reintegrări sociale. De asemenea, prin aplicarea măsurii de a nu părăsi țara de către fiecare inculpat, se asigură ca acesta să nu se sustragă de la executarea pedepsei - în concret a măsurilor și obligațiilor impuse, sub sancțiunea revocării beneficiului acordat .
Instanța apreciază că este suficientă condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, chiar fără executarea acesteia, condamnații nu vor mai comite alte infracțiuni, există premize individuale și potențial de îndreptare, însă este necesară supravegherea conduitei fiecăruia pentru o perioadă determinată, fiind insuficientă, raportat la gravitatea faptelor, multitudinea acestora, aplicarea unor modalități mai ușoare cum sunt renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
Instanța apreciază că este necesară supravegherea și îndrumarea fiecărui inculpat din partea unei autorități specializare de supraveghere, care să vegheze și să contribuie la reintegrarea socială a acestora.
Instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpații nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, conținând un set larg de restricții, măsuri și obligații ce trebuie impuse inculpaților, pentru reeducarea și resocializarea acestora, conștientizarea faptelor și responsabilizarea acestora prin măsuri de reinserție socială.
Ca modalitate de executare, instanța apreciază că reeducarea fiecărui inculpat se poate realiza și prin lăsarea în libertate, având în vedere și limitele pedepsei aplicate, instanța urmând să opteze pentru o modalitate de executare neprivativă de liberate, dar prin intervenția supravegherii și corijării inculpatului de către un organ specializat, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul acestuia după comiterea faptei, apreciindu-se că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni .
Ca modalitate de executare, instanța apreciază că reeducarea inculpaților se poate realiza și prin lăsarea în libertate, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 91 Cod penal actual, având în vedere și limitele pedepsei aplicate.
Conform art. 91 Cod penal: Condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În consecință, instanța:
1. Va condamna pe inculpatul P. F., fiul lui I. și A., născut la data de 12.04.1980 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, 5 copii minori, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal pentru o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. a, d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna persoanei vătămate V. I..
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod procedură penală va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n și lit. o Cod penal constă în interdicția inculpatului P. F. de a comunica cu victima V. I. și cu inculpatul I. Irimea, prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect și de a se apropia de orice locuință prezentă și viitoare a victimei V. I., domiciliat în prezent în ., jud. V..
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal va impune condamnatului să execute următoarea obligație:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Unității administrativ teritoriale ., în cadrul a 2 ( două ) instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal va atenționa pe condamnat asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care:
- pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege,
- pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
În baza, în baza art. 72 Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului la domiciliu dispus de Judecătorul de drepturi și Libertăți prin încheierea nr. 50 din 05.12.2014 a Judecătoriei Bârlad, de la data de 05.12.2014 la data de 30.12.2014.
Va menține și va înceta de drept măsura controlului judiciar, dispusă de Judecătorul de Cameră preliminară prin încheierea din 30.12.2014 a Judecătoriei Bârlad și menținută pe parcursul judecății, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.
Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”
Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printer care este prevăzută și infracțiunea de tâlhărie, dedusă judecății în prezenta cauză
În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 112 lit. b Cod penal va confiscă de la inculpat o bâtă depusă la Camera de corpuri Delicte a Judecătoriei Bârlad, bun folosit pentru lovirea persoanei vătămate în infracțiunea de tâlhărie.
2. Va condamna pe inculpatul I. I., fiul lui G. și R., născut la data de 38.04.1961 în ., CNP –_, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale,, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare și pedeapsa complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal pentru o durată de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna persoanei vătămate V. I..
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod procedură penală va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul P. F. și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. n și lit. o Cod penal constă în interdicția inculpatului I. I. de a comunica cu victima V. I. și cu inculpatul P. F., prin orice mijloc de comunicare direct sau indirect și de a se apropia de orice locuință prezentă și viitoare a victimei V. I., domiciliat în prezent în ., jud. V..
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor:
a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,
n) dreptul de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul P. F. și de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale,
din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal impune condamnatului să execute următoarea obligație:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Unității administrativ teritoriale ., în cadrul a 2 ( două ) instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal va atenționa pe condamnat asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care:
- pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege,
- pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
Va menține și va înceta de drept măsura controlului judiciar, dispusă de Judecătorul de Cameră preliminară prin încheierea din 30.12.2014 a Judecătoriei Bârlad și menținută pe parcursul judecății, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului. .
Cu privire la latura civilă în timpul judecății:
La termenul din 24.03.2015 persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de câte 1.200 lei de la fiecare inculpat, condiționând o împăcare cu aceștia de plata acestor sume a căror natură, materială, morală nu a putu să o precizeze.
Deși instanța a insistat ca acesta să propună probe în dovedirea pretențiilor civile, persoana vătămată nu a propus probe, iar ulterior și-a schimbat poziția procesuală susținând că nu mai insistă în cererea pentru pretenții civile, nu are probe de formulat și nu dorește să se mai prezinte la instanță, deoarece va pleca la o stână.
Față de atitudinea echivocă a persoanei vătămate, atitudine care nu poate fi interpretată în mod cert ca o renunțare la acțiunea civilă sau ca o neconstituire de partea civil, instanța va respinge cererea părții civile V. I. pentru despăgubiri, ca fiind nedovedită.
1. În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, ca o consecință a condamnării, va obliga pe inculpatul P. F. să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, în cuantum de 100 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului P..
2. În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, ca o consecință a condamnării, va obliga pe inculpatul I. I. să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată, în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, în cuantum de 300 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului P..”
* * *
În termenul legal prev. de art. 410 Cod procedură penală, sentința penală a fost apelată de către P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, care au criticat-o, sub aspectul legalității și temeiniciei, invocându-se, în esență, următoarele:
Prima instanță nu a reținut în dispozitivul hotărârii, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpaților disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 375 Cod procedură penală.
S-a mai arătat că încheierea de îndreptare a erorii materiale este lovită de nulitate absolută în condițiile în acre a fost dată fără participarea procurorului.
Mai mult, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului I. I. pentru o altă infracțiune decât cea pentru care acesta a fost trimis în judecată.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus că măsura preventivă luată față de inculpatul P. F. încetează la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a criticat, de asemenea, că instanța nu a menționat în cazul niciunui inculpat temeiul legal al obligațiilor impuse ca urmare a suspendării sub supraveghere, respectiv art. 93 alin. 2 lit. a și b Cod penal.
În fine, s-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de instanță este prea blândă, având în vedere natura infracțiunii comise de inculpatul P. F. și activitatea infracțională desfășurată de acesta.
* * *
Analizând cauza în care s-a pronunțat sentința penală apelată prin prisma tuturor criticilor formulate, dar și din oficiu – sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea reține că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad este fondat, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, trebuie precizat că prima instanță a procedat în mod temeinic, echitabil și imparțial, la interpretarea, analizarea, și evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susținerilor și apărărilor inculpaților, și la explicarea problemelor de drept, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existența faptelor, la comiterea acestora de către inculpați și la vinovăția acestora.
Corect a reținut prima instanță în considerentele sentinței penale apelate că fapta inculpatului P. F. care la data de 02.12.2014, în jurul orelor 18.30, prin exercitarea de violențe ( lovituri cu pumnul și cu o bâtă în zona capului) a deposedat persoana vătămată V. I. de un sac ce conținea mai multe bunuri precum și de suma de 8 lei constituie infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) și d) Cod penal iar Fapta inculpatului I. I. care la data de 02.12.2014 a primit de la inculpatul P. F. suma de 8 lei și trei recipiente ce conțineau băuturi alcoolice, bunuri despre care cunoștea că provin din săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constituie infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul situației de fapt, Curtea, ca instanță de apel a reevaluat probele administrate (declarația persoanei vătămate V. I. f. 26-31; raport de expertiză medico-legală și concluzii provizorii f. 34-35; proces-verbal de examinare fizică și planșă fotografică f. 37-39; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică f. 40-46; procese-verbale de predare-primire f. 48-51; declarație martor R. C. f. 53-54; declarație martor V. C. f. 55-57; declarație martor S. T. f. 58-59; declarație martor A. S. f. 60-61; declarație martor C. V. f. 62-63; declarație martor P. A. f. 64; declarație martor P. P. f. 65; declarație martor N. A.-F. f.66; proces-verbal de confruntare între inculpați f. 68-70; proces-verbal de reconstituire f. 72-80; declarații inculpat P. F. f. 88-93; declarații inculpat I. I. f. 96-102), raportat la toate susținerile și apărările inculpaților iar evaluarea coroborată a acestora conturează neîndoilenic activitatea infracțională a inculpaților.
Rezultă din materialul probator că agresiunile exercitate de inculpatul P. F. asupra persoanei vătămate V. I. au fost clar îndreptate către înfrângerea oricărei riposte la acțiunea de luare a bunurilor victimei, conturând consumarea infracțiunii de tâlhărie calificată.
Acțiunile violente ale inculpatului P. F. au precedat deposedarea, urmărind punerea persoanei vătămate în imposibilitatea de a se opune la sustragerea bunurilor.
Chiar dacă inițial inculpatul P. F. a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima, fără a putea reține intenția preordinată a deposedării persoanei vătămate de bunuri, dar putându-se reține intenția supravenită, comportamentul agresiv al acestuia a indus victimei o stare de vulnerabilitate (preocuparea victimei de a se apăra față de agresiunile inculpatului) transgresată de inculpat pentru realizarea intenției supravenite, pentru ca acesta să profite de aceasta în momentul în care a sustras bunurile victimei.
În plus, însăși maniera în care a fost deposedată victima de bunuri este una, prin excelență, violentă.
În ceea ce privește implicarea infracțională a inculpatului I. I., în mod corect s-a reținut că, după consumarea tâlhăriei, acesta a luat a sticlă de vin, una de țuică precum și suma de 8 lei, cunoscând că aceste bunuri provin din săvârșirea unei infracțiuni.
Pe de altă parte, hotărârea apelată este criticabilă sub mai multe aspecte, corect identificate în motivele de apel formulate.
Astfel, prima instanță a omis reținerea în dispozitivul sentinței penale a disp. art. 396 alin. 10 și art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, pentru a justifica tratamentul penal al infracțiunilor pentru care a dispus condamnarea inculpaților. Cu toate că a încercat înlăturarea acestei neregularități prin încheierea din 27.04.2015 (alături de o altă neregularitate, analizată în cele ce urmează), prima instanță a uzat de o cale procedurală nepermisă (îndreptarea erorilor materiale), deși aspectul sesizat nu se înscrie în categoria noțiunii de ,,eroare materială”, fiind o chestiune de judecată, implicând o deliberare asupra sa. Mai mult, încheierea în discuție a fost dată și în condiții neprocedurale, respectiv fără participarea procurorului, eludându-se disp. art. 363 Cod procedură penală, încheierile din cursul judecății supunându-se exigențelor dispozițiilor privind participarea procurorului la judecată.
Prima instanță, deși în considerentele sentinței apelate a analizat situația inculpatului I. I. sub aspectul infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal, în mod greșit, îa dispozitivul sentinței a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, prin urmare, pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată și pentru care s-a desfășurat cercetarea judecătorească.
Nici în acest caz, neregularitatea menționată nu putea fi înlăturată printr-o încheiere de îndreptare a erorilor materiale, întrucât viza un element esențial al obiectului judecății prev. de art. 371 Cod procedură penală.
Mai mult, încercând înlăturarea, pe calea aceleiași încheieri, a neregularității menționate, prima instanță a conservat un alt viciu al sentinței penale apelate, respectiv aplicarea pedepsei complementare (și accesorii), pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de tăinuire, deși legea nu prevede în mod obligatoriu și pedeapsa complementară pentru această infracțiune și nici instanța nu a motivat că ar considera necesară aplicarea acestei pedepse, în condițiile art. 67 alin. 1 Cod penal.
Criticabilă este și dispoziția primei instanțe referitoare la încetarea de drept a măsura controlului judiciar, dispusă de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 30.12.2014 a Judecătoriei Bârlad și menținută pe parcursul judecății, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpaților P. F. și I. I., în condițiile în care, potrivit art. 241 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, măsurile preventive încetează de drept în cazul în care instanță de judecată pronunță o hotărâre de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă, dispoziția instanței sub aspectul măsurilor preventive fiind executorie în acest caz de la data pronunțării sentinței. În acest sens, se impune a se reține că prin încheierea de ședință din data de 26.05.2015, Curtea de Apel Iași, în baza art. 241 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a constatat încetată de drept, la momentul pronunțării hotărârii apelate, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații-intimați P. F. și I. I..
Sub aspectul criticilor ce au vizat nemenționarea în dispozitivul sentinței apelate a temeiului de drept al obligațiilor impuse inculpaților, Curtea reține că și acestea sunt întemeiate, hotărârea primei instanțe fiind criticabilă și sub acest aspect. Într-adevăr, prima instanță, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale în privința fiecăruia dintre inculpați, ar fi trebuit să menționeze, în mod corect și complet, temeiul de drept al impunerii obligațiilor stabilite, respectiv art. 93 alin. 2 lit. a, b d Cod penal.
În ceea ce privește criticile privind greșita individualizare a pedepsei și modalitatea de executare a acesteia cu referire la inculpatul P. F., Curtea reține că acestea sunt în parte întemeiate.
Astfel, în raport cu modalitatea concretă a comiterii faptei, în loc public, prin specularea vulnerabilității victimei, aflate în stare de ebrietate, de violența manifestată de inculpat care a aplicat victimei lovituri puternice cu pumnul și cu o bâtă în zona capului, de mobilul activității infracționale, de profilul unei anumite agresivități a inculpatului, manifestate și în antecedentă, acesta fiind anterior condamnat la două pedepse cu amenda penală pentru comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blândă, putând fi apreciată de către inculpat ca o primă de încurajare pentru acesta, astfel că pentru garanția efectului disuasiv față de acesta, se impune majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului P. F. de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului P. F., Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere răspunde în mod optim perspectivei de reintegrare socială a inculpatului, ansamblul măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse constituind garanții ale reușitei procesului de reinserție socială a inculpatului, prin conștientizarea rolului și funcției sale sociale, prin prețuirea valorii muncii și prin respectul drepturilor celorlalți.
Argumentele aduse de prima instanță în susținerea aprecierii alegerii acestei modalități de executare a pedepselor aplicate inculpaților sunt susceptibile a dovedi în mod convingător această opțiune.
Criticabilă este și dispoziția primei instanțe privind avansarea onorariilor apărătorilor din oficiu ai inculpaților, în faza urmăririi penale, din fondurile Ministerului P., astfel că sentința penală apelată va fi reformată și sub acest aspect.
Astfel, de la regula instituită de art. 272 Cod procedură penală, în conformitate cu care Ministerul P. acoperă toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea fazei de urmărire penală, legiuitorul a instituit o excepție. Astfel, prin disp. art. 82 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, s-a prevăzut că pentru asistența judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii și volumului activității desfășurate, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, iar în textele următoare a fost reglementată procedura de plată efectivă a acestor onorarii.
De asemenea, prin art. 85 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 s-a stipulat că onorariile pentru asistența judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, în condițiile legii.
În baza acestor dispoziții ale legii organice, între Ministerul Justiției și UNBR a fost încheiat Protocolul nr._ (nr. M.J.) prin care s-au stabilit cuantumurile onorariilor și a fost detaliată procedura de plată a onorariilor cuvenite avocaților desemnați din oficiu să acorde asistența juridică obligatorie în faza de urmărire penală și în cursul judecății.
Ansamblul normelor cuprinse în acest protocol indică faptul că toate onorariile, indiferent de etapa procesuală, se plătesc de către Ministerul Justiției. Astfel, Ministerul P. și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca entități judiciare ce beneficiază de asistența apărătorilor desemnați din oficiu, nu suportă în mod direct aceste onorarii, chiar dacă au bugete distincte de cel al Ministerului Justiției. De altfel, obligația de a suporta anumite sume cu titlu de onorarii este de natură contractuală, ceea ce înseamnă că Ministerul P., fiind terț față de Protocol, nu poate fi silit să plătească sumele negociate între Ministerul Justiției și UNBR.
În considerarea tuturor argumentelor expuse, constatând întemeiate criticile formulate în susținerea apelului, în modalitatea arătată și netemeinicia și nelegalitatea sentinței penale, în limitele și pentru motivele analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 97/2015 din 07.04.2015, precum și împotriva încheierilor de ședință din 16.04.2015 și 27.04.2015 privind îndreptarea erorilor materiale, pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință și încheieri pe care le desființează integral, dată fiind multitudinea elementelor cu privire la care se impune reformarea sentinței penale apelate.
Rejudecând cauza:
I. Curtea va dispune condamnarea inculpatului P. F., fiul lui I. și A., născut la data de 12.04.1980 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, 5 copii minori, cu antecedente penale, domiciliat în ., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal ( de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea și respectiv de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale), pentru o durată de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie calificată” prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, corob. cu disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului P. F. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n,o Cod penal (de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea și respectiv de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale), ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 1 Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal, în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. 1 Cod penal, condamnatul are obligația să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., organ desemnat de instanță cu supravegherea sa, la datele fixate și conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a, b d Cod penal va impune condamnatului să execute următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unității administrativ teritoriale ., în cadrul două instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării obligației stabilite de instanță conform art. 93 alin. 3 Cod penal se va face de către Serviciul de Probațiune V., care, potrivit art. 94 alin. 3 Cod penal va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Conform art. 94 alin. 4 Cod penal, Serviciul de Probațiune V. va sesiza instanța pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.
În baza dispozițiilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, cu aplic. art. 91 alin. 4 Cod penal, va atrage atenția inculpatului că, potrivit art. 96 alin. 1 și 4 Cod penal, în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârșire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal raportat la art. 399 alin. 9 Cod procedură penală, cu ref. la art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, va constată că inculpatul P. F. a fost reținut și arestat la domiciliu, de la 05.12.2014 la 30.12.2014.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal va confiscă de la inculpatul P. F. bâta cu lungimea de aproximativ 90 cm, folosită la săvârșirea faptei, bun depus la camera de corpuri delicte a Judecătoriei Bârlad.
În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. F. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va aduce la cunoștința inculpatului P. F. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
II. Curtea va dispune condamnarea inculpatului I. I., fiul lui G. și R., născut la data de 28.04.1961 în ., CNP –_, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tăinuire”, prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal, corob. cu disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 1 Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal, în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. 1 Cod penal, condamnatul are obligația să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., organ desemnat de instanță cu supravegherea sa, la datele fixate și conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a, b d Cod penal va impune condamnatului să execute următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unității administrativ teritoriale ., în cadrul două instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării obligației stabilite de instanță conform art. 93 alin. 3 Cod penal se va face de către Serviciul de Probațiune V., care, potrivit art. 94 alin. 3 Cod penal va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Conform art. 94 alin. 4 Cod penal, Serviciul de Probațiune V. va sesiza instanța pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.
În baza dispozițiilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, cu aplic. art. 91 alin. 4 Cod penal, va atrage atenția inculpatului că, potrivit art. 96 alin. 1 și 4 Cod penal, în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârșire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime.
Curtea va constata că prin încheierea de ședință din data de 26.05.2015, Curtea de Apel Iași, în baza art. 241 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a constatat încetată de drept, la momentul pronunțării hotărârii apelate, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații-intimați P. F. și I. I..
Pe latură civilă, constatând netemeinicia pretențiilor formulate, Curtea va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă V. I..
În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul P. F. (av. S. E.: 300 lei-delegația nr. 3122/05.12.2014, av. B. D.: 100 lei (onorariu parțial)-delegația nr. 3173/29.12.2014) și pentru inculpatul I. I. (av. B. A.: 300 lei-delegația nr. 3123/05.12.2014, av. B. P.: 300 lei-delegația nr. 3172/29.12.2014) vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, urmând a fi avansate inițial din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul V..
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1, 2 Cod procedură penală va obliga inculpații P. F. și I. I. să plătească statului suma de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.
În baza dispozițiilor art. 272 alin. 1 Cod procedura penală, suma totală de 600 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu în apel (delegația nr._/25.05.2015-300 lei și delegația nr._/25.05.2015-300 lei, emise de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 97/2015 din 07.04.2015, precum și împotriva încheierilor de ședință din 16.04.2015 și 27.04.2015 privind îndreptarea erorilor materiale, pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință și încheieri pe care le desființează integral.
Rejudecând cauza:
I. Condamnă pe inculpatul P. F., fiul lui I. și A., născut la data de 12.04.1980 în Bârlad, jud. V., CNP –_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, 5 copii minori, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n, o Cod penal ( de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea și respectiv de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale), pentru o durată de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie calificată” prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, corob. cu disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului P. F. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n,o Cod penal (de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a comunica cu victima V. I. și cu membri de familie ai acesteia, cu inculpatul I. Irimea și de a se apropia de acestea și respectiv de a se apropia de locuința, locul de muncă, sau alte locuri unde victima V. I. desfășoară activități sociale), ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal, în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. 1 Cod penal, condamnatul are obligația să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., organ desemnat de instanță cu supravegherea sa, la datele fixate și conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a, b d Cod penal impune condamnatului să execute următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unității administrativ teritoriale ., în cadrul două instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării obligației stabilite de instanță conform art. 93 alin. 3 Cod penal se face de către Serviciul de Probațiune V., care, potrivit art. 94 alin. 3 Cod penal va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Conform art. 94 alin. 4 Cod penal, Serviciul de Probațiune V. va sesiza instanța pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.
În baza dispozițiilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, cu aplic. art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatului că, potrivit art. 96 alin. 1 și 4 Cod penal, în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârșire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal raportat la art. 399 alin. 9 Cod procedură penală, cu ref. la art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, constată că inculpatul P. F. a fost reținut și arestat la domiciliu, de la 05.12.2014 la 30.12.2014.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal confiscă de la inculpatul P. F. bâta cu lungimea de aproximativ 90 cm, folosită la săvârșirea faptei, bun depus la camera de corpuri delicte a Judecătoriei Bârlad.
În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. F. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare aduce la cunoștința inculpatului P. F. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
II. Condamnă pe inculpatul I. I., fiul lui G. și R., născut la data de 28.04.1961 în ., CNP –_, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tăinuire”, prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal, corob. cu disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal, în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. 1 Cod penal, condamnatul are obligația să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., organ desemnat de instanță cu supravegherea sa, la datele fixate și conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a, b d Cod penal impune condamnatului să execute următoarele obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unității administrativ teritoriale ., în cadrul două instituții alternative din comunitatea mai sus menționată, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În temeiul art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării obligației stabilite de instanță conform art. 93 alin. 3 Cod penal se face de către Serviciul de Probațiune V., care, potrivit art. 94 alin. 3 Cod penal va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Conform art. 94 alin. 4 Cod penal, Serviciul de Probațiune V. va sesiza instanța pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.
În baza dispozițiilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, cu aplic. art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatului că, potrivit art. 96 alin. 1 și 4 Cod penal, în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârșire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în întregime.
Constată că prin încheierea de ședință din data de 26.05.2015, Curtea de Apel Iași, în baza art. 241 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a constatat încetată de drept, la momentul pronunțării hotărârii apelate, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpații-intimați P. F. și I. I..
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă V. I..
În temeiul art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul P. F. (av. S. E.: 300 lei-delegația nr. 3122/05.12.2014, av. B. D.: 100 lei (onorariu parțial)-delegația nr. 3173/29.12.2014) și pentru inculpatul I. I. (av. B. A.: 300 lei-delegația nr. 3123/05.12.2014, av. B. P.: 300 lei-delegația nr. 3172/29.12.2014) rămân în sarcina statului, potrivit art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, urmând a fi avansate inițial din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul V..
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1, 2 Cod procedură penală obligă inculpații P. F. și I. I. să plătească statului suma de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.
În baza dispozițiilor art. 272 alin. 1 Cod procedura penală, suma totală de 600 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu în apel (delegația nr._/25.05.2015-300 lei și delegația nr._/25.05.2015-300 lei, emise de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
Președinte,Judecător,
M. ChirilăMocanu M.
Grefier,
C. B.
Redactat/tehnoredactat M.M.
6 ex. 30.06.2015
Judecătoria Bârlad
Judecător R. M. G.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art.195 NCP).... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 490/2015. Curtea de... → |
|---|
